Contestaţie la executare. Decizia nr. 407/2015. Tribunalul SATU MARE

Completul compus din:

PREȘEDINTE G. D. S.

Judecător R. G. M.

Grefier M. B.

Pe rol se află soluționarea apelului civil declarat de apelantul-contestator J. I. C., dom. în Turulung, ., jud. Satu M., împotriva sentinței civile nr. 2250/19.06.2015 pronunțată de Judecătoria Satu M., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata ., cu sediul în Satu M., Piața 25 Octombrie, nr. 10, jud. Satu M., având ca obiect contestație la executare.

Prin serviciul de registratură a instanței, la data de la data de 21.09.2015, intimata a depus concluzii scrise.

Se constată că judecarea cauzei a avut loc în ședința publică din data de 14.09.2015, când susținerile părților prezente au fost consemnate în acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta, amânându-se pronunțarea în cauză la data de azi.

INSTANȚA

deliberând asupra apelului constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 2250/19.06.2015 pronunțată de Judecătoria Satu M. în dosar nr. unic de mai sus, a fost respinsă contestația formulată de contestatorul J. I. C. împotriva executării silite inițiate de . Odoreu, în cadrul dosarului de executare 180/27.10.2014, înregistrat Ia Biroul Executorului judecătoresc M. I., având obiect contestație la executare.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

Sentința civilă nr. 742/LMA pronunțată în dosar nr._ de Tribunalul Satu M. în data de 02.10.2013, reprezintă titlu executoriu pentru suma de 1240 de lei cheltuieli de judecată, suma inițială de 2500 euro fiind modificată prin Decizia civilă nr. 398/R/2014 pronunțată în dosar nr._ al Curții de Apel Oradea, prin care a admis ca fondat recursul și a redus cuantumul despăgubirilor la 2000 euro.

Prin Încheierea nr. 3998/21.10.2014 pronunțată de Judecătoria Satu M. în dosar nr. 4022/2014, s-a admis cererea de încuviințare a executării silite, formulate de B. M. I., privind pe creditorul ., deschizându-se dosarul execuțional nr. 180/2014.

După rămânerea definitiva și irevocabila a Deciziei 398/R/2014 a Curții de Apel Oradea, prin adresa din 03.04.2014, contestatorul, a făcut în scris, o ofertă de plată la executorul judecătoresc M. loan, prin care a arătat că dorește să execute de bunăvoie creditul, tocmai pentru a nu plăti și cheltuieli de executare, astfel încât s-a oferit să plătească lunar câte 100 euro, însă, contestatorul debitor a oferit practic, doar suma de 100 euro din debitul total de 2.000 de euro și 1.240 lei; ori, prin înscrisul depus de debitorul J. I. C., acesta nu reprezintă o ofertă reală de plată în sensul art. 1524 NCC și art. 1006 C.proc.civ., nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de aceste dispoziții legale, ca atare, debitorul nu a oferit prestația datorată societății și nici societatea intimată, în calitate de creditor, nu a refuzat să primească prestația oferită de către debitor.

S-a reținut că nu sunt îndeplinite nici condițiile prevăzute de art. 1005 și urm. C.proc.civ., pentru că debitorul nu a oferit societății nici o sumă, prezentându-se Ia executorul judecătoresc pentru a consemna suma de 100 euro din suma totală de 2.000 euro și 1.240 lei datorată societății. Or, așa cum rezultă din dispozițiile legale invocate chiar de către debitor, oferta reală urmată de consemnare este procedura pe care debitorul o urmează atunci când creditorul refuză primirea plătii integrale a creanței sale. Prin aceeași adresa a comunicat executorului judecătoresc că nu este de acord cu așa-zisa oferta reală a debitorului J. I.-C. de plată a sumei de 2.000 euro în 20 de rate a câte 100 de euro. Debitorul J. I. C. a omis că datorează societății și suma de 1.240 lei conform Sentinței civile nr. 742/LMA/02.10.2013 a Tribunalului Satu M., ale cărei dispoziții au fost modificate în recurs doar în sensul reducerii cuantumului despăgubirilor de la 2.500 la 2.000 de euro, celelalte dispoziții ale sentinței fiind menținute conform dispozitivului Deciziei civile nr. 398/R/24.02.2014 a Curții de Apel Oradea. De asemenea, a comunicat executorului judecătoresc că, întrucât debitorul a consemnat la CEC suma de 100 euro la dispoziția societății creditoare, aceasta a fost de acord, în conformitate cu prevederile art. 630 C.proc.civ., cu plata eșalonată a diferenței de 1.900 euro și 1.240 lei în 8 rate lunare egale începând cu luna mai 2014.

Contestatorul debitor J. I. C. nu a mai achitat nici o sumă, așa încât din debitul total de 2.000 euro și 1.240 Iei, debitorul a achitat doar 300 de euro în decurs de un an. Din contestația debitorului rezidă că acesta a achitat, în decurs de un an, 200 de euro la B. M. I. și a consemnat 100 de euro la o bancă, dar a formulat, tot el, o contestație la executare prin care intenționează să facă, „din nou oferta reală de plată". Contestatorul nu înțelege că oferta reală de plata înseamnă plata integrală a debitului, așa cum rezultă din prevederile art. 1010 C.proc.civ., pe care Ie invocă. Societatea creditoare a arătat că este de acord să primească suma datorată de contestator, însă acesta trebuie să facă plata întregii sume Ia momentul ofertei, așa cum dispun prevederile art. 1010 C.proc.civ. Contestatorul a solicitat însă instanței să admită plata lunară a sumei de 100 de euro până la achitarea totală a debitului, având în vedere doar despăgubirea de 2.000 euro, omițând, din nou, debitul de 1.240 Iei.

Întrucât, deși a fost de acord cu plata eșalonată a debitului, prin adresa nr. 171/17.04.2014, contestatorul nu a achitat societății decât o sumă infimă în perioada de aproape un an care a trecut de Ia comunicarea adresei, intimata nu mai este de acord cu eșalonarea debitului, astfel cum a solicitat debitorul prin contestația Ia executare.

Contestatorul nu invocă nici un motiv de anulare a executării silită, ori a unui act de executare, contestația la executare fiind de fapt o cerere de eșalonare a plații debitului.

Instanța de fond a reținut că este neîntemeiată susținerea contestatorului potrivit căreia a dorit să execute de bunăvoie obligația de plată ,făcând oferta reală de plată la același executor M. I., dar societatea creditoare „a refuzat și nu i-a pus la dispoziție nici un cont bancar", dat fiind faptul că, oferta reală se face prin consemnarea întregii sume într-un cont la o bancă, ceea ce contestatorul nu a făcut, iar, pe de altă parte, societatea intimată a fost de acord cu plata eșalonată a debitului iar contestatorul nu a achitat decât suma de 300 euro.

Contestatorul nu și-a motivat cererea de suspendare. De altfel, contestatorul a solicitat „suspendarea contestației la executare", nu a executării silite, deși a invocat în drept prevederile art. 718 C.proc.civ.

Fiind dovedit integral, instanța de fond a apreciat că onorariul executorului judecătoresc este legal conform Ordinului Ministrului Justiției nr. 2561/2012 și a Ordinului M.J. nr. 2550/C/2006, având în vedere că s-au efectuat toate actele premergătoare executării, respectiv de încuviințare și emitere a somației, pretențiile în valoare de 1695,55 lei, fiind dovedite integral la dosarul execuțional, fiind atașate chitanțele aferente sumei.

Pe considerentele de mai sus, instanța de fond, în baza dispozițiilor art. 424, art. 711-719, art. 1005-1010 C.propc.civ. și art. 1524 Cod civil, a respins contestația conform dispozitivului Sentinței civile nr. 2250/2015.

Împotriva acestei sentințe, contestatorul J. I. C., a declarat apel, solicitând admiterea căii de atac promovate și schimbarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii cererii de contestație la executare și anularea formelor de executare întocmite în dosarul de executare 180/27.10.2014 înregistrat la B.E.J. M. I.. De asemenea, solicită să se constate încheiată executarea titlului executoriu constând în sentința civilă care cuprinde pentru executare suma de 1240 lei, deoarece a achitat-o.

Apelantul contestator consideră că soluția primei instanțe este nelegală și netemeinică întrucât a arătat motivele de anulare a executării, iar unul din motive este acela că executorul și-a depășit limitele investirii sale, el fiind solicitat să execute o sentință civilă în cuprinsul căreia titlu executoriu este constituit din suma de 1240 de lei, sumă pe care a și achitat-o, ori instanța de fond nu s-a pronunțat deloc cu privire la acest aspect.

De asemenea, apelantul solicită a se avea în vedere culpa exclusivă a intimatei-creditoare care nu i-a pus la dispoziție nici măcar un cont bancar în care să poată achita debitul. Menționează că de bună­voie a apelat la executor, tocmai datorita faptului că a dorit să execute voluntar creditul datorat.

Apelantul precizează faptul că actul înregistrat 07.05.2014 la B. M. I., cu nr. de întreg 4OF/2014 (în care tot nu este menționat nici un cont bancar al societății) în care creditoare este de acord cu eșalonarea ratelor și ar fi reprezentat o viitoare tranzacție, nu i-a fost comunicat la domiciliul său. A aflat de existența acestuia doar în cadrul contestației la executare printre actele comunicate de creditoare; dacă ar fi știut de existența acelei oferte, atunci ar fi acceptat acele condiții, dar nu i s-a adus la cunoștință.

De asemenea, apelantul arată că instanța de fond în baza rolului activ nu a redus onorariul avocațial, care este foarte ridicat raportat la valoarea litigiului (este peste un sfert din aceasta valoare), precum și raportat la obiectul cauzei și munca depusă. Menționează faptul că deși chitanța probabil că există la dosar, lui nu i-a fost comunicată printre actele depuse, societatea nu a plătit această sumă, iar chitanța este făcută fără a fi fost încasată suma respectivă, aceasta urmând a fi încasată direct de la apelant printr-o nouă executare. Onorariul executorului judecătoresc raportat la Ordinul MJ nr. 2550/C/2006 este în valoare de 400 lei nu de 1600 lei. Dar raportat la titlul executoriu (1240 lei) pe care era investit să îl execute, acest onorariu este în valoare de 40 de lei. Apelantul arată că a achitat suma cuprinsă în titlul executoriu care acoperă și cheltuielile de executare

Apelantul arată că în cadrul contestației la executare a menționat faptul că Sentința civilă nr. 742/LMA pronunțată în 02.10.2013, nu 2014 (cum greșit a fost menționată în somație), nu reprezintă titlu executoriu pentru suma de 2.500 de euro, precum și faptul că a dorit să execute de bunăvoie debitul datorat, dovedind în acest sens demersurile sale făcute către executor M. I., dar nu a putut să continue să mai plătească, deoarece nu i s-a pus la dispoziție nici un cont bancar de către creditoare.

Apelantul susține că toate aceste motive invocate de către el nu au fost menționate absolut deloc de către instanța de fond, în considerentele hotărârii.

A precizat și faptul că onorariul executorului judecătoresc nu este legal conform Ordinului Ministrului Justiției nr. 2561/2012 și al Ordinului M.J. nr. 25507C/2006, având în vedere că până în acel moment s-au efectuat doar acte premergătoare executării, respectiv de încuviințare și emitere a unei somații, pretențiile în valoare de 1695,55 lei fără a fi dovedite integral la dosarul execuțional lipsind chitanțele aferente sumei, dar fiind și nelegale, contrare Ordinului Ministrului Justiției nr. 2561/2012 și O.M.J nr. 2550/C/2006, care prevăd că, dacă s-au realizat doar încuviințările, notificările și comunicările până în acel moment onorariul maxim este de 400 lei, dar raportat la valoare cu care este investit a executa este de 40 de lei, dar acest ultim aspect din nou nu a fost reținut de către instanța de fond.

Așa cum a menționat și la prima instanță, apelantul arată că potrivit art. 663 C.proc.civ. „(1) Executarea silită poate porni numai la cererea creditorului, dacă prin lege nu se prevede altfel”.

(2) Cererea de executare silită se depune, personal sau prin reprezentant legal ori convențional, la biroul executorului judecătoresc competent ori se transmite acestuia prin poștă, curier, telefax, poștă electronică sau prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului și confirmarea primirii cererii de executare cu toate documentele justificative." și că aceasta va cuprinde mențiunile prevăzute la art. 148 alin. 1 C.proc.civ. obiectul pretențiilor sale, aceasta cerere reprezintă cadrul legal prin care executorul este investit cu executarea unui titlu executoriu.

Din actele care i-au fost comunicate, respectiv cererea creditoarei . înregistrată la Biroul executorului judecătoresc M. I. cu nr. de înregistrare 180/14 la data de 13.10.2014, reiese clar și fără putință de tăgadă, că s-a solicitat executarea titlului executoriu cuprins în Sentința civila nr. 742/LMA/02.10.2013 și deoarece executorul este ținut să execute doar titlul solicitat în cererea de executare, acesta fiind limita investirii sale, apelantul a solicitat admiterea contestației la executare, iar conform art. 719 alin. 1 C.proc.civ. să se dispună anularea formelor de executare efectuate de B. M. I. ce exced limitelor investirii sale cuprinse în Sentința civilă nr. 742/LMA/2013, întocmite în dosarul de executare 180/27.10.2014 al B. M. I., adică cele ce cuprind pretenții peste suma de 1240 lei și, de asemenea, să se constate că acest titlu executoriu a fost executat având în vedere că până în prezent a achitat către creditoare suma de 1329 lei, plus 100 de euro în dosar 4/Of/2014 al B. M., reprezentând 444 lei, deci în total suma de 1773 lei, ceea ce cuprinde chiar și cheltuielile de executare calculate conform Ordinului Ministrului Justiției nr. 2561/2012 si al Ordinului M.J. nr. 2550/C/2006, raportate la executarea unei sumei de 1240 lei.

Apelantul arată că instanța de fond nu a menționat nimic cu privire la motivul de anulare invocat, omițând la pronunțarea sentinței analizarea acestui motiv și solicită a se analiza, alături de toate celelalte motive, și motivul de anulare invocat de, respectiv faptul că Sentința civilă nr. 742/LMA/ 2013 nu reprezintă titlu executoriu pentru suma de 2.500 de euro, deoarece această hotărâre a fost modificată prin Decizia civilă nr. 398/R/2014 pronunțată în dosar nr._ al Curții de Apel Oradea, care a admis ca fondat recursul, a modificat sentința, a redus cuantumul despăgubirilor de la 2500 euro la 2000 euro și a menținut doar restul dispozițiilor hotărârii de fond, astfel că Sentința civilă nr. 742/LMA/2013 reprezintă titlul executoriu doar pentru suma de 1240 lei.

Față de cele de mai sus, solicită admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței atacate, admiterea contestației la executare și conform art. 719 alin. 1 C.proc.civ. să se dispună anularea formelor de executare întocmite în dosarul de executare_.10.2014 al B. M. I., care exced limitelor cuprinse în Sentința civilă nr. 742/LMA/2013 care constituie titlu executoriu doar pentru suma de 1240 lei, solicitat de către creditoare a fi executat în cererea sa înaintată la sediul executorului, având nr. de înregistrare 180/14 din 13.10.2014, și de asemenea să se constate că acest titlu executoriu a și fost executat până în prezent.

În conformitate cu art. 453 C.proc.civ., solicită obligarea intimatei-creditoare la plata cheltuielilor de judecată ocazionate atât în prima instanță, cât și în apel.

În drept, invocă art. 663, art. 471, art. 717 și art. 719 C.proc.civ.

Prin întâmpinare (filele 22-24), . Satu M., solicită respingerea apelului ca nefondat pentru următoarele motive:

Critica apelantului potrivit căreia titlul executoriu constând în Sentința civilă nr. 742/02.10.2013 a Tribunalului Satu M. „cuprinde pentru executare" doar suma de 1.240 lei contravine dispozitivului hotărârii ce constituie titlu executoriu.

Așa cum rezultă din Sentința civilă nr. 742/02.10.2013, pronunțată în dosarul nr._, apelantul J. I. C. a fost obligat la plata către societatea intimată a sumei de 2.500 euro cu titlu de despăgubiri și la plata sumei de 1.240 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Sentința civilă nr. 742/02.10.2013 a Tribunalului Satu M. a fost modificată prin Decizia civilă nr. 398/R/24.02.2014 a Curții de Apel Oradea, în sensul că „reduce cuantumul despăgubirilor la care a fost obligat pârâtul J. I. C. în favoarea reclamantei . Odoreu, de la 2500 euro la 2000 euro". Rezultă că, urmare a modificării prin decizia instanței de recurs, Sentința civilă nr. 742/02.10.2013 constituie titlu executoriu pentru suma de 2000 euro cu titlu de despăgubiri și pentru suma de 1.240 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Intimata învederează că motivele de apel reiau aceeași idee absurdă a apelantului potrivit căreia Sentința civilă nr. 742/02.10.2013 constituie titlu executoriu doar pentru suma de 1.240 lei, apelantul „omițând", fără nici o justificare, tocmai suma de 2000 euro ce reprezintă despăgubirile datorate societății creditoare.

Pornind de la ideea, absurdă, că Sentința civilă nr. 742/02.10.2013 este titlu executoriu doar pentru suma de 1.240 lei, apelantul susține, cu totul nefondat, că „executorul judecătoresc și-a depășit limitele investirii sale" și critică hotărârea instanței de fond pentru că „nu s-a pronunțat deloc cu privire la acest aspect". De asemenea, susține apelantul că, prin raportare la debitul de 1.240 lei din titlul executoriu, onorariul executorului judecătoresc este exagerat. Prin motivarea alambicată și confuză, apelantul intenționează să inducă în eroare instanța de apel, astfel cum a încercat și în fața instanței de fond. Nu este de presupus că apelantul nu a citit dispozitivul Sentinței civile nr. 742/02.10.2013 a Tribunalului Satu M. și, respectiv, dispozitivul Deciziei civile nr. 398/R/24.02.2014 a Curții de Apel Oradea, hotărâri judecătorești pe care le-a anexat, în copie, contestației la executare. Or, în condițiile în care rezultă foarte clar din cele două hotărâri judecătorești că apelantul datorează societății intimate suma de 2000 euro cu titlu de despăgubiri și suma de 1.240 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, cum poate susține apelantul că datorează doar cheltuielile de judecată?

În continuarea ideii absurde că Sentința civilă nr. 742/02.10.2013 a Tribunalului Satu M. este titlu executoriu doar pentru suma de 1.240 lei, apelantul susține, cu totul aberant, că „acest titlu executoriu a fost executat" pentru că a achitat, pe durata judecării contestației la executare, suma de 1.329 lei și, critică hotărârea instanței de fond pentru că nu a luat act de executarea sumei cuprinse în titlul executoriu.

La pag. 4 alin. 2 din cererea de apel este invocat drept motiv de anulare (a sentinței apelate a executării silite) „faptul că sentința civilă nr. 742/LMA/ pronunțată în 02.10.2013 nu reprezintă titlu executoriu pentru suma de 2.500 de euro, deoarece această hotărâre a fost modificată prin decizia civilă nr. 398/R/2014 pronunțată în dosar nr._ al Curții de Apel Oradea, care a admis ca fondat recursul, a modificat sentința, a redus cuantumul despăgubirilor de la 2500 euro la 2000 euro, și a menținut doar restul dispozițiilor ale hotărârii de fond, astfel că sentința civilă nr. 742/LMA/2013 reprezintă titlu executoriu doar pentru suma de 1240 lei". Ca atare, apelantul susține că, urmare a modificării Sentinței civile nr. 742/2013 prin Decizia civilă nr. 398/2014, în sensul reducerii cuantumului despăgubirilor de la 2500 euro la 2000 euro, apelantul nu mai datorează nici suma de 2000 euro, intimata neînțelegând cum a ajuns la această concluzie și care sunt temeiurile acestei susțineri.

Intimata solicită a se constata că apelul este total nefondat. Criticile aduse hotărârii apelate vizează omisiunea instanței de fond de a lua în considerare susținerile absurde ale apelantului potrivit cărora acesta nu mai datorează societății creditoare nici o sumă pentru că a achitat, pe parcursul litigiului, debitul în sumă de 1.240 lei reprezentând cheltuieli de judecată, iar, ca urmare a modificării prin Decizia civilă nr. 398/2014, prin care s-a dispus reducerea despăgubirilor de la 2500 euro la 2000 euro, Sentința civilă nr. 742/2013 nu mai constituie titlu executoriu nici pentru suma de 2000 euro, apelantul nemotivând această susținere absurdă.

Intimata consideră că sentința atacată este legală și temeinică, instanța de fond reținând în mod corect că contestatorul nu invocă nici un motiv de anulare a executării silite, ori a unui act de executare, contestația la executare fiind de fapt o cerere de eșalonare a plății debitului.

Pentru motivele expuse solicită respingerea apelului ca nefondat; cu cheltuieli de judecată.

În drept, invocă art. 471 alin. (5), art. 711 alin. (1) și art. 712 alin. ()) NCPC.

Apelul nu este fondat.

Prin motivele de apel, contestatorul critică soluția adoptată de prima instanță întrucât nu s-a pronunțat asupra motivelor de anulare, îndeosebi asupra celui referitor la depășirea limitelor investirii de către executor, în condițiile în care titlul executoriu conține o creanță de doar 1240 lei, pe care a achitat-o.

Instanța constată că în contestația la executare înregistrată la data de 3 noiembrie 2014 nu se regăsește acest temei de anulare a formelor de executare. Dimpotrivă, contestatorul își declară intenția de a achita datoria în rate lunare de 100 EUR și solicită a se ține cont de oferta reală de plată, reclamând faptul că nu i s-a pus la dispoziție niciun cont în acest sens. Deși contestatorul atrage atenția asupra reducerii cuantumului despăgubirilor la care a fost obligat inițial prin sentință, nu a invocat din această perspectivă depășirea limitelor investirii, ci doar împrejurarea că sentința nu reprezintă titlu executoriu pentru suma de 2500 EUR, întrucât a fost modificată în recurs, despăgubirile fiind reduse la 2000 EUR.

Prin răspunsul la întâmpinare, fila 41, reclamantul arată că nu are bunuri, nu este angajat în muncă și e plecat din țară, dar dorește să achite datoria și nu înțelege de ce creditorul nu-i pune un cont la dispoziție în acest sens, contul din întâmpinare nefiind indicat corect.

Prin notele de ședință depuse la 11 iunie 2014 ( fila 51), reclamantul arată că a achitat în total 1329,50 lei în favoarea societății creditoare.

Prin urmare, așa cum rezultă atât din întâmpinare cât și din răspunsul la întâmpinare, nu s-a discutat despre lipsa uni titlu executoriu pentru suma de 2000 EUR, instanța fiind obligată să se pronunțe, să-și întemeieze hotărârea, doar pe motive de fapt și de drept care au fost supuse în prealabil dezbaterii contradictorii.

Abia prin concluziile scrise (fila 55), reclamantul invocă pentru prima dată depășirea limitelor investirii de către executor, atrasă de lipsa unui titlu executoriu pentru suma de 2000 de EUR, apreciind că sentința reprezintă titlu doar pentru suma de 1240 lei cheltuieli de judecată, dispoziție menținută ca atare prin decizia dată în recurs. De asemenea, raportat la suma plătită, indicată în notele de ședință, solicită încetarea executării.

Concluziile scrise au fost depuse prin fax la 17 iunie 2015, în termenul de pronunțare, în condițiile în care închiderea dezbaterilor a avut loc la 12 iunie 2014.

Dezbaterea procesului poartă asupra împrejurărilor de fapt și temeiurilor de drept, invocate de părți în cererile lor sau, după caz, ridicate de către instanță din oficiu. După închiderea dezbaterilor, părțile nu mai pot depune niciun înscris la dosarul cauzei, sub sancțiunea de a nu fi luat în seamă (art.394 alin.3 C.proc.civ.)

Reclamantul nu a atacat încheierea de încuviințare a executării silite, în care se face referire la sentință astfel cum a rămas definitivă și irevocabilă prin decizia de recurs. În calea de atac, sentința a fost doar modificată, nu casată, despăgubirile fiind acordate în limita a 2000 de EUR.

În ceea ce privește oferta reală de plată, contestatorul nu a dovedit că s-a adresat unui executor cu o cerere care să respecte exigențele art.1006 - 1009 C.proc.civ.

Astfel, deși recunoaște datoria de 2000 EUR, a propus spre consemnare doar suma de 100 EUR, dorind să achite în rate lunare întreaga datorie.

Cererea sa, intitulată ofertă reală de plată, a fost înregistrată la B. M. I. la 3 aprilie 2014, anterior declanșării executării silite. Cererea nu valorează însă ofertă de plată, în sensul procedurii reglementate expres prin lege. Pentru a fi în prezența unei oferte de plată, debitorul trebuia să ofere însăși prestația datorată. Conform art.1013 C.proc.civ., procedura ofertei de plată și consemnațiuni se completează cu prevederile Codului civil referitoare la plată și la oferte de plată și consemnațiuni. De asemenea, creditorul nu este ținut să indice un cont, ci debitorul depune suma, spre a se libera de datorie, la CEC Bank – S.A., la orice altă instituție de credit, sau la o unitate specializată.

Plata unei sume de bani presupune remiterea către creditor a sumei nominale datorate art.1488 Cod civil. Pe de altă parte, creditorul nu este obligat să primească o executare parțială, chiar dacă prestația ar fi divizibilă, art.1490 Cod civil.

Executorul judecătoresc a comunicat către creditor cererea debitorului. Creditorul a apreciat în mod întemeiat că nu s-a respectat procedura ofertei de plată, subliniind că nu este de acord cu plata a câte 100 EUR în 20 de rate, dar că ar fi de acord cu o altă variantă de eșalonare. Adresa emisă de creditor sub nr.171/17 aprilie 2014 nu s-a comunicat debitorului, nefiind dovezi în acest sens.

Conform art.630 C.proc.civ., în tot cursul executării silite, sub supravegherea executorului, creditorul și debitorul pot conveni ca plata obligației să se facă în orice mod admis de lege, adică inclusiv eșalonat.

Astfel, trebuie subliniat că debitorul dorește să execute obligația în mod eșalonat (răspuns la întâmpinare, dosar fond fila 41), iar creditorul ar fi fost de acord la rândul său cu eșalonarea așa cum arată în întâmpinare.

Aspectele invocate din perspectiva omisiunii de a da curs unei proceduri de ofertă de plată nu sunt de natură a conduce la anularea formelor de executare, nereprezentând cazuri de nulitate a executării. De altfel, în procedura de executare s-a emis doar somația, procesul verbal de cheltuieli și o înștiințare de poprire către o instituție bancară la care debitorul nu ar cont deschis, astfel că nu s-a executat creanța pe această cale.

Apelantul critică instanța pentru că în baza rolului activ nu a redus onorariul avocațial, dar pe de o parte, instanța poate să reducă din oficiu onorariul, nefiind obligată în acest sens, pe de altă parte, prin sentință nu au fost acordate cheltuieli de judecată. De asemenea, în procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare nu este inclus onorariul de avocat în faza de executare (fila 10 dosar execuțional).

Prin motivele de apel, apelantul adaugă la cauza anulării procesului verbal de cheltuieli, în funcție de motivul de anulare formulat doar prin concluziile scrie, arătând că suma stabilită cu titlu de cheltuieli de executare trebuia calculată doar asupra debitului de 1240 lei.

Așadar, prin contestația la executare a solicitat reducerea cheltuielilor întrucât „până în acest moment” s-au efectuat doar acte premergătoare, pretențiile de 1695,55 lei nefiind dovedite integral, onorariul maxim fiind de 400 lei pentru încuviințări, notificări și comunicări.

Onorariul executorului s-a stabilit pentru întreaga procedură, nu doar pentru actele emise până în prezent, executarea nefiind finalizată. D. în situația în care debitorul execută obligația îndată după ce a fost somat va fi ținut să suporte numai cheltuielile de executare pentru actele efectiv îndeplinite, iar onorariul executorului va fi acordat proporțional cu activitatea depusă de acesta, astfel cum dispune art.670 C.proc.civ..

În consecință, în mod corect s-a respins contestația la executare față de motivele invocate în cererea introductivă.

În baza art.480 Cod pr.civ., instanța va respinge apelul ca nefondat.

În temeiul art. 453 C.proc.civ., instanța va obliga apelantul să plătească intimatei suma de 1000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul de avocat dovedit prin chitanța depusă la dosar, nr.45/10 sepr.2015 emisă de C.. Av. O. M. S..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul civil declarat de apelantul-contestator J. I. C. – CNP_, domiciliat în Turulung, ., județul Satu M., împotriva sentinței civile nr. 2250/19.06.2015 pronunțată de Judecătoria Satu M., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata ., înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J_ și având codul unic de înregistrare nr. RO_, cu sediul în Satu M., Piața 25 Octombrie, nr. 10, județul Satu M..

Obligă apelantul la plata sumei de 1000 lei către intimată, cu titlu de cheltuieli de judecată.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată la 21 septembrie 2015, prin mijlocirea grefei instanței.

Red. G.D. S. – 05.10.2015

Tehnored_NM / 05.10.2015

4 ex.

- se comunică câte un ex. cu: -J. I. C., în Turulung, ., jud. Satu M.

-., în Satu M., P-ța 25 Octombrie, nr. 10, parter, jud.Satu M

Jud.fond: M. T.