Contestaţie la executare. Decizia nr. 205/2015. Tribunalul SATU MARE

Completul compus din:

PREȘEDINTE I. M. C.

Judecător E. R.

Grefier V. S.

Pe rol fiind judecarea apelului civil declarat de apelanții N. M. și N. M., ambii domiciliați în Călinești Oaș, ., jud. Satu M., împotriva sentinței civile nr. 352 din 06.03.2012 pronunțată de Judecătoria Negrești Oaș, în contradictoriu cu intimații V. V. și V. M., ambii domiciliați în Călinești Oaș, ., jud. Satu M., M. M., în calitate de soție supraviețuitoare a def. M. M., domiciliată în Călinești Oaș, nr. 441, jud. Satu M., M. V., în calitate de succesor al def. M. M., domiciliat în Păulești, ., jud. Satu M., M. I. M., în calitate de succesor al def. M. M., domiciliat în Călinești Oaș, nr. 326, jud. Satu M. și B. E. JUDECĂTORESC M. B., cu sediul în Negrești Oaș, având ca obiect contestație la executare.

La pronunțare nu au răspuns părțile.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, privind îndeplinirea procedurii de citare, după care, se învederează instanței că la data de 11.05.2015, prin serviciul registratură al instanței apelanții au depus cerere de redeschidere a cauzei, cererea nr. 273/1996 adresată de M. M. junior Consiliului popular al comunei Călinești Oaș, autorizația de construire nr. 6/ 19 martie 1996, adeverința nr. 3525/ 05.05.2015 a Primăriei Călinești Oaș, iar la data de 13.05.2015, V. M. a depus concluzii scrise, lista contestațiilor respinse, un înscris-fotografie care conține o rugăciune, proces verbal din 07.04.1992 cu ocazia întrunirii comisiei de aplicare a Legii fondului funciar Călinești Oaș, proces verbal din 15 mai 1992, foaie de avere nedefinitivă Călinești Oaș - nr. topografic 2544, sentința civilă nr. 94/1997, Decizia civilă nr. 10/CA/1998-R, acțiunea civilă din dosar nr._/1995,_/96, Sentința civilă nr. 467/1996, adresa nr. 1929 din 08.07.1997 emisă de Prefectura Județului Satu M., adresa nr.338/ 28.01.1998 a Consiliului Județean Satu M., decizia civilă nr. 541/A/ 2003, titlul de proprietate nr. 31-_ Satu M., plan de situație, Decizia civilă nr. 243/2005-R, extras de carte funciară pentru informare nr._, anexa nr. 1 la partea 1, proces verbal din 16.02.2005 din dosar execuțional nr. 102/2005 și sentința civilă nr.1393/2013 pronunțată de Judecătoria Negrești Oaș.

Se constată că dezbaterea asupra apelului a avut loc în ședința publică din data de 29.04.2015, când susținerile și concluziile părților prezente au fost consemnate în încheierea din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta, amânându-se pronunțarea în cauză la data de azi, când;

TRIBUNALUL,

DELIBERÂND

Asupra apelului civil de față, constată următoarele:

1. Preliminarii. Prin Sentința civilă nr._, pronunțată de Judecătoria Negrești-Oaș în dosar nr._, s-au respins ca neîntemeiate excepțiile invocate de contestatorii N. M. și N. M. vizând prescripția extinctivă a dreptului de a cere executarea silită în cauză, perimarea executării silite,a nulității absolute a actelor de executare astfel îndeplinite – din perspectiva inexistenței unei încuviințări prealabile a executării silite, precum și excepția inopozabilității titlului ce se execută (în speță, Sentința civilă nr.2142/1999 a Judecătoriei Negrești Oaș), aceasta din urmă ca lipsită de interes.

Totodată, s-a respins ca nemotivată excepția nulității actelor de executare întocmite în cauză, invocată de către aceiași contestatori, precum și excepția lipsei calității procesuale active a contestatorilor, ridicată de intimatul-creditor V. V..

Prin aceeași sentință a fost respinsă ca neîntemeiată, pe fond, contestația formulată de către contestatorii N. M. și N. M., în contradictoriu cu intimații V. V., V. M. în nume propriu și în calitate de mandatară a intimatului V. V., și B.E.J. M. B., împotriva formelor de executare silită întocmite în dosarul execuțional nr.102/2005 al B.E.J. M. B., fără cheltuieli de judecată, reținându-se de către instanța de fond că în fapt, contestatorii au invocat strict vătămarea ce li s-ar cauza acestora prin executarea sentinței civile ce constituie titlu executoriu în cauză (în speță, Sentința civilă nr.2142/22.11.1999, pronunțată de Judecătoria Negrești Oaș în dosar nr. 1771/1998), prin care s-a dispus obligarea debitorului urmărit M. M. să predea intimatului creditor V. V. terenul înscris în C.F. 38 nedefinitiv Călinești Oaș, sub nr. top. 2540, 2541, 2542 și 1543/1, precum și obligarea debitorului urmărit să demoleze construcția situată pe acest teren, fără a arăta și care este vătămarea pe care ar suferi-o prin executarea celorlalte dispoziții judecătorești care fac obiectul executării silite în cauză (și prin care s-au stabilit creanțe bănești în favoarea intimatului creditor, fiind obligat debitorul urmărit la plata acestora), astfel încât analiza judiciară a motivelor de contestație la executare, pe fond, s-a limitat strict la aceste critici.

Din perspectiva criticilor astfel formulate de contestatori, instanța de fond a reținut în fapt că, deși contestatorii se prevalează de calitatea acestora de proprietari ai imobilului (și, prin urmare de calitatea acestora de terți titulari ai unui drept real imobiliar asupra imobilului ce se execută silit), invocând în acest sens contractul autentic de vânzare–cumpărare autentificat sub nr.995/13.03.1996 al B. Notarului Public C. Iusco C., încheiat cu vânzătorul M. M. (debitorul urmărit), tatăl contestatorului N. M., prin Decizia civilă nr. 57/. a Tribunalului Satu M. (rămasă irevocabilă în urma respingerii recursului declarat de tatăl contestatorului N. M., contestatorii personal nedeclarând recurs împotriva Deciziei civile nr. 57/., deși au figurat părți în procesul în care aceasta a fost pronunțată) s-a constatat nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare–cumpărare autentificat sub nr.995/13.03.1996, anterior menționat, restrângându-se suprafața de teren ce a făcut obiectul contractului, de la 3857 mp la 1000 mp (cât i-a rămas vânzătorului M. M. anularea titlului său juridic de proprietate, după constatarea nulității absolute în privința restului de teren cuprins în respectivul titlu) .

În acest context, s-a reținut de către instanța de fond că prin hotărârea judecătorească evocată s-a dispus anularea titlului de proprietate inițial, eliberat în condițiile Legii nr. 18/1991 pentru suprafața de 3587 mp pe seama debitorului M. M. (tatăl contestatorului N. M.) și eliberarea unui titlu nou, însă doar pentru o suprafață de 1000 mp, nefăcându-se dovada de către contestatori că s-a solicitat eliberarea acestui nou titlu de proprietate, astfel încât, de vreme ce actele de executare silită vizează parcelele de teren înscrise sub nr. top 2540, 2541, 2542 și 2543/1 (toate constituind proprietatea tabulară a intimatului creditor), iar nicidecum .. top 2544 sau suprafața de teren de 376 mp (diferență rămasă în urma delimitării proprietății intimaților creditori din totalul suprafeței de 752 mp de sub nr. top 2543), contestația la executare silită se prezintă a fi neîntemeiată sub acest aspect.

În privința susținerilor contestatorilor în sensul că ar fi edificat o construcție casă de locuit pe terenul ce face obiectul executării silite, prima instanță a reținut că, față de data încheierii contractului de vânzare menționat anterior, aceea de 13.03.1996, coroborat cu starea de fapt reținută în cuprinsul Sentinței civile nr. 3320/03.06.1992 a Judecătoriei Satu M., rezultă că tatăl contestatorului, în speță debitorul M. M., a fost cel care a edificat această construcție, încă din anul 1992.

Referitor la criticile contestatorului structurate pe împrejurarea că Procesul-verbal de executare silită din data de 16.06.2005 reprezintă un act de executare realizat cu încălcarea unei suspendări a executării silite dispuse prin Sentința civilă nr. 39/CC/16.05.2005, s-a reținut de către instanța de fond că respectivul act de executare a fost contestat în instanță de către debitorul urmărit însuși, în cadrul dosarului nr._ al Judecătoriei Negrești-Oaș, soluția de respingere a contestației astfel formulate rămânând irevocabilă.

Prin prisma considerentelor astfel expuse, prima instanță a concluzionat în sensul caracterului neîntemeiat al contestației formulate în cauză.

2. Sinteza argumentelor aduse de părți în susținerea căii de atac promovate, respectiv în combaterea apelului. Împotriva acestei sentințe au promovat apel în termen legal contestatorii, solicitând

Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de apel invocate, a dispozițiilor art. 295 Cod procedură civilă (1865) – aplicabil în cauză din perspectiva disp. art. 3 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, raportat la data inițierii executării silite în litigiu – și a materialului probator administrat în cauză, precum și a reglementărilor legale în materie, tribunalul constată că aceasta este temeinică și legală, găsind nefondate criticile apelanților-contestatori, prin prisma următoarelor considerente:

3. Circumstanțele cauzei din perspectiva probatoriului administrat. Verificând cu prioritate aspectele care țin de existența titlului executoriu în cauză, a naturii acestuia și a dispozițiilor pe care la cuprinde, instanța de apel reține ca un prim aspect al stării de fapt deduse judecății, că prin Sentința civilă nr. 2142/22.11.1999 pronunțată de Judecătoria Negrești-Oaș în dosar nr. 1771/1998 (filele nr. 91.93 din dosar nr. 1771/1998, atașat la dosarul cauzei) a fost respinsă excepția ridicată de pârâtul M. M. privind excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia din urmă și a fost admisă acțiunea în revendicare imobiliară înaintată de reclamantul V. V. împotriva pârâtului M. M., fiind obligat acesta din urmă să-i lase reclamantului în deplină proprietate și liniștită folosință imobilul teren în suprafață de 2837 mp, înscris în CF nedefinitiv nr. 38 Călinești-Oaș (județul Satu M.), sub nr. top. 2540, 2541, 2542 și 2543/1. Prin aceeași hotărâre s-a dispus aceluiași pârât să demoleze construcția ridicată pe terenul identificat conform celor de mai sus, fiind totodată obligat la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea Sentinței civile nr. 2142/1999, pe lângă considerentele referitoare la dovedirea calității de proprietar asupra terenului din partea reclamantului, se mai rețin și o . împrejurări faptice rezultate din probatoriul administrat (fila nr. 92 verso din dosar nr. 1771/1998) și anume, că prin Sentința civilă nr. 3383/14.06.1994 a Judecătoriei Satu M., rămasă definitivă și irevocabilă, pârâtul M. M. a fost obligat să sisteze orice lucrare de construcție începută pe terenul în litigiu, proprietatea reclamantului, că ulterior, prin Sentința civilă nr. 683/1996 Tribunalul Satu M. (confirmată irevocabil prin Decizia civilă nr. 19/CA/1997-R a Curții de Apel Oradea) a anulat ca nelegală autorizația de construcție nr. 6/286 din 19.03.1996 emisă de Consiliul local al Comunei Călinești-Oaș pe seama pârâtului M. M., dar cu toate acestea, pârâtul M. M. a continuat să ocupe terenul și să construiască abuziv pe terenul reclamantului, fiind sancționat contravențional cu o amendă de 8.500.000 lei ROL prin Procesul verbal de contravenție nr. 1/27.01.1998 al Consiliului Județean Satu M., pentru executarea unor lucrări de construcție fără a deține o autorizație valabilă în acest sens (fila nr. 40 din dosar nr. 1771/1998).

Sentința civilă nr. 2142/22.11.1999 astfel pronunțată a fost confirmată prin Decizia civilă nr. 1264/. pronunțată de Tribunalul Satu M. în dosar nr. 432/2000, prin care s-a respins apelul promovat de pârâtul M. M.) și prin Decizia civilă nr. 207/21.02.2001 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosar nr. 386/2001 (ambele atașate la dosarul prezentei cauze), prin care s-a respins ca nefondat recursul aceluiași pârât.

Urmare a parcursului procesual de mai sus, prin Încheierea civilă din data de 02.04.2001 pronunțată de Judecătoria Negrești-Oaș în dosar nr. 1771/1998 (fila nr. 102) s-a dispus învestirea cu formulă executorie a a celor trei hotărâri pronunțate în cauză, enumerate mai sus, astfel încât, în privința titlurilor executorii supuse analizei judiciare realizate în apelul de față, rezultă că acestea sunt constituite din hotărâri judecătorești investite cu formulă executorie, conform dispozițiilor procedurale în materie.

4. Excepții procesuale și aspecte de ordin procedural. Pe parcursul judecății pricinii de față au fost aduse în dezbaterea contradictorie a părților, prin mijlocirea instanței, o . chestiuni prejudiciale, unele dintre ele referitoare la impedimente cu privire la executarea silită în cauză, invocate în fața primei instanțe, dar reiterate și în apel, iar altele vizând incidente procedurale survenite în cursul judecății apelului.

4.1 Excepții vizând impedimente la executarea silită. Cu ocazia dezbaterii pricinii în primă instanță, contestatorii au invocat - și au solicitat să fie dezlegate cu prioritate – drept impedimente la urmărirea silită în cauză: perimarea executării silite desfășurate în dosarul execuțional nr.102/2005 al B.E.J. M. B., prescripția extinctivă a dreptului material la acțiune al intimatului creditor de a solicita urmărirea silită în cauză și nulitatea absolută a actelor de executare silită, derivată din lipsa încuviințării cererii de executare silită înregistrată sub dosarul execuțional nr.102/2005 al B.E.J. M. B., excepții reiterate și prin criticile din apel.

La rândul său, prin întâmpinarea depusă în primă instanță de către intimatul-creditor V. V. s-a invocat pe cale de excepție lipsa calității procesuale active a contestatorilor, invocând inexistența calității de terți titulari ai unui drept real principal asupra imobilului supis urmăririi silite în cauză.

5. Concluzie. Prin prisma considerentelor ce preced, tribunalul va respinge ca neîntemeiate, atât cererea de redeschidere a cauzei formulată de apelantul-contestator la data de11.05.2015, cât și excepția nulității sentinței apelate structurate pe argumentul pronunțării acesteia față de o persoană lipsită de capacitate de folosință, respingând totodată ca nefondat apelul promovat, fără cheltuieli de judecată pentru intimați, nefiind dovedite, conform dispozitivului prezentei decizii.

Asupra contestației la executare de față.

Prin contestația înregistrată la această instanță sub dosar nr._ petenții N. M. și N. M. au solicitat instanței ca în contradictoriu cu intimatul creditor V. V. să pronunțe o hotărâre prin care să constate că a intervenit perimarea executării silite ce are loc ca urmare a cererii de executare silită formulată de intimatul creditor și înregistrată sub dosarul cu nr.102/2005 al B.E.J. M. B. din Negrești Oaș, să constate că a intervenit prescripția dreptului intimatului creditor de a cere executarea silită, să constate nulitatea absolută a actelor de executare derivată din lipsa încuviințării cererii de executare silită înregistrată sub dosarul cu nr.102/2005 al B.E.J. M. B. Negrești Oaș, să constate nulitatea actelor de executare silită întocmite în dosarul execuțional arătat, să anuleze titlul executor prin care s-a dispus demolarea construcției proprietatea lor și nu proprietatea debitorului urmărit și să anuleze toate formele de executare întocmite în dosarul execuțional nr.102/2005 al B.E.J. M. B. din Negrești Oaș.Au mai solicitat petenții ca în situația că contestația lor la executare va fi admisă să se dispună în temeiul art.23 din L.146/1997 restituirea taxei de timbru plătită și să fie obligat intimatul creditor la plata cheltuielilor avansate de ei pentru judecarea contestației.

În motivarea contestației petenții au arătat că a intervenit prescripția dreptului de a cerere executarea silită a tuturor titlurilor executorii ce fac obiectul cererii de executare silită formulată de intimatul creditor și înregistrată sub dosarul execuțional 102/2005 al B.E.J. M. B. Negrești Oaș .

Apoi petenții au arătat că de la data ultimului act de executare întocmit în dosarul execuțional arătat mai sus au trecut 6 luni și ca urmare executarea este perimată.

De asemenea petenții au arătat că în dosarul execuțional nu există încheierea prin care executarea să fi fost încuviințată de către judecător iar actele de executare întocmite în lipsa acestei încheieri sunt prin urmare nule .

În continuare petenții au arătat că procesul în care intimatul creditor a obținut titlul executor prin care se dispune demolarea construcției s-a desfășurat fără împrocesuarea lor deși ei sunt proprietarii acestei construcții și nu debitorului urmărit, M. M. . În condițiile în care ei nu sunt debitorii obligațiilor la care se referă titlurile executorii a căror executare o cere intimatul creditor, executorul judecătoresc în data de 16 iunie 2005 a intrat în mod abuziv și nelegal în curtea casei proprietatea lor și a început executarea acestor titluri punând țărușii care au delimitat terenul pe care l-a predat intimatului creditor cu toate că ei s-au opus și cu toate că tot la 16.06.2005 s-a dispus suspendarea provizorie a executării.

În drept petenții au invocat art.372,374 ,377,399 al.1 ,400 ,403 C. pr. civ.și art.480 și urm. C. civil .

Intimatul creditor a formulat întâmpinare și a cerut instanței să respingă contestația la executare formulată de petenți și să-i oblige pe aceștia să-i plătească cheltuielile de judecată ocazionate de formularea apărării .

În motivarea întâmpinării intimatul creditor a arătat că petenții n-au figurat pârâți în procesele în care el a obținut și titlurile executorii a căror executare o solicită și prin urmare nu pot contesta executarea . De asemenea intimatul creditor a arătat că nu că nu este reală susținerea petenților potrivit cu care ar fi ei proprietarii imobilului la care se referă unul dintre titlurile executorii – sentința civilă nr.2142/1999 a Judecătoriei Negrești Oaș pentru că titlul de proprietate deținut de aceștia a fost anulat .

Intimatul creditor a cerut instanței să constate lipsa calității procesuale active a petenților .

Prin sentința civilă nr.530/17.05.2010 Judecătoria Negrești Oaș a respins excepțiile invocate de petenți și a respins contestația la executare formulată de aceștia .

Prin Decizia civilă nr.194/. dosar nr._ Tribunalul Satu M. a admis apelurile petenților, a desființat sentința judecătoriei și a trimis cauza spre rejudecare, reținând că hotărârea instanței de fond nu a fost motivată și nu soluționează unul din capetele de cerere din contestația petenților .

După trimiterea la această instanță cauza s-a înregistrat la 15 martie 2011, sub dosarul de față.

Examinând contestația petenților, apărările formulate de intimatul creditor și actele și lucrările dosarului primei instanței de fond, dar și actele și lucrările dosarului de rejudecare precum și actele și lucrările dosarelor atașate se rețin următoarele .

La 03.06.2005 sub dosarul executorului judecătoresc M. B. din Negrești Oaș înregistrat sub nr. 102/2005 intimatul creditor a cerut executarea silită a următoarelor titluri executorii: sentința civilă nr.2142/1999 ,sent. civ. 1515/2000 ,sent. civ. sent. civ. nr.631/2000 și sent. civ. nr.1358/2001 ( toate aparținând Judecătoriei Negrești Oaș), decizia civilă nr.1264/2000, decizia civ.nr.1277/2000, decizia civ. nr.821/2001 ( toate aparținând Tribunalului Satu M. ), decizia civ. nr.207/2001 și decizia civ. nr.733/2001 ( ambele aparținând Curții de Apel Oradea) .

Toate titlurile executorii indicate de intimatul creditor în cererea de executare silită stabilesc în favoarea intimatului creditor creanțe bănești constând în cheltuieli de judecată și despăgubiri civile, la plata cărora a fost obligat debitorul urmărit M. M. ,iar în solidar cu acesta pentru suma de 3.263.000 lei ROL au fost obligați și petenții . Sentința civ.nr.2142/1999 a Judecătoriei Negrești Oaș stabilește și obligația debitorului urmărit M. M. de a preda intimatului – creditor terenul în suprafață de 2837 mp înscris în C.F. nr.38 nedefintiv Călinești Oaș sub nr. topo. 2540,2541 ,2542 și 2543/1, precum și obligația debitorului urmărit de a demola construcția ce se află pe acest teren .

Debitorul urmărit –M. M. – este tatăl petentului N. M. .

Deși pentru suma de 3.263.000 ROL reprezentând cheltuieli de judecată s-a stabilit prin sentința civilă nr.1515/2000 a Judecătoriei Negrești Oaș și obligația petenților de a plăti în solidar cu debitorul urmărit această sumă ,intimatul creditor a cerut prin cererea de executare silită să fie urmărit doar debitorul M. M. nu și petenții. Acesta procedând astfel, a uzat de dreptul prevăzut de art.1042 C. civ . ( în vigoare la data formulării cererii ) de a-l alege pe debitorul pe care-l va executa dintre debitorii solidari, fără ca debitorul ales să-i poată opune beneficiul de diviziune. După înregistrarea cererii de executare silită formulată de intimatul creditor, executorul judecătoresc a emis somația la data de 06.06.2005, somație pe care debitorul urmărit a primit-o la 08.06.2005 .Apoi la16.06.2005 executorul judecătoresc a întocmit un proces verbal din cuprinsul căruia rezultă că executorul judecătoresc a procedat la predarea către intimatul creditor a terenului în suprafață de 2837mp înscris în C.F.38 nedefinitiv Călinești Oaș sub nr. top.2540 ,2541,2542 și 2543/1 . S-a mai menționat în cuprinsul procesului verbal că după ce actul de executare s-a îndeplinit debitorul urmărit M. M. a prezentat o sentință despre care a susținut că i-a parvenit prin fax de la avocat, din care rezulta că executarea a fost suspendată provizoriu .Alte acte de executare n-au fost îndeplinite până la data când petenții au formulat contestația la executare .

Trecând în continuare la examinarea întâi a excepțiilor invocate de petenți și la soluționarea lor ,instanța reține următoarele .

Referitor la excepția prescripției dreptului intimatului creditor de a cere executarea silită instanța are în vedere că potrivit art.405 al. 1 C.pr.civ. dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani ,dacă legea nu prevede altfel, iar în cazul titlurilor emise în materia acțiunilor reale imobiliare termenul de prescripție este de 10 ani .

Cum titlurile executorii menționate mai sus stabilesc toate în favoarea intimatului creditor drepturi de creanță ( cheltuieli de judecată și despăgubiri civile) dreptul intimatului creditor de a cere executarea silită a acestor creanțe se prescrie în 3 ani.

Unul singur dintre cele nouă titluri executorii a căror executare silită a cerut-o intimatul creditor este unul titlu executor obținut într-un proces având ca obiect o acțiune reală imobiliară și acest titlu este sentința civilă nr.2142/1999 a Judecătoriei Negrești Oaș.

Prin acest titlu, debitorul urmărit M. M. a fost obligat să predea intimatului creditor terenul înscris în C.F. 38 nedefinitiv Călinești Oaș sub nr. top . 2540, 2541 și 2542 și 2543/1 și totodată același debitor urmărit a fost obligat să demoleze construcția existentă pe acest teren.

În opinia instanței atât dreptul intimatului creditor de a obține executarea obligației debitorului urmărit de a-i preda terenul cât și dreptul intimatului creditor de a obține executarea obligației debitorului urmărit de a demola construcția se prescrie în 10 ani.

Nu numai obligația de predare a terenului stabilită în sarcina debitorului urmărit este corelativă dreptului de proprietate al creditorului intimat asupra terenului ( care este un drept real imobiliar ) ci și obligația de a demola construcția este o obligație corelativă aceluiași drept.

Prin urmare dreptul de proprietate al creditorului intimat asupra terenului nu va putea fi calificat ca fiind un drept real imobiliar doar atunci când obligația corelativă a acestui drept este acea de predare a terenului și atunci când obligația corelativă acestui drept este o obligație de a face, precum cea din speță constând în demolarea construcției, dreptul de proprietate al intimatului creditor asupra terenului să fie calificat ca un drept de creanță.

Cu alte cuvinte natura obligațiilor corelative unui drept real imobiliar nu este relevantă pentru calificarea dreptului de unde rezultă că atât acțiunea prin care titularul unui drept de proprietate asupra unui teren cere obligarea altei persoane care deține nelegitim terenul să i-l predea cât și acțiunea prin care titularul unui drept de proprietate asupra unui teren cere obligarea celui care a ridicat o construcție fără consimțământul său pe teren, să demoleze acea construcție trebuie calificate ca fiind acțiuni reale imobiliare .

Potrivit art.405 al.2 C.pr.civ. termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a cere executarea silită.

Potrivit art.374 al.1 hotărârea judecătorească se execută numai dacă este investită cu formulă executorie iar potrivit art.376 C. pr. civ. se investesc cu formulă executorie doar hotărârile care au rămas definitive ori au devenit irevocabile.

Cum în speță titlurile ce se execută sunt toate hotărâri judecătorești termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită a acestora va începe să curgă în cazul fiecărei hotărâri fie de la data când hotărârea a rămas definitivă, fie de la data când hotărârea a devenit irevocabilă .

În cazul titlului obținut de intimatul creditor în procesul având ca obiect o acțiune reală imobiliară ( sentința civ. nr.2142/1999 a Judecătoriei Negrești Oaș ) prescripția dreptului intimatului creditor de a obține obligarea debitorului urmărit la predarea terenului și totodată la demolarea construcției existente pe teren, a început să curgă la data când această hotărâre a rămas definitivă adică la 11.10.2000, și fiind un termen de prescripție de 10 ani ,se va socoti împlinit la 11.10.2010 .Cum creditorul intimat a formulat cererea de executare silită la 03.06.2005, până la data pronunțării cererii, dreptul intimatului creditor de a cere executarea silită nu s-a prescris .

În continuare instanța are de analizat dacă până la data când intimatul creditor a formulat cererea de executare silită, adică data de 03.06.2005, s-a prescris sau nu dreptul

intimatului creditor de a cere executarea silită a creanțelor bănești constând în cheltuieli de judecată și despăgubiri civile determinate prin toate cele nouă titluri a căror executare silită a

cerut-o intimatul creditor, în condițiile în care termenul de prescripție a executării silite în cazul drepturilor de creanță este de doar 3 ani .

Pentru că cele nouă titluri executorii au rămas definitive sau au devenit irevocabile la date diferite și prin urmare data la care termenul de prescripție de 3 ani începe să curgă este diferită, instanța va verifica dacă prescripția dreptului de a cere executarea silită s-a împlinit sau nu, în raport cu cea mai veche dată, dintre cele aferente celor nouă titluri, la care termenul de prescripție a început să curgă, pentru că dacă în raport cu această dată prescripția nu se va socoti împlinită verificarea împlinirii prescripției în cazul celorlalte titluri devine inutilă .

Cea mai veche dată la care a început să curgă termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită a creanțelor bănești este data de 11.10.2000 la care au rămas definitive sentința civilă nr.2142/1999 a Judecătoriei Negrești Oaș, decizia civilă nr.124/2000 a Tribunalului Satu M., sentința civilă nr.631/2000 a Judecătoriei Negrești Oaș și decizia civilă nr.1277/2000 a Tribunalului Satu M. .

S-ar putea spune că termenul de prescripție de 3 ani prevăzut pentru executarea silită a creanțelor bănești determinate prin titlurile executorii arătate mai sus și care a început să curgă la 11.10.2000 s-a împlinit la 11.10.2003 deci înainte ca intimatul creditor să fi formulat cererea de executare silită, cerere care a fost formulată la 03.06.2005.

Cu toate acestea termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită a creanțelor bănești determinate prin titlurile executorii arătate mai sus, nu poate fi socotit împlinit până la formularea cererii de executare silită de către intimatul creditor pentru următoarele considerente .

Potrivit art.405 ind.2 al.1 C. pr. civ. prescripția termenului de a cere executarea silită se întrerupe pe data depunerii cererii de executare însoțită de titlu executoriu cât și pe data îndeplinirii în cursul executării silite a unui act de executare.

Potrivit al.2 al aceluiași articol, după întrerupere începe să curgă un nou termen de prescripție iar potrivit al.3 al aceluiași articol prescripția nu este întreruptă dacă cererea de executare a fost respinsă, anulată sau dacă s-a perimat ori dacă cel care a făcut-o a renunțat la ea .

Anterior formulării cererii de executare silită și din data de 03.05.2005 intimatul creditor a mai formulat o cerere de executare silită a celor nouă titluri executorii menționate mai sus, cerere pe care a adresat-o B.E.J. D. C. G. din Negrești Oaș și care s-a înregistrat la 09.08.2002 sub dosarul cu nr.115/2002 .

La data formulării acestei cereri prescripția dreptului de a cere executarea silită a creanțelor bănești prevăzute în titlurile executorii arătate mai sus și care a început să curgă la 11.10.2000 s-a întrerupt și începând cu data de 09.08.2002 a început să curgă un nou termen de prescripție, de 3 ani .

După formularea cererii de executare silită executorul judecătoresc care a înregistrat cererea a emis la data de 20.09.2002 o somație pe care a comunicat-o debitorului urmărit M. M. .

Somația emisă de executorul judecătoresc constituie un act de executare și începând cu data emiterii ei din nou termenul de prescripție, care a început să curgă la 09.08.2002 s-a întrerupt și a început să curgă un alt termen de prescripție de 3 ani.

Prin sentința civilă nr.591/2003 pronunțată de Judecătoria Negrești Oaș în dosarul cu nr.2151/2002 s-a admis contestația la executare formulată de debitorul urmărit M. M. iar actele de executare efectuate în baza cererii de executare silită anterioare formulată de intimatul creditor au fost anulate (de fapt s-a anulat unicul act de executare – somația arătată mai sus).

Ca urmare a anulării somației efectul întreruptiv de prescripție pe care somația l-a produs s-a desființat retroactiv .

Admițând contestația debitorului urmărit și anulând formele de executare ( o somație) instanța sesizată cu judecarea contestației nu a anulat și cererea de executare silită astfel că efectul întreruptiv de prescripție pe care la avut cererea formulată la 09.08.2002 se menține.

Așa cum instanța a arătat mai sus, potrivit art.405 ind.2 al.3 C. pr. civ. prescripția nu este întreruptă dacă cererea de executare a fost respinsă, anulată sau dacă s-a perimat ori dacă cel care a făcut-o a renunțat la ea .

Prin urmare instanța are de analizat dacă nu cumva cererea de executare silită formulată de intimatul creditor la 09.08.2002 nu a întrerupt prescripția pentru că ar fi fost respinsă, anulată, perimată sau cel care a făcut-o a renunțat la ea .

Nu se poate susține că cererea formulată de intimatul creditor la 09.08.2002 ar fi fost respinsă câtă vreme prin încheierea cu nr.1431 din 26.08.2002 dată în dosarul cu nr.1786/F/2002 al Judecătoriei Negrești Oaș a fost încuviințată executarea cerută de intimatul creditor, în baza acestei cereri .

De asemenea cererea nu a fost anulată pentru că așa cum instanța a arătat mai sus, ca urmare a admiterii contestației la executare a debitorului urmărit au fost anulate doar formele de executare ( o somație ) nu și cererea de executare silită.

În opinia instanței anularea unei cereri de executare silită în cadrul unei contestații la executare ar putea fi obținută de persoana interesată doar în situația în care cererii de executare silită i-ar lipsi mențiuni esențiale cum a fi: referirea la titlul ce se execută, semnătura creditorului, indicarea debitorului urmărit în situația când este vorba de o executare a unei obligații solidare etc..

Nu se poate susține nici că cererea de executare formulată anterior de intimatul creditor s-ar fi perimat pentru că debitorul urmărit a contestat executarea fără a invoca perimarea și fără ca aceasta să fi fost invocată din oficiu de instanța de executare care a pronunțat hotărârea asupra contestației la executare (Sent. civ. nr. 591/2003) a Judecătoriei Negrești Oaș. De altfel nu poate fi vorba de intervenirea perimării câtă vreme unicul act de executare (somația) s-a îndeplinit la 20.09.2002 iar contestația la executare s-a formulat la 30.09.2002 și prin urmare nu s-au împlinit 6 luni de la emiterea somației până la formularea contestației pentru ca perimarea să poată fi invocată în contestație.

Nu poate fi vorba nici de renunțarea intimatului creditor la prima cerere de executare silită formulată de la 09.08.2002 chiar dacă acesta a formulat ulterior și cererea de executare silită din 03.06.2002, care avea ca obiect aceleași titluri executorii .

În opinia instanței, renunțarea la cererea de executare silită, la fel ca și renunțarea la judecată trebuie să fie expresă și neechivocă.

În speță intimatul creditor nu a formulat o cerere expresă de renunțare la prima cerere de executare silită, și care dacă ar fi fost formulată expres ar fi condus potrivit art. 371 ind. 5 lit. c C.pr.civ. coroborat cu art. 371 ind. 6 C.pr.civ. la încetarea executării, fără posibilitatea intimatului creditor de a cere din nou executarea în termenul de prescripție așa cum cel care renunță la judecată poate porni din nou o cerere de chemare în judecată dacă dreptul material la acțiune nu s-a prescris.

În plus intimatul creditor la data când a formulat cea de a doua cerere de executare silită ( cea din data de 03.06.2005) s-a aflat în imposibilitatea de a cere primului executor judecătoresc sesizat cu cererea de executare silită să reia executarea după ce formele de executare au fost anulate în totalitate ,pentru că biroul primului executor judecătoresc sesizat s-a desființat ca urmare a trimiterii în judecată a executorului și condamnării acestuia pentru o infracțiune de corupție.

Prin urmare se poate concluziona că intimatul creditor nu a renunțat la prima cerere de executare silită formulând o a doua cerere pe care a adresat-o altui executor judecătoresc.

Așa fiind, prima cerere de executare silită formulată de intimatul creditor la 09.08.2002 a întrerupt cursul prescripției care a început să curgă la 11.10.2002 și începând cu 09.08.2002 a curs un nou termen de prescripție a dreptului de a cere executarea silită, de 3 ani.

Acest termen s-ar socoti împlinit la 09.08.2005 deci după data când intimatul creditor a formulat cea de a doua cerere de executare silită ( 03.06.2006).

Numai că potrivit art. 405 ind. 1 C.pr.civ. cursul prescripției se suspendă, printre alte cazuri și pe timpul cât suspendarea executării silite a fost stabilită de instanță.

Ori în considerarea contestației la executare formulată de debitorul urmărit împotriva formelor de executare ce s-au întocmit ca urmare a formulării primei cereri de executare silită, s-a suspendat executarea silită odată în mod provizoriu din 20.09.2002 până la 13.12.2002, prin sent. civ. nr. 1705/2002 a Judecătoriei Negrești Oaș apoi executarea a fost suspendată până la judecarea definitivă a contestației din 14.05.2003 până la 11.11.2004, prin sent. civ. nr. 591/2003 a Judecătoriei Negrești Oaș prin care s-a soluționat în fond și contestația la executare.

În total executarea a fost suspendată 1 an 8 luni și 17 zile.

Dacă nu există nici un dubiu că pentru intervalul de timp cât executarea a fost suspendată provizoriu a fost suspendată și curgerea termenului de prescripție a executării silite, există dubii în ce privește faptul dacă suspendarea dispusă până la judecarea definitivă a contestației la executare a suspendat sau nu și curgerea dreptului de prescripție a executării silite.

Deși potrivit art. 403 al.3 C.pr.civ. asupra cererii de suspendare a executării până la soluționarea contestației instanța de executare ar fi trebuit să se pronunțe prin încheiere, înainte de a soluționa în fond contestația, nu s-a pronunțat asupra cererii de suspendare decât prin sentința prin care a soluționat în fond contestația.

Pe de altă parte ,deși potrivit art. 403 al.1 C.pr.civ. suspendarea executării nu putea fi dispusă fără ca debitorul urmărit să fi plătit o cauțiune, executarea a fost totuși suspendată cu condiția ca debitorul urmărit să plătească ulterior cauțiunea.

Din verificarea registrului de valori al acestei instanțe rezultă că debitorul urmărit nu a mai plătit ulterior cauțiunea.

Recursul declarat de intimatul creditor împotriva sentinței prin care s-a soluționat în fond contestația la executare și s-a dispus suspendarea executării a fost perimat, iar perimarea s-a constat prin Decizia Civilă nr. 331/R/11.11.2004 a Tribunalului Satu M..

S-ar putea spune că, dispoziția de suspendare a executării cuprinsă în hotărârea asupra contestației la executare nu și-a produs efecte dacă debitorul urmărit nu a plătit cauțiunea și prin urmare nu s-a suspendat nici cursul prescripției dreptului de a cere executarea silită pentru că creditorul intimat ,în aceste condiții, ar fi putut cere continuarea executării chiar dacă a declarat recurs împotriva sentinței prin care s-a soluționat contestația la executare.

Este însă de observat că deși potrivit art. 392 C.pr.civ. hotărârea care obligă pe o parte ca să dea o cauțiune va trebui să arate și termenul în care aceea cauțiune să se aducă, hotărârea prin care instanța a suspendat executarea condiționat de plata unei cauțiuni de către debitorul urmărit nu stabilește un termen până la care cauțiunea să se plătească.

În aceste condiții în opinia instanței nu i se poate imputa intimatului creditor că nu a verificat dacă debitorul urmărit a plătit sau nu cauțiunea de vreme ce nu s-a stabilit un termen până la care acesta din urmă să plătească cauțiunea.

Prin urmare intimatul creditor în aceste condiții era conștient de faptul că debitorul urmărit, putând oricând să plătească cauțiunea, o va plăti îndată ce el va cere continuarea executării și a considerat inutil să verifice dacă s-a plătit cauțiunea.

Luând în considerare și termenul de 1 an 8 luni și 17 zile, în care executarea silită a fost suspendată ,prescripția dreptului de a cere executarea silită care a început să curgă la 09.08.2002 se va socoti împlinită nu la 09.08.2005 ci la 26.04.2007.

Așa fiind, pentru situația că s-ar socoti că dispoziția de suspendare a executării dispusă condiționat de plata cauțiuni nu și-a produs efecte fără să fie plătită cauțiunea, termenul de prescripție a executării silite care a început să curgă la 09.08.2002 se va împlini la 02.11.2005 ( 3 ani plus 2 luni și 23 de zile cât executarea a fost suspendată provizoriu) iar pentru situația că s-ar socotit că dispoziția de suspendare a executării dispusă condiționat de plata unei cauțiuni și-a produs efectul, prescripția dreptului de a cere executarea silită s-ar împlinit doar la 26.04.2007.

Și într-un caz și în celălalt cererea de executare silită formulată la 03.06.2005 este în termenul de prescripție și nu în afara lui.

Pentru considerentele ce preced, instanța va respinge excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită formulată de petenți.

Relativ la excepția perimării executării invocată de petenți, instanța are în vedere succesiunea actelor de executare silită întocmite. Astfel instanța constată că după ce cererea de executare silită s-a formulat la 03.06.2005, somația s-a emis la 06.06.2005 iar procesul verbal de executare s-a întocmit la 16.05.2005 .

Potrivit art.369 C. pr. civ. dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept și orice parte interesată poate cere desființarea ei .

În speță s-au îndeplinit doar două acte de executare: somația care s-a emis la 06.06.2005 și procesul verbal de executare care s-a întocmit la 16.05.2005 .

Prin urmare se constată că de la data primului act de executare până la data celui de al doilea act de executare n-au trecut 6 luni,după cum nu au trecut 6 luni nici de la data celui de al doilea act de executare până la data de 01.07.2005 când instanța a fost sesizată cu judecarea prezentei contestații la executare .

Așa fiind, instanța nu poate primi susținerea petenților potrivit căreia executarea ar fi perimată și va respinge excepția perimării invocată de aceștia.

Petenții au mai invocat și excepția nulității actelor de executare care ar deriva din absența încuviințării de către instanța de executare a cererii de executare formulată de către intimatul creditor și înregistrată la 03.06.2005 sub dosar nr.102/2005 al B.E.J. M. B..

Instanța reține că este adevărat că după ce intimatul creditor a înregistrat la 03.06.2005 cererea de executare în dosarul cu nr. 102/2005 al executorului judecătoresc M. B., executorul nu a mai cerut instanței să încuviințeze executarea cererii, însă în opinia instanței, nici nu trebuia cerută încuviințarea executării pentru că aceasta a fost cerută și obținută după ce intimatul creditor a formulat prima cerere de executare în dosarul cu nr. 115/2002 al executorului judecătoresc D. C.. Încuviințarea executării tuturor celor 9 titluri ce fac obiectul cererii de executare formulată la 03.06.2005 s-a dispus prin încheierea cu nr. 1431/26.08.2002 pronunțată în dosarul cu nr. 1786/E/09.08.2002 al Judecătoriei Negrești Oaș.

Anularea tuturor formelor de executare întocmite în baza primei cereri de executare silită ( cea înregistrată la 09.08.2002) nu a privit și anularea încuviințării executării celor 9 titluri executorii pentru că încuviințarea executării nu este un act de executare silită propriu zisă .

Prin urmare reținând că primind cererea de executare silită formulată de intimatul creditor la 03.06.2002, executorul judecătoresc, care a înregistrat cererea, nu trebuia să ceară încuviințarea executării titlurilor ce au făcut obiectul cererii deoarece executarea acestora fusese încuviințată anterior, instanța va respinge excepția nulității actelor de executare întemeiată pe absența încuviințării executării, formulată de petenți.

Au mai invocat petenții și excepția inopozabilității titlului executor prin care s-a stabilit obligația debitorului urmărit de a preda intimatului creditor terenul înscris în C.F. 38 nedefintiv Călinești Oaș sub nr. top. 2540 ,2541,2542 și 2543/1 cerând ca instanța admițând această excepție să anuleze titlul executor pe care intimatul creditor l - a obținut într-un proces în care a figurat pârât doar debitorul urmărit, nu și ei, cu toate că erau proprietarii imobilului ce face obiectul titlului .

Soluționând excepția ridicată instanța are în vedere în primul rând că pe calea contestației la executare excepția inopozabilității titlului ce se execută poate fi invocată numai de persoana urmărită în procedura executării și numai în situația în care deși aceasta nu figurează debitor în titlu ce se execută este totuși urmărită .În acest caz ,admiterea excepției inopozabilității conduce la consecința anulării actelor de executare întocmite împotriva urmăritului care nu figurează debitor în titlu ce se execută și nu la consecința anulării titlului emis împotriva altui debitor așa cum cer petenții .

Petenții din speță însă nu figurează urmăriți în procedura de executare contestată și prin urmare nu au nici un interes să invoce excepția inopozabilității titlului ce se execută .

Așa fiind ,instanța va respinge excepția inopozabilității invocată de petenți reținând că aceștia nu au calitate procesuală activă în a invoca excepția câtă vreme nu justifică un interes pentru invocarea ei (a se observa că instanța a pus în discuție excepția lipsei interesului petenților de a invoca excepția inopozabilității unuia din titlurile ce se execută, în ședința publică din data de 02.03.2012).

În fine petenții au invocat și excepția nulității actelor de executare întocmite de executorul judecătoresc .

Așa cum instanța a arătat mai sus, până la formularea contestației de către petenți s-au întocmit de către executorul judecătoresc două acte de executare: somația întocmită la 06.06.2005 și procesul verbal de predare a terenului către intimatul creditor, care s-a întocmit la 16.06.2005.

Ridicând excepția nulității acestor acte, petenții nu au invocat motivul de nulitate pe care excepția lor se întemeiază iar instanța nu identifică nici un motiv care să determine nulitatea actelor de executare așa că, va respinge și această ultimă excepție invocată de petenți, ca nemotivată.

La rândul lui și intimatul creditor a invocat excepția lipsei calității procesuale active a petenților, pe care a motivat-o cu aceea că nu petenții figurează în procedura de executare ca fiind urmăriți ci tatăl petentului – M. M., care figurează de altfel debitor și în titlurile ce se execută .A mai arătat intimatul creditor că nu este reală susținerea petenților potrivit cu care ei ar fi proprietarii imobilului ce face obiectul executării silite pentru că aceștia deși au deținut anterior un titlul de proprietate pentru acest imobil, titlul lor a fost anulat printr-o hotărâre irevocabilă.

Instanța reține că este adevărat că petenții nu figurează urmăriți în procedura de executare însă potrivit art.399 C. pr. civ. împotriva executării silite poate face contestație orice persoană interesată sau vătămată prin executare, chiar dacă aceasta este alta decât debitorul urmărit, adică un terț în raport cu executarea .

Pe de altă parte pentru a soluționa excepția invocată de intimatul creditor nu este necesar ca instanța să verifice dacă petenții care formulează contestația la executare a suferit sau nu o vătămare prin executare pentru că această analiză este pertinentă doar pentru a judeca fondul contestației și nu excepția invocată .

Așa fiind, instanța va respinge și excepția lipsei calității procesuale active a petenților invocată de intimatul creditor .

Este adevărat că petenții au arătat în contestația la executare că în data de 16.06.2005, când executorul judecătoresc a săvârșit un act de executare acesta a pătruns în curtea casei proprietatea lor .Însă această împrejurare, deși reală ,nu poate fi considerată o vătămare a intereselor petenților de vreme ce debitorul urmărit avea domiciliu în casa proprietatea petenților (debitorul urmărit este tatăl petentului, și locuia la data săvârșirii actului de executare în casa pe care a vândut-o petenților anterior).

Înainte să vândă terenul petenților tatăl petentului ( debitorul urmărit ) era el proprietarul acestui imobil pe care-l dobândiseră prin reconstituire ,eliberându-i-se titlul de proprietate cu nr.31-_.

Petenții aveau înscris dreptul lor de proprietate dobândit prin cumpărare în C.F. nr.2 nedefinitiv Călinești Oaș .

Înainte ca vinderea ,respectiv cumpărarea să fi avut loc, prin sentința civilănr.652/24.05.1996 a Judecătoriei Satu M. rămasă irevocabilă, la cererea intimatului creditor titlul de proprietate deținut anterior de tatăl petentului ( debitorul urmărit ) a fost anulat, dispunându-se să se emită pentru acesta un nou titlu de proprietate însă doar pentru suprafața de 10 ari și nu 3587 mp cât debitorul urmărit avea în titlul său.

Este de menționat că tatăl petentului a vândut petenților prin contractul de vânzare –cumpărare în afară de terenul ce face obiectul executării și care se identifică sub nr. top. 2540

2541,2542 și 2543/1 și terenul identificat sub nr. 2544 pe care se află casă și anexe gospodărești și respectiv suprafața de 376 mp ce reprezintă diferența rămasă după ce din întreg număr top.2543 se dezmembrează nr. top.2543/1,care aparține intimatului creditor.

Ca urmare a anulării titlului și ulterior a contractului, petenții au rămas doar cu terenul identificat sub nr. top .2544, pe care se află casa și anexele gospodărești, și cu suprafața de 376 mp din nr. top. 2543 după ce din acest număr top. s-a desprins ..2543/1 aflată în proprietatea intimatului creditor și înscrisă în C.F. 38 nedefinitiv Călinești Oaș.

Deși prin hotărârea asupra anulării titlului de proprietate deținut de tatăl petentului s-a dispus ca acestuia să i se elibereze un nou titlu de proprietate doar pentru suprafața de 1000 mp, petenții n-au făcut dovada că au cerut eliberarea noului titlu, în care va trebui să figureze doar . precum și un alt număr top ce se va atribui suprafeței de 376 mp rămasă după ce din nr. top. 2543 în suprafață totală de 752 mp s-a desprins ..543/1 în suprafață de 376 mp .

Chiar dacă tatăl petenților nu a cerut eliberarea unui nou titlu, terenul pe care îl au acum petenții și care este dobândit de la acesta, se poate identifica cu ușurință ca fiind cel de sub nr. top.2544 și cel care rămâne după ce ..2543/1 (bine delimitată) care aparține intimatului creditor se desprinde din suprafața totală a nr. top.2543 .

Actele de executare întocmite în procedura de executare contestată de petenți se referă exclusiv la terenul identificat sub parcelele cu nr. top.2540,2541,2542 și 2543/1 parcele aflate toate în proprietatea intimatului creditor și nu la .. 2544 sau la suprafața de 376 mp ce rămâne după ce .. 2543/1, proprietatea intimatului creditor, se scade din suprafața întreagă de 752 mp aferentă parcelei cu nr. top.2543 .

Așa fiind, instanța reține că este neîntemeiată susținerea petenților potrivit cu care ei ar fi proprietarii terenului predat de executorul judecătoresc intimatului creditor

În continuare instanța va examina susținerea petenților referitoare la faptul că ar decurge o vătămare pentru ei din demolarea construcției, situată pe terenul proprietatea intimatului creditor și care construcție, pretind petenții că au ridicat-o ei (construcția în discuție este diferită de cea aflată pe nr. top. 2544 proprietatea petenților) .

Sub acest aspect instanța reține că prin hotărârea ce se execută s-a dispus doar ca debitorul urmărit ( tatăl petentului ) să demoleze construcția și nu s-a dispus și ca în caz că debitorul urmărit nu va demola el construcția, să fie autorizat intimatul creditor sau o altă persoană să o demoleze.

Prin urmare dacă debitorul urmărit nu va demola el construcția, executorul judecătoresc nu va putea trece la demolarea ei fără ca intimatul creditor să ceară instanței ca el, sau o altă persoană să fie autorizată să demoleze această construcție.

Instanța nu poate primi apărarea petenților potrivit cu care construcția a cărei demolare s-a dispus au edificat-o ei după ce au devenit proprietarii terenului pe care aceasta este edificată.

Petenții au devenit (temporar până la anularea titlului lor) proprietarii terenului pe care se află edificată construcția doar la data de 13.03.1996, când au cumpărat terenul de la tatăl petentului .

Construcția însă a fost edificată anterior, fără autorizație de construcție de către tatăl petentului. Dovada acestui fapt este sentința civilă nr. 3320 prin care Judecătoria Satu M. la 03.06.1992 (deci înainte ca petenții să devină proprietarii terenului) la cererea creditorului intimat l-a obligat pe tatăl petentului să sisteze lucrările de construcție iar cererea de recurs a tatălui petentului a fost respinsă.

În ciuda existenței acestei sentințe, tatăl petentului, a continuat construcția iar prin sentința civilă nr.3383/1994 a Judecătoriei Satu M., rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr.275/1005, tatăl petentului din nou a fost obligat să sisteze lucrările de construcție .

La 19.03.1996 (deci la 6 zile după ce petenții au devenit proprietarii terenului ) Consiliul Local Călinești Oaș a eliberat o autorizație pentru construcția începută anterior .

Petentul pretinde că această autorizație a fost eliberată pe numele lui .

Este cert însă faptul că autorizația de construcție cu nr.6/286 din 19 martie 1996 a fost anulată la cererea intimatului creditor ,prin sentința civilă nr.683 din 16.12.1996 a Tribunalului Satu M., pronunțată în contradictoriu cu tatăl petentului (de unde rezultă că acesta era titularul autorizației) iar sentința a fost apoi confirmată prin decizia cu nr.19 din 18.04.1997 a Curții de Apel Oradea, ca urmare a respingerii recursului declarat de tatăl petentului.

De altfel din considerentele Deciziei civile cu nr.207/2001/R pronunțată de Curtea de Apel Oradea în procesul în care intimatul creditor a cerut demolarea construcției și obligarea debitorului urmărit la predarea terenului pe care se află construcția, tatăl petentului s-a apărat susținând că greșit a fost împrocesuat el pentru că terenul și construcția ar fi proprietatea fiului său (petentul din cauza de față). Apărarea acestuia a fost însă respinsă stabilindu-se cu autoritate de lucru judecat că tatăl petentului este cel care a ridicat construcția.

Așa fiind, instanța va reține că este neîntemeiată susținerea petenților potrivit cu care ei sunt proprietarii construcției a cărei demolare s-a dispus și că ar suferi o vătămare prin demolarea ei atâta vreme cât intimatul creditor nu are un titlu pe care să poată să-l opună și lor.

Au mai susținut petenții că procesul verbal încheiat la 16.06.2005, în care executorul judecătoresc a consemnat că a predat intimatului creditor terenul înscris în C.F.38 nedefintiv Călinești Oaș sub nr. top.2540, 2541 ,2542 și 2543/1 ar trebui anulat pentru că actul de executare ,despre care face vorbire procesul verbal, s-a săvârșit în aceeași zi în care instanța de executare a dispus suspendarea provizorie a executării.

Verificând susținerea petenților instanța reține că întru adevăr la data de 16.06.2005, când s-a încheiat procesul verbal contestat de petenți, prin sentința civilă nr.39/CC/16.05.2005 pronunțată în dosarul cu nr.966/14.06.2005 Judecătoria Negrești Oaș,la cererea debitorului urmărit (tatăl petentului), s-a suspendat provizoriu executarea .

De altfel executorul judecătoresc a consemnat în procesul verbal de executare că sentința prin care s-a dispus suspendarea provizorie a executării i-a fost adusă la cunoștință după ce actul de executare s-a încheiat .

Acest motiv de anulare a actului de executare nu poate fi invocat de petenți, care sunt terți față de executare ,și care nu au putut dovedi că actul de executare consemnat în procesul verbal le-a cauzat o vătămare, cu atât mai mult cu cât anularea actului a fost cerută de debitorul urmărit în contestația la executare formulată de acesta și înregistrată sub dosarul cu nr.965/2005 a Judecătoriei Negrești Oaș iar contestația acestuia a fost respinsă și recursul declarat apoi de debitorul urmărit s-a perimat, constatându-se perimarea prin Decizia civilă nr. 276/17.05.2010 a Tribunalului Satu M. .

Pentru considerente ce preced instanța apreciază că contestația formulată de petenți este neîntemeiată câtă vreme acesta nu a putut dovedi existența unei vătămări a intereselor lor care ar decurge din actele de executare contestate.

Potrivit susținerii petenților, nedovedită, însă necontestată de intimatul creditor, în cursul cercetării contestației formulate de petenți intimatul creditor ar fi vândut fiicei sale terenul ce i-a fost predat în posesie de către executorul judecătoresc așa că, la cererea petenților, succesoarea în drepturi cu titlu particular a intimatului creditor a fost introdusă în proces pentru a-i face opozabilă hotărârea asupra contestației formulată de petenți .

Deasemenea tot în cursul cercetării contestației petenții au susținut că a decedat debitorul urmărit, fără însă să și dovedească susținerea lor. Debitorul urmărit nu figurează parte în procesul de față pentru că petenții au cerut din capul locului ca contestația lor să se judece doar în contradictoriu cu intimatul creditor .Prin urmare dacă a intervenit decesul debitorului urmărit, după formularea contestației, decesul acestuia, este irelevant pentru procesul în care contestația se judecă .Însă dacă urmare a respingerii contestației, executarea se va relua, executorul judecătoresc va avea grijă ca în locul debitorului urmărit să-i introducă în proces pe moștenitori, printre care poate figura și petentul.

În concluzie instanța reține că deși intimatul creditor deține din anul 2000 respectiv 2001 cele nouă titluri executorii ,ce fac obiectul executării și că deși acesta a formulat prima cerere de executare silită a acestor titluri la data de 09.08.2002, nu au obținut executarea lor nici după aproape 10 ani de la formularea cererii de executare silită .

În condițiile în care judecarea primei contestații formulate de debitorul urmărit împotriva formelor de executare a durat 2 ani, judecarea celei de a doua contestații, formulată tot debitorul urmărit, a durat 5 ani ,iar judecarea contestației de față, formulată de petenți ( terți față de executare ) a durat aproape 7 ani până la pronunțarea acestei sentințe, durată la care se va mai adăuga și durata soluționării apelului și recursului dacă acestea vor fi declarate, și în condițiile în care durata excesivă a procedurilor nu poate fi explicată prin complexitatea cauzei și nici exclusiv prin conduita intimatului creditor procedura de executare silită la care a recurs intimatul creditor pentru a obține executarea titlurilor sale a devenit lipsită de condiția de a fi echitabilă.

Este știut faptul că termenul rezonabil în care trebuie să se soluționeze orice procedură judiciară, pentru a răspunde exigențelor prevăzute în art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, se extinde și asupra procedurilor prin care se urmărește obținerea executării silite a hotărârilor judecătorești .

Pentru considerentele ce preced instanța în temeiul art.404 al.2 C.pr.civ. va respinge ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită, va respinge ca neîntemeiată excepția perimării executării, va respinge ca neîntemeiată excepția nulității actelor de executare ce derivă din lipsa încuviințării cererii de executare silită, va respinge ca neîntemeiată excepția nulității actelor de executare silită, va respinge ca fiind lipsită de interes excepția inopozabilității titlului executor constând în sentința civilă nr.2142/1999 a Judecătoriei Negrești Oaș, va respinge ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active a petenților și va respinge ca neîntemeiată contestația la executare împotriva actelor de executare din dosarul execuțional nr.102/2005 al B.E.J. M. B. .

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge cererea formulată la data de 11.05.2015 prin care apelanții N. M. și N. M. au solicitat redeschiderea cauzei pentru depunerea la dosar a Autorizației de constrire nr. 6/280/19.03.1996 și a Adeverinței nr. 3525/05.05.2015 a Primăriei Călinești-Oaș.

Respinge excepția nulității Sentinței civile nr. 352/06.03.2012, pronunțată de Judecătoria Negrești Oaș în dosar nr._ .

Respinge apelul promovat de apelanții-contestatori N. M. și N. M., ambii domiciliați în com. Călinești Oaș, ., jud. Satu M., împotriva Sentinței civile nr. 352/06.03.2012 pronunțată de Judecătoria Negrești Oaș în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații V. V. și V. M., ambii domiciliați în com. Călinești Oaș, ., jud. Satu M., M. M., în calitate de soție supraviețuitoare a def. M. M., domiciliată în .. 441, jud. Satu M., M. V., în calitate de succesor al def. M. M., domiciliat în com. Păulești, ., jud. Satu M., M. I. M., în calitate de succesor al def. M. M., domiciliat în .. 326, jud. Satu M. și B. E. JUDECĂTORESC M. B., cu sediul în orașul Negrești Oaș, Aleea Trandafirilor, ., jud. Satu M..

Fără cheltuieli de judecată.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din data de 11 mai 2015.

V.S. 25 Mai 2015