Contestaţie la executare. Decizia nr. 207/2015. Tribunalul SATU MARE

Completul compus din:

PREȘEDINTE: T. B.

Judecător: T. T.

Grefier: A. M.

Pe rol se află pronunțarea apelului civil declarat de apelanții-intimați D. M., D. S. M. și D. V. V., toți domiciliați în A., ., jud. A., împotriva Sentinței civile nr. 4226/10.11.2014 pronunțată de Judecătoria Satu M., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata-contestatoare C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR SATU M., cu sediul în Satu M., Piața 25 Octombrie, nr.1, jud. Satu M. având ca obiect contestație la executare.

Se constată că judecarea cauzei a avut loc în data de 28 aprilie 2015, când concluziile părților prezente au fost consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie, amânându-se pronunțarea la data de 05.05.2015, iar apoi la data de azi.

TRIBUNALUL

DELIBERÂND

Asupra apelului civil de față, constatăm următoarele:

Prin Sentința civilă nr. nr. 4226/10.11.2014, pronunțată de Judecătoria Satu M., în dosar nr._, instanța a admis contestația la executare formulată de contestatoarea C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DRETULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR SATU M., cu sediul în municipiul Satu M., Piața 25 Octombrie nr. l în contradictoriu cu intimații D. M., D. S., D. V. V., cu domiciliul în A., . și în consecință a anulat încheierea nr. 2112/29.05.2014 pronunțată de Judecătoria Satu M. în dosar nr._, somația din data de 20.06.2014 emisă de executorul judecătoresc L. N.-D., în dosarul de executare nr.244/2014, precum și toate actele de executare efectuate de B. L. N.-D. în dosarul de executare nr. 244/2014.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:

Prin încheierea de încuviințare a executării silite nr.2112/29.05.2014 a fost încuviințată executarea silită a titlurilor executorii reprezentate de:

- sentința civilă nr.5861/2008 pronunțată de Judecătoria Satu M., modificată prin decizia Tribunalului Satu M. nr.122/2009;

- sentința civilă nr.2465/2013 în dosar nr._ și

- sentința civilă nr.9508/06.11.2012 în dosar nr._/296/2012.

Prin decizia civilă pronunțată de Tribunalul Satu M. sub nr.122/20.02.2009, care a modificat sentința civilă nr.5861/2008 pronunțată de Judecătoria Satu M., instanța a respins ca lipsită de interes cererea reclamanților pentru constatarea nulității absolute a TP nr.31-_ și a constatat nulitatea absolută a TP nr. 31-_.

Din analiza dispozitivului acestei hotărâri rezultă că – în sarcina contestatoarei C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor – nu s-a născut nicio obligație aptă de a fi adusă la îndeplinire prin executare silită.

Or, potrivit art. 665 alin.(5) pct.6 c.pr.civ., instanța poate respinge cererea de încuviințare a executării silite numai dacă […] titlul cuprinde dispoziții care nu se pot aduce la îndeplinire prin executare silită.

Raportat la lipsa, din cuprinsul deciziei civile nr.122/20.02.2009, a unor dispoziții care să poată fi aduse la îndeplinire prin executare, instanța de fond a constatat că, sub acest aspect, încheierea de încuviințare a executării silite nr. 2112/29.05.2014 a fost dată cu încălcarea legii.

În ceea ce privesc obligațiile născute în sarcina contestatoarelor în temeiul celorlalte două sentințe civile (sentința civilă nr. 2465/2013 în dosar nr._ și sentința civilă nr.9508/06.11.2012 în dosar nr._/296/2012), instanța de fond a constatat că acestea sunt obligații de a face constând în obligarea contestatoarei „să ia toate măsurile necesare” pentru acordarea de terenuri în natură pentru terenurile extravilan libere pe raza comunei Păulești (sentința civilă nr.2465/2013) și pentru acordarea de terenuri în echivalent pentru terenurile intravilan, iar în cazul în care nu este posibilă reconstituirea prin echivalent, contestatoarea (împreună cu C. Locală pentru reconstituirea dreptului de proprietate Păulești) „să ia toate măsurile necesare” pentru acordarea despăgubirilor bănești.

Un prim aspect reținut de instanța de fond constă în aceea că, obligațiile stabilite în sarcina contestatoarei, precum și a Comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate Păulești, pe lângă caracterul general al formulării, angajează cele două comisii – deci implicit și pe contestatoare – la îndeplinirea unei obligații complexe, care presupune efectuarea de inventarieri, măsurători și identificări de terenuri, neputând fi pusă în executare în mod direct – în temeiul art. 877 C.pr.civ. – de către executorul judecătoresc, tocmai datorită naturii speciale a acestei obligații.

În materia fondului funciar, așa cum corect s-a reținut în practica instanțelor, obligațiile și sancțiunile privind aplicarea dispozițiilor legilor funciare, precum și procedura executării silite în această materie sunt reglementate prin dispozițiile speciale cuprinse în art. 64 din Legea nr. 18/1991.

Pe de altă parte, instanța de fond a constatat că, prin înscrisurile depuse în probațiune (filele 8-22) contestatoarea a făcut dovada îndeplinirii obligațiilor impuse prin titlurile executorii reprezentate de aceste din urmă hotărâri judecătorești.

Astfel, prin adresele nr.2669/2013 (fila 20) și nr.4320/2013 (fila 14) C. locală de fond funciar Păulești a înaintat contestatoarei tabelele cuprinzând Anexa nr.22 în vederea validării propunerilor comisiei locale.

În considerarea dispozițiilor adoptate prin sentințele civile nr.2465/2013 și 9508/2012, contestatoarea a adoptat Hotărârile nr.58/2013 și 99/2013 ale Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Satu M. (filele 12-22), prin care au fost validate propunerile înaintate de C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Păulești (fila 12 și fila 18).

D. urmare, raportat la dispozițiile Legii nr.18/1991 cu modificările și completările ulterioare, la îndemâna intimaților – în calitate de persoane îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, potrivit titlurilor executorii deținute – stau căile legale de contestare a propunerilor înaintate de C. Locală Păulești.

Cu alte cuvinte, contestatoarea a făcut dovada luării măsurilor legale pentru aducerea la îndeplinire a dispozițiilor cuprinse în cele două titluri executorii.

Mai mult decât atât, raportat la modalitatea de stabilire a obligației de a face, prin cele două hotărâri care constituie titluri executorii, instanța a reținut că însăși parcurgerea procedurii instituite de Legea nr.165/2013 se circumscrie noțiunii de „măsuri necesare” în înțelesul sentințelor civile nr. 2465/2013 și 9508/212, deoarece pentru stabilirea terenurilor libere de pe raza comunei Păulești, în vederea reconstituirii dreptului de proprietate prin echivalent, precum și pentru stabilirea unei eventuale imposibilități de reconstituire a dreptului într-una din aceste modalități și acordarea despăgubirilor bănești, este necesară parcurgerea procedurii prevăzute de Legea nr.165/2013 privind inventarierea terenurilor la nivelul fiecărei unități administrativ teritoriale.

Raportat la aspectele de fapt și de drept reținute, instanța de fond a apreciat că contestația formulată de C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Satu M. este întemeiată, reținând că – în cauză – nu numai că nu există un refuz de executare a titlurilor executorii deținute de intimați, dar contestatoarea a făcut dovada demersurilor întreprinse pentru executarea cu bună-credință a obligațiilor născute din titlurile executorii a căror executare silită se contestă.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel intimații D. M., D. S. M. și D. V. V., pe care o consideră netemeinică și nelegală, solicitând instanței de control judiciar să respingă contestația la executare.

În motivarea căii de atac exercitate apelanții-intimați arată că, instanța „Anulează încheierea nr. 2112/29.05.2014 pronunțată de Judecătoria Satu M. în dosarul nr._ " în condițiile în care menționata încheiere este fără cale de atac. Nu știu care ar fi condițiile legale încălcate, care ar duce la inadmisibilitatea încheierii.

Instanța „Anulează somația din data de 20.06.2014 emisă de executorul judecătoresc L. N. D. în dosarul de executare nr. 244/2014 " In opinia apelanților-intimați, somația este urmare firească a încuviințării executării silite, fiind emisă cu respectarea prevederilor legale

Instanța „ Anulează toate actele de executare efectuate de B. L. N. D. în dosarul de executare nr. 244/2014"

Față de această dispoziție, menționează apelanții-intimați sunt nevoiți să fie de acord cu motivația instanței privind Decizia Tribunalului Satu M. nr. 122/2009 din dosarul nr._ . Trebuie însă avut în vedere că lucrările din dosarul menționat, reprezintă un caz tipic de malpraxis judecătoresc, cu încălcarea dreptului lor la un proces echitabil, cu încălcarea dreptului de proprietate, asistând la o nouă expropriere.

Apelanții-intimați mai arată că „îndeplinirea unei obligații complexe" după cum susține instanța de fond o combat, având în vedere că pe raza localității Păulești au existat și există și în prezent terenuri libere, restituibile. Obligațiile complexe la care se face referire, nu s-au dus la îndeplinire, cu bună știință, cu rea voință, sub privirile mult prea îngăduitoare ale comisiei județene. Ba mai mult, urmare a lămuririi dispozitivului sentinței civile nr. 2465/2013, comisia locală a fost nevoită, obligată, să propună teren din localitatea Păulești, nu de oriunde, cum susține C. județeană Existența de terenuri libere, confirmată de comisia locală Păulești, obliga cele 2 comisii să ducă la îndeplinire dispozițiile sentinței civile nr. 9508/2012 din dosarul_/296/2012

Procedura ducerii la îndeplinire a hotărârilor judecătorești, a căror punere în aplicare este tergiversată sau refuzată, a fost dezbătută în cadrul Programului de formare continuă - 2013 - Procese funciare- inițiat de Institutul Național de Magistratură, care susține posibilitatea aducerii la îndeplinire efectivă, pe calea executării silite, prin executor judecătoresc, a obligației de punere în posesie și emitere a TP.

Dacă țin cont de susținerea instanței ca procedura executării silite este reglementată prin dispozițiile speciale cuprinse în art. 64, este netemeinică și nelegală anularea încuviințării executării silite, susțin apelanții-intimați.

Contestatoarea, într-adevăr face dovada îndeplinirii obligațiilor impuse, însă fără implicarea directă în finalizarea cu bună credință, în spiritul legii, a hotărârilor judecătorești existente. Contestatoarea are atribuții de îndrumare și control pe care nu le îndeplinește ( HG 890/2005, art. 6, lit. b ), fiind în deplină cunoștință de cauză referitor la „ obligațiile complexe" pe care le are în restituirea proprietăților familiei noastre

Este de menționat, apreciază apelanții-intimați, că cererea de executare silită a titlurilor executorii a trebuit făcută față de ambele comisii, așa cum reiese din dispozitivul sentințelor în cauză, disjungerea pe fiecare comisie în parte fiind făcută de instanțe, fără a fi consultați

Parcurgerea procedurii instituite de Legea nr. 165/2013 nu este necesară în cazul hotărârilor judecătorești ( art. 7 ), mai ales că existau terenuri libere. Ar fi așteptat ca poziția Comisiei județene față de obstrucționarea îndeplinirii și reaua credință (în formă continuată, de peste 17 anii!! ) a comisiei locale, să fie mult mai energică, în litera, dar și spiritul legilor reparatorii.

Susținerea privind eventuala acordare de despăgubiri, nu poate fi primită, restituirea în natură fiind prioritară, mai ales în situația în care existau și încă există terenuri libere, unele chiar fostele noastre proprietăți

Apelanții-intimați, mai menționează că au rezerve justificate privind demersurile Comisiei județene, a căror bună - credință o contestă în parte, cu motive și argumente de netăgăduit.

În baza motivației prezentate, apelanții solicită instanței să respingă contestația la executare.

Intimata-contestatoare C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Satu M., prin președintele acestuia, prefectul județului Satu M., prin reprezentanții săi legali a depus întâmpinare la apelul declarat de D. M. în nume personal și în calitate de mandatar al numiților D. S. și D. V. V. (filele 11-13), prin care solicită instanței menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile nr. 4226/10.11.2014, pronunțată de Judecătoria Satu M., prin care s-a admis contestația la executare formulată de contestatoarea C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Satu M., în contradictoriu cu intimații D. M., D. S., D. V..

Față de motivele apelului depus, motive care în marea lor majoritate sunt reiterate din întâmpinarea depusă la instanța de fond, intimata-contestatoare își susține în continuare contestația la executare formulată cu nr. 7785/02.07.2014 și răspunsului la întâmpinare cu nr._/03.10.2014 depuse la Judecătoria Satu M. prin care se răspunde pertinent și concludent pentru fiecare din cele 3 titluri executorii pentru care s-au demarat procedura executării silite în dosarul execuțional nr. 244/2014 al B. L. N. D..

Intimata-contestatoare consideră că suma de 2.877,80 lei reprezentând cheltuieli de executare potrivit somației din 20.06.2014 și a încheierii nr. 244 din 20.06.2014 din Dosar exec. nr. 244/2014 este nejustificat de mare față de valoarea litigiului și munca prestată de executorul judecătoresc, conform dispozitivului celor două hotărâri judecătorești, și ca atare, solicită instanței reducerea acestora, conform art. 669 alin. 4 paragraful al doilea coroborat cu art. 451 alin. (2) și (3) din N.Cod Proc.Civ.

De asemenea, prin similitudine:

Tribunalul Satu M. în dosar nr._/83/2010, obiectul cauzei fiind de înmatriculare fără plata taxei pe poluare, a luat în considerare solicitarea de reducere a cheltuielilor de judecată cu titlu de onorariu de avocat, așa cum se reține în considerentele sentinței civile nr. 45/CA/12 ianuarie 2011 (pagina 9 ultimul paragraf din motivare), unde „ admite acțiunea ... cu obligarea pârâtei la plata parțială a cheltuielilor de judecată solicitate, apreciind în temeiul art. 274 alin.3 C.proc.civ. că onorariul avocațial este nejustificat de mare față de valoarea litigiului și munca prestată de acesta, conform dispozitivului", onorariul avocațial fiind în sumă de 1000 lei, iar în dispozitivul acesteia îi obligă la plata totală a sumei de 504,3 lei constând în 500 lei onorar avocat, diferența constituind taxa de timbru și timbrul judiciar.

Prin sentința civilă nr. 1133 din 18 septembrie 2014 în dosar nr._, Judecătoria Negrești Oaș a decis: la alin. 1 "Admite contestația la executare formulată de contestatoarea C. locală de aplicare a Legii nr. 18/1991 Negrești Oaș ... în contradictoriu cu intimatul B. C. L. ...";

-la alin. 2, 3 și 4: "Admite cererea de intervenție accesorie formulată de către intervenienta C. Județeană de Aplicare a Legii 18/1991 Satu M., în favoarea contestatoarei C. Locală de aplicare a Legii 18/1991 Negrești Oaș si în consecință:

Dispune anularea formelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 160/2014 al B. M. V..

Reduce cheltuielile la executare stabilite în dosarul execuțional nr. 160/2014 al B. M. V., prin încheierea din data de 10.04.2014 (încheierea privind cheltuielile de executare din dosarul exec. nr. 160/2014), de la suma de 6.714,40 lei, la suma de 500 lei”.

Suma de 6.714,40 lei ce reprezintă cheltuielile de executare au fost cenzurate de instanța de executare, în dosar nr._, pe calea contestației la executare formulate de partea interesată, respectiv de C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Satu M., instanța apreciind, că cheltuielile de executare raportat la actele de executare efectuate de către executorul judecătoresc sunt disproporționate, motiv pentru care, în temeiul art. 669 alin. 4 NCPC Ie-a redus de la suma de 6.714,40 lei la suma de 500 lei.

De asemenea și literatura de specialitate (prof. univ. Dr. I. L. - codul de procedură civilă - comentariu pe articole, Ediția 3, Editura C.H. B., București, 2007, pag. 273-274) a precizat faptul că, „instanțele judecătorești sunt îndreptățite în continuare să reducă onorariul avocațial în cadrul operației de determinare a cheltuielilor de judecată… Soluția doctrinară pe care o promovează a fost acceptată recent și prin una dintre deciziile instanței supreme. În acest sens, s-a statuat că <>ariile avocaților sunt negociabile și se stabilesc prin contractul de asistentă juridică, însă acest contract nu este opozabil terților din proces și, ca atare, în raport de natura litigiului și după criteriile prevăzute de art. 274 alin. 3 C.proc.civ., instanța poate majora sau micșora nu onorariul avocatului, ci suma pe care o va include în cheltuielile de judecată cu titlu de onorariu de avocat (C.S.J., s.. din 25 septembrie 2001, în R.D.C. nr. 6/2002, p.181)> In același spirit, instanța constituțională a decis și ea că instanța de judecată are dreptul de a cenzura, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecată, cuantumul onorariului avocațial convenit, prin prisma proporționalității sale cu amplitudinea și complexitatea activității depuse (CC, Decizia nr. 401/2005, în CJ. nr. 10/2005, p.45)".

In eventualitatea respingerii contestației la executare, intimata-contestatoare solicită instanței reducerea cheltuielilor de executare stabilite de B.EJ. L. N. D., potrivit celor menționate mai sus.

Fața de starea de fapt și de drept menționata in dosarul de fond, solicită instanței să respingă apelul formulat de D. M. în nume personal și în calitate de mandatar al numiților D. S. și D. V. V., respectiv să menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile nr. 4226/10.11.2014 pronunțată de Judecătoria Satu M., prin care s-a admis contestația la executare formulată de contestatoarea C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Satu M., în contradictoriu cu intimații D. M., D. S., D. V., și în consecință s-a anulat încheierea nr. 2112/29.05.2014 pronunțată de Judecătoria Satu M. în dosar nr._, somația din data de 20.06.2014 emisă de executorul judecătoresc L. N. D. în dosarul de executare nr. 244/2014, precum și toate actele de executare efectuate de B. L. N. D. în dosarul de executare nr. 244/2014.

În drept intimata-contestatoare invocă prevederile art. 150 din Noul Cod procedură civilă, în conformitate cu prevederile art. 411 alin. 1 pct.2 din Codul de procedură civilă.

Apelanții-intimați au depus la dosarul cauzei concluzii scrise (filele 39-42) prin solicită instanței să respingă contestația la executare, ca inadmisibilă și nefondată.

În motivare arată că, în fapt, C. județeană, prin contestația la executare, solicită anularea încheierii nr. 2112/29.05.2014 pronunțată de Judecătoria Satu M. în Dosarul nr._, anularea somației din dosarul de executare nr. 244/2014 și anularea încheierii nr. 243/11.06.2014 emisă de executorul judecătoresc.

În opinia contestatorului, întocmirea acestor acte și a tot ce rezultă din acestea este inadmisibilă.

Intimații, menționează că încheierea nr. 2112/29.05.2014 pronunțată în Dosarul nr._, nu poate fi supusă căilor de atac, așa cum este menționat în dispozitivul încheierii la alin. 3.

C. județeană, ca parte în toate cauzele ce cuprind această contestație, a statuat în pasivitate, nu a formulat întâmpinări.

C. județeană, ca parte în toate cauzele ce cuprind această contestație, potrivit HG nr. 890/2005, Cap. II. Atribuțiile comisiilor, art. 6, nu și-a îndeplinit obligațiile prevăzute la,

-lit a - „ organizează instruirea comisiilor comunale"

-lit. b - „ asigură îndrumarea și controlul comisiilor comunale"

-lit. j - „ analizează lunar evoluția cauzelor în justiție în care comisia județeană este parte și decide asupra măsurilor ce trebuie luate"

De asemenea, potrivit art. 13 din Legea nr. 1/2000 și art. 52 din HG nr. 890/2005,

„ Prefectul în calitatea sa de președinte al comisiei județene va comunica stadiul realizării prevederilor inclusiv punerea în posesie inclusiv stabilirea răspunderii pentru primarii care împiedică în orice mod reconstituirea dreptului de proprietate, în termenele și condițiile stabilite de lege"

Acestea sunt prevederi legale, de care comisia județeană nu ține cont. Dacă ar fi răspuns cu responsabilitate audiențelor efectuate de intimat, petițiilor depuse, nu ar fi fost puși în situația de a constata refuzul nejustificat al primarului din Păulești de a duce la îndeplinire hotărâri judecătorești, definitive și irevocabile, susțin apelanții-intimați.

Până la atingerea limitelor răbdării, concretizate prin cererea de executare silită au trecut peste 515 de zile de întârziere în Dosarul nr._, 695 de zile în Dosarul nr._/296/2013 și 2035 de zile în Dosarul nr._ . La acestea adăugă intervalul de 16 ani de așteptare a soluționării cererilor lor de reconstituire a dreptului de proprietate, în integralitatea sa, susțin apelanții-intimați.

Apelanții-intimați mai arată că, în tot acest timp, C. județeană a manifestat o pasivitate condamnabilă, în afara legii, scuzându-se cu argumente puerile, nesustenabile legal.

C. județeană trebuie să aibă în vedere că punerea în aplicare a hotărârilor judecătorești trebuie să fie concretă și efectivă.

Potrivit art. 21, alin. 3 din Constituția României și art. 6, paragraful nr. 1 din CEDO, orice persoană are dreptul să-i fie soluționată cererea, cu atât mai mult o sentință, într-un termen rezonabil.

„ Programul de formare continuă - 2013 - Procese funciare, București 19*20.09.2013, inițiat de Institutul Național de Magistratură, susține posibilitatea aducerii la îndeplinire efectivă, pe calea executării silite, prin executor judecătoresc, a obligației de punere în posesie, în măsura în care comisiile nu se conformează hotărârilor irevocabile ale instanței.

Hotărârile pronunțate în procesele funciare pot fi executate silit, în raport de dispozițiile art. 5 din Legea nr. 247/2005, privind accelerarea judecăților în materia restituirii proprietăților funciare.

D. fiind că executarea silită constituie parte integrantă a unui proces civil, CEDO în jurisprudența sa consideră că art. 6 protejează și dreptul la executare silită.

Exercițiul unui drept constituțional nu poate fi împiedicat, nici direct, nici indirect, de neîndeplinirea unei obligații în sarcina unei autorități publice. Pasivitatea comisiei județene i-a obligat să recurgă la procedura de executare silită.

Ca răspuns la motivele contestației și răspunsului la întâmpinare:

-prin executarea silită, vom veni în sprijinul celor ce au „ competență exclusivă" dar nu se servesc de aceste competențe, din motive efectiv, greu de înțeles.

-atribuțiile stabilite de normele imperative în materie, trebuiesc îndeplinite și nu ignorate.

-opinia potrivit căreia executorul judecătoresc a acționat cu rea credință, „ pentru a justifica cheltuielile de executare" este lipsită de eleganță, fără temei, nu face deloc cinste instituției Prefectului!

-referitor la titlul executoriu care constă în Decizia civilă nr._, comisia județeană exprimă o părere, după 5 ani, în ciuda probelor pe care personal le-au depus Prefecturii

-referitor la titlul executoriu constând în Sentința civilă nr. 2465/2013 din Dosarul nr._/296/2012, comisia județeană nu este consecventă. Odată amintește prevederile Legii 165/2013, dar o interpretează greșit ( vezi art. 7, alin. 2) apoi face vorbire de o validare ce se poate efectua numai după finalizarea procesului de inventariere, dar uită că validarea s-a făcut deja, la 14.10.2013.

-repetă, prin executarea silită, vor îndeplini prevederile art. 27, alin. 1 și 2 din Legea nr. 18/1991 și prevederile HG nr. 890/2005, art. 5, lit. c și i, art. 34, alin. 1, 2, 4 și 8, urmând ca apoi, cele 2 comisii să pună în aplicare titlurile executorii. Desigur, ajutorul nu poate fi dezinteresat.

-comisia județeană face referire la imposibilitatea reconstituirii în natură, în echivalent, dar nu ține seamă că ea însăși a validat titlurile executorii. Din nou se contrazice. Terenuri libere există și nu se poate invoca nici un impediment pentru restituire.

Chiar dacă se face referire la creanță certă, lichidă și exigibilă, îi surprinde, foarte neplăcut, faptul că asistă la refuzul comisiei județene de a constata că este răspunzătoare pentru situația în care ne află. Creanța nu este lichidă, dar este mai mult decât precis determinată, în hectare și metri pătrați!!

Amintesc comisiei județene prevalenta restituirii în natură, conform legii.

Acordarea de puncte, apoi acordarea de numerar, conform Legii nr. 165 nu are relevanță în dosarul de față.

Surprinde neplăcut susținerea „ creanța este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență". Dacă nici după mii de zile nu s-a ajuns la scadență, se abțin de la orice fel de comentarii.

Procesul de inventariere, prelungit nepermis de mult, nu împiedică ducerea la îndeplinire a dispozițiilor hotărârilor judecătorești, terenuri libere existând, terenuri care în cea mai mare parte fac parte din vechile noastre proprietăți

Dacă, pe fondul cauzei, comisia județeană invocă hotărârea nr. 99/14.10.2013, de ce nu se pune în aplicare, ba mai mult ce scop au avut referirile la despăgubiri bănești, legea nr. f65/2013 și altele. Din nou lipsa de consecvență în susțineri.

Afirmațiile de felul „ totală rea credință", „ inducerea în eroare a instanței", „ creditorul a refuzat punerea în posesie" le califică ca iresponsabile, lipsite de eleganță, lipsite de bun simț. Se disociază în totalitate de astfel de exprimări, fără fundament, fără cel mai elementar discernământ, cu atât mai grav când vin din partea celuia care ar trebui să fie garantul respectării legii în teritoriu.

Apelanții-intimați susțin că nu pot să fie puși să semneze procese verbale întocmite în pripă, fără respectarea prevederilor legale.

Cer comisiei județene să se informeze, să citească dispozitivul sentințelor j pronunțate în care este parte, abia apoi să vorbească despre opinia lor clară.

Referitor la dosarul nr._ cer în mod imperativ comisiei județene să studieze cu mai multă atenție atât dosarul, cât și încheierea de lămurire a dispozitivului. Abia apoi să susțină cu litere boldite lucruri în afara realității. Din nou, este vorba de cei ce trebuie să garanteze respectarea legii în județul Satu M..

C. locală nu are posibilitatea punerii în posesie unde dorește, ci în primul rând unde cei îndreptățiți au avut teren preluat abuziv, cu condiția ca să existe teren disponibil. Ori, însăși comisia locală centralizează terenuri libere.

Din nou surprinde interpretarea prevederilor legale, cum că „ refuzul petenților nu poate constitui temeiul declanșării procedurii de executare silită, ci cel mult acela de a demara procedura de acordare de despăgubiri prin echivalent bănesc"

Apelanții-intimați mai arată că, sunt nevoiți să remarce, din nou, totala confuzie în care este comisia județeană, dacă țin cont de modul de întocmire a unor procese verbale de punere în posesie (pe genunchi, cu încălcarea gravă a procedurilor), a nepunerii în aplicare a hotărârilor judecătorești timp de ani de zile, de refuzul comisiei județene de a asigura controlul abuzurilor primarului din Păulești, a pune în discuție acordarea de despăgubiri, care este ultima opțiune legală, etc.

Referitor la titlul executoriu Sentința civilă nr. 9508/2012 din Dosarul nr._/296/2012, comisia locală continuă în același mod agresiv, lipsit de substanță, fără cunoașterea stării de fapt.

„ totala rea credință" și „ inducerea în eroare a instanței" îi face să creadă că există a similitudine perfectă între competențele și modul de îndeplinire a obligațiilor de către cele 2 comisii. Nu pot fi de acord cu acest fel de manifestări, pe care le declară din nou iresponsabile, de natură a aduce prejudicii familiei, exact de către cei ce trebuie să fie alături, în slujba contribuabililor.

Apelanții-intimați cer comisiei județene să aloce puțin timp pentru a studia legalitatea și conținutul așa ziselor procese verbale de punere în posesie.

Față de răspunsul la întâmpinare, revin cu intenția declarată, prin executare silită, să venim în sprijinul celor ce nu pot duce la îndeplinire hotărârile judecătorești. Cu rezultatele executării silite, vor putea proba competența exclusivă

Nu știm care sunt probele pe care se bazează incriminarea executorului judecătoresc, dar cu siguranță ele nu au cum să existe, afirmă apelanții-intimați. Dânsul a acționat la cererea lor-

S-au obișnuit cu formulările comisiei județene, precum, „ din simpla citire"," în opinia noastră", din punctul nostru de vedere", „ din interpretarea logică", toate cu referire la hotărâri judecătorești.

Dacă „ apreciază" că prevalează restituirea în natură, ce rol au avut susținerile repetate până în prezent.

Susținerile cum că „ executorul judecătoresc nu are competență în materie" și că „fără o minimă verificare a propriei competențe materială" îi determină să-și pună câteva întrebări: „în ce materie nu are executorul judecătoresc competențe", „ cum și când, prin ce indicatori, ar trebui ca executorul să se autoevalueze, să facă o minimă verificare a propriei competențe"

C. județeană a validat, iar comisia locală, necontrolată de Instituția Prefectului, continuă abuzul în serviciu în formă continuată, sub privirile îngăduitoare a autorității județene

Nu dovedesc, nici nu pun în discuție vreo tergiversare a comisiei județene, fiindcă acesta nu există, în schimb, există lipsa de fermitate, pasivitatea culpabilă față de abuzurile subordonaților, abundența de afirmații rău voitoare, fără acoperire, la limita bunului simț.

Apelanții-intimați amintesc comisiei județene că are competențe, dar nu le utilizează în cazul familiei noastre, caz care este unic în România, unde, preeminența dreptului este de necontestat. Rămâne ca și comisia județeană să se adapteze, cât mai rapid posibil, acestui deziderat.

De asemenea, arată că, au sperat la o discuție cu membrii comisie județene, așa cum a promis Dl. Prefect, dar nu s-a dorit acest lucru, considerându-se că se deține monopolul adevărului absolut în materie de fond funciar. Faptele arată, fără putință de tăgadă, că lucrurile stau exact invers.

Nu și-au exprimat poziția față de nesfârșitele trimiteri la prevederi legislative, cuprinse în motivație. Pentru ei, lucrurile sunt mai simple, ambele comisii sunt culpabile, iar ei își manifestă disponibilitatea de a le veni în ajutor, prin executare silită, la îndeplinirea obligațiilor cu care au fost investite, în baza unei legi speciale, prin ordinul Prefectului, obligații pe care nu sunt în stare să le îndeplinească.

Deliberând asupra apelului, instanța reține următoarele:

Cele două titluri executorii în legătură cu care s-a declarat apel care obligă comisiile de fond funciar „să ia toate măsurile necesare pentru a acorda terenuri ...”, obligă de fapt cele două comisii la demararea unei noi proceduri de reconstituire în natură a dreptului de proprietate asupra unor terenuri.

Trebuie precizat în primul rând, că nici sentința nr.9508/2012, nici sentința 2465/2013 nu prevede ca reconstituirea dreptului de proprietate să aibă loc obligatoriu asupra unor terenuri situate pe raza localității Păulești.

Comisiile de fond funciar s-au conformat acestor sentințe, în forma lor originară, comisia locală propunând, respectiv, comisia județeană validând aceste propuneri prin hotărârile nr.58/2013 și 99/2013.

Mai departe, este de observat că cererea de executare silită vizează această formă originară a titlurilor executorii, astfel fiind demarată procedura de executare și încuviințată executarea silită.

Este totodată evident, că în orice executare silită, debitorul trebuie să se conformeze titlului executoriu care este pusă în executare silită.

Prin urmare, în prezenta contestație la executare, apelanții nu se pot prevala de încheierea de lămurire a sentinței nr.2456/2013, pronunțată ulterior emiterii celor două hotărâri de validare și ulterior demarării executării silite, câtă vreme această lămurire nu face obiectul dosarului execuțional în curs (nu s-a cerut executarea lui, nu s-a încuviințat, nu a fost somat debitorul să-l execute; desigur, creditorii au dreptul la reconstituire astfel cum rezultă din încheierea de lămurire care face corp comun cu sentința, care pot fi, la nevoie, puse în executare silită). Altminteri, însăși apelanții arată în cererea de apel că, comisia locală de fond funciar a propus teren în conformitate cu încheierea de lămurire a dispozitivului.

Or, raportat conduita celor două comisii la conținutul titlurilor executorii puse în executare silită, instanța de apel constată că aceștia s-au conformat titlurilor, și au urmat, până în acest punct (următorul fiind punerea în posesie), procedura de reconstituire, potrivit acestor titluri, sau, cu alte cuvinte, au executat benevol obligația de a face pusă în executare silită, anterior demarării acesteia, motiv pentru care, pentru lipsa creanței, executarea silită este nelegală, prima instanță admițând întemeiat contestația.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul apelanților D. M., D. S. M. și D. V. V., toți domiciliați în A., ., jud. A., împotriva Sentinței civile nr. 4226/10.11.2014 pronunțată de Judecătoria Satu M., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata-contestatoare C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR SATU M., cu sediul în Satu M., Piața 25 Octombrie, nr.1, jud. Satu M..

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, azi 12.05.2015.

Red. T.T./12.06.2015

Tehnored_LI 12.06.2015

6 ex. – .. cu: D. M., D. S. M., D. V. V. și C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR SATU M.

Judecător fond: S. A.