Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 537/2013. Tribunalul SATU MARE
| Comentarii |
|
Decizia nr. 537/2013 pronunțată de Tribunalul SATU MARE la data de 27-06-2013 în dosarul nr. 2244/218/2012
Dosar nr._ Cod operator:_
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SATU M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 537/R
Ședința publică de la 27 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE Z. K.
Judecător M. G. R.
Judecător I. M. C.
Grefier M. C.
Pe rol se află soluționarea recursului civil declarat de recurentul-reclamant N. I. R., domiciliat în Carei, .. 42, jud. Satu M., împotriva sentinței civile nr. 166/24.01.2013 pronunțată de Judecătoria Carei, în contradictoriu cu intimata-pârâtă N. O. E., domiciliată în Carei, ., jud. Satu M., având ca obiect partaj bunuri comune.
Se constată că judecarea cauzei a avut loc la 25 iunie 2013, când concluziile părților au fost consemnate prin încheierea din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie, amânându-se pronunțarea la 26.06.2013, iar apoi la data de azi.
TRIBUNALUL,
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.166/24.01.2013 pronunțată de Judecătoria Carei în dosar nr._ s-a respins acțiunea formulată de reclamantul N. I. R., dom. în Carei, .. 42, jud. Satu-M., în contradictoriu cu pârâta N. O. E., dom. în Carei, ., jud. Satu-M., (la Fam.P. Janoș), ca neîntemeiată; fără cheltuieli de judecată, nefiind justificate.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr.1912 din 15.09.2010 din dosar nr._ al Judecătoriei Carei s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiate între părți, din vina ambilor soți. (fila 4 dosar).
Reclamantul a depus o declarație semnată de către pârâtă prin care recunoaște că este de acord să plătească jumătate parte din creditul obținut de la BCR Carei în data de 04.04.2009. Se mai arată că acest credit este pe numele reclamantului, suma acordată de către Banca BCR este de 30.000 lei reprezentând credit nevoi personale, iar suma totală rămasă până la achitarea creditului este de 48.232 lei, din care partea sa este de 24.446 lei. Pârâta urmează ca ratele să le plătească la fiecare două luni iar plătirea ratelor lunare se poate schimba de către părți cu acordul comun. Această declarație este întocmită la data de 10 ianuarie 2011. (fila 5 dosar).
Deși s-au acordat mai multe termene de judecată reclamantul nu a depus contractul de credit ci doar un grafic de rambursare, nefiind solicitate alte probe în această cauză.
De asemenea, și pârâta nu a solicitat administrarea altor probe.
Pârâta nu recunoaște situația de fapt menționată de către reclamant în acțiune, precizând în întâmpinare că a plătit, de comun acord, cu reclamantul, până în ianuarie 2012 ratele dar au apărut neînțelegeri cu privire la bunurile mobile dobândite în timpul căsătoriei precum și investițiile efectuate la domiciliul conjugal care a fost în casa părinților reclamantului, astfel că a încetat să mai achite ratele conform acordului, considerând că numai reclamantul este obligat să achite ratele la bancă. (fila 25 dosar).
În graficul de rambursare credit emis de B.C.R. SA rezultă că titular al creditului este N. I.. (filele 30-33 dosar)
Deși s-a solicitat în mod expres de către instanță să se depună acordul băncii în ceea ce privește modificarea contractului, aceasta nu și-a îndeplinit obligația legală.
În art.1128 vechiul cod civil se menționează în mod expres când operează novația.
În art.1049 vechiul Cod civil se prevede în mod expres că doar creditorul poate consimți împărțirea datoriei.
În temeiul art.969 C.civ. „convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante„ (pacta sunt servanta).
Astfel, titularul contractului de creditare este reclamantul, pârâta nu are nici măcar calitatea de codebitor, între părți a existat o înțelegere amiabilă prin care pârâta s-a obligat să achite alături de reclamant ratele la bancă, dar această înțelegere nu a mai existat în momentul în care au apărut divergențe cu privire la bunurile mobile și investițiile efectuate în timpul căsătoriei, pârâta a încetat achitarea cotei sale din rate.
Față de dispozițiile legale exprese anterior menționate și situația de fapt existentă, instanța a constatat că fără un acord de principiu încheiat cu banca și încheierea unui act adițional la contractul de credit, nu se poate modifica un contract, acesta fiind obligatoriu pentru părțile contractante.
Așadar, ca un corolar al celor arătate mai sus și având în vedere disp.art.3 din Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul civil, instanța a respins acțiunea, ca neîntemeiată.
În temeiul art.274 C.proc.civ. instanța nu a acordat cheltuieli de judecată, nefiind justificate de către pârâtă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termenul legal apelantul N. I. R., solicitând admiterea acestuia, modificarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii sale civile, cu obligarea pârâtei la plata tuturor cheltuielilor de judecată.
În motivare apelantul arată că el si cu pârâta au fost soți. Căsătoria a fost încheiată la 30 septembrie 2005 si a fost desfăcută prin divorț în urma sentinței civile nr.1912/15.09.2010 din dos.nr._ al Judecătoriei Carei, fila nr.4 din dosarul de fond. În data de 24 iulie 2007 a contractat un credit bancar de la BCR Carei în sumă de 30.000 lei, pentru termenul de 10 ani, cu dobânzile aferente si comisioane, creditul ajungând la suma de 48.232 lei. La desfacerea căsătoriei pârâta-intimată s-a obligat să achite si ea din aceste datorii, dar nu le-a mai achitat.
Precizează că instanța a respins cererea sa privind constatarea datoriei comune asumate în timpul căsătoriei si cota lor de obligație de câte 1/2-1/2 parte privind acest împrumut, susținând că cererea sa este neîntemeiată. Consideră apelantul că hotărârea este nelegală si netemeinică. Datoriile bănești asumate în timpul căsătoriei sunt datorii comune. Gradul de asumarea a obligației este supusă acelorași prezumții legale a cotei de 1/2-1/2 parte. Instanța în mod nelegal în argumentarea hotărârii sale de respingere a acțiunii civile, invocă susțineri din așa numita întâmpinare a pârâtei (întâmpinare tardivă, depusă la al 3-lea termen de înfățișare) nedovedită cu nimic, si înlătură prevederile dreptului familiei, datorii comune, înlocuindu-le cu prevederi din Codul civil (vechi) "pacta sunt sevanta”. Instanța de fond a judecat, altceva decât s-a cerut.
În acest timp, arată apelantul, la dosar exista recunoașterea pârâtei că există această datorie comună, se obligă să contribuie la plata ei, apoi refuză să contribuie, ceea rezultă din așa numita „întâmpinare" depusă la dosar. Arată că a dovedit prin graficul de rambursare, existența creditului, dată la care a fost contractat, suma contractată, sumele restituite, si cel care a restituit, precum si suma care a rămas de restituit.
Arată apelantul că invocarea lipsei contractului de împrumut, ca argument în respingerea cererii sale este nelegală și neîntemeiată, din moment ce toate datele de identificare al acestui contract, cine a împrumutat, când, ce sumă, cât s-a restituit, cât a rămas, există în graficul de rambursate, plus recunoașterea existenței contractului de împrumut de către pârâtă, au acoperit lipsa contractului de împrumut.
Precizează apelantul că Banca BCR nu are niciun drept, de a fi sau nu, de acord cu constatarea datoriei comune si a cotei părților de obligație. Cerința instanței Carei si susținerea că această cerință nu a fost îndeplinită, si fiind un argument în respingerea acțiunii este nelegală, si neîntemeiată.
Pentru aceste motive solicită admiterea apelului.
În drept, invocă art.282 si urm. Cod de procedură civilă.
Prin întâmpinarea formulată de intimata N. O. E., aceasta a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
În motivare intimata arată că titularul contractului de credit este reclamantul N. I. R.. Din acest motiv nu este de acord cu modificarea contractului de credit în sensul ca și intimata să fie titulara acestui contract. De altfel este necesar si acordul băncii, lucru care nu s-a cerut si nici nu s-a dat. Este adevărat, arată intimata, faptul că a avut o înțelegere inițială privind plata în comun a acestui credit dar condiționat de partajul bunurilor mobile si plata investițiilor din partea reclamantului. Acesta deține bunurile folosește investițiile fără să fie de acord cu partajul acestora.
Din acest motiv nici intimata nu este de acord cu plata creditului avându-se în vedere mai ales faptul că nici măcar codebitoare nu figurează în acel contract. Pentru aceste considerente solicită intimata respingerea apelului.
În drept invocă disp.art.115 Cod de procedură civilă.
În ședința publică de la termenul din data de 25 iunie 2013, în temeiul art.282 indice 1 Cod de procedură civilă raportat la art.84 Cod de procedură civilă s-a recalificat calea de atac din apel în recurs.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu tribunalul constată că este fondat, prima instanță a făcut o aplicare greșită a legii.
Pe fondul recursului:
Căsătoria părților încheiată la data de 30.09.2005 a fost desfăcută prin sentința civilă nr.1912/15.09.2010 pronunțată de Judecătoria Satu M.. În timpul căsătoriei părțile au contractat un împrumut în valoare de 3000 în baza contractului de împrumut nr. 2622/24.07.2007 sub durata căsătoriei, titularului contractului fiind recurentul, perioada de valabilitate a contractului este stabilită până în 2017 conform graficului de rambursare a creditului.
Contractul de împrumut fiind încheiat în 2007, anterior intrării în vigoare a Noului Cod civil în privința stabilirii caracterului de datorie comună a împrumutului se va aplica dispozițiile Codului familiei.
În discuție nu este posibilitatea modificării contractului de împrumut încheiat cu banca respectiv dacă sunt îndeplinite condițiile unei novații ci stabilirea caracterului datoriei dacă e o datorie comună sau una personală.
În cadrul întâmpinării intimata a arătat că au achitat în comun o parte din rate până în ianuarie 2012, destinația împrumutului a fost efectuarea unor investiții la domiciliul conjugal care a fost în casa părinților recurentului.
Între părți au intervenit anumite discuții în legătură cu plata investițiilor și cu predarea bunurilor comune mobile în favoarea intimatei, motiv pentru care intimata consideră că refuzul său de a achita în continuare ratele privind este justificat.
Cu toate că contractul de împrumut a fost încheiat de recurent, intimata a avut cunoștință de împrumut din moment ce au achitat în comun o parte din datorie, împrumutul a fost utilizat pentru împlinirea unor nevoi ale căsniciei, efectuarea de investiții la domiciliul conjugal al părților, astfel tribunalul constată că în baza art.32 lit.c din Codul familiei datoria este comună.
Neavând o situația la zi a ratelor rambursate și a soldului contractului tribunalul nu va dispune partajarea acestei datorii, urmând ca acest capăt de cerere să fie respins.
Pentru considerentele mai sus expuse, tribunalul, în baza art.304 pct.9 Cod de procedură civilă, va admite recursul declarat, va modifica în tot sentința recurată, va admite în parte acțiunea recurentului reclamant constatând că datoria reprezentând împrumutul contractat cu titlu de nevoi personale în baza contractului de credit bancar nr. 2622/24.07.2007 la BCR Satu M. a fost contractat sub durata căsătoriei părților având caracter de datorie comună, va respinge restul pretențiilor.
Cheltuieli de judecată.
În baza art.276 Cod de procedură civilă va obliga intimata să plătească recurentului suma de 2563 lei, reprezentând 50% din cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru, timbru judiciar și onorarii de avocat în fond și în recurs, acțiunea și calea de atac au fost admise doar în privința capătului de cerere privind constatarea datoriei comune fiind respins capătul de cerere privind partajarea acestei datorii.
Cheltuieli de judecată în fond: 1.446,96 taxa judiciară de timbru; TJ 5 lei onorariu de avocat 2046 conform chitanței nr.10/7.07.2012 emisă de Cabinetul avocațial S.;
Cheltuieli de judecată în recurs: 900 lei onorariu de avocat conform chitanțelor nr.12/25.02.2013; nr.18/12.03.2013, 723 taxa judiciară de timbru; 5 lei timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul-reclamant N. I. R., domiciliat în Carei, ..42, jud.Satu M., împotriva sentinței civile nr.166/24.01.2013 pronunțată de Judecătoria Carei, în contradictoriu cu intimata-pârâtă N. O. E., domiciliată în Carei, ., jud.Satu M. și, în consecință:
Modifică în tot sentința recurată și în consecință.
Admite în parte acțiunea civilă a recurentului reclamant.
Constată că datoria reprezentând împrumutul contractat cu titlu de nevoi personale în baza contractului de credit bancar nr.2622/24.07.2007 la BCR Satu mare a fost contractat sub durata căsătoriei părților având caracter de datorie comună.
Respinge restul pretențiilor.
Obligă intimata să plătească recurentului suma de 2563 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27.06.2013.
Președinte, Z. K. | Judecător, M. G. R. | Pt.Judecător, I. M. C. fiind în concediu legal de odihnă, semnează președintele instanței |
Pt.Grefier, M. C. fiind în concediu legal de odihnă, semnează prim grefier |
Red.Z.K./22.07.2013.
Tehnored_VD /23.07.2013.
2 ex.
Jud.fond: S. C. A.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 251/2013. Tribunalul SATU MARE | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 3164/2013.... → |
|---|
