Evacuare. Decizia nr. 369/2015. Tribunalul SATU MARE

Completul compus din:

PREȘEDINTE R. G. M.

Judecător G. D. S.

Grefier M. B.

Pe rol se află soluționarea apelului civil declarat de apelantul-pârât T. I., cu dom. în Bixad, ., jud. Satu M. împotriva sentinței civile nr. 239/11.03.2015 pronunțată de Judecătoria Negrești-Oaș, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă R. M., dom. în Bixad, ., jud. Satu M., având ca obiect evacuare.

Se constată că judecarea cauzei a avut loc în ședința publică din data de 07.09.2015, când susținerile părților prezente au fost consemnate în acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta, amânându-se pronunțarea în cauză la data de azi;

INSTANȚA

deliberând asupra apelului declarat, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 239/11.03.2015 pronunțată de Judecătoria Negrești Oaș în dosar nr._ au fost respinse ca neîntemeiate excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantei și excepția de inadmisibilitate a acțiunii de evacuare, excepții invocate de pârâtul T. I., prin avocat și a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanta R. M., domiciliată în localiatea Bixad, ., județul Satu M., prin avocat, împotriva pârâtului T. I., prin avocat, și în consecință:

S-a dispus evacuarea pârâtului din imobilele situate în localitatea Bixad, . și 402, județul Satu M..

Pârâtul a fost obligat să predea reclamantei cheile de la imobilul situat în localitatea Bixad, ., județul Satu M..

De asemenea, pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei suma de 2.500 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

Potrivit art. 1777 Cod civil, acțiunea în evacuare este specifică raporturilor de locațiune, adică acelora prin care locatorul s-a obligat să asigure locatarului folosința pe timp determinat a unui bun. Părțile nu transmit un drept real, ci locatarul devine detentor precar, are obligația de a restitui bunul, fiind stabilite raporturi de obligații.

Acțiunea în evacuare presupune întotdeauna ca între părți să se fi stabilit anterior un raport privitor la folosința bunului, un acord, indiferent dacă acesta este unul oneros, specific contractului de locațiune, sau unul cu titlu gratuit, cum este cazul contractului de împrumut de folosință.

Acestor raporturi li se circumscrie și situația celor care folosesc o locuință în calitate de tolerați cum este cazul pârâtului cauzei, datorită unor raporturi specifice în care se află cu titularul dreptului de proprietate, cel mai adesea, raporturi de rudenie. Între proprietarul unei locuințe și cel tolerat se încheie un contract, în sensul de negotium, prin care se permite folosința locuinței, proprietarul convenind să împartă sau chiar să cedeze unul din atributele dreptului său de proprietate, având oricând dreptul să dispună de bunul său ori să solicite încetarea raportului stabilit.

Astfel referitor la excepția lipsei calității procesuale active, invocate de către pârât rezultă din tot materialul probator administrat în cauză, inclusiv răspunsul la interogatoriu al pârâtului T. I. (fila nr. 39 dosar fond), martorii audiați în cauză, adeverințele de proprietate depuse în probațiune la filele 10, 20 din dosar fond, sentința de împărțire a bunurilor comune nr. 773/1979 pronunțată de Judecătoria Satu M. în dosar nr. 5101/1978, că imobilul din litigiu se află în proprietatea extratabulară a reclamantei și în folosința acesteia ca urmare a faptului că acest imobil a aparținut anterior mamei sale, Dorle A.. În urma decesului acesteia acest bun i-a revenit reclamantei prin succesiune legală, reclamanta având un drept de proprietate opozabil față de terți fără înscriere în cartea funciară conform dispozițiilor art. 26, 28 din Legea nr. 7/1996.

Față de cele ce preced instanța de fond a apreciat că reclamanta are calitate procesuală activă de a solicita evacuarea dintr-un spațiu proprietatea ei împotriva unui posesor fără nici un titlu, care a fost tolerat în spațiu ca urmare a faptului că era soțul fiicei reclamantei, motiv pentru care a respins ca neîntemeiată această excepție.

Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii cu privire la respectarea procedurii prevăzute de art. 1037 C.proc.civ., instanța de fond a constatat că reclamanta la notificat pe pârât prin executorul judecătoresc M. B., prin notificarea înregistrată sub nr. 5/N/22.10.2014 (fila nr. 6 din dosar fond), motiv pentru care a respins ca neîntemeiată și această excepție.

Din cuprinsul materialului probator administrat, declarațiile martorilor B. I., L. G. și F. Ghe. V. se poate desprinde faptul că relațiile de conviețuire dintre părți sunt imposibil de realizat, existând conflicte majore între reclamantă, pârât pe de o parte și pârât și soția acestuia pe de altă parte. În cursul anului 2014 fiica reclamantei a introdus acțiunea de divorț împotriva pârâtului, iar de la această dată relația dintre reclamantă și pârât a devenit mult mai tensionată .

În cursul anului 2014, reclamanta a aflat odată cu întoarcerea sa din străinătate că, pârâtul are doi copii cu o altă femeie, lucru care a produs o mare indignare în familie și a condus la acutizarea relațiilor conflictuale. Pârâtul a proliferat mai multe amenințări la adresa reclamantei, unele care vizau acte de violență atunci când aceasta a cerut în mod expres pârâtului să părăsească imobilele proprietatea sa și să-i predea cheile, imobile pe care acesta le-a ocupat în lipsa unui titlu locativ și fără permisiunea reclamantei .

În data de 11.09.2014, reclamanta a formulat o plângere penală împotriva pârâtului înregistrată la P. de pe lângă Judecătoria Negrești Oaș. Pentru a-și proteja locuința, reclamanta și-a montat ușă metalică și gratii de fier, dar pârâtul a demolat această ușă și a distrus gratiile. Reclamanta a formulat o nouă plângere penală împotriva pârâtului, solicitând sprijinul organelor de poliție pentru apărarea drepturilor sale.

Pe calea acțiunii în evacuare, reclamanta tinde la apărarea drepturilor sale.

În calitate de proprietar al imobilului arătat mai sus, reclamanta are dreptul să dispună în mod exclusiv și absolut de bunul său, în temeiul art. 555 Cod civil, în vreme ce pârâtul o împiedică pe aceasta să-și exercite în mod cumulativ atributele dreptului său de proprietate.

Instanța de fond a mai constatat că pârâtul ocupă fără nici un titlu locativ imobilul proprietatea reclamantei, astfel că acesta are calitatea unui simplu tolerat în imobilul în speță, astfel încât, la simpla manifestare de voință a reclamantei, în sensul de a nu-l mai tolera pe acesta în imobil (ceea ce în speță se confirmă prin însăși formularea acțiunii de chemare în judecată), sancțiunea este cea a evacuării.

Totodată, instanța de fond a avut în vedere faptul că pârâtul este în divorț cu fiica reclamantei, relațiile dintre ei fiind vătămate prin faptul că pârâtul a recunoscut că are cu o altă femeie doi copii minori, acesta fiind principalul motiv de divorț, iar din probele administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor amintiți mai sus, a rezultat că pârâtul are un comportament incompatibil cu conviețuirea în cadrul aceluiași imobil cu reclamanta.

Instanța de fond a analizat și stabilit proporționalitatea și rezonabilitatea măsurii de evacuare solicitate și prin prisma art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, apreciind că pârâtul are și alte case în care poate locui, imobile care sunt proprietatea lui și ale părinților săi.

Din depozițiile martorilor B. I. și L. G. și din înscrisurile depuse în probațiune, rezultă că pârâtul ar fi agresat-o pe mama reclamantei, că părțile își adresează cuvinte jignitoare și amenințări, că împotriva pârâtului există mai multe plângeri penale formulate de reclamantă pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu și distrugere.

Față de cele evocate mai sus, instanța de fond a apreciat că dreptul de proprietate asupra locuinței poate fi valorificat de titularul dreptului pe calea acțiunii în evacuare a persoanei care ocupă un imobil fără titlu. Faptul că titlul reclamantei nu este înscris în CF nu are relevanță, dreptul său de proprietate neputând fi contestat de pârât care nu are nici un titlu care să-l poată opune reclamantei.

De asemenea, din probatoriul administrat în cauză rezultă că pârâtul mai are și alte locuințe, una chiar în imediata apropiere a locuinței reclamantei, peste drum, unde poate locui liniștit, dar refuză acest lucru cu scopul de a o ține pe reclamantă și fiica acesteia într-o continuă tensiune.

Având în vedere cele de mai sus instanța de fond, în temeiul art. 555, art. 1777 cod civil și art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, a admis acțiunea reclamantei și a dispus evacuarea pârâtului din imobilele situate în localitatea Bixad, . și 402, județul Satu M., cu obligarea pârâtului să predea reclamantei cheile de la imobilul situat în localitatea Bixad, ., județul Satu M..

În temeiul art. 453 C.proc.civ. instanța de fond a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 2.500 lei cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocat și taxe judiciare de timbru suportate de reclamantă pentru soluționarea litigiului.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul T. I. solicitând admiterea acestuia, schimbarea în parte a sentinței apelate, în sensul exonerării sale de la plata cheltuielilor de judecată.

În susținerea apelului arată că a achiesat la sentința judecătoriei și chiar a notificat-o pe reclamantă pentru a se prezenta în vederea predării imobilului, prezenta cale de atac vizând chiar cheltuielile de judecată.

Apelantul apreciază că instanța de fond a procedat în mod nelegal atunci când a acceptat ca reclamanta să depună înscrisuri la dosarul cauzei, după momentul încheierii dezbaterilor, chiar după ce părțile au pus concluzii pe fondul cauzei.

La ultimul termen de judecată, atunci când s-a finalizat procesul la instanța de fond, judecătorul a întrebat părțile dacă mai au alte probe de propus sau cereri de efectuat, răspunsul fiind negativ, în temeiul art. 392 C.proc.civ. dispunându-se deschiderea dezbaterile asupra fondului cauzei.

În acel moment, apărătoarea reclamantei a susținut că urmează să depună dovada achitării onorariului avocațial odată cu concluziile scrise, solicitând și obligarea pârâtului la suportarea cheltuielilor de judecată.

Apelantul consideră că, cererea s-a prezentat a fi vădit nelegală, câtă vreme dispozițiile art. 452 NCPC sunt extrem de clare în privința momentului până la care se poate face dovada cheltuielilor de judecată, și anume înainte ca judecătorul să declare închisă faza dezbaterilor în fond, fapt petrecut în aceeași ședință de judecată, în temeiul dispozițiilor art. 394 NCPC. Potrivit alin. 3 al acestui articol, după închiderea dezbaterilor, părțile nu mai pot depune nici un înscris la dosarul cauzei sub sancțiunea de a nu fi luat în seamă. Totodată, art. 452 NCPC stipulează clar că „partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei".

Cum dovada achitării onorariului la plata căruia a fost obligat nu s-au făcut până la momentul procedural descris mai sus, apelantul susține că hotărârea instanței de fond cu privire la cheltuieli pare a se situa în contradicție flagrantă cu exigențele procedurale. Mai mult, apărătorul său ales a și arătat cu prilejul cuvântului pe fond faptul că se opune la primirea la dosar a dovezilor privind cheltuieli de judecată după închiderea dezbaterilor, în contextul în care apărătoarea reclamantei a arătat că nici măcar nu a eliberat chitanța, întrucât nu a încasat încă onorariul.

În drept, invocă textele de lege la care a făcut referire în cererea de apel.

În probațiune, în situația în care încheierea de ședința nu va fi întocmită potrivit dispozițiilor art. 233 alin. 2 NCPC, adică nu va consemna toate discuțiile purtate asupra chestiunii dezbătute în prezenta cerere de apel, apelanta solicită punerea la dispoziția părților și a instanței de apel a înregistrării ședinței, potrivit dispozițiilor art. 231 alin. 2 NCPC

Prin întâmpinare, intimata R. M. solicită respingerea apelului.

În motivare arată că susținerile apelantului nu sunt de natură să conducă la schimbarea în parte a sentinței apelate. Acesta este nemulțumit de faptul că admițându-se acțiunea reclamantei așa cum a fost formulată a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu acest proces.

Apelantul critica sentința atacată și apreciază că instanța de fond a procedat în mod nelegal când a acceptat ca reprezentata reclamantei să depună la dosarul cauzei dovada achitării cheltuielilor de judecată .

Intimata arată că aceste susțineri nu sunt adevărate - chitanța privind o parte din cheltuielile efectuate de reclamantă se găseau la dosarul cauzei, anterior, iar o parte au fost depuse de reprezentanta reclamantei în data când a avut dezbaterea în fond a cauzei, anterior susținerii concluziilor pe fondul cauzei.

Intimata consideră că instanța de fond a apreciat corect cuantumul cheltuielilor de judecată, prin prisma art. 451 C.proc.civ. - care arată în mod expres că aceste cheltuieli constau în taxele de timbru, onorariile avocaților, precum și orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfășurare a procesului.

Potrivit art. 452 C.proc.civ. „Partea care pretinde cheltuieli de judecata trebuie să facă dovada întinderii lor, cel mai târziu până la data închiderii dezbaterilor asupra fondului”. Ori, reclamanta a făcut în condițiile legii dovada acestor cheltuieli în ședința publică când s-a dezbătut fondul cauzei - ori în aceste condiții criticile aduse de apelant sunt nefondate

Având în vedere culpa procesuală în care s-a găsit pârâtul-apelant, faptul că după pronunțarea hotărârii a achiesat la aceasta – a trecut imediat la părăsirea imobilului, făcând demersuri în acest sens pe lingă executorul Judecătoresc – intimata consideră că pot să conducă la ideea că acest apel este făcut în scop pur șicanator, iar criticile aduse sunt nereale și nefondate.

Dacă intimata reclamantă a făcut cheltuieli pentru demararea și susținerea acestui proces este o realitate, faptul că a probat existența lor este o certitudine, iar obligația părții care a pierdut procesul de a le suporta trebuie să-și găsească aplicarea.

Pentru toate aceste motive – intimata reclamantă solicită respingerea apelului, menținerea în totalitate a sentinței apelate și obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată în apel în cuantum de 300 lei, conform chitanței atașate.

În drept, invocă art. 205 și urm., art. 451 și urm. C.proc.civ.

Criticile aduse sentinței apelate sunt fondate.

Potrivit dispozițiilor art. 452 NCPC „Partea care pretinde cheltuielile de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului”. Raportat la aceste dispoziții, tribunalul reține că în prezentul litigiu, intimata-reclamantă a avut apărător ales și, atât prin cererea de chemare în judecată cât și cu ocazia dezbaterii fondului, acesta a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată. La dosarul cauzei însă, până la închiderea dezbaterilor asupra fondului, așa după cum imperativ prevede textul de lege precitat, nu s-a făcut dovada cuantumului și a achitării acestora de către reclamantă. Nici cu prilejul concluziilor orale formulate în cauză, în ședința publică, nu s-a indicat cuantumul acestor cheltuieli, neexistând o astfel de mențiune în cuprinsul încheierii de ședință. De altfel, chitanțele doveditoare au fost depuse după închiderea dezbaterilor și rămânerea cauzei în pronunțare, atașate concluziilor scrise formulate de către apărătorul ales (filele 104-105 dosar fond).

În consecință, apelul va fi admis, cu schimbarea în parte a sentinței apelate, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul declarat de apelantul T. I. – CNP_, cu domiciliul în Bixad, ., județul Satu M., în contradictoriu cu intimata R. M. – CNP_, domiciliată în Bixad, ., județul Satu M., împotriva sentinței civile nr. 239/11.03.2015 pronunțată de Judecătoria Negrești-Oaș, în dosar nr._ și, în consecință

Schimbă în parte sentința apelată în sensul că înlătură obligarea pârâtului la plata către reclamantă a sumei de 2500 lei reprezentând cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat în primă instanță.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Fără cheltuieli de judecată.

D E F I N I T I V Ă.

Pronunțată în condițiile art. 396 alin. 2 NCPC la 21 septembrie 2015.

Red. R.G.M. – 22.09.2015

Tehnored_NM / 23.09.2015

4 ex.

- se comunică câte un ex. cu: -T. I., în Bixad, ., jud. Satu M.

-RAVAS M., în Bixad, ., jud. Satu M.

Jud.fond: C. A. O. S.