Legea 10/2001. Sentința nr. 91/2015. Tribunalul SATU MARE
| Comentarii |
|
Sentința nr. 91/2015 pronunțată de Tribunalul SATU MARE la data de 12-05-2015 în dosarul nr. 1939/83/2014
Dosar nr._ Cod operator:_
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SATU M.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 91/D
Ședința publică de la 12 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE Z. K.
Grefier M. C.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamantul B. A. B., domiciliat în Satu M., .. 49, jud. Satu M., în contradictoriu cu pârâta S. R. PRIN PRIMĂRIA MUNICIPIULUI SATU M., cu sediul în Satu M., P-ța 25 Octombrie, nr.1, jud. Satu M., având ca obiect Legea 10/2001.
Se constată că judecarea cauzei a avut loc la 24.04.2015, când concluziile părților prezente au fost consemnate prin încheierea din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, amânându-se pronunțarea la 7.05.2015, la 11.05.2015, iar apoi la data de azi.
INSTANȚA
DELIBERÂND
Asupra acțiunii civile de față, constată următoarele:
Prin contestația înregistrată la această instanță sub dosar cu nr.de mai sus, reclamantul B. A. B. a chemat în judecată, în calitate de pârât, S. R. prin PRIMĂRIA MUNICIPIULUI SATU M., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună anularea Dispozițiilor nr.780/04.07.2014 și nr.781/04.07.2014 emise de Primarul mun.Satu M. și să se constate că imobilul cuprins în CF 4693 sub nr.top 551/1 și imobilul înscris în CF 3077 sub nr.top_ și_ au fost preluate abuziv de S. R.. De asemenea, solicită obligarea Statului R. prin Primăria mun.Satu M. la despăgubiri bănești sau în echivalent cu alte imobile.
În motivare, reclamantul arată că este fiul lui B. A. și B. Zenobia, în calitate de unic moștenitor. Părinții reclamantului au deținut imobilele identificate mai sus și care au fost demolate în mod abuziv fără plata vreunei despăgubiri.
Consideră că, în calitate de moștenitor, reclamantul este îndreptățit la despăgubiri conform legilor în vigoare.
Prin întâmpinarea formulată, MUNICIPIUL SATU M. reprezentată prin PRIMAR, solicită respingerea acțiunii ca fiind netemeinică și nelegală, pentru următoarele motive:
Prin acțiune, reclamantul solicită anularea Dispozițiilor Primarului mun. Satu M. nr. 780/2014 și 781/2014 prin care s-au soluționat notificările acestuia privind imobilul situat în Satu M., înscris în CF 4693 sub nr. top 551/1 și imobilul situat în Satu M., înscris în CF 3077 sub nr. top_,_ și obligarea Primăriei Municipiului Satu M. ca reprezentant al Statului R. la acordarea de despăgubiri pentru imobilele mai sus descrise. În acest sens, invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei mun. Satu M. ca reprezentant al Statului în acordarea de despăgubiri în temeiul Legii nr. 10/2001.
În ceea ce privește solicitarea reclamantului la acordarea de despăgubiri pentru imobilul revendicat, pârâtul arată că potrivit prevederilor art.50 ale Legii nr.165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sintagma "despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv", cuprinsă în Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se înlocuiește cu sintagma "măsuri compensatorii în condițiile legii privind unele măsuri pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv, în perioada regimului comunist în România".
Învederează că Primarul mun. Satu M. nu are calitate procesuală pasivă în acordarea de despăgubiri, ci doar de a propune o astfel de măsură urmând ca despăgubirile să fie stabilite de comisia amintită mai sus organizată în cadrul ANRP.
Mai arată că prin Dispoziția nr. 780/2014 contestată s-a respins notificarea reclamantului privind imobilul situat în Satu M., CF 4693 sub nr. top 551/1 întrucât nu s-au depus înscrisuri și nu s-a făcut dovada preluării abuzive și a calității de persoană îndreptățită la beneficiul măsurilor reparatorii instituite de Legea nr.10/2001. În conformitate cu prevederile art. 32 alin. 1 din Legea nr. 165/2013 s-a solicitat petentului completarea dosarului cu înscrisuri prin care să facă dovada celor amintite mai sus, însă la această solicitare nu s-a dat răspuns în termenul legal de 90 (zile) - termenul a fost modificat la 120 zile. Legiuitorul a stabilit că acest termen este un termen de decădere, sens în care după expirarea acestui termen s-a procedat la soluționarea notificării pe baza înscrisurilor aflate la dosarul aferent acesteia.
În același sens s-a procedat și cu notificarea soluționată prin Dispoziția Primarului nr. 781/2014 care privea un alt imobil și anume cel înscris în CF 3077 sub nr. top_,_.
Precizează pârâtul faptul că pentru admisibilitatea acțiunii, reclamantul trebuie să facă dovada îndeplinirii condiției care a constituit motivul respingerii notificărilor.
Pentru considerentele de mai sus, pârâtul solicită respingerea acțiunii.
În drept, invocă art.115 C.pr.civ., precum și dispozițiile legale la care a făcut referire în cuprinsul întâmpinării.
Prin precizarea de acțiune formulată de reclamant (filele 65-67), acesta înțelege să precizeze cadrul procesual, atât sub aspectul părților din proces, cât și al solicitărilor din cererea introductivă. Astfel, înțelege să-și formuleze pretențiile împotriva pârâtului Municipiul Satu M., reprezentat prin Primar.
Precizează obiectul cauzei deduse judecății ca fiind:
- anularea dispoziției nr.780/04.07.2014 și a dispoziției nr.781/04.07.2014, emise de pârât, ca fiind nelegale;
- să se dispună obligarea pârâtului la emiterea unor dispoziții motivate, în sensul acordării unor măsuri reparatorii prin echivalent reclamantului, constând în atribuirea, în compensare, a altor imobile echivalente imobilelor preluate în mod abuziv de către stat, în temeiul dispozițiilor art.1 alin.2 și 3, coroborat cu art.25 și 26 din Legea 10/2001, respectiv pct.1.7 din Normele Metodologice de aplicare unitară a Legii 10/2001, aprobate prin HG nr. 250/2007;
- cu cheltuieli de judecată.
În motivare reclamantul arată că în ceea ce privește pârâtul față de care își îndreaptă pretențiile, solicită a se avea în vedere dispozițiile art.67 alin.1 din Legea nr.215/2001, care atribuie legitimare procesuală unității administrativ - teritoriale, reprezentate prin Primar, împrejurări față de care solicită introducerea cauză, în calitate de pârât, a Municipiului Satu M. - prin Primar. Față de precizarea făcută, apreciază ca fiind rămasă fără obiect excepția lipsei calității procesuale pasive invocate prin întâmpinare.
Referitor la fondul cauzei, precizează în primul rând, ca fiind nule dispozițiile atacate emise de către instituția pârâtă, date fiind următoarele considerente: în ceea ce privește dispoziția nr.780/04.07.2014 aceasta a avut la bază notificarea nr.48/11.02.2002 înregistrată prin Birou executor Judecătoresc M. loan. Astfel cum a arătat în cuprinsul notificării, imobilele obiect al acesteia - în natură casă și teren în suprafață de 162 de stj - au aparținut mamei reclamantului, aceasta a dobândit proprietatea lor în anul 1952, cu titlu de drept cumpărare, drept înscris în CF nr. 4693 Satu M., sub B28.
De asemenea, calitatea de persoană îndreptățită la măsurile reparatorii prevăzute de Legea 10/2001 a fost dovedită prin certificat de naștere semnat pentru conformitate cu originalul, certificat de moștenitor nr.862/1988, semnat pentru conformitate cu originalul, declarația autentificată sub nr.2451/12.07.1996 (declarație pe proprie răspundere). În ce privește adresa comunicată de către pârât sub nr._/29.08.2006, prin care s-a solicitat să se mai completeze dosarul cu coala CF în care este înscris actual imobilul, declarație notarială privind eventualele despăgubiri primite sau că nu a fost despăgubit în urma exproprierii extratabulare, respectiv acte privind situația actuală a imobilului, reclamantul învederează că toate aceste documente au fost depuse la dosarul cauzei, respectiv: coala CF în extenso, semnată pentru conformitate cu originalul, plan de situație și suprapunere a imobilului întocmit de ing.C. I., semnat pentru conformitate cu originalul, declarație notarială autentificată sub nr.2845/2009, prin care se atestă faptul că antecesorii lui nu au fost despăgubiți pentru imobilele preluate abuziv. De asemenea, s-a depus o declarație pe proprie răspundere autentificată sub nr.902/07.04.2010, însoțită de o schiță prin care a fost descris imobilul construcție. Tot ca răspuns la adresele primite de la instituția pârâtă, reclamantul arată că a răspuns solicitărilor acestuia, depunând și planuri de suprapunere, din care rezultă faptul că imobilul construcție nu mai există, iar pe imobilul teren s-a edificat Palatul Administrativ, precum și actele de identitate ale reclamantului depuse în mai multe rânduri, ca urmare a adreselor comunicate de către instituția pârâtă la intervale de timp cuprinse între 4 și 6 ani.
Ca atare, reclamantul arată că în speță considerentele care au stat la baza respingerii notificării sale sunt total nefundamentate, respectiv analiza preluării abuzive a imobilelor notificate este o obligație stabilită de către legiuitor în sarcina entității investite cu soluționarea notificării, astfel cum dispune art.1.3 din Normele de Aplicare ale Legii 10/2001. De altfel, așa cum a învederat mai sus, reclamantul arată că într-una dintre adresele comunicate în anul 2006, se face referire de către instituția pârâtă la o expropriere extratabulară, în contextul în care S. R. nu a înscris în CF preluarea imobilelor în discuție.
În ceea ce privește reținerea din cuprinsul dispoziției atacate, potrivit căreia nu s-ar fi depus elementele constructive ale casei, și această împrejurare este eronată, întrucât astfel cum a arătat mai sus, s-au depus atât declarații notariale, cât și o schiță a imobilului construcție, respectând astfel dispozițiile art.23.1, lit.e din Normele de Aplicare ale Legii 10/2001.
Învederează reclamantul faptul că actele de stare civilă s-au depus, atât odată cu înregistrarea notificării, cât și ulterior, la fiecare solicitare din partea instituției pârâte, fiind semnate pentru conformitate cu originalul, în acord cu dispozițiile art.23.2 din Normele de Aplicare ale Legii 10/2001, dispoziții care admit depunerea acestor înscrisuri și în copii certificate, nu doar legalizate, cum se dispune în dispoziția atacată. Toate aceste împrejurări, respectiv comunicările repetate de adrese total nejustificate au condus la soluționarea notificării într-un termen de 12 ani, cu depășirea vădită a termenului prevăzut de lege prin art.25 din Legea 10/2001 și cu depășirea unui termen rezonabil de soluționare a oricărei cereri, aspecte care sunt la limita abuzului din partea entității investite cu soluționarea notificării.
În ceea ce privește dispoziția nr.781/04.07.2014, reclamantul arată că aceasta s-a emis ca urmare a notificării înregistrate sub nr.45/11.02.2002 prin intermediul B. M. I., notificare având ca obiect acordarea de măsurii reparatorii pentru imobilele casă și teren, înscrise în CF nr.3077 Satu M., nr. top._,_ Satu M.. Aceste imobile au aparținut tatălui reclamantului, fiind dobândite cu titlu de drept moștenire în anul 1952, drept înscris în CF sub Bl8. Aceste imobile au fost preluate de către S. R. în temeiul Decretului nr. 111/1951, astfel cum rezultă din mențiunea din CF de sub Bl9.
Prin dispoziția atacată, cu toate că se reține atât aspectul demolării casei, cât și al preluării imobilelor teren și casă de către S. R., și nu în ultimul rând, faptul că în prezent terenul este ocupat de construcții blocuri și căi de acces la construcții, nefiind posibilă restituirea în natură, pârâtul, prin aceeași dispoziție, reține că „la dosarul cauzei nu s-au depus înscrisuri privind elementele constructive ale casei, acte de stare civilă în copii legalizate". Contrar celor reținute în dispoziția atacată, din înseși actele depuse anexat întâmpinării formulate, rezultă că reclamantul a depus planuri de suprapunere, declarație notarială autentificată sub nr.902/07.04.2010 prin care este descris imobilul casă de locuit, ca fiind construită din cărămidă, compusă din 8 camere și anexe. În ceea ce privește actele de stare civilă, astfel cum a arătat mai sus, s-au depus copii conforme cu originalul de pe actul său de identitate, arată reclamantul, certificat de deces al antecesorului reclamantului, certificat de moștenire din data de 19.01.1976, declarație notarială prin care se atestă lipsa oricărei despăgubiri pentru imobilele naționalizate, astfel încât susținerea din cuprinsul dispoziției atacate este fără niciun fundament probator.
Mai mult decât atât, reclamantul arată că și dacă ar admite, prin absurd, contrar evidenței, că nu s-ar fi depus niciun înscris cu privire la imobilul construcție, este de remarcat ușurința cu care instituția pârâtă respinge în întregime notificarea formulată, fără a oferi nicio măsură reparatorie reclamantului, nici pentru terenul reținut ca fiind preluat abuziv, ocupat de construcții și imposibil de restituit în natură. De asemenea, reclamantul mai arată că este de remarcat și faptul că, în ce privește terenul, instituția pârâtă, prin dispoziția atacată, nu invocă niciun fel de impediment, de ordin legal sau scriptic, care să fi împiedicat acordarea de măsuri reparatorii.
În fapt, reclamantul arată că toată această manieră de soluționare a notificărilor depuse s-a materializat într-o tergiversare uluitor de injustă și nerezonabilă, finalizată cu o soluționare la fel de injustă și aceasta venită la un interval de peste 12 ani de la data înregistrării notificărilor în discuție. În acest context, reclamantul apelează la concursul instanței de judecată pentru ca, în urma analizării situației juridice a imobilelor în discuție, precum și a calității sale de persoană îndreptățită, să dispună în sarcina instituției pârâte obligația de emitere de dispoziții prin care să se stabilească în beneficiul lui, măsuri reparatorii, în acord cu dispozițiile art.2 alin.2 și 3 din Legea 10/2001, constând în compensare cu alte bunuri imobile echivalente valoric cu imobilele preluate abuziv.
Apreciază reclamantul, în acord cu dispozițiile legale citate, că o reparație efectivă a prejudiciului cauzat ca urmare a preluării abuzive, ar trebui să conducă, cu prioritate, la soluția compensării cu alte bunuri imobile echivalente valoric și doar în subsidiar, la propunerea de despăgubiri în echivalent bănesc.
În drept, invocă art.1 alin.2 și 3, art.23, art.25, art.26 din Legea nr.10/2001, Normele de Aplicare ale Legii 10/2001, art. 453 NCPC.
Prin întâmpinarea formulată la precizarea de acțiune (fila 73), MUNICIPIUL SATU M. prin PRIMAR solicită respingerea acțiunii formulate ca fiind netemeinică și nelegală.
În motivare arată că își menține punctul de vedere exprimat prin întâmpinarea inițială, cu următoarele completări:
În ce privește actele de stare civilă, doar actul de identitate al reclamantului cu . nr._ este semnat pentru conformitate, în timp ce actele de stare civilă sunt în copii simple. Depune, în acest sens, circulara Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților înaintată prin intermediul Instituției Prefectului Județului Satu M., prin care i se aduce la cunoștință faptul că dosarele aferente notificărilor trebuie să fie, în mod obligatoriu, însoțite de anumite înscrisuri în copii legalizate, printre care se numără și actele de stare civilă.
Comisia internă de aplicare a Legii nr.10/2001 a reținut că preluarea s-a realizat în temeiul Decretului nr.111/1951, aspecte care reies din coala CF 3077 de sub B19. Însă, la dosar nu s-au regăsit (cu toate că au fost solicitate) colile CF_ și_ pentru a se putea analiza situația actuală a imobilului în vederea stabili măsurilor reparatorii (restituire în natură sau măsuri compensatorii-despăgubiri). Aici, reamintește de circulara ANRP, în care la punctul 5 se solicită ca toate dosarele să cuprindă înscrisuri privind situația actuală a imobilului.
Pentru admisibilitatea acțiunii, reclamantul trebuie să facă dovada îndeplinirii condiției care a constituit motivul respingerii notificărilor.
Pentru considerentele de mai sus, solicită respingerea acțiunii.
În drept, invocă art.115 C.pr.civ., precum și dispozițiile legale la care a făcut referire.
Prin cererea înregistrată la data de 30.04.2015., reclamantul B. A. B. solicită, în temeiul disp.art.400 Cod proc.civ., repunerea pe rol a cauzei, având în vedere următoarele considerente: la dosarul cauzei s-a depus de către instituția pârâtă un înscris emis sub nr._/14.10.2014, prin care s-a comunicat, la solicitarea instanței de judecată, faptul că nu există bunuri disponibile a fi acordate în compensare în conformitatea cu dispozițiile art.1, alin.5 din Legea nr.10/2001/A.
În raport de obiectul cauzei deduse judecății, respectiv petitul nr.2 din precizarea la cererea introductivă, reclamantul apreciază că înscrisul anterior menționat are putere probatorie semnificativă la soluționarea cauzei. Însă, astfel cum rezultă din înscrisurile anexate, respectiv copii conforme cu originalul de pe anunțurile publicate de către instituția pârâtă în publicația locală "Informația Zilei” din data de 24.04.2015, instituția pârâtă are o . imobile-terenuri în patrimoniu, pe care le oferă spre vânzare, de exemplu: teren în suprafață de_ mp, situat în Zona Industrială Sud a municipiului Satu M., înscris în CF nr._ sub nr.cadastral_, respectiv imobil teren situat în municipiul Satu M., ., nr.29; parcele de teren proprietate privată a municipiului Satu M..
Astfel fiind, reclamantul apreciază că se impun lămuriri suplimentare în legătură cu aceste aspecte împrejurări care atrag incidența dispozițiilor art.400 Cod proc.civ.
În ipoteza în care se va aprecia că există suficiente elemente probatorii pentru pronunțarea unei hotărâri temeinice și legale în cauză, solicită a se avea în vedere concluziile scrise formulate, prin care arată că își susține în întregime solicitările din cererea introductivă, astfel cum a fost aceasta precizată.
În motivare precizează faptul că așa cum a arătat pe parcursul cercetării judecătorești și cum rezultă, de altfel, din întregul probatoriu administrat cu înscrisuri și martorii audiați, sunt nule dispozițiile atacate emise de către instituția pârâtă, date fiind următoarele considerente: în ceea ce privește dispoziția nr.780/04.07.2014, aceasta a avut la bază notificarea nr.48/11.02.2002 înregistrată prin Birou Executor Judecătoresc M. I.. Astfel cum a arătat în cuprinsul notificării, imobilele obiect al acesteia în natură casă și teren în suprafață de 162 de stj - au aparținut mamei reclamantului, aceasta dobândind proprietatea lor în anul 1952, cu titlu de drept cumpărare, drept înscris în CF nr. 4693 Satu M., sub B28.
Calitatea de persoană îndreptățită la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr.10/2001 a fost dovedită prin certificat de naștere semnat pentru conformitate cu originalul, certificat de moștenitor nr.862/1988, semnat pentru conformitate cu originalul, declarația reclamantului autentificată sub nr.2451/12.07.1996 (declarație pe proprie răspundere). În ce privește adresa comunicată de către pârât sub nr._/29.08.2006, prin care s-a solicitat să se mai completeze dosarul cu coala CF în care este înscris actual imobilul, declarație notarială privind eventualele despăgubiri primite sau că nu a fost despăgubit în urma exproprierii extratabulare, respectiv acte privind situația actuală a imobilului, învederează reclamantul faptul că toate aceste documente au fost depuse la dosarul cauzei, respectiv coala CF în extenso, semnată pentru conformitate cu originalul, plan de situație și suprapunere a imobilului întocmit de ing.C. I., semnat pentru conformitate cu originalul, declarație notarială autentificată sub nr.2845/2009, prin care se atestă faptul că antecesorii reclamantului nu au fost despăgubiți pentru imobilele preluate abuziv. De asemenea, s-a depus o declarație pe proprie răspundere autentificată sub nr.902/07.04.2010, însoțită de o schiță prin care a fost descris imobilul construcție. Tot ca răspuns la adresele primite de la instituția pârâtă, reclamantul a răspuns solicitărilor acestuia, depunând si planuri de suprapunere, din care rezultă faptul că imobilul construcție nu mai există, iar pe imobilul teren s-a edificat Palatul Administrativ, precum si actele de identitate ale reclamantului depuse în mai multe rânduri, ca urmare a adreselor comunicate de către instituția pârâtă la intervale de timp cuprinse între 4 și 6 ani.
Ca atare, reclamantul arată că, considerentele care au stat la baza respingerii notificării lui sunt total nefundamentate, respectiv analiza preluării abuzive a imobilelor notificate este o obligație stabilită de către legiuitor în sarcina entității investite cu soluționarea notificării, astfel cum dispune art.1.3 din Normele de aplicare ale Legii 10/2001. De altfel, așa cum a învederat, într-una dintre adresele comunicate reclamantului în anul 2006, se face referire de către instituția pârâtă la o expropriere extratabulară, în contextul în care S. R. nu a înscris în CF preluarea imobilelor în discuție.
În ceea ce privește reținerea din cuprinsul dispoziției atacate, potrivit căreia nu s-ar fi depus elementele constructive ale casei, reclamantul arată că și această împrejurare este eronată, întrucât s-au depus atât declarații notariale, cât și o schiță a imobilului construcție, respectând astfel dispozițiile art.23.1, lit.e din Normele de Aplicare ale Legii 10/2001. Toate elementele anterior descrise au fost susținute fi prin probele testimoniale administrate în cursul cercetării judecătorești, ca atare nici aceste susțineri din cuprinsul dispozițiilor atacate nu au fundament legal sau probator.
De asemenea, actele de stare civilă s-au depus, atât odată cu înregistrarea notificării, cât și ulterior la fiecare solicitare din partea instituției pârâte, fiind semnate pentru conformitate cu originalul, în acord cu dispozițiile art.23.2 din Normele de Aplicare ale Legii 10/2001, dispoziții care admit depunerea acestor înscrisuri și în copii certificate, nu doar legalizate, cum se dispune în dispoziția atacată. Toate aceste împrejurări, respectiv comunicările repetate de adrese total nejustificate au condus la soluționarea notificării într-un termen de 12 ani, cu depășirea vădită a termenului prevăzut de lege prin art.25 din Legea 10/2001 și cu depășirea unui termen rezonabil de soluționare a oricărei cereri, aspecte care sunt la limita abuzului din partea entității investite cu soluționarea notificării.
În ceea ce privește Dispoziția nr.781/04.07.2014, aceasta s-a emis ca urmare a notificării înregistrate sub nr.45/11.02.2002 prin intermediul B. M. I., notificarea având ca obiect acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilele casă și teren, înscrise în CF nr.3077 Satu M., nr. top._,_ Satu M.. Aceste imobile au aparținut tatălui reclamantului, fiind dobândite cu titlu de drept moștenire în anul 1952, drept înscris în CF sub Bl8. Aceste imobile au fost preluate de către S. R. în temeiul Decretului nr. 111/1951, astfel cum rezultă din mențiunea din CF de sub B19.
Arată că prin dispoziția atacată, cu toate că se reține atât aspectul demolării casei, cât și a preluării imobilelor teren și casă de către S. R., și nu în ultimul rând, faptul că în prezent terenul este ocupat de construcții blocuri și căi de acces la construcții, nefiind posibilă restituirea în natură, pârâtul, prin aceeași dispoziție, reține că „la dosarul cauzei nu s-au depus înscrisuri privind elementele constructive ale casei, acte de stare civilă în copii legalizate". Contrar celor reținute în dispoziția atacată, din înseși actele depuse anexat întâmpinării formulate, rezultă că reclamantul a depus planuri de suprapunere, declarație notarială autentificată sub nr.902/07.04.2010 prin care este descris imobilul casă de locuit, ca fiind construită din cărămidă, compusă din 8 camere și anexe. În ceea ce privește actele de stare civilă, s-au depus copii conforme cu originalul de pe actul de identitate al reclamantului, certificat de deces al antecesorului reclamantului certificat de moștenire din data de 19.01.1976, declarație notarială prin care se atestă lipsa oricărei despăgubiri pentru imobilele naționalizate, astfel încât susținerea din cuprinsul dispoziției atacate este fără niciun fundament probator.
Mai mult decât atât, chiar dacă ar admite, prin absurd, contrar evidenței, că nu s-ar fi depus niciun înscris cu privire la imobilul construcție, reclamantul arată că este de remarcat ușurința cu care instituția pârâtă respinge în întregime notificarea formulată, fără a oferi nicio măsură reparatorie nici pentru terenul reținut ca fiind preluat abuziv, ocupat de construcții și imposibil de restituit în natură. Totodată, este de remarcat faptul că, în ce privește terenul, instituția pârâtă, prin dispoziția atacată, nu invocă niciun fel de impediment, de ordin legal sau scriptic, care să fi împiedicat acordarea de măsuri reparatorii.
În fapt, toată această manieră de soluționare a notificărilor depuse de către reclamant s-a materializat într-o tergiversare uluitor de injustă și nerezonabilă, finalizată cu o soluționare la fel de injustă și această venită la un interval de peste 12 ani de la data înregistrării notificărilor în discuție. În acest context, reclamantul apelează la concursul instanței de judecată pentru ca, în urma analizării situației juridice a imobilelor în discuție, precum si a calității reclamantului de persoană îndreptățită, să dispună în sarcina instituției pârâte obligația de emitere de dispoziții prin care să se stabilească în beneficiul acestuia, măsuri reparatorii, în acord cu dispozițiile art.2 alin.2 și 3 din Legea 10/2001, constând în compensare cu alte bunuri imobile echivalente valoric cu imobilele preluate abuziv.
Apreciază reclamantul, în acord cu dispozițiile legale citate că o reparație efectivă, a prejudiciului cauzat ca urmare a preluării abuzive, ar trebui să conducă, cu prioritate, la soluția compensării cu alte bunuri imobile echivalente valoric și doar în subsidiar, la propunerea de despăgubiri în echivalent bănesc.
La pronunțarea hotărârii, reclamantul solicită a se avea în vedere și practica CEDO în materie, cauza S. împotriva României, unde "Curtea a reiterat constatările sale anterioare, conform cărora nici Legea nr.10/2001, nici Legea nr.247/2005 nu permit, în prezent, acordarea efectivă de despăgubiri. Mai mult, aceste legi nu iau în calcul o perioadă îndelungată de timp (n.n. peste 12 ani) în care reclamantul s-a aflat în imposibilitatea de a se folosi de bunurile sale. Curtea consideră că lipsirea reclamantului de proprietatea bunului său, combinată cu lipsa totală a unei despăgubiri timp de aproape 10 ani (n.n. în cazul nostru, 12 ani), i-a cauzat o sarcină disproporționată și excesivă incompatibilă cu dreptul la respectarea bunurilor sale garantat de art.1 din Protocolul nr.1." În același sens s-a pronunțat Curtea și în cauzele R. împotriva României, nr.3309/03, pct.32-34 și R. I. împotriva României, nr.2608/02, pct.38,39 din 12 octombrie 2006.
Analizând actele și lucrările dosarului ,tribunalul reține următoarele:
Prin dispoziția nr.781/04.07.2014 a Primarului municipiului Satu M. s-a respins notificarea nr._/2005 având ca obiect imobilul situat în Satu mare înscris în CF nr.3077 sub nr.top_,_ în natură casă și teren în suprafață de 1807 mp. ,având în vedere lipsa înscrisurilor solicitate dat fiind termenul de decădere de 120 de zile. Prin dispoziția nr.780/04.07.2014 emisă de Primarul municipiului Satu M. s-a respins notificarea nr._/2005 a aceluiași reclamant pentru imobilul situat în Satu M. înscris în CF nr.4693 sub nr.top 551/1 în natură casă și teren în suprafață de 583 mp, întrucât nu s-a făcut dovada preluării abuzive.
Cele două imobile au fost solicitate de către reclamant în calitate de moștenitor al părinților, proprietari ai imobilelor B. A. și B. Zenobia, calitate ce rezultă din certificatul de moștenitor nr.862/1986 eliberat notariatul de Stat Județean Satu M. după defuncta sa mamă Zenobia, precum și din certificatul de moștenitor nr.348/1975 eliberat după defunctul tată B. A..
Din declarația autentificată a reclamantului sub nr.2845/2009 – BNP P. A. M. –Satu M. rezultă că nu are cunoștință de faptul că părinții săi ar fi primit sume de bani cu titlu de despăgubiri pentru imobile situate pe raza județului Satu M..
Situația juridică a celor două imobile:
Imobil înscris în CF nr.3077 sub nr.top_,_ Satu M., căruia în natură îi corespunde casă și teren în suprafață de1807 mp (502 stj)
Din înscrierile de CF 3077 Satu M. în extenso, rezultă că parcelele nr. top_ și_ în suprafața de 1807 mp (A1 și A2) au fost preluate de la antecesorul reclamantului B. A. B19 de către S. R. în baza Decretului nr.111/1951 și au fost transcrise în CF nr.5021 Satu M..
Din planul de situație și amplasament (fila 45), întocmit de ing.topograf autorizat C. I. rezultă că terenul este ocupat de construcții noi, casa nu mai există, casa avea etaj, fiind construită din cărămidă, compusă din 8 camere și anexe conform declarației reclamantului fila 49 din dosar.
Față de probele administrate în cauză, tribunalul reține că imobilul a fost preluat abuziv de S. R., astfel încât imobilul se încadrează în categoria imobilelor preluate abuziv prevăzută de art.2 lit.e din Legea nr.10/2001.
Imobilul înscris în CF nr.4693 nr.top 551/1, căruia în natură îi corespunde casă și teren în suprafață de 583 mp .
Din CF nr.4693 depus in extenso, rezultă că proprietara imobilului a fost B. Zenobia, mama reclamantului B28.
Din planul de amplasament și suprapunere întocmit de ing. topograf autorizat C. I., rezultă că casa nu mai există, terenul este ocupat de construcții noi.
Din declarația martorului N. G. audiat în cauză rezultă că casa de locuit nu avea etaj a fost compusă din 4 camere, o bucătărie, un hol, o baie, în curte era o anexă, respectiv un grajd, casa era solidă, învelitoarea acoperișului era din țiglă.
Din declarația numitului Boudi V. luată în fața notarului public Ressler P. F. – Satu M., rezultă că suprafața casei era de 150 mp, în subsol era și un beci de 150 mp.
Din extrasul de CF nr.4693, precum și din contractul de schimb intervenit între părinții reclamantului și numitul Jelenyik A. a intervenit un contract de schimb în 1957 și corectare a suprafețelor de teren din CF nr.3499 Satu M. nr.top 549/1 și 550/1 privind porțiunea de 21 mp asupra căreia și-au întabulat dreptul de proprietate părinții reclamantului, iar familia B. a dat în schimb porțiunea de 7 mp din CF nr.4693.
Cu privire la preluarea abuzivă a imobilului de către stat nu s-au administrat probe, motiv pentru tribunalul consideră că Dispoziția nr.780/2014 a Primarului municipiului Satu M. este legală.
Instanța reține că în baza art.4 alin.2 din Legea nr.10/2001 reclamantul este îndreptățit la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, restituirea în natură a casei și a terenului nu este posibilă, casa fiind demolată, iar terenul este ocupat de construcții așa cum rezultă din planul de amplasament și suprapunere întocmit de ing.topograf autorizat C. I. privind imobilul înscris în CF nr.3077 Satu M. nr.top_,_.
Raportat la data emiterii Dispoziției nr.781/04.07.2014 conform dispozițiilor art.1 din Legea nr.165/2013 ”în situația în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă, măsurile reparatorii în echivalent care se pot acorda sunt compensarea cu bunuri oferite în echivalent de entitatea învestită cu soluționarea cererii formulate în baza Legii nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare, măsurile prevăzute de Legea fondului funciar nr.18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și Legea nr.1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr.18/1991 și ale Legii nr.169/1997, cu modificările și completările ulterioare, precum și măsura compensării prin puncte, prevăzută în cap.III”. Din textul delege rezultă că măsurile reparatorii în echivalent ce pot fi acordate sunt: 1. compensarea cu bunuri oferite în echivalent de entitatea învestită cu soluționarea cererii formulate în baza Legii nr.10/2001 și 2. măsura compensării prin puncte, prevăzută în cap.III”; având în vedere că unitatea administrativ teritorială notificată nu poate să ofere în echivalent alte bunuri conform tabelului nominal cu bunuri disponibile a fi acordate în compensare nr._/10.11.2014, din cuprinsul căruia rezultă că municipiul Satu M. nu dispune de bunuri care să poată fi oferite în compensare, măsura reparatorie prin echivalent va fi stabilită în măsura compensării prin puncte conform cap.III din Legea nr.165/2013.
Va respinge cererea de repunere pe rol a cauzei, având în vedere că etapa administrării probelor a fost epuizată, reclamantul prin avocatul său angajat avea posibilitatea administrării unor probe cu privire la bunurile disponibile a fi acordate în compensare, aflate în patrimoniul municipiului Satu M..
Față de cele de mai, sus în baza textelor de lege mai sus invocate, tribunalul va admite în parte contestația formulată conform dispozitivului prezentei sentințe.
Cheltuielile de judecată solicitate de reclamant în cadrul precizării cererii nu au fost justificate (onorariu de avocat).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte contestația formulată reclamantul B. A. B., CNP_, domiciliat în Satu M., ..49, jud.Satu M., în contradictoriu cu pârâta S. R. PRIN PRIMĂRIA MUNICIPIULUI SATU M., cu sediul în Satu M., P-ța 25 Octombrie, nr.1, jud.Satu M., având ca obiect Legea 10/2001 și în consecință:
Anulează dispoziția nr.781/04.07.2014 a Primarului municipiului Satu M..
Constată dreptul reclamantului la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent constând în compensare prin puncte conform cap.III din Legea nr.165/2013 cu modificările și completările ulterioare, pentru imobilul înscris în CF nr.3077 Satu M. nr.top._,_ căruia în natură îi corespunde casă demolată și teren în suprafața de 1807 mp.
Respinge restul pretențiilor ca nefondate.
Respinge cererea de repunere pe rol a cauzei.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu apel în 30 de zile de al comunicare.
Pronunțată în condițiile art.396 alin.2 C.pr.civ. la data de 12.05.2015.
Președinte, Z. K. | ||
Grefier, M. C. |
Red.Z.K./26.06.2015
Tehnored_BER /29.06.2015
4 ex.
– ..cu: B. A. B., S. R. prin Primăria Mun.Satu M.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 90/2015. Tribunalul SATU MARE | Contestaţie la executare. Decizia nr. 184/2015. Tribunalul SATU... → |
|---|
