Pretenţii. Decizia nr. 116/2013. Tribunalul SATU MARE
Comentarii |
|
Decizia nr. 116/2013 pronunțată de Tribunalul SATU MARE la data de 17-06-2013 în dosarul nr. 3358/218/2012
Dosar nr._ Cod operator:_
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SATU M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 116/.>
Ședința publică de la 17 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. G. M.
Judecător G. D. S.
Grefier A. V. C.
Pe rol se află judecarea apelului civil declarat de apelanții O. A., O. M. și O. L.-A., toți domiciliați în Carei, .. MV 4, . M., împotriva sentinței civile nr. 905/2009, pronunțată de Judecătoria Carei, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata A. I. G., cu domiciliul în Carei, ., nr. 1/16, jud. Satu M.; cauza are ca obiect pretenții.
Se constată că judecarea cauzei a avut loc la data de 10.06.2013, când concluziile părților au fost consemnate în încheierea ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, amânându-se pronunțarea la data de astăzi.
INSTANȚA
deliberând asupra apelului declarat constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 905/25.03.2013 pronunțată de Judecătoria Carei în dosar nr. unic de mai sus, a fost respinsă ca fiind prescrisă, acțiunea civilă înaintată de reclamanții O. A. și soția O. M. în contradictoriu cu pârâta A. I. G.. Prin sentință s-a constatat că reclamanta O. L.-A., nu are calitate procesuală activă.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 27.04.2010 reclamanții O. A. și soția O. M., au formulat plângere împotriva pârâtei pentru săvârșirea infracțiunii de „abuz în serviciu și fals în acte publice”, constituindu-se parte civilă cu suma de 30.000 euro, plângerea fiind înregistrata sub dosar nr. 525/P/2010 la P. de pe lângă Judecătoria Carei (filele 9, 10 dosar parchet).
Prin rezoluția procurorului din 09.12.2011 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de pârâta, cercetată pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. și ped. de art. 246 Cod penal, întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale, fals intelectual prev. și ped. de art. 289 alin. 1 Cod penal și neglijență în serviciul prev. și ped. de art. 249 Cod penal întrucât faptele nu există, cu motivarea că „La data de 27.04.2010, persoanele vătămate O. A. și O. M. au formulat plângere penală împotriva susnumiților, deoarece făptuitoarea A. I. G., funcționar în cadrul BCPI Carei, la solicitarea făptuitorilor Rauch A. G. și Rauch A. M., a efectuat în mod abuziv la data de 17.09.1997, mențiuni nereale în cartea funciară nr._ Carei, respectiv mențiuni de interdicție a înstrăinării, de predare și ipotecare a imobilului de sub nr. de ordine P 1-1-2, apartamentul persoanelor vătămate în baza unei adeverințe emise ulterior, respectiv la data de 17.10.1997 de Judecătoria Carei. Din cauza acestei mențiuni abuzive, persoanele vătămate au fost în imposibilitatea obținerii unui credit bancar pentru achitarea unei datorii către făptuitorii Rauch A. G. și Rauch A. M., cu consecința unor pierderi financiare considerabile.
Prin rezoluția din 09.08.2011, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii pentru infracțiunile reținute în sarcina lor, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii ,s-au că faptele nu există.
Prin Ordonanța din 30.09.2011, primul procuror a admis plângerea petenților O. A. și O. M. și a dispus infirmarea rezoluției din 09.08.2011 și reluarea actelor premergătoare începerii urmăririi penale.
Din actele premergătoare efectuate în cauză, rezultă următoarele: între persoanele vătămate O. A. și O. M. și făptuitorii Rauch A. G. și Rauch A. M., au existat relații de prietenie și de afaceri care în timp s-au deteriorat și s-a ajuns la procese de natură civilă și la formularea de plângeri penale.
În dos. nr. 2617/1997 al Judecătoriei Carei, prin sentința civilă nr. 2198 din 16.10.1998, petenții au fost obligați la plata unui împrumut cu o dobândă convenită până la plata integrală a datoriei în favoarea numiților Rauch A. G. și Rauch A. M.. Acest proces a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Carei, la data de 03.10.1997 și a avut primul termen de judecată la data de 27.10.1997. La data de 28.01.1997, imobilul petenților a fost ipotecat în favoarea BCR Filiala Carei, pentru un împrumut bancar, iar la data de 14.10.1997, această ipotecă a fost radiată din coala de sarcini a imobilului, operația de înregistrare fiind efectuată de către numita A. M.. Ca urmare persoanele vătămate au făcut demersuri pentru obținerea unui nou împrumut de la aceeași bancă cu intenția de a-și achita împrumutul contractat fiind deja acționați în judecată.
La data de 17.10.1997, persoanele vătămate O. A. și O. M. se prezintă la sediul BCPI Carei împreună cu jurista băncii pentru a face demersurile necesare înregistrării unui nou contract de garanție în favoarea băncii, însă făptuitoarea A. I. G. în calitate asistent registrator principal la BCPI Cărei, care era de serviciu cu publicul refuză să primească cererea petenților spunând că au venit după programul de lucru, iar coala de CF nu este la locul său. Apoi după plecarea persoanelor vătămate, făptuitoarea A. I. G. fiind în relații prietenie cu numiții Rauch A. G. și Rauch A. M. și știind de procesul acestora făcut demersurile necesare pentru înregistrarea procesului, a imobilului persoanelor vătămate toate că Rauch A. G. și Rauch A. M. nu erau în țară.
În acest scop făptuitoarea A. I. G. a întocmit o cerere în numele lui Rauch Ani G., la mașina de scris a instituției și fără semnătură lui a înregistrat la nr. 2785 din 17.10.1997. Apoi a mai întocmit o cerere către Judecătoria Carei în aceleași condiții și a solicitat o adeverință de notarea procesului.
În urma acestui demers, făptuitoarea A. I. G. a obținut adeverința nr. 2617/19 din 17.10.1997 și fără rezoluția judecătorului de carte funciară a efectuat notarea procesului din părți în coala de carte funciară, partea a doua proprietate, la poziția 7, trecând la data prezentării data de 17.09.1997 și nr. 2785 CF în loc de 17.10.1997, dar face referire în conținutul notării adresa Judecătoriei Carei din 17.10.1997. Această înregistrare este apreciată de către persoana vătămate că este falsă.
Din actele de la dosar rezultă fără nici un dubiu că trecerea datei de 17.09.1997 în loc 17.10.1997 s-a făcut din eroare, probabil din impacientarea făptuitoarei și acest fapt nu a produs nici o consecință juridică și nu întrunește elementele juridice ale vreunei infracțiunii.
Persoanele vătămate mai susțin că notarea procesului în cola de proprietate de căi făptuitoarea A. I. G. este nelegală și s-a făcut cu premeditare pentru a nu descoperi această faptă.
Susținerea persoanelor vătămate este eronată, întrucât în mod legal, s-a făcut înregistrarea având în vedere că potrivit dispozițiilor legale notarea procesului se face în această coală, fapt ca nu atrage nici un fel de interdicție cu privire la dreptul de dispoziție asupra imobilului. Numai notarea din coala de sarcini duce la imposibilitatea înstrăinării unui imobil sau grevarea lui i sarcini. Ca urmare notarea efectuată în cola de proprietate nu putea bloca dreptul de dispoziție sau proprietate asupra imobilului mai cu seamă că în legătură cu acest imobil nu au existat nici î proces. De precizat că în cartea funciară s-a notat un proces de pretenții ce nu avea legătură imobilul în cauză la data procesului.
Din adresa nr. 2111 din 18.10.2011 a BCR Carei, reiese că potrivit normelor sale, banca poate admite în garanție doar bunuri imobile ce nu sunt grevate de sarcini, cu excepția sarcinii constituite în favoarea BCR-ului. Este evident că banca a interpretat greșit dispozițiile legale, fiindcă imobilul în cauză nu avea grevată nici o sarcină în coala aferentă a sarcinilor.
Potrivit art. 246 cod penal, fapta funcționarului public care în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu, cu știință nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare a intereselor legale a unei persoane, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani. Făptuitoarea A. I. G. contrar atribuțiilor sale de serviciu nu a dat curs solicitării legale ale părților vătămate și a făcut demersurile necesare favoarea părților adverse cu care era în relații de prietenie de a împiedica prin mijloace lega posibilitatea persoanelor vătămate de a obține creditul solicitat.
În consecință, în sarcina făptuitoarea A. I. G. se poate reține săvârșirea infracțiunii prev. de art. 246 cod penal.
În cauză, nu s-au săvârșit faptele de fals intelectual, neglijență în serviciu din partea făptuitoarei A. I. G. și nici faptele de uz de fals prev. de art. 291 cod penal și instigare la infracțiunea de fals intelectual și abuz în serviciu de către numiții Rauch A. G. Rauch A. M. .
Potrivit art. 121 cod penal, prescripția înlătură răspunderea penală, iar potrivit art. 122 ce penal, termenul de prescripție a răspunderii penale, pentru persoană fizică este de 5 ani când lege prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, dar care nu depășește 5 ani.”
Prin ordonanța din 03.02.2012 dată în dosar 3/II/2/2012, emisă de P. Procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Carei, plângerea reclamanților O. A. și O. M. împotriva rezoluției din 09.12.2011 a fost respinsă ca neîntemeiată.
Reclamanții au formulat prezenta acțiune în pretenții pentru o notare în CF făcută de către pârâta la 17.10.1997, apartamentul fostă proprietate a reclamanților de ordin 1, 2 fiind adjudecat la licitație publică în data de 17.06.2003, cererea fiind astfel formulată cu depășirea termenului de 3 ani prevăzut de art. 1 și 3 din Decretul Lege nr. 167/1958.
În consecință, instanța de fond a respins acțiunea civila ca fiind prescrisă și a constatat, de asemenea, că reclamanta O. L. A. nu are calitate procesuală activă, întrucât nu a fost proprietară asupra apartamentului disputat de către părți.
Împotriva Sentinței civile nr. 905/2013, reclamanții O. A., soția O. M. și fiica acestora O. L.-A. au declarat apel, solicitând modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterea cererii lor pentru despăgubiri, așa cum a fost formulată și obligarea intimatei pârâte la plata sumei de 30.000 euro echivalent în lei în ziua plății, precum și la plata penalităților de întârziere și dobânzi. De asemenea, apelanții reclamanți au solicitat obligarea intimatei pârâte la plata daunelor morale, de câte 10.000 euro de persoană, și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, apelanții reclamanți susțin că sentința atacată este nelegală și neîntemeiată, deoarece Judecătoria Carei, în mod nelegal le-a respins cererea de despăgubire împotriva intimatei, soluționând cauza numai pe excepția prescripției și nu a soluționat cauza pe fond. Apelanții consideră că invocarea și admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune este nelegală.
De asemenea, apelanții susțin că intimata A. I. G. a săvârșit infracțiunea de abuz în serviciu, prevăzută și pedepsită de art. 246 Cod penal și datorită termenului de prescripție privind infracțiunea de abuz serviciu, intimata nu a fost trasă la răspundere penală. Acest fapt nu o exonerează pe intimată de răspunderea civilă față de apelanți. Dreptul la acțiunea în despăgubiri se naște de la data în care au aflat de săvârșirea acestui abuz în serviciu și de persoana care a săvârșit infracțiunea.
Astfel, apelanții arată că data la care începe dreptul lor la despăgubiri este 03 februarie 2012, dată la care au aflat din Ordonanța P. procurorului că a fost săvârșită infracțiunea și cine este persoana. Ca atare, dreptul lor se naște de la data de 03.02.2012, astfel acțiunea în despăgubiri e în termen.
În drept, invocă dispozițiile art. 282 și urm., art. 295, art. 296 C.proc.civ.
Deși legal citată cu această mențiune, intimata pârâtă AJTAY I. G., nu a depus întâmpinare în cauză, însă prin concluziile depuse pentru termenul din 10 iunie 2013, solicită respingerea apelului ca fiind neîntemeiat; cu cheltuieli de judecată, pentru următoarele motive:
Arată că instanța de fond în mod corect a soluționat cauza prin admiterea excepției dreptului la acțiune și a constatat lipsa calității procesuale active a apelantei O. L. A..
Intimata pârâtă a fost acționată în penal pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, însă a fost scoasă de sub urmărire penală, neexistând această infracțiune, deoarece fapta de care a fost învinuită a reprezentat o eroare materială, și nicidecum intenția de a vătăma interesele apelanților.
De această eroare materială apelanții au avut cunoștință încă de la data realizării ei efective și anume 1997, deoarece între apelanți și numitul Rauch A. au existat procese care au implicat înscrierile din CF, unde intimata ca și lucrătoare de CF a fost acuzată de abuz în serviciu.
Procesele s-au purtat până în 2001, iar imobilul respectiv a fost vândut prin licitație publică în anul 2003.
Intimata arată că data la care au luat la cunoștință de existența acelei erori (în loc de luna octombrie scrie luna septembrie) pornește termenul de la care pot să ridice pretenții împotriva sa. Aceste termen este anul 1997, dar cea mai sigură dată este cea din 2001 când apare deja sarcina în CF, iar apoi în 2003 se și realizează vânzarea prin licitație prin executorul judecătoresc. Dacă se acceptă ca ultim termen la care au luat cunoștință de acea eroare, respectiv anul 2003, acțiunea este considerată ca și prescrisă, ne mai vorbind de datele anterioare.
În ceea ce o privește pe O. L. A., intimata susține că aceasta nu are nici o calitate procesuală activă, imobilul nefiind niciodată în proprietatea ei.
Datorita acestor aspecte apreciază că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică și solicită respingerea apelului declarat.
În drept invocă dispozițiile art. 115 C.proc.civ.
Apelul nu este fondat.
Judecătoria a soluționat cauza pe calea excepției prescripției dreptului material la acțiune, invocând art. 1 și 3 din Decretul Lege nr. 167/1958, respectiv termenul de prescripție de 3 ani, calculat de la data săvârșirii faptei – 17.10.1997 – sau cel mai târziu de la data adjudecării imobilului la licitație publică – 17.06.2003.
Apelanții reclamanți apreciază că momentul începerii curgerii termenului de prescripție este 3 februarie 2012, data la care au luat cunoștință de comiterea abuzului în serviciu și de persoana vinovată, respectiv pârâta A. I. G..
În cauză se invocă săvârșirea de către pârâtă a unei fapte ilicite (răspunderea penală fiind prescrisă), caz în care nu are relevanță momentul calificării faptei ca infracțiune, ci momentul comiterii faptei, respectiv data de 17 octombrie 1997.
Potrivit art. 8 din Decretul Lege nr.167/1958, în vigoare la data comiterii faptei:
„Prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită, începe sa curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoască, atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea.”
Întrucât fapta pretins prejudiciabilă s-a produs prin notarea în cartea funciară, notare cunoscută la scurt timp de către reclamanți, precum și calitatea pârâtei de asistent registrator principal la BCPI Carei, fiind cea care a efectuat notarea, este evident că reclamanții au cunoscut sau trebuiau să cunoască cel mai târziu la data la care li s-a refuzat acordarea creditului bancar, atât paguba, cât și persoana responsabilă.
În consecință, data de la care se calculează termenul de 3 ani nu este 3 februarie 2012, fiind irelevantă, din perspectiva angajării răspunderii civile delictuale, încadrarea juridică a faptei ca infracțiune.
Față de reclamanta O. L. A. instanța s-a pronunțat cu prioritate asupra excepției lipsei calității procesuale active a acesteia decurgând din lipsa calității sale de proprietar al imobilului, prin motivele de apel nefiind criticată această soluție, astfel că devine incident principiul tantum devolutum quantum apellatum.
În cauză apelanții nu sunt îndreptățiți la cheltuieli de judecată, iar pârâta nu a solicitat cheltuieli, aspect evidențiat de avocata angajată, cu ocazia concluziilor orale, consemnate în încheierea de ședință din 10 iunie 2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamanții O. A., O. M. și O. L. A., domiciliați în Carei, .. MV 4, . civile nr. 905/25.03.2013, pronunțată de Judecătoria Carei în contradictoriu cu pârâta intimată A. I. G., domiciliată în Carei, .. 1/16.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 17 iunie 2013.
Președinte, R. G. M. | Judecător, G. D. S. | |
Grefier, A. V. C. |
Red: G.D. S. – 02.07.2013
Tehnored_NM / 11.07.2013
6 ex.
- se comunică câte un ex. cu: -O. A., O. M. și O. L. A., în Carei, .>
.. 10, jud. Satu M.
-A. I. G., în Carei, .. 1/16, jud. Satu M.
Jud.fond: I.R. Ț.
← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 963/2013.... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 955/2013.... → |
---|