Modificare măsuri privind copilul. Decizia nr. 326/2015. Tribunalul SATU MARE

Completul compus din:

PREȘEDINTE E. R.

Judecător I. M. C.

Grefier V. S.

Pe rol fiind judecarea apelului civil declarat de apelantul-reclamant S. T., domiciliat în Cămin, nr. 59, jud. Satu M., împotriva Sentinței civile nr. 3498 din 17.12.2014 pronunțată de Judecătoria Carei, în contradictoriu cu intimata-pârâtă S. M. (fostă S., fostă L.), domiciliată în Cămin, nr. 79, jud. Satu M. și reședința în Carei, Grădina Viilor, nr. 326, jud. Satu M., cu domiciliul procedural ales în mun. Marghita, .. 3, jud. Bihor, având ca obiect modificare măsuri privind copilul.

La pronunțare în ședința publică se prezintă intimata, lipsă fiind restul părților.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, privind îndeplinirea procedurii de citare, după care, se învederează instanței că la data de 29.06.2015, prin serviciul registratură al instanței apelantul-reclamant și intimata-pârâtă, au depus concluzii scrise.

Se constată că dezbaterea asupra apelului a avut loc în ședința publică din data de 24.06.2015, când susținerile și concluziile părților prezente au fost consemnate în încheierea din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta, amânându-se pronunțarea în cauză la data de azi, când;

TRIBUNALUL,

DELIBERÂND

Asupra apelului civil de față, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 3498/17.12.2014, pronunțată de Judecătoria Carei în dosar nr._, a fost respinsă acțiunea civilă înaintată de reclamantul S. T. împotriva pârâtei L. M. având ca obiect modificarea măsurilor cu privire la copilul S. SZABOLCS (născ.23.11.2010) în sensul stabilirii domiciliului acestuia din urmă la tatăl reclamant, fiind obligat reclamantul la plata cheltuielilor de judecată ocazionate pârâtei în primă instanță.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că părțile au fost căsătorite, că din relația legal constituită a acestora a rezultat copilul S. Szabolcs (născ. 23.11.2010), iar prin Sentința civilă nr.1794/20.08.2013 pronunțată de Judecătoria Carei în dosar nr._ s-a desfăcut căsătoria de mai sus, luându-se act de acordul de mediere încheiat între părți atât în privința desfacerii căsătoriei cât și în privința stabilirii domiciliului minorului și a exercitării autorități părintești.

S-a mai reținut că ulterior mama pârâtă s-a stabilit în . bunicii paterne, că o perioadă de timp (martie – iulie 2014) copilul a fost dus de către mamă, din inițiativa acesteia, la locuința tatălui, după care l-a ridicat pe minor și l-a dus la actuala adresă din mun. Carei.

În acest context tatăl reclamant a apreciat că au fost încălcate dispozițiile legale privind obligativitatea informării părintelui nerezident despre schimbarea locuinței copilului, că actualul domiciliu al copilului nu este în interesul superior al minorului întrucât nu îi sunt asigurate condiții optime de viață, iar pârâta locuiește în prezent cu un alt bărbat, ceea ce se prezintă a fi în detrimentului copilului.

Prima instanță a apreciat însă ca neîntemeiată acțiunea reclamantului prin care s-a solicitat schimbarea domiciliului copilului în cauză, de la actuala locuință a mamei la locuința tatălui, reținând în acest sens că în urma audierii nemijlocite a minorului de către instanță, coroborat cu ancheta socială efectuată de către Primăria mun. Carei și cu restul probatoriului administrat în cauză, menținerea domiciliului minorului la actuala locuință a mamei corespunde în mai mare măsură interesului superior al copilului din perspectiva disp.art.3 din Convenția Europeană cu privire la drepturile copilului și a art.2 alin.3 din Legea nr.272/2004.

Împotriva acestei sentințe a promovat apel în termenul legal reclamantul solicitând schimbarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii cererii sale astfel cum a fost formulată, motivând că în mod nelegal instanța de fond a omis luarea în considerare a mai multor împrejurări de fapt și anume, că intimata pârâtă locuiește în prezent în concubinaj la domiciliul unui alt bărbat, unde l-a dus și pe copil, că această modificare a locuinței copilului nu a fost comunicată și apelantului reclamant, că au fost astfel încălcate disp.art.496 alin.4 și art.497 alin.1 cod civil și că, contrar celor reținute de prima instanță, această schimbare a domiciliului copilului nu corespunde interesului său superior.

Intimata pârâtă legal citată se prezintă și depune întâmpinare (filele nr.21-23) în condițiile disp.art.205-206 raportat la art.482 Cod de procedură civilă prin care solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică, motivând în fapt că între timp s-a căsătorit cu persoana despre care i se impută că ar locui în concubinaj, preluând numele acesteia, că în pofida modificării locuinței minorului a permis și a facilitat de fiecare dată exercitarea programului de menținere a legăturilor părintești de către apelant, chiar și în afara programului convenit inițial, că în mod eronat, cu rea credință, apelantul prezintă o stare de fapt diferită de cea reală, arătând că nu se arată în concret nicio circumstanță din care să rezulte că menținerea copilului la locuința actuală ar periclita situația acestuia, astfel încât să fie necesară schimbarea domiciliului minorului.

Prin răspunsul la întâmpinare depus de către apelant (fila nr.42) în condițiile disp.art.201 raportat la art.482 Cod de procedură civilă, apelantul susține în continuare solicitarea sa de modificare a domiciliului minorului, arătând că în realitate de copil se ocupă bunica maternă, care locuiește în . M., la câteva străzi distanță de locuința apelantului, că minorul urmează cursurile grădiniței din . în aceste circumstanțe este în interesul său superior de a i se stabili domiciliul la locuința tatălui apelant reclamant.

Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de apel invocate, în limitele prevăzute de art.476-478 Cod de procedură civilă, a materialului probator administrat în cauză și a reglementărilor legale în materie tribunalul apreciază hotărârea primei instanțe ca temeinică și legală și găsește nefondate criticile apelantului din perspectiva următoarelor considerente:

Un prim aspect reținut în privința stării de fapt deduse judecății este acela că prin acordul de mediere din data de 06.08.2013 (fila nr.9 din dosarul primei instanțe), de care s-a luat act prin sentința civilă nr.1794/20.08.2013 (filele nr.10-11 idem) părțile au convenit de comun acord că locuința minorului se va stabili la mamă, indicându-se drept adresă mun. Carei, Cartier M. Viteazul I, ..8, . M..

Se mai reține că ulterior mama intimată pârâtă s-a stabilit împreună cu copilul său în . bunicii materne, copilul urmând grădiniței din localitate, iar tatăl apelant exercitându-și programul de vizitare a copilului într-o primă fază prin preluarea minorului de la adresa din . bunica maternă, tatăl apelant locuind la rândul său în aceeași localitate.

Din probatoriul administrat a mai rezultat că în perioada martie 2014 – 28.07.2014 mama intimată pârâtă l-a adus de bunăvoie, din proprie inițiativă, pe copil la locuința tatălui apelant din . la rândul său împreună cu părinții), motivația aducerii copilului fiind susținută diferit de către părți, însă ambele recunoscând existența acestei împrejurări de fapt.

La data de 28.07.2014 mama l-a ridicat pe copil de la locuința din Cămin a apelantului și l-a dus la o adresă din mun. Carei, unde locuiește și în prezent cu noul partener de viață, cu care s-a și căsătorit la data de 22.05.2015, conform certificatului depus în acest sens (fila nr. 47 din dosarul de apel), preluând numele de familie al acestuia, acela de „S.”.

Imediat după ridicarea copilului, la data de 01.08.2014 (fila nr. 1 din dosarul primei instanțe), tatăl minorului a înregistrat cererea introductivă în primă instanță din prezenta cauză, motivată conform celor expuse anterior.

Din cronologia evenimentelor de mai sus, instanța de apel reține o conduită culpabilă – din perspectiva modalității de exercitare a autorității părintești, asumată în comun conform acordului de mediere pe care părțile l-au încheiat inițial – din partea ambilor părinți.

Astfel, pe de o parte, tatăl apelant a refuzat nejustificat să permită întoarcerea copilului la locuința mamei, în absența oricăror altor demersuri legale din partea acestuia (în ipoteza în care ar fi apreciat că întoarcerea copilului la locuința mamei ar contraveni interesului minorului), acest refuz nejustificat și rămânerea fără rezultat a demersurilor inițiale ale mamei pentru înapoierea copilului fiind evidențiate prin cererea de executare silită înregistrată la data de 08.07.2014 sub dosar execuțional nr.182/2014 al B. P. I. V. (filele nr.21-22 idem), ceea ce a determinat conduita ulterioară a pârâtei de a-l lua de la locuința din Cămin a tatălui apelant.

Pe de altă parte, prin atitudinea mamei, care a procedat la modificarea adresei de domiciliu a minorului după căsătoria acesteia cu actualul soț și stabilirea în mun. Carei, precum și prin înscrierea copilului - cu începere din toamna anului 2015 - la o unitate de învățământ din mun. Carei, iar nu din . agravat deficiențele de comunicare dintre cei doi părinți cu privire la exercitarea autorității părintești asupra copilului lor (cu toate că inițial, atât cu ocazia încheierii acordului de mediere în cadrul procedurii de divorț, cât și ulterior, pe parcursul exercitării de către tată a programului de vizitare a minorului, s-a dovedit existența unei comunicări reale, efective și eficiente între cei doi părinți).

În acest context instanța de apel mai reține că după încheierea acordului de mediere, în toamna anului 2013, a survenit o primă modificare a locuinței minorului prin stabilirea acesteia la domiciliul bunicii materne, modificare în privința căreia apelantul reclamant nu a avut obiecțiuni.

În schimb, în urma refuzului exprimat de tatăl apelant de înapoiere de bunăvoie a minorului către mama acestuia, solicitarea acceptului prealabil al acestuia cu privire la modificarea locuinței minorului, respectiv a unității de învățământ, se prezintă a fi pur formală, câtă vreme în speță apelantul nu a dovedit în ce măsură ar contraveni interesul superior al copilului o atare modificare.

Instanța de apel reține în această privință că ceea ce s-a avut în vedere prin reglementarea cuprinsă în art. 496 și art. 497 Cod civil prin referirea la „locuința copilului”, a fost asigurarea unui mediu familial și a unui climat emoțional stabil, având astfel relevanță persoana părintelui cu care să locuiască în mod statornic copilul în cauză (având în vedere și disp.art.496 alin.1 Cod civil), și doar în plan secundar ca adresă concretă de domiciliu a respectivului părinte rezident.

Altfel spus, în materia locuinței copilului prezintă relevanță în principal persoana părintelui sau a acelor membri ai familiei cu care urmează să conviețuiască minorul în cauză, iar mai puțin adresa exactă de domiciliu sau de corespondență a acestora (aceasta putând prezenta însă relevanță în ipoteza survenirii unor impedimente sau dificultăți legate de modalitatea concretă de exercitare a programului de vizitare din partea părintelui nerezident, însă chiar și în această situație prevalează interesul superior al copilului în cauză, dreptul acestuia la un climat familial stabil în contrapondere cu eforturile suplimentare ale părintelui nerezident, astfel încât doar în ipoteze excepționale – cum ar fi cazul unor dificultăți insurmontabile legate de exercitarea programului de vizitare, de natură să suprime însăși existența sau menținerea acestor legături părintești – refuzul părintelui nerezident de a consimți la modificarea locuinței copilului prezentându-se a fi întemeiat).

O interpretare contrară ar putea da naștere la abuzuri din partea părintelui nerezident, care s-au putea opune în mod nejustificat (în absența dovedirii periclitării situației minorului în discuție) la stabilirea domiciliului părintelui rezident într-o altă localitate, cu motivația că aceasta ar contraveni interesului superior al copilului, cu toate că ancheta socială de la noua locuință și veniturile salariale de la noul loc de muncă ar conduce la concluzia contrară.

În speță, având în vedere că modificarea locuinței copilului s-a realizat în urma căsătoriei mamei reclamante cu un alt bărbat, acesta din urmă fiind acceptat de către copil și între cei doi stabilindu-se o relație de afecțiune reciprocă (din probatoriul administrat în apel rezultând că minorul i se adresează cu apelativul „tata I.” – situație care momentan se prezintă a fi în beneficiul copilului, dar care reclamă în mod imperativ corectarea ei în perspectivă, în sensul conștientizării de către copil a identității și personalității tatălui său natural, pentru a preîntâmpina consecințele negative ale unei posibile alienări parentale ulterioare), că noul domiciliu se prezintă a fi optim atât raportat la locul de muncă al pârâtei cât și la noua unitate de învățământ a copilului, în vederea pregătirii cursurilor școlare, coroborat cu concluziile anchetei sociale efectuate la noua locuință de către Primăria mun.Carei (filele nr.56-58 din dosarul primei instanțe), tribunalul apreciază că în mod corect instanța de fond a constatat că modificarea astfel survenită nu are un caracter abuziv, nejustificat, de natură să determine o sancțiune atât de severă precum aceea a stabilirii locuinței minorului la celălalt părinte.

Prin prisma considerentelor ce preced, constatând că în cauză nu a fost dovedită nicio circumstanță de natură să determine concluzia periclitării situației copilului în ipoteza menținerii locuinței sale la mamă, coroborat cu inexistența unui petit alternativ din partea apelantului, acesta din urmă solicitând strict, în mod radical, modificarea locuinței copilului, cu titlu de sancțiune pentru neîndeplinirea de către mamă a obligației sale prevăzute de art. 497 alin.1 Cod civil de obținere a acordului prealabil a părintelui nerezident, în condițiile în care, așa cum s-a arătat mai sus, această solicitare se prezintă a avea un caracter pur formal raportat la conduita exprimată de către părintele nerezident, tribunalul va respinge ca nefondat apelul promovat și va face aplicarea în cauză a disp. art. 453 raportat la art. 482 Cod de procedură civilă în privința cheltuielilor de judecată ocazionate în apel intimatei pârâte, în limitele dovedirii acestora prin Împuternicirea avocațială nr. 12/16.04.2015 (fila nr.24) și prin Factura nr. 37/16.04.2015, respectiv prin Chitanța nr. 39/15.04.2015 de la dosar (ambele depuse, în copie, în ședința publică de la termenul de judecată din data de 24.06.2015), conform dispozitivului prezentei decizii.

Văzând și disp.art.427 Cod de procedură civilă,

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul declarat de apelantul-reclamant S. T., C.N.P._, domiciliat în ., jud. Satu M., împotriva Sentinței civile nr. 3498/17.12.2014, pronunțată de Judecătoria Carei în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă S. M. (fostă S., născută L.), C.N.P._, domiciliată în ., jud. Satu M. și cu reședința în mun. Carei, .. 326, jud. Satu M., cu domiciliul procedural ales la sediul profesional al Cabinetului de avocat H. V. A., în mun. Marghita, .. 3, jud. Bihor.

Obligă apelantul-reclamant S. T. să plătească intimatei-pârâte S. M. suma de 1500 lei, cheltuieli de judecată în apel.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședința publică din data de 30 iunie 2015.

Red.E.R./08.07.2015.

Tehnored_VD /08.07.2015.

4 ex. - ..cu: S. T., S. (născ.L.) M.

Jud. fond: A. A. G.