Succesiune. Decizia nr. 83/2013. Tribunalul SATU MARE
| Comentarii |
|
Decizia nr. 83/2013 pronunțată de Tribunalul SATU MARE la data de 30-01-2013 în dosarul nr. 9414/296/2011
Dosar nr._ Cod operator:_
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SATU M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 83/R
Ședința publică de la 30 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. G. R.
Judecător Z. K.
Judecător I. M. C.
Grefier V. S.
Pe rol fiind judecarea recursului civil declarat de recurentul M. C., domiciliat în Pomi, ., jud. Satu M., împotriva sentinței civile nr.4778/ 08 iunie 2012 pronunțată de Judecătoria Satu M., în contradictoriu cu intimații B. M., dom. în Pomi, nr. 257, jud. Satu M., M. G., domiciliat în Pomi, nr. 100, jud. Satu M., M. I., la fam ZELINA R., în Baia M., . M., nr. 2, . M., M. I., dom. în Baia M., .-63, jud. Satu M., M. I., domiciliat în Pomi, nr. 387, jud. Satu M. și M. M., dom. în Pomi, nr. 101, jud. Satu M., având ca obiect succesiune.
La pronunțare nu au răspuns părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier privind îndeplinirea procedurii de citare, după care;
Se constată că dezbaterea asupra recursului a avut loc în ședința publică din data de 23.01.2013, când susținerile și concluziile părților prezente au fost consemnate în încheierea din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta, amânându-se pronunțarea în cauză la data de azi, când;
TRIBUNALUL
DELIBERÂND
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.4778/08.06.2012 pronunțată în dosar cu nr.de mai sus, Judecătoria Satu M. a admis excepția autorității de lucru judecat invocată din oficiu în privința capătului de cerere având ca obiect componența masei succesorale a defunctei M. R. decedată la 10.11.1992 și a respins cererea formulată de reclamantul M. C. în contradictoriu cu pârâții B. M., M. G., M. I., M. I. C., M. I. și M. M., având ca obiect componența masei succesorale a defunctei M. R.. Au fost respinse restul capetelor de cerere 2 și 5 ca urmare a respingerii capătului principal de acțiune.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
În ședința publică din data de 28.05.2012 instanța a invocat excepția autorității de lucru judecat.
Analizând excepția autorității de lucru judecat invocată din oficiu, prin prisma dispozițiilor legale incidente în cauză, instanța reține că prin sentința civilă nr. 9521 pronunțată de Judecătoria Satu M. la data de 27.12.1994 în dosar nr. 5860/1993, s-a dispus respingerea cererii formulate de reclamantul M. I. în contradictoriu cu pârâții B. M., M. G., M. C. și M. I., având ca obiect dezbaterea succesiunii defunctei M. R., decedată la data de 10.02.1994.
În cuprinsul sentinței s-a reținut în privința casei de locuit, a terenului aferent în suprafață de 14 ari situate în . imobil nu face parte din masa succesorală, întrucât M. C. a îngrijit părinții, a locuit împreună cu aceștia și a efectuat lucrări de investiții la imobil, a refăcut anexele gospodărești. Restul dispozițiilor instanței au privit terenurile extravilane ce nu fac obiectul prezentei cauze.
Soluționând apelul declarat de M. I. față de sentința judecătoriei, Tribunalul Satu M. a dispus prin decizia civilă nr.928/. schimbarea în parte a sentinței, astfel: s-a constatat că în masa succesorală a defunctei M. R. se află suprafața de 7,29 ha teren, că părțile au vocație la moștenirea acesteia în cote egale de 1/5 parte și s-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate în privința casei de locuit, a terenului intravilan de 14 ari și a anexelor.
Prin prezenta cerere reclamantul M. C. a reiterat solicitarea de dezbatere a succesiunii defunctei M. R., stabilirea calității de moștenitori, componența masei succesorale ieșirea din indiviziune în privința imobilului casă, teren intravilan în suprafață de 14 ari și anexe gospodărești, pârâți fiind B. M., M. G., Micșăuș I. (care au fost părți și în litigiul din 1993) respectiv M. I. C., M. I. și M. M. (H.), în calitate de descendenți ai defunctului M. I..
Conform art.1201 Cod civ. și art. 166 Cod procedură civilă, este autoritate de lucru judecat când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate.
Instanța de fond a constatat că litigiile sus-menționate s-au purtat între aceleași părți deținând aceeași calitate procesuală, în sensul legii fiind îndeplinită această condiție și în situația succesorilor universali sau cu titlu universal, caz incident în speță întrucât M. I. (reclamant în dosarul 5860/1993), a decedat, poziția sa procesuală fiind preluată de pârâții M. I. C., M. I. și M. M. (H.), în calitate de descendenți.
Litigiile dintre părți au avut același obiect, respectiv s-a solicitat constatarea faptului că în masa succesorală a defunctei se află și imobilul casă, teren aferent 14 ari și anexe gospodărești, pretențiile reclamantului din prezenta acțiune și dreptul subiectiv invocat fiind identice. Din interpretarea art. 1021 cod civil și art. 166 Cod procedură civilă rezultă că există autoritate de lucru judecat în situația identității de obiect, chiar dacă acesta este intitulat diferit în cererile de chemare în judecată însă finalitatea urmărită este aceeași, în speță constatarea componenței masei succesorale, fiind irelevant dacă părțile din primul litigiu și-au păstrat calitatea deținută efectiv în proces (cea de reclamant/pârât), esențială fiind doar întrunirea triplei identități prevăzută de lege, iar nu poziția procesuală a părților. Astfel, instanța de fond a reținut că dispozițiile cuprinse în sentința civilă nr.9521 pronunțată de Judecătoria Satu M. în dosar nr. 5860/1993, definitivă și irevocabilă prin decizia 928/. Satu M. vizând componența masei succesorale-casă, teren 14 ari, anexe, invocată de reclamant, nu sunt de natură a schimba obiectul cauzei, finalitatea urmărită fiind aceeași.
Finalmente, condiția identității de cauză, în sensul de fundament al raportului juridic dedus judecății sau, mai concret, temeiul de drept al cererii, acesta este identic în cererile succesive formulate de reclamanți.
Așa cum rezultă din jurisprudența constată a CEDO, unul din elementele fundamentale ale superiorității dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care urmărește, între altele, ca soluția dată și rămasă definitivă să nu mai fie repusă pe rol (Brumărescu c.României). În virtutea acestui principiu niciuna dintre părți nu este abilitată să solicite supervizarea unei hotărâri definitive și executorii doar în scopul obținerii unei reexaminări a cauzei și o nouă decizie despre acest subiect. Supervizarea nu trebuie să devină un apel deghizat și simplul fapt că ar putea exista două puncte de vedere pe același subiect nu este un motiv suficient pentru rejudecarea unei cauze. Nu se pot face derogări de la acest principiu decât dacă există motive substanțiale și imperioase care o cer (Riabykk c.Rusiei), situație neîndeplinită în cauză.
Împrejurarea invocată de reclamant conform căreia, ulterior finalizării litigiului demarat în 1993 s-ar fi emis titlu de proprietate în favoarea defunctei și s-au întabulat în cartea funciară acest titlu, respectiv supraedificatele, nu înlătură cele reținute de către instanță mai sus atâta vreme cât aceste acte ulterioare privesc aceleași imobile.
În titlul de proprietate nr. 31-_ emis în 30.10.2002 în favoarea defunctei M. R. este inclusă suprafața de 1400 mp teren intravilan având categoria de folosință curți, construcții, iar această suprafață împreună cu imobilele casă și anexe ce au fost întabulate în CF în temeiul adeverinței de la fila 40 verso dosar fond, sunt identice cu imobilele menționate în sentința civilă nr. 9521/1994 prin care s-a statuat că nu fac parte din masa succesorală a defunctei M. R. (aspecte necontestate în cauză).
Așadar, instanța de fond a apreciat că reglementarea situației juridice a imobilelor de mai sus, nu mai poate fi readusă în discuție din perspectiva dezbaterii succesiunii defunctei, reclamantul având de urmat o altă procedură în acest sens.
Ca urmare a modului de soluționare a capătului de cerere vizând compunerea masei succesorale, având în vedere că în litigiul demarat în anul 1993 s-a stabilit calitatea de moștenitori a părților, cotele legale ale acestora, instanța a respins restul capetelor de cerere formulate de reclamant (calitatea de moștenitor, cotele cuvenite, partajarea bunurilor și atribuirea lor fără sultă) ce nu mai pot fi soluționate în atare condiții.
Față de cele arătate mai sus, instanța de fond a reținut că, în cauză există tripla identitate prevăzută de lege, iar excepția autorității de lucru judecat este întemeiată și a admis-o cu consecința respingerii cererii reclamantului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul M. C., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și respingând excepția autorității de lucru judecat să se dispună trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea căii de atac exercitate recurentul arată că instanța de fond a admis excepția autorității de lucru judecat invocată din oficiu în privința capătului de cerere având ca obiect componența masei succesorale a def.M. R., decedată la 10.11.1992.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut, în esență, că în cauză sunt întrunite dispozițiile art.1201 Cod civ. și art.166 Cod proc.civ., în sensul că această acțiune are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcute de ele și în contra lor în aceeași calitate raportat la sentința civilă nr.9521/1994 și decizia civilă nr.928/.> Prin acțiunea formulată, recurentul-reclamant a solicitat să se constate că în masa succesorală rămasă după def.M. R. intră imobilul casă și terenul aferent de 1400 mp, imobil situat în Pomi nr. 79, înscris în CF nr._ Pomi cu nr. cad_ –C1 și două anexe gospodărești de sub cad._ - C2 și_-C3.
Instanța de fond a considerat că acest imobil a făcut obiectul dos. nr.5860/1993 al Judecătoriei Satu M. și dos. nr.2380/1995 (apel) al Tribunalului Satu M.. Cu privire la imobilul casă situat în Pomi nr. 75 instanța de fond a respins acțiunea ca neîntemeiată (soluție menținută în apel) pe considerentul că acest imobil nu ar face parte din masa succesorală datorită faptului că „pârâtul M. C. a îngrijit pe părinți, a locuit și gospodărit împreună și drept urmare, așa cum au recunoscut și ceilalți pârâți a efectuat lucrări de investiții la acest imobil, a refăcut anexele gospodărești și deci acest imobil nu intră în masa succesorală". Trecând peste faptul că această motivare este total greșită sub aspectul temeiului pentru care un imobil face sau nu face parte din masa succesorală (investițiile nu exclud un imobil din componența masei) hotărârea nu a soluționat dreptul subiectiv al recurentului de astăzi asupra acestui imobil care realmente intra în masa succesorală.
Acest fapt este dovedit prin emiterea pe numele defunctei a Titlului de proprietate nr. 31 -_ titlu întabulat în CF. Acest titlu a fost emis la data de 30.10.2002, deci el nu exista la data soluționării primei cauze.
Menționează că prezenta acțiune are drept temei tocmai această înscriere a dreptului de proprietate a defunctei în cartea funciară.
Cu privire la condițiile lucrului judecat, art.1201 Cod civ. precizează elementele structurale ale autorității de lucru judecat și, astfel, totodată, condițiile cumulative ale acesteia.
1. Cu privire la identitatea de obiect arată că în doctrină (I.D., Tratat de procedură Civilă vol.II ed.2 pg.84) se arată că „pentru verificarea identității de obiect trebuie să se observe nu numai dacă este vorba de același bun determinați idem corpus), de aceeași cantitate (eadem guantitas) dar și de același drept (idem ius). Așadar, interesează nu numai „obiectul material", ci și „dreptul subiectiv" care poartă asupra acelui obiect, inclusiv scopul final urmărit prin ambele acțiuni". Se dă și un exemplu: dacă în litigiul inițial s-a respins acțiunea având ca obiect revendicarea proprietății exclusive asupra unui fond, nu există autoritate de lucru judecat în cel de-a doilea litigiu în care se pretinde o parte de coproprietate asupra aceluiași fond.
2. Cu privire la identitatea de părți și în aceeași calitate arată că textul are în vedere identitatea juridică a părților și nu identitatea fizică, chiar dacă rolurile procesuale de reclamant și pârât s-au schimbat (ca în situația din prezenta cauză).
Ceea ce este însă esențial este noțiunea de „parte". Prin „parte" urmează a se înțelege o persoană care, cumulativ, se află în situația de a pune concluzii în fond, instanța a pronunțat o hotărâre împotriva sau în favoarea sa. Față de toate celelalte persoane care nu au avut calitatea de „parte", hotărârea este un fapt care poate fi opus erga omnes, fiind vorba despre o „autoritate de fapt", nu însă de „autoritate de lucru judecat" (I.D., op. cit. P.89).
Nu are autoritate de lucru judecat hotărârea dată față de moștenitori dacă obiectul litigiului este divizibil.
Apreciază însă că invocarea din oficiu a acestei excepții, în condițiile în care, dreptul subiectiv al reclamantului-recurent este evident, raportat și la poziția procesuală a părților, lovește în latura morală a hotărârii judecătorești care trebuie să fie pătrunsă de spiritul de legalitate și echitate. Faptul că printr-o hotărâre judecătorească/invocată ca având autoritate de lucru judecat față de prezenta cauză, s-a statuat în mod cu totul eronat asupra calității unui bun, aceasta nu poate schimba „natura" de bun obiect al masei succesorale și nu poate afecta drepturile succesorilor.
Tribunalul, analizând sentința recurată, excepția invocată, din perspectiva normelor de drept procesual și a dreptului subiectiv pretins în cauză reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată ce formează obiectul acțiunii civile din prezenta cauză, reclamantul (recurentul din calea de atac) a solicitat, în esență, valorificarea dreptului subiectiv „dreptul la moștenire” după def.M. R., decedată la 10.11.1992, cât și dreptul de proprietate asupra investițiilor efectuate asupra bunurilor imobile obiect al masei succesorale, evidențiate în cartea funciară.
În fața primei instanțe, din oficiu, s-a invocat excepția autorități de lucru judecat, față de sentința civilă nr.9521/27.12.1994 a Judecătoriei Satu M., rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.928/20.11.1996 a Tribunalului Satu M..
Verificând elementele triplei identități – parte, obiect și cauză – din ambele cereri, tribunalul, în dezacord cu cele reținute de prima instanță, apreciază că nu sunt îndeplinite efectiv și cumulativ aceste elemente.
Este de observat că prin sentința civilă nr.9521/27.XII.1994, modificată prin decizia civilă nr.928/20.11.1996, s-a stabilit vocația succesorală după def.M. R., dec.la 10.11.1992 și compunerea masei succesorale pentru 7,29 ha teren reconstituit prin adeverința nr.521/19.05.1993 a Consiliului local Pomi, fără partaj judiciar, nefiind eliberat titlul de proprietate.
Alături de suprafața de teren inclusă în masa succesorală, moștenitorii au solicitat și stabilirea drepturilor succesorale asupra imobilului construcție, casă de locuit, iar în considerentele ambelor hotărâri (fond și recurs) se reține că imobilul nu intră în masa succesorală, întrucât unul din moștenitori, M. C., a îngrijit părinții (inclusiv pe defuncta M. R.) și, mai mult, a efectuat investiții la acest imobil, a refăcut anexele gospodărești, aspecte recunoscute și de ceilalți moștenitori, poziție pe care au reconfirmat-o și în prezenta cauză, fiind de acord cu admiterea acțiunii.
Din conținutul acestor considerente s-ar desprinde concluzia recunoașterii dreptului de proprietate în beneficiul moștenitorului M. C., dar în lipsa unei mențiuni exprese în dispozitivul hotărârilor, dreptul nu a putut fi valorificat de cel în favoarea căruia aparent ar fi fost constatat. Mai mult, după eliberarea T.P. nr._/2002 s-a procedat la întabularea dreptului de proprietate în CF_ Pomi, în care, pe lângă terenul aferent de 1400 mp. se evidențiază și imobilele construcții casă de locuit și anexele gospodărești, având ca proprietar tabular pe M. R., n.1911, d.1992,
De vreme ce imobilele sunt întabulate pe seama defunctei, orice modificare a drepturilor tabulare obligă la obținerea unui titlu de proprietate care să justifice transferul dreptului, în condițiile Lg.nr.7/1996.
Prin urmare, împrejurarea arătată în considerentele sentinței civile nr.9521/1994 a Judecătoriei Satu M., însușită și în recurs, prin care se recunoaște implicit dreptul de proprietate asupra edificatului în favoarea unuia dintre moștenitori, nu poate modifica dreptul tabular existent în favoarea defunctei în lipsa unei constatări efective a acestuia prin dispozitiv, hotărâre judecătorească irevocabilă ocazie cu care trebuie indicat și modul de dobândire asupra bunului înscris în cartea funciară (art.23 pct.Bb din Lg. 7/1996).
Se poate reține că și în prezenta acțiune este vorba de același bun determinat (idem corpus) dar nu în aceeași cantitate pentru că recurentul-reclamant solicită nu doar recunoașterea dreptului la moștenire asupra bunului imobil casă de locuit cu anexe, ci și propriile investiții asupra anexelor gospodărești și a casei de locuit (renovată în întregime) care a fost vechea casă părintească.
Elementul care diferențiază cele două acțiuni este dreptul subiectiv pretins asupra aceluiași obiect comun, drept care se compune din dreptul la moștenire dar și din valorificarea unui drept propriu pentru investițiile efectuate asupra bunului succesoral, apoi suplimentarea masei succesorale cu terenul aferent casei de locuit, plus partajul, titlul de proprietate nr.31-_, întabulat în CF s-a eliberat la 30.10.2002. În cauza anterioară același moștenitor aflat pe o altă poziție procesuală nu a formulat cerere reconvențională, poziția sa a fost exprimată doar prin apărările din întâmpinare, pe când în prezenta cauză același moștenitor solicită stabilirea unui drept de proprietate asupra unui bun care parțial este bun succesoral. Cu alte cuvinte acțiune a promovată va lămurii situației de fapt și de drept, întrucât dreptul de proprietate asupra construcțiilor noi, se grevează pe un bun de origine succesorală, casa de locuit care în forma inițială reprezenta casa părinților, care s-au gospodărit cu unul din copii, adică cu recurentul .
Prin urmare, atât obiectul material, cât și cauza (ambele în sens mai larg) ca elemente esențiale ale celor două acțiuni civile sunt distincte, astfel că nu poate fi reținută excepția autorității de lucru judecat, considerente pentru care, în baza art.1201 Cod civil, art.137 Cod proc.civ., tribunalul a respins excepția ca nefondată.
În lipsa cercetării pe fond a dreptului pretins, este nevoie de reluarea judecății în primă instanță, astfel că în baza art.312 alin.5 Cod proc.civ., tribunalul a admis recursul, a casat sentința, cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
Fără cheltuieli de judecată în recurs, intimații nu s-au opus admiterii acțiunii, astfel că nu sunt în culpă procesuală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul M. C., cu domiciliul în Pomi, ., jud.Satu M. împotriva sentinței civile nr.4778/08.06.2012 a Judecătoriei Satu M. și în contradictoriu cu intimații B. M., cu domiciliul în Pomi, nr.257, jud.Satu M., M. G., cu domiciliul în Pomi, nr.100, jud.Satu M., M. I., cu domiciliul procedural în Baia M., ..M., nr.2, ., M. I., cu domiciliul în Baia M., .-62, jud.Maramureș, M. I., cu domiciliul în Pomi, nr.387, jud.Satu M. și în consecință:
Respinge excepția autorității de lucru judecat, casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 30.01.2013.
Președinte, M. G. R. | Judecător, Z. K. | Judecător, I. M. C. |
Grefier, V. S. |
Red.I.M.C./01.03.2013
Tehnored_BER /01.03.2013
Ex.2
Jud.fond: N. S. T.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 687/2013. Tribunalul SATU MARE | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 3236/2013.... → |
|---|
