Îmbogatirea fara justa cauza. Decizia nr. 46/2013. Tribunalul SATU MARE
| Comentarii |
|
Decizia nr. 46/2013 pronunțată de Tribunalul SATU MARE la data de 21-01-2013 în dosarul nr. 1895/218/2012
Dosar nr._ Cod operator:_
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SATU M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 46/R
Ședința publică de la 21 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. F.
Judecător G. D. S.
Judecător E. R.
Grefier C. Z.
Pe rol se află soluționarea recursului civil declarat de recurenta-reclamantă AGENȚIA D. STATULUI, cu sediul în loc. București, .. 43, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 2225/03.09.2012 pronunțată de Judecătoria Carei, în contradictoriu cu intimatul-pârât T. H. V., dom. în loc. Giurtelecul Hododului, jud. Satu M., având ca obiect îmbogățire fără justă cauză.
Se constată că judecarea cauzei în fond a avut loc în ședința publică din 14.01.2013, dată la care susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea acelei ședințe, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, amânându-se pronunțarea cauzei la data de azi, când,
TRIBUNALUL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2225/03.09.2012 pronunțată de Judecătoria Carei în dosar nr._ a fost respinsă acțiunea civilă înaintată de reclamanta AGENȚIA D. STATULUI BUCUREȘTI împotriva pârâtului T. H. V. având ca obiect pretenții, fără cheltuieli de judecată, reținându-se de către prima instanță că reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata unui prejudiciu total de_,57 lei reprezentând îmbogățire fără justă cauză realizată de către pârât în perioada 01.01.2004 – 31.03.2012 prin folosirea de către acesta fără drept a unor suprafețe de teren aparținând reclamantei.
S-a mai reținut că în speță probațiunea reclamantei se bazează exclusiv pe un act emis de către un prepus al acesteia, că în motivare se învederează folosirea fără temei a terenurilor de către trei asociați, ceea ce sugerează mai degrabă o răspundere solidară, iar nu una divizibilă, și că la dosar nu s-au depus criteriile avute în vedere de către reclamantă la determinarea cuantumului pretențiilor solicitate, astfel încât acțiunea reclamantei se prezintă a fi neîntemeiată.
Instanța de fond a mai apreciat că, față de cele expuse mai sus apare ca inutilă eventuala punere în discuție a excepției prescripției extinctive a dreptului reclamantei de a cere pretențiile în cauză, cel puțin pentru o perioadă din intervalul de timp în cauză.
Împotriva sentinței de mai sus a promovat recurs în termenul legal reclamanta, solicitând modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată, motivând în fapt că actul în privința căruia instanța de fond a reținut că emană de la un prepus al reclamantei este în realitate un proces verbal emis în mod valabil de către o comisie constituită în acest sens în temeiul Ordinului Prefectului Jud.S. nr.120/07.06.2011.
De asemenea recurenta apreciază că, atâta vreme cât a indicat în mod concret . care consideră că a fost folosită de către pârâtul în cauză fără drept, nu se poate aprecia că operează o răspundere colectivă, iar în privința criteriilor de determinare a prejudiciului suferit de către reclamantă, arată că acestea sunt cuprinse în Ordinul comun nr.101/04.03.2002 și nr.230/20.03.2002 al MAPDR și MAI, astfel încât acestea au fost determinate în mod legal.
În drept invocă disp.art.304 pct.9 și art.304 indice 1 Cod de procedură civilă.
Intimatul pârât legal citat nu se prezintă însă depune întâmpinare (fila nr.14) prin care invocă pe cale de excepție prescripția extinctivă a dreptului material la acțiune, pentru întreaga perioadă ce excede termenul general de 3 ani, adică pentru întregul interval de timp anterior anului 2009, precum și inadmisibilitatea acțiunii, arătând că acțiunea în justiție fundamentată pe îmbogățirea fără just temei are un caracter esențialmente subsidiar, iar pe fondul cauzei solicitând respingerea acțiunii ca nedovedită.
Analizând cu prioritate incidentul procedural al prescripției extinctive invocate prin întâmpinarea depusă de către intimatul pârât în recurs, la termenul de judecată din data de 10.12.2012 (fila nr.14), tribunalul apreciază că această excepție a fost invocată cu depășirea termenului procedural reglementat în acest sens.
Se reține astfel că în urma intrării în vigoare, la data de 01.10.2011, a Legii nr.287/2009 privind Codul civil, republicată, prin Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Codului civil, s-a prevăzut, pe de o parte că, potrivit disp.art.2506 alin.1 din Codul civil „prescripția nu operează de plin drept” și că potrivit art.2513 din același act normativ „prescripția poate fi opusă numai în primă instanță, prin întâmpinare sau, în lipsa invocării, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate”.
Este adevărat că potrivit art.201 din Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Codului civil „prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit”, dar instanța de control judiciar constată că această prevedere vizează strict regimul juridic al prescripției extinctive sub aspectul dreptului material, substanțial, adică în concret în ce privește durata termenelor de prescripție, a clasificării acestora, a cauzelor de întrerupere și de suspendare, ori a modului de calcul.
În schimb, sub aspectul dreptului formal, procedural, în speță sunt incidente disp.art.2513 cod civil anterior evocate precum și ale art.136 Cod de procedură civilă astfel cum au fost modificate prin Legea nr.202/2010, dispoziții procedurale de imediată aplicare și care limitează de asemenea momentul de invocate a prescripției extinctive până la prima zi de înfățișare, dar în fața primei instanțe.
Prin urmare, odată cu încetarea caracterului de ordine publică al excepției prescripției extinctive, în urma intrării în vigoare a Codului civil la data de 01.10.2011, tribunalul reține că invocarea acestei excepții direct în recurs, prin întâmpinare se prezintă a fi realizată în mod tardiv, motiv pentru care va omite analiza și supunerea acesteia dezbaterii contradictorii a părților.
În ce privește cel de-al doilea incident procedural, în speță caracterul esențialmente subsidiar al acțiunii civile fundamentate pe îmbogățirea fără just temei tribunalul reține că atât în vechiul Cod civil (1864), cât și în Codul civil în vigoare (în speță disp.art.1348) s-a prevăzut în mod expres că o atare acțiune „nu poate fi admisă, dacă cel prejudiciat are dreptul la o altă acțiune pentru a obține ceea ce îi este datorat.”
În consecință constatând că reclamanta are la îndemână acțiunea în răspunderea civilă delictuală și că nu s-a făcut dovada promovării unei astfel de cereri de chemare în judecată, tribunalul va reține că regula subsidiarității acțiunii civile întemeiată pe îmbogățirea fără just temei a fost încălcată și că soluția instanței de fond se prezintă a fi, din această perspectivă, legală și temeinică, respingând recursul promovat, fără cheltuieli de judecată pentru intimat nefiind solicitate, conform dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă AGENȚIA D. STATULUI, cu sediul în mun. București, .. 43, Sector 1, împotriva Sentinței civile nr. 2225/03.09.2012, pronunțată de Judecătoria Carei în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât T. H. V., dom. în com. Hodod, .. 19, jud. Satu M..
Fără cheltuieli de judecată în recurs pentru intimat, nefiind solicitate.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din data de 21 ianuarie 2013.
Președinte, M. F. | Judecător, G. D. S. | Judecător, E. R. |
Grefier, C. Z. |
Red.E.R./31.01.2013.
Tehnored_VD /31.01.2013.
2 ex.
Jud.fond: Ț. I. R.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Încheierea nr. 1707/2013.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 335/2013. Tribunalul SATU... → |
|---|
