Pretenţii. Decizia nr. 874/2013. Tribunalul SATU MARE
| Comentarii |
|
Decizia nr. 874/2013 pronunțată de Tribunalul SATU MARE la data de 12-12-2013 în dosarul nr. 12314/296/2011
Dosar nr._ Cod operator:_
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SATU M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 874/R
Ședința publică de la 12 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE Z. K.
Judecător I. M. C.
Judecător M. G. R.
Grefier M. C.
Pe rol fiind judecarea recursului civil declarat de recurenta-pârâtă D. I. A., domiciliată în Satu M., ., ., jud. Satu M., împotriva sentinței civile nr.1320 din 22 Februarie 2013 pronunțată de Judecătoria Satu M., în contradictoriu cu intimatul-reclamant C. G., domiciliat în Satu M., .. 7, . M., având ca obiect pretenții.
Se constată că judecarea cauzei a avut loc la 4 decembrie 2013, când concluziile părților prezente au fost consemnate prin încheierea din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie, amânându-se pronunțarea la data de azi.
TRIBUNALUL
DELIBERÂND
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1320/22.02.2013 pronunțată în dosar cu nr.de mai sus, Judecătoria Satu M. a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul C. G. cu domiciliul în loc.Satu-M. ..7 .-M., în contradictoriu cu pârâta D. I. A. cu domiciliul în loc.Satu-M. al.Clăbucet nr.9 . jud.Satu-M., și, în consecință, a respins cererea reconvențională formulată de pârâta-reconvențională D. I. A., ca nedovedită. A obligat pârâta să plătească pe seama reclamantului, suma în cuantum de 2624,60 lei, cu titlu de datorie-contravaloare utilități: servicii gaz, curent electric, apă și cablu TV, cu penalitățile aferente, taxe de reconectare aferente perioadei în care a locuit în apartamentul situat în Satu-M., Centrul Nou, nr.28, .-M. și suma de 225 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că, în virtutea convenției olografe încheiate între părți, reclamantul, în calitate de proprietar a imobilului situat in Satu-M., Centrul Nou, C28/.-M., a închiriat pârâtei, în calitate de chiriaș, imobilul-apartament mai sus menționat, în schimbul obligațiilor asumate de pârâtă și inserate-convenite în cuprinsul convenției.
Potrivit art.480 Cod civ. proprietatea este „dreptul ce are cineva de a se bucura și a dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege”; fiind de notorietate faptul că proprietatea este publică sau privată, iar bunurile obiect al proprietății private, indiferent de titular, sunt și rămân în circuitul civil, dacă prin lege nu se dispune altfel”. Înțelegerea privind închirierea apartamentului s-a semnat la data de 01.02.2011, materializată prin Contractul de închiriere provizoriu, ulterior semnându-se între părți Contractul de închiriere a locuinței, înregistrat la Administrația Finanțelor Publice, Satu M. sub nr.240 din 03.02.2011 și Actul Adițional înregistrat cu nr.880 din 31.05.2011, în care se stipula pe lângă alte obligații pe care și le asuma pârâta și plata contravalorii gazului, apei, curentului electric, cablului TV, etc. La predarea și eliberarea apartamentului s-au întocmit procese verbale, în prezența martorilor, în care s-a consemnat indicele contoarelor, inventarul apartamentului, precum și starea bunurilor.
Așa cum relevă Sentința civilă nr.6417/2011, pronunțată de Judecătoria Satu-M., în dosarul nr._ (fila 11-13 din dosar), între cele două părți s-a derulat litigiul ce a avut ca obiect evacuarea pe ordonanță președințială, litigiu soluționat prin admitere, constituind potrivit disp.art.720 ind.1 Cod proc.civ., dovada convocării la conciliere.
Urmare a deconectării apartamentului de la utilități pentru neplată și a admiterii cererii reclamantului de emitere a unei ordonanțe prezidențiale de evacuare, conform Sentinței civile nr.6417/2011 în dosarul 8206/2011, pârâta D. I. a eliberat apartamentul.
Din cuprinsul situației facturilor (filele 15-23 din dosar), rezidă că după instalarea cu familia în apartament, pârâta, a încetat să achite contravaloarea serviciilor și utilităților de care a beneficiat, nerespectând nicio obligație asumată prin contract.
Incidente speței pendinte sunt prevederile art.1357 și următ.NCciv., conform căruia: ”omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau imprudența sa”;
Deși societatea furnizoare de gaz a sistat furnizarea sigilând contorul, pârâta a consumat în continuare ilegal gazul, neachitând nicio factură de la mutarea în apartament, ca atare, restanțele acumulate până la eliberarea apartamentului se ridică la suma de 1.793,16 lei, neachitând nici o factură încă din anul 2010.
Din cuprinsul ultimelor facturi emise de către furnizor, aferente perioadei în care pârâta a ocupat apartamentul, respectiv factura nr._ din 29.07.2011, în sumă de 1581,46 lei și factura._ din 24.10.2011 în sumă de 211,70 lei, precum și chitanțele aferente, în baza cărora reclamantul a achitat, constituie pagubă pentru reclamant, la care se adaugă taxele privind debranșarea prin sigilare, rebranșarea plus o garanție ca rău platnic în sumă de 376 lei.
Furnizorul de energie electrică a emis mai multe somații de debranșare, existând chiar debranșări pentru neplată la termen, datorită căreia paguba pe care a produs-o pârâta prin neplata ultimelor facturi este mult mai mică, 258,59 lei, (factura nr._. și chitanța privind plata contravalorii acesteia.)
În vederea recuperării datoriilor făcute de pârâtă, furnizorul de apă, ., a deschis o acțiune, obiect al dosarului nr._, acțiune despre care reclamantul a aflat doar cu ocazia înaintării unei acțiuni de evacuare a pârâtei (și familiei sale) din apartamentul său; situația facturilor neachitate, către acest furnizor, relevă o restanță de 486,60 lei, precum și chitanța privind achitarea acestei sume de către reclamant, precum și sentința prin care, reclamantul, ca proprietar titular al contractului de furnizare, a fost obligat la plata apei consumate de către familia pârâtă și a cheltuielilor de judecată aferente, 39,30 lei, urmând să mai achite taxele aferente sistării serviciului și o amendă pentru ruperea sigiliului, întrucât livrarea apei a fost întrerupă, iar contorul sigilat, familia pârâtă a rupt sigiliul deschizând robinetul coloanei de apă.
Datorită neachitării facturii nr._/18.08.2011 (fila 27 din dosar), furnizorul de cablu TV, a sistat serviciul de cablu, telefonie, rebranșarea taxându-se separat, ca atare, paguba totală la acest furnizor fiind de 46,95 lei.
Raportat la cuprinsul procesul verbal-inventar întocmit la predarea apartamentului și procesul verbal-inventar întocmit la eliberarea apartamentului, (în prezența a șase martori), pârâta nu a respectat nici obligațiile referitoare la utilizarea bunurilor aflate în apartament și predate sub semnătură prin procesul verbal, manifestând un dezinteres total față de acestea deteriorându-le iremediabil.
Ignorând clauzele contractuale, pârâta, nu și-a respectat nici obligațiile asumate privind plata chiriei convenite prin contract, deși reclamantul a fost de acord cu reducerea chiriei față de contractul inițial cu aproape 50%, înțelegând situația dificilă în care se află pârâta, achitând impozit anticipat reținând în contul acestor datorii garanția achitată la mutare, care, însă nu acoperă nici 10% din datoria reală.
Deși afirmă că și-a plătit integral utilitățile, fiind achitate la zi, în accepțiunea prevederilor legale, anexat cererii reconvenționale, pârâta, ar fi fost obligată să-și probeze afirmațiile, prin facturi și chitanțe de achitare, ceea ce nu a făcut.
Pe considerentele de mai sus, instanța de fond, în baza dispozițiilor art.261 Cod proc., art.1169, art.1270-1272, art.1357 NCciv., art.720/1 și urm.Cod proc.civ., art.3 din OG nr. 9/2000, a admis acțiunea conform dispozitivului sentinței atacate.
Împotriva acestei hotărâri, pârâta D. I. A. a declarat recurs, solicitând admiterea căii de atac promovate, modificarea în tot a sentinței recurate și respingerea pretențiilor reclamantului ce formează obiectul acțiunii principale și admiterea cererii reconvenționale.
Se arată în motivele de recurs că starea de fapt prezentată în cererea de chemare în judecată și reținută apoi de către prima instanță, nu este corectă și nu reflectă cu adevărat raporturile juridice care au existat între părți cu privire la folosința prin închiriere a imobilului. Recurenta învederează că într-adevăr s-a încheiat contract de închiriere la data de 26.06.2010 pentru suma de 170 Euro/lună, contract care nu a fost înregistrat la organele fiscale și mai apoi la 03.02.2011 s-a încheiat un contract cu o sumă nereală de 400 lei/lună pe o perioadă de 3 luni și în urma actului adițional din 01.05.2011, părțile au hotărât să-l prelungească. Se susține că suma a fost intenționat diminuată pentru a nu se calcula impozit și, prin urmare, nu se știe care este cu adevărat contractul de închiriere valid încheiat.
În privința facturilor pentru care se solicită contravaloarea lor, recurenta arată că factura nr._ din 24.10.2011 și factura din 22.09.2011 sau cea din 18.10.2011 cu nr._ și nr._, nu acoperă perioada în care a folosit apartamentul, întrucât nu mai existau raporturi juridice între părți, condiții în care se opune admiterii pretențiilor, condițiile de mai sus fiind valabile și pentru celelalte pretenții enunțate. Locuința/apartamentul închiriat a fost predat la 26.06.2011, or facturile sunt cu mult după această dată și nu pot fi imputate recurentei.
În răspunsul la întâmpinare și concluziile scrise depuse de recurentă se solicită în continuare respingerea pretențiilor și, mai mult, se arată că nu i s-a restituit garanția de 180 Euro achitată lunar și din care s-a fi putut îndestula și reclamantul-intimat.
În drept, invocă art.304 pct.5, 6, 7, 8 Cod proc.civ. și noile dispoziții procedurale, art.488 din Lg.134/2010.
Prin întâmpinare și concluzii scrise, intimatul C. G., solicită respingerea recursului ca nefondat.
Intimatul susține că recurenta profită de statutul de salariat al Tribunalului și a devenit un „mod de viață” al familiei recurentei de a închiria apartamente centrale și dotări bune pentru care nu se mai achită chirie și nici contravaloarea utilităților, exemplificând alte litigii în care recurenta este împrocesuată, cum ar fi: dosar nr._, dosar nr._, dosar nr._ și dosar nr._ .
Se arată că toate facturile la utilități sunt din perioada în care aceasta a folosit apartamentul intimatului, la care s-ar mai fi putut adăuga și încă alte pretenții pentru neplata chiriei, contravaloarea bunurilor distruse sau dispărute, etc., pagube pe care le-a produs familia recurentei cât a locuit în apartament.
Intimatul solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii dată de prima instanță.
Tribunalul, analizând motivele de recurs invocate, hotărârea pronunțată în cauză, apreciază că față de probele administrate în cauză, recursul este nefondat.
Din înscrisurile depuse la dosar, așa cum a reținut și prima instanță, părțile au încheiat un contract de închiriere la data de 30.06.2010, când s-a întocmit și procesul verbal de predare-primire a locuinței. Independent de împrejurarea că a fost sau nu înregistrat la organele fiscale, recurenta a folosit apartamentul până la data de 12.10.2011, ordonanța de evacuare fiind pronunțată ulterior la 21 octombrie 2011, prin Sentința civilă nr.6417/2011.
Facturile la utilități cuprind perioade de restanțe care se suprapun peste perioada în care recurenta a folosit efectiv apartamentul, condiții în care nu are relevanță că factura emisă de furnizorul de gaz cu nr._/24.10.2011 este ulterioară datei de 12.10.2011, când recurenta a părăsit apartamentul.
Situația este identică și pentru celelalte facturi emise de furnizorul de apă sau de energie electrică, care a somat proprietarul cu debranșarea pentru neplata la termen a facturilor sau chiar a introdus acțiune de chemare în judecată, cum este situația din dosar nr._, unde . acțiune în pretenții împotriva intimatului pentru suma de 423,55 lei, reprezentând contravaloarea restanțelor la serviciile de apă neachitate. De asemenea, și cu privire la furnizorul de cablu RDS-RCS, situația este similară, furnizorul a sistat serviciul, iar rebranșarea s-a taxat separat cu suma de 46,95 lei.
Reținând așadar că recurenta a fost cea care a beneficiat de aceste utilități, în perioada în care a folosit apartamentul avea și obligația de a preda la zi situația facturilor, iar în lipsa oricărei datorii putea solicita și restituirea garanției. Fiind beneficiara acestor servicii de utilitate este firesc să suporte costul facturilor și a debitelor restante cumulate în perioada în care împreună cu familia au folosit imobilul proprietatea intimatului. În lipsa unor dovezi de plată asupra acestor debite justificate prin depunerea facturilor rămase neachitate, recurenta nu a dovedit o altă stare de fapt decât cea reținută de prima instanță și nici nu a prezentat alte probe prin care să justifice netemeinicia pretențiilor intimatului-reclamant.
În considerarea celor evocate, tribunalul, în baza art.312 alin.1 Cod proc.civ., a respins recursul ca nefondat.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta-reclamantă D. I. A., cu domiciliul în Satu M., ..1, . M., împotriva sentinței civile nr.1320/22.02.2013 a Judecătoriei Satu M. și în contradictoriu cu intimatul-reclamant C. G., cu domiciliul în Satu M., ., nr.7, . M..
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi: 12.12.2013.
Președinte, Z. K. | Judecător, I. M. C. | Judecător, M. G. R. |
Grefier, M. C. |
Red.I.M.C./30.12.2013.
Tehnored_BER /30.12.2013.
Ex.2
Jud.fond: M. T.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 1302/2013.... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 1389/2013.... → |
|---|
