Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 312/2015. Tribunalul SATU MARE

Completul compus din:

PREȘEDINTE I. M. C.

Judecător E. R.

Grefier V. S.

Pe rol fiind judecarea apelului civil declarat de apelanta C. B. M., domiciliată în Satu M., ., jud. Satu M., împotriva sentinței civile nr. 4058 din 30.10.2014, pronunțată de Judecătoria Satu M., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul Ș. M. D., domiciliat în Vetiș, nr. 33/A, jud. Satu M., având ca obiect partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial DISJUNS DIN_/296/2012.

La pronunțare nu au răspuns părțile.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, privind îndeplinirea procedurii de citare, după care;

Se constată că dezbaterea asupra apelului a avut loc în ședința publică din data de 10.06.2015, când susținerile și concluziile părților prezente au fost consemnate în încheierea din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta, amânându-se pronunțarea în cauză la data de a17.06.2015 și data de azi, când;

TRIBUNALUL,

DELIBERÂND:

Asupra apelului civil de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.4058/30.10.2014, pronunțată de Judecătoria Satu M. în dosar nr._, s-a admis în parte cererea formulată de reclamanta C. B. M. în contradictoriu cu pârâtul Ș. M. D., având ca obiect partaj bunuri comune.

S-a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant reconvențional Ș. M. D. în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă reconvențională C. B. M., având ca obiect partaj bunuri comune.

S-a constatat că, sub durata căsătoriei dintre părți, acestea au dobândit bunurile mobile partajate prin sentința civilă parțială din data de 09.09.2013, pronunțată de Judecătoria Satu M. în dosarul cu numărul de mai sus.

S-a constatată că, sub durata căsătoriei dintre părți, acestea au dobândit următoarele bunuri imobile care alcătuiesc masa partajabilă:

• Imobilul situat în loc. Vetiș, .. 33/a, jud. Satu M., înscris în CF nr._ Vetiș (provenit din conversia de pe hârtie a CF nr. 1058 N Vetiș), nr. cad. 3285, în natură arabil intravilan, în suprafață de 2.650 mp, curți-construcții cu suprafața de 500 mp, casă de locuit tip P+M, având valoarea de circulație de 373.100 lei, conform raportului de expertiză efectuat de ing. M. A., depus la filele 49-62 din vol. II al dosarului;

Imobilul situat în loc. Vetiș, .. 34, jud. Satu M., înscris în CF nr._ Vetiș Vetiș (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. 2304 Vetiș), nr. cad. 3318, în natură teren intravilan, în suprafață de 500 mp, cu o construcție ridicată în roșu (neînscrisă în cartea funciară), având valoarea de circulație de 168.700 lei, conform raportului de expertiză efectuat de ing. M. A., depus la filele 49-62 din vol. II al dosarului.

S-a constatat că, la dobândirea bunurilor imobile comune mai sus menționate, reclamanta-pârâtă reconvențională C. B. M. a avut o contribuție de 40%, iar pârâtul-reclamant reconvențional Ș. M. D. a avut o contribuție de 60%.

S-a dispus sistarea stării de indiviziune, astfel:

S-a atribuit în proprietatea exclusivă a reclamantei-pârâte reconvenționale C. B. M. imobilul situat în loc. Vetiș, .. 34, jud. Satu M., înscris în CF nr._ Vetiș Vetiș (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. 2304 Vetiș), nr. cad. 3318, în natură teren intravilan, în suprafață de 500 mp, cu o construcție ridicată în roșu, având valoarea de circulație de 168.700 lei, conform raportului de expertiză efectuat de ing. M. A., depus la filele 49-62 din vol. II al dosarului.

S-a constatat că reclamanta-pârâtă reconvențională C. B. M. datorează pârâtului-reclamant reconvențional Ș. M. D. o sultă în cuantum de 101.220 lei reprezentând 60% din contravaloarea bunului imobil ce i-a fost atribuit în proprietatea exclusivă.

S-a atribuit în proprietatea exclusivă a pârâtului-reclamant reconvențional Ș. M. D. imobilul situat în loc. Vetiș, .. 33/a, jud. Satu M., înscris în CF nr._ Vetiș (provenit din conversia de pe hârtie a CF nr. 1058 N Vetiș), nr. cad. 3285, în natură arabil intravilan, în suprafață de 2.650 mp, curți-construcții cu suprafața de 500 mp, casă de locuit tip P+M, având valoarea de circulație de 373.100 lei, conform raportului de expertiză efectuat de ing. M. A., depus la filele 49-62 din vol. II al dosarului.

S-a constatat că pârâtul-reclamant reconvențional Ș. M. D. datorează reclamantei-pârâte reconvenționale C. B. M. o sultă în cuantum de 149.240 lei reprezentând 40% din contravaloarea bunului imobil ce i-a fost atribuit în proprietatea exclusivă.

S-au compensat sultele datorate de părți până la concurența sumei mai mici, sens în care s-a constatat că pârâtul-reclamant reconvențional Ș. M. D. datorează reclamantei-pârâte reconvenționale C. B. M. suma de 48.020 lei cu titlu de sultă.

S-a constatat că, sub durata căsătoriei dintre părți, acestea au contractat împreună următoarele credite bancare:

• contractul de credit nr. RFIS_/20.03.2008, încheiat de părți cu Raiffeisen Bank S.A., având ca obiect creditul în sumă de 80.000 CHF;
• contractul de credit nr. RFIS_/27.02.2006, încheiat de părți cu Raiffeisen Bank S.A., având ca obiect creditul în sumă de 15.200 EUR.

S-a dispus achitarea de către fiecare parte a cotei de ½ din ratele aferente creditelor bancare menționate mai sus.

S-a constatat că reclamanta-pârâtă reconvențională C. B. M. are față de pârâtul-reclamant reconvențional Ș. M. D. o datorie în cuantum de 9.600 lei, reprezentând ½ din sumele achitate de pârâtul-reclamant reconvențional Ș. M. D. cu titlu de rate bancare în perioada iulie 2013 – octombrie 2014.

S-a compensat suma de bani datorată de reclamanta-pârâtă reconvențională C. B. M. conform celor de mai sus (în cuantum total de 9.600 lei) cu sulta datorată de pârâtul-reclamant reconvențional Ș. M. D. (în sumă de 48.020 lei), sens în care a fost obligat pârâtul-reclamant reconvențional Ș. M. D. să plătească reclamantei-pârâte reconvenționale C. B. M. suma de 38.420 lei cu titlu de sultă, în termen de cel mult 6 luni de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

S-au respins restul pretențiilor ca fiind nefondate, compensându-se cheltuielile de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că prin sentința civilă parțială pronunțată în ședința publică din data de 09.09.2013, în dosarul nr._, s-a luat act de înțelegerea părților încheiată în data de 06.09.2013, cu privire la împărțirea bunurilor mobile, conform art. 673, indice 4, alin. (3) C.proc.civ., astfel: Pârâtul-reclamant reconvențional Ș. M. D., cu domiciliul în loc. Vetiș, ./A, jud. Satu M., identificat cu CNP_, primește următoarele bunuri mobile: Autoturism marca VW Sharan,_, număr identificare WVWZZZ7MZ4V004009; Colțar living; Masă cafea; Corp mobilă pentru TV living; Masă birou, dulap și scaun directoral; Pat dormitor, corp TV și dulap; TV LG cu DVD; Covor living; 4 scaune sufragerie; Perdele, draperii; Corp bar; 2 scaune bucătărie; Mobilier terasă (6 scaune+masă); Mobilă bucătărie; Hotă electrică; Plită pe gaz; 2 buc. aparat aer condiționat Haier; Mașină spălat vase; C. microunde; Cadă hidromasaj. Reclamanta-pârâtă reconvențională C.B. M., cu domiciliul în Satu M., .. 39, jud. Satu M., identificată cu CNP_, primește următoarele bunuri mobile: Autoturism marca Seat Ibiza,_, număr identificare VSSZZZ67Z4D005792; Mașină spălat rufe; Frigider Samsung; C. electric Hansa; Cafetieră; Prăjitor pâine; Mașină de făcut pâine; Robot bucătărie; TV Panasonic + DVD Panasonic + system home cinema; Mobilă cameră copii; Masă sufragerie + 6 scaune; Tablouri; Covoare; Corp mobilă baie Venghe; Veioză; Balansoar mic; Balansoar mare; Imprimantă laser Philips; Canapea birou. În temeiul prezentului act de împărțeală, fiecare dintre părți intră în stăpânirea de drept și de fapt a bunurilor împărțite, fiind socotiți proprietari din momentul semnării convenției. Reclamanta-pârâtă reconvențională C. B. M. se obligă să ducă toate bunurile ce i se cuvin până la data de 01.11.2013. Reclamanta-pârâtă reconvențională C. B. M. se declară de acord cu împărțirea bunurilor mobile așa cum este descris mai sus și se obligă ca, până la finalizarea partajului privind bunurile imobile, să nu mai aibă acces la imobilul din loc. Vetiș, nr. 33A, jud. Satu M..

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a constatat următoarele:

Prin sentința civilă nr.205/21.01.2013, pronunțată de Judecătoria Satu M. în dosarul nr._/296/2012 (filele 2-4 din vol. I), s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiate între reclamanta C. (fostă Ș.) B. M. și pârâtul Ș. M. D., înregistrate sub nr. 17/02.07.2005 de Primăria orașului Tășnad, prin acordul părților; s-a dispus revenirea reclamantei la numele avut anterior încheierii căsătoriei, respectiv acela de „C.”; s-a dispus exercitarea autorității părintești în comun de către părți cu privire la minorii Ș. I. M., născută în data de 18.10.2007, și Ș. R.-D., născut la data de 03.03.2010; s-a stabilit domiciliul minorilor la mama reclamantă; s-a dispus obligarea pârâtului la plata unei pensii lunare de întreținere în cuantum de 1/3 din veniturile nete realizate în favoarea minorilor Ș. I. M., născută în data de 18.10.2007, și Ș. R.-D., născut la data de 03.03.2010 (câte 1/6 pentru fiecare copil), începând cu data pronunțării hotărârii și până la majoratul copiilor; prin aceeași hotărâre, s-a dispus disjungerea completării de acțiune privind partajul și formarea unui nou dosar.

Potrivit art. 66, alin. (1) și (2) din Legea nr. 71/2011, dispozițiile art. 669 – 686 din Codul civil sunt aplicabile convențiilor de partaj încheiate după . Codului civil. De asemenea, dispozițiile art. 669 – 686 din Codul civil se aplică și partajului judiciar, atunci când cererea de chemare în judecată a fost introdusă după . Codului civil. D. urmare, dat fiind că acțiunea a fost introdusă după . Legii nr. 287/2009, reglementările aplicabile în materie pentru partajul bunurilor în litigiu sunt cuprinse în acest act normativ.

În conformitate cu prevederile art. 669 din Legea nr. 287/2009 privind Codul Civil, încetarea coproprietății prin partaj poate fi cerută oricând, afară de cazul în care partajul a fost suspendat prin lege, act juridic ori hotărâre judecătorească. Art. 670 din același act normativ prevede că partajul poate fi făcut prin bună învoială sau prin hotărâre judecătorească, în condițiile legii.

În ceea ce privește modul de împărțire, instanța a reținut că, potrivit art. 676, alin. (1) C.civ., partajul bunurilor comune se va face în natură, proporțional cu cota-parte a fiecărui coproprietar. De asemenea, instanța reține că, potrivit art. 673⁹ C.proc.civ. (1865), la formarea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama, după caz, și de acordul părților, mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăreia ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea.

Tot sub aspectul regulilor privitoare la modul de împărțire, instanța a reținut că, potrivit art.676, alin.(2) C.civ., dacă bunul este indivizibil ori nu este comod partajabil în natură, partajul se va face în unul dintre următoarele moduri: a) atribuirea întregului bun, în schimbul unei sulte, în favoarea unuia ori a mai multor coproprietari, la cererea acestora; b) vânzarea bunului în modul stabilit de coproprietari ori, în caz de neînțelegere, la licitație publică, în condițiile legii, și distribuirea prețului către coproprietari proporțional cu cota-parte a fiecăruia dintre ei.

Față de sentința civilă parțială pronunțată în ședința publică din data de 09.09.2013, prin care s-a luat act de înțelegerea părților încheiată în data de 06.09.2013, cu privire la împărțirea bunurilor mobile, conform art. 673, indice 4, alin. (3) C.proc.civ., instanța a dispus prin prezenta hotărâre doar cu privire la celelalte capete de cerere (privind datoriile comune ale părților, contribuția acestora la dobândirea bunurilor și partajul bunurilor imobile). Sub acest aspect, instanța a avut în vedere și faptul că, prin sentința civilă nr. 467/F/10.04.2014, pronunțată de Tribunalul Satu M. în dosarul nr._ (fila 100 din vol. II), s-a dispus radierea debitorului .., precum și radierea sa de la Registrul Comerțului. Potrivit art. 349, alin. (1)-(2) C.civ., (1) Sub sancțiunea prevăzută la art. 347, niciunul dintre soți nu poate singur, fără consimțământul scris al celuilalt soț, să dispună de bunurile comune ca aport la o societate sau pentru dobândirea de părți sociale ori, după caz, de acțiuni. În cazul societăților comerciale ale căror acțiuni sunt tranzacționate pe o piață reglementată, soțul care nu și-a dat consimțământul scris la întrebuințarea bunurilor comune nu poate pretinde decât daune-interese de la celălalt soț, fără a fi afectate drepturile dobândite de terți. (2) În cazul prevăzut la alin. (1), calitatea de asociat este recunoscută soțului care a aportat bunul comun, dar părțile sociale sau acțiunile sunt bunuri comune. Soțul asociat exercită singur drepturile ce decurg din această calitate și poate realiza singur transferul părților sociale ori, după caz, al acțiunilor deținute. Așadar, în cauză fiind făcută dovada încetării existenței societății Biamarc S.R.L., părțile sociale ale acesteia nu mai pot face obiectul prezentului litigiu.

Astfel, pe lângă bunurile mobile partajate prin sentința civilă parțială din data de 09.09.2013, pronunțată de Judecătoria Satu M. în dosarul cu numărul de mai sus, în ceea ce privește bunurile imobile, instanța a constatat că, sub durata căsătoriei dintre părți, acestea au dobândit următoarele bunuri imobile care alcătuiesc masa partajabilă:

• Imobilul situat în loc. Vetiș, .. 33/a, jud. Satu M., înscris în CF nr._ Vetiș (provenit din conversia de pe hârtie a CF nr. 1058 N Vetiș), nr. cad. 3285, în natură arabil intravilan, în suprafață de 2.650 mp, curți-construcții cu suprafața de 500 mp, casă de locuit tip P+M, având valoarea de circulație de 373.100 lei, conform raportului de expertiză efectuat de ing. M. A., depus la filele 49-62 din vol. II al dosarului;
• Imobilul situat în loc. Vetiș, .. 34, jud. Satu M., înscris în CF nr._ Vetiș Vetiș (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. 2304 Vetiș), nr. cad. 3318, în natură teren intravilan, în suprafață de 500 mp, cu o construcție ridicată în roșu (neînscrisă în cartea funciară), având valoarea de circulație de 168.700 lei, conform raportului de expertiză efectuat de ing. M. A., depus la filele 49-62 din vol. II al dosarului.

În acest sens, instanța a reținut că, potrivit extrasului CF nr._ Vetiș (provenit din conversia de pe hârtie a CF nr. 1058 N Vetiș), nr. cad. 3285 (fila 50 din vol. I), imobilul situat în loc. Vetiș, .. 33/a, jud. Satu M. (în natură arabil intravilan, în suprafață de 2.650 mp, curți-construcții cu suprafața de 500 mp, casă de locuit tip P+M), se află în proprietatea codevălmașă a reclamantei-pârâte reconvenționale C. (fostă Ș.) B. M. și a pârâtului-reclamant reconvențional Ș. M. D., în temeiul contractului de vânzare-cumpărare nr. 7196/2006, respectiv cu titlu juridic construire, în baza autorizației nr. 27/2007 (acte juridice efectuate după încheierea căsătoriei dintre părți). Tot astfel, instanța a reținut că, potrivit extrasului CF nr._ Vetiș Vetiș (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. 2304 Vetiș), nr. cad. 3318 (fila 51 din vol. I), imobilul situat în loc. Vetiș, .. 34, jud. Satu M., în natură teren intravilan, în suprafață de 500 mp, se află în proprietatea codevălmașă a reclamantei-pârâte reconvenționale C. (fostă Ș.) B. M. și a pârâtului-reclamant reconvențional Ș. M. D., în temeiul contractului autentificat sub nr. 3362/18.09.2009 de BNP D. – Pugner D. (filele 63-64 din vol. I). Pe acest din urmă teren se află o construcție – casă de locuit, nefinalizată, astfel cum rezultă din susținerile părților, din expertizele efectuate în cauză, precum și din mențiunile ce figurează în extrasul de carte funciară la rubrica „date referitoare la construcții”. Astfel cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare menționat mai sus, terenul a fost dobândit de părți în timpul căsătoriei, iar construcția (nefinalizată) a fost ridicată tot sub durata căsătoriei, părților fiindu-le eliberate de către Primăria Comunei Vetiș autorizația de desființare nr. 05/15.02.2011 (pentru demolare casă de locuit P și anexă), respectiv autorizația de construire nr. 09/30.03.2011 (pentru construire casă de locuit P+M) – filele 65-69 din vol. I.

Referitor la valoarea bunurilor imobile care alcătuiesc masa partajabilă, instanța a reținut că raportul de expertiză întocmit în cauză de ing. P. O. D. (depus la filele 349-381 din vol. I al dosarului), nu a fost însușit de către reclamantă; în schimb, ambele părți și-au însușit concluziile raportului de expertiză efectuat de ing. M. A., depus la filele 49-62 din vol. II al dosarului.

Sub aspectul normelor de drept aplicabile, instanța a reținut că, potrivit art. 34 și art. 35 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, dispozițiile art. 345 - 350 din Codul civil sunt aplicabile și căsătoriilor în ființă la data intrării în vigoare a Codului civil, dacă actul sau faptul juridic cu privire la un bun comun a intervenit după această dată. Dispozițiile art. 351 - 354 din Codul civil sunt aplicabile și căsătoriilor în ființă la data intrării în vigoare a Codului civil, dacă datoria s-a născut după această dată.

În raport cu data dobândirii bunurilor imobile supuse partajului, instanța a reținut că, potrivit art. 30, alin. (1) C.fam., bunurile dobândite în timpul căsătoriei, de oricare dintre soți, sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soților. În ceea ce privește gradul de contribuție al soților la dobândirea bunurilor comune, instanța reține că, potrivit art. 25 C.fam., bărbatul și femeia au drepturi și obligații egale în căsătorie. Așadar, legea prezumă contribuția egală a soților la dobândirea bunurilor comune, respectiv în cotă de ½ parte fiecare. Aprecierea gradului de contribuție al soților se face în raport cu universalitatea bunurilor ce alcătuiesc masa partajabilă, iar nu în raport cu fiecare bun în parte. Prin urmare, nu a putut fi primită solicitarea reclamantei-pârâte reconvenționale de a se constata care sunt prestațiile sale proprii în concret (respectiv, să se constate că, la dobândirea bunurilor comune, a avut o contribuție proprie constând în contravaloarea apartamentului bun propriu, precum și în sumele de bani primite de către ea de la părinții ei, constând în: 12.000 lei contravaloarea manoperei pentru ridicarea casei din loc. Vetiș, .. 33/A; 1930 lei – gard din șipci de scândură - material și manoperă; gard de metal la stradă cu porți de metal 1185 lei materialele și 1120 lei manopera; 3625 lei –stâlpii metalici pentru gardul din șipci de lemn; etc.).

Astfel cum destinația veniturilor realizate periodic de către părți nu se analizează fiecare în parte, nici prestațiile invocate de către reclamantă nu pot fi avute în vedere decât printr-o analiză globală, coroborând toate probele administrate în cauză în așa fel încât să se determine, procentual, contribuția soților la dobândirea tuturor bunurilor comune, această operațiune fiind absolut necesară în vederea stabilirii eventualelor sulte.

Potrivit declarației martorei propuse de reclamantă, T. E. (fila 63 din vol. II), aceasta a primit un avans în sumă de 40.000 lei, în urmă cu 5 ani, în schimbul imobilului vândut părților (imobilul situat în loc. Vetiș, .. 34, jud. Satu M.), martora declarând că are cunoștință că respectiva sumă de bani provenea de la tatăl reclamantei deoarece pârâtul îl suna pe socrul său și îl întreba când virează banii, iar apoi a zis că acesta poate să dea banii doar în trei tranșe. Martora a mai declarat că au încheiat inițial un precontract, în care s-a stipulat că prețul urma să se achite în trei tranșe; a doua tranșă a fost achitată la locuința martorei de către reclamantă și soțul ei, iar a treia tranșă a fost achitată la notar, de către d-l C., tatăl reclamantei. Martora a precizat că a vândut părților o casă și un teren de 5 ari, respectiv 20 ari, iar prețul total, de 120.000 lei (RON), a fost achitat pentru casă și toată suprafața de teren menționată; la notar au fost încheiate două contracte, unul pentru casă și suprafața de 5 ari teren, iar celălalt pentru terenul din spatele casei. De asemenea, martora a menționat că terenul de 500 mp și casa au fost achiziționate pentru reclamantă și soțul ei, iar terenul din spate pentru d-l C., acesta spunând că dorește să cumpere casa și terenul de 500 mp pentru fiica ei. Martora a declarat că singurul antecontract pe care l-a încheiat cu părțile este cel menționat mai sus, când s-a achitat avansul de 40.000 lei, la încheierea căruia a fost prezent și martorul C. I., alături de mama lui.

Martorul C. I. A. (fila 65 din vol. II), propus de pârât, a declarat că este vecin cu acesta din urmă și are cunoștință despre cumpărarea de către acesta și soția lui a unei case, cu teren aferent, în anul 2010, pentru care s-a plătit un avans în sumă de 12.000 lei. Martorul a precizat că a fost martor la predarea acestui avans; ulterior, a auzit că acești bani au provenit dintr-un credit contractat de părinții pârâtului, despre aceste lucruri martorul aflând de la bătrâna pe a cărui nume era anterior înscrisă casa, ei fiind vecini și prieteni. Martorul a mai menționat că el doar a semnat contractul la predarea avansului, însă nu l-a citit, motiv pentru care nu cunoaște prețul total. Totodată, martorul a menționat că el doar a însoțit părțile cu acea ocazie pentru că nu știau unde stau respectivele persoane. Fiindu-i prezentat spre vedere precontractul invocat de reclamantă, depus la filele 23-24 din vol. II al dosarului, martorul a arătat că pe acesta nu există semnătura sa, ci doar a mamei sale, însă a precizat că acest contract este cel final, iar el a semnat doar contractul privind avansul. Martorul a revenit și a arătat că nu își amintește exact în ce an s-a încheiat contractul pe care l-a semnat, menționând că era în timpul verii și că acest contract nu a fost semnat de mama lui.

Susținerile reclamantei-pârâte reconvenționale referitoare la faptul că, în realitate, prețul imobilului situat în loc. Vetiș, .. 34, jud. Satu M., ar fi fost mai mare decât cel stipulat în contractul autentificat sub nr. 3362/18.09.2009 de BNP D. – Pugner D. (filele 63-64 din vol. I), implicând contribuția sa proprie prin ajutorul financiar primit de la părinții săi, nu au fost dovedite cu probe certe, opozabile pârâtului. În acest sens, este de observat că prețul stipulat în precontractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 12.06.2009 (filele 23-24 din vol. II), în sumă de 120.000 lei, se referă la înstrăinarea de către martora T. E. și soțul acesteia către părțile din prezenta cauză a imobilului situat în loc. Vetiș, .. 34, jud. Satu M., în natură constând în teren în suprafață de 500 mp și casă de locuit, respectiv teren arabil intravilan, în suprafață de 2.650 mp. Or, acest din urmă teren a fost înstrăinat, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3361/18.09.2009 (filele 107-109), părinților reclamantei, în schimbul prețului de 40.000 lei. Din acest motiv, discuțiile purtate la telefon între pârât și tatăl reclamantei, la momentul încheierii antecontractului, care au condus la presupunerea martorei în sensul că prețul ar fi fost achitat de tatăl reclamantei, nu pot prezenta relevanță în cauză. Mai mult, în ceea ce privește sancțiunile pe care la antrenează simulația prețului în actele notariale având ca obiect vânzarea-cumpărarea de imobile, instanța reține că dreptul românesc a consacrat o reglementare mai aspră la adresa simulației prețului; astfel, O.G. nr. 12/1998 privind taxele de timbru pentru activitatea notarială a prevăzut, în art. 6, nulitatea absolută a întregii operațiuni (atât a actului secret cât și a actului public) în contractele de vânzare a imobilelor (chiar dacă acest act normativ a fost abrogat conform art. 5 din Legea nr. 343/2006, această simulație este lovită de aceeași sancțiune, în condițiile dreptului comun, pentru frauda la lege). Prin urmare, față de sancțiunea aplicabilă în cazul simulației prețului, reclamanta-pârâtă reconvențională nu are posibilitatea de a se prevala indirect de existența unei asemenea simulații și, totodată, de a solicita partajul bunului imobil pretins a fi achiziționat la un preț mai mare decât cel înscris în actul autentic.

Pentru aceste considerente, nefiind făcută dovada certă a unui alt preț decât cel stipulat în actul autentic, instanța a înlăturat argumentele invocate de reclamantă din această perspectivă.

În ceea ce privește contribuția părților la achiziționarea acestui imobil, nu prezintă relevanță aspectul invocat de reclamantă, cum că prețul imobilului ar fi fost depus în contul pârâtului de către mătușa reclamantei, conform ordinului de plată din 09 iunie 2009 (fila 25 din vol. II), în condițiile în care este necontestat că, prin intermediul acestui cont al pârâtului-reclamant reconvențional, au avut loc depuneri și transferuri bancare deoarece pârâtul-reclamant reconvențional, fiind angajatul băncii, era scutit de plata unor comisioane. La interogatoriu, pârâtul a precizat că suma de 40.000 lei a fost virată în contul său deoarece lucra la bancă, dar tatăl reclamantei și-a achiziționat, cu această sumă de bani, terenul de aproximativ 2.600 mp, din spatele acestei case (fila 15 din vol. II).

Totodată, nu se verifică susținerea reclamantei-pârâte cum că prețul imobilului menționat a fost achitat integral de părinții săi, în contextul în care pârâtul a invocat existența unor economii importante depuse în bancă (aspect pe care chiar reclamanta a urmărit să-l dovedească la interogatoriu – fila 16 din vol. II); de asemenea, pârâtul-reclamant reconvențional a invocat și faptul că în contul său a fost depus și împrumutul bancar ridicat de părinții săi la data de 30.06.2009, încheiat cu BCR Satu M., conform adresei 1329/26.02.2014, în sumă de 3900 euro (fila 67 din vol. II). Tot astfel, pârâtul a invocat că în contul său a fost virat și prețul imobilului vândut, din moștenirea familiei sale, cumpărătorul acestui imobil fiind martorul M. M. C., audiat în fața instanței (fila 66 din vol. II), care a declarat că a cumpărat casa bunicului său și al pârâtului, iar partea pârâtului a achitat-o în mai multe tranșe, în cursul anilor 2006-2007, ea ridicându-se la suma de 12.000-12.500 euro. Martorul a mai declarat că acest imobil l-a cumpărat în calitate de asociat al unei firme, în acesta figurând 5 vânzători, iar prețul a fost de 60.000 euro, acesta împărțindu-se la 5. Totodată, martorul a declarat că suma a fost achitată integral, în mai multe rate, recunoscându-și semnătura de pe chitanța depusă la dosar (fila 68 din vol. II). În dovedirea operațiunilor derulate în contul său, pârâtul-reclamant reconvențional a depus extrase de cont (filele 127-333 din vol. I, filele 29-31 din vol. II).

Reclamanta nu a recunoscut la interogatoriu contribuțiile invocate de pârât (fila 19 din vol. II), precizând că nu are cunoștință despre sumele depuse în contul acestuia deoarece el era singurul titular al contului. Însă, o asemenea apărare nu a putut fi reținută, în contextul dovedirii obținerii sumelor de bani arătate de pârât prin probele administrate în cauză. În schimb, pârâtul-reclamant reconvențional, deși a menționat că nu cunoaște sumele exacte care s-au achitat pentru lucrările efectuate la casa situată în loc. Vetiș, .. 33A, a recunoscut că părinții reclamantei au achitat contravaloarea mai multor lucrări, în sensul că lucrările s-au făcut cu angajații tatălui reclamantei (fila 15 din vol. II).

Martorul Gliguța A. (fila 64 din vol. II), propus de reclamantă, a declarat că, împreună cu niște prieteni, a ridicat o casă în roșu, în loc. Vetiș, pentru familia reclamantei; negocierile au avut loc cu d-l C., tatăl reclamantei, acestea fiind doar verbale. Martorul a precizat că aceste lucrări au fost efectuate la prima casă, în urmă cu 7-8 ani, aceasta fiind deja finalizată, însă nu ei au finalizat lucrările; manopera a costat_ lei (ROL), ei fiind plătiți de tatăl reclamantei în cea mai mare parte, iar suma de 30-40.000.000 lei (ROL) fiind achitată de ginerele acestuia. Martorul a declarat că nu știe de unde provine această din urmă sumă de bani; de asemenea, nu cunoaște cine a cumpărat materialele necesare. Martorul a arătat că nu își mai amintește de unde s-au adus dalele pentru pod și că, din câte își amintește, ei au turnat marginile podului, însă nu mai știe cine i-a plătit pentru această lucrare și nici dacă aceasta a fost remunerată separat. Martorul a precizat că pe tatăl reclamantei îl cunoaște de mult timp, iar pe pârât l-a cunoscut doar când au început lucrările.

Această mărturie, chiar fiind primită ca făcând dovada unei contribuții proprii a reclamantei, cu ajutorul financiar oferit de părinții săi, nu face dovada inexistenței contribuției pârâtului, ba dimpotrivă, martorul a declarat că o parte din prețul manoperei a fost primită de la pârât și, mai mult, martorul nu a putut preciza cine a achiziționat materialele necesare.

Față de investițiile invocate de pârât cu privire la apartamentul proprietatea ei, reclamanta a considerat că acestea nu sunt relevante deoarece tatăl ei era uzufructuar și nu le-a solicitat nicio contraprestație; însă, acest aspect nu influențează gradul de contribuție al părților la dobândirea bunurilor comune în contextul în care contribuția pârâtului s-a regăsit, chiar dacă doar parțial, în suma rezultată din vânzarea apartamentului și care a fost ulterior folosită la dobândirea bunurilor comune. La determinarea gradului de contribuție al părților se impun a fi avute în vedere cheltuielile efectuate de fiecare dintre părți din resurse proprii în mod efectiv, iar nu cheltuielile ce puteau fi efectuate de către părți în alt context, în caz contrar estimarea contribuției părților în cotă procentuală fiind întemeiată pe criterii incerte (pentru că, de exemplu, în aceleași condiții, pârâtul ar putea invoca o contribuție suplimentară pentru obținerea creditelor bancare și pentru toate operațiunile efectuate prin intermediul contului său, el beneficiind de condiții preferențiale din partea băncii, ca angajat al acesteia).

Astfel, chiar dacă din coroborarea probelor menționate, se poate concluziona că reclamanta-pârâtă reconvențională a avut o contribuție proprie importantă la achiziționarea imobilului situat în loc. Vetiș, .. 34, jud. Satu M., respectiv a contribuit la ridicarea celuilalt imobil, raportat la universalitatea masei partajabile, instanța a constatat că pârâtul-reclamant reconvențional este cel care a dovedit cu probe certe faptul că a avut o contribuție superioară la dobândirea bunurilor comune.

În acest sens, instanța a constatat că, la interogatoriu, reclamanta-pârâtă reconvențională a recunoscut că imobilul situat în loc. Vetiș, nr. 33A, a fost cumpărat, iar casa nouă a fost ridicată și finalizată din două credite bancare, luate în timpul căsătoriei de la Banca Raiffeisen (fila 18 din vol. II). În ceea ce privește susținerea pârâtului cum că primul credit, în sumă de 15.200 euro (filele 74-76 din vol. I), a fost luat pentru cumpărarea unui teren de pe . M. (teren care ulterior a fost vândut, sub durata căsătoriei, cu suma de 19.000 euro, conform contractelor de la filele 40-42, respectiv 47-49 din vol. I), reclamanta a precizat că acest credit s-a contractat nu doar pentru achiziționarea terenului, ci și pentru restituirea unui credit contractat de pârât anterior încheierii căsătoriei.

În susținerea contribuției sale superioare la dobândirea bunurilor comune, pârâtul-reclamant reconvențional a depus la dosar adeverințe de venit și fișe fiscale (filele 90-97, 108-115 din vol. I), reclamanta-pârâtă reconvențională recunoscând la interogatoriu că, sub durata căsătoriei, pârâtul-reclamant reconvențională realiza venituri mult mai mari, aproximativ de 5 ori mai mari decât veniturile obținute de reclamantă (fila 19 din vol. II). Sub acest aspect, reclamanta-pârâtă reconvențională a precizat că ea a lucrat în învățământ și a fost timp de 5 ani în concediu de maternitate. Prin întâmpinarea depusă la completarea la acțiunea reconvențională, reclamanta-pârâtă reconvențională a solicitat să se aibă în vedere și faptul că ea a asigurat pârâtului și copiilor condiții corespunzătoare, fără a avea angajată o menajeră.

Însă, instanța a constatat că nu poate fi minimalizat criteriul privind cuantumul veniturilor realizate periodic de către părți din această perspectivă, în contextul în care pârâtul-reclamant a susținut că a contribuit la muncile gospodărești alături de soția sa, inclusiv la muncile fizice realizate la cele două construcții care au fost realizate de către părți sub durata căsătoriei (aceste aspecte nefiind contestate). Tot pentru considerentele expuse mai sus, instanța a constatat că nu pot fi reținute apărările reclamantei din această perspectivă deoarece estimarea contribuției părților la dobândirea bunurilor comune nu poate fi făcută în raport cu criterii incerte, respectiv prin evaluarea unor cheltuieli ce puteau interveni în absența aportului unuia sau altuia dintre soți.

Criteriul veniturilor periodice realizate de către părți s-a impus a fi luat în considerare cu prioritate în prezenta cauză în contextul în care imobilul situat în loc. Vetiș, .. 33/A, a fost achiziționat, respectiv realizat prin contractarea unui credit bancar în sumă de 80.000 CHF, iar creditele contractate de către părți au fost rambursate parțial în timpul căsătoriei, prin reținerea ratei aferente din salariul pârâtului, la Banca Raiffeisen – aspect recunoscut de reclamantă la interogatoriu (fila 18verso din vol. II).

Chiar ținând seama de recunoașterea reclamantei cu privire la faptul că veniturile pârâtului au fost substanțial mai mari decât cele realizate de ea, instanța a constatat că nu poate fi primită solicitarea pârâtului (fila 89 din vol.I) de a i se recunoaște o contribuție de ¾ la dobândirea bunurilor comune în contextul în care, la interogatoriu, pârâtul a recunoscut nu doar aportul adus de părinții reclamantei la ridicarea construcției situate pe terenul din loc. Vetiș, . (fila 14 din vol. II), ci și faptul că imobilul-construcție nefinalizat, situat în loc. Vetiș, ., a fost realizat parțial din prețul obținut de reclamantă în urma vânzării apartamentului bun propriu (fila 13 din vol. II).

Așadar, raportat la veniturile periodice obținute de către părți, însă ținând seama și de contribuția proprie a reclamantei adusă cu aportul financiar al părinților săi, instanța a constatat că, la dobândirea bunurilor imobile comune mai sus menționate, reclamanta-pârâtă reconvențională C. B. M. a avut o contribuție de 40%, iar pârâtul-reclamant reconvențional Ș. M. D. a avut o contribuție de 60%.

În ceea ce privește capătul de cerere privind sistarea stării de indiviziune, în raport cu criteriile prevăzute la art. 673⁹ C.proc.civ. (1865), instanța a constatat că este întemeiată solicitarea pârâtului-reclamant reconvențional Ș. M. D. de a i se atribui imobilul situat în loc. Vetiș, .. 33/a, jud. Satu M., înscris în CF nr._ Vetiș (provenit din conversia de pe hârtie a CF nr. 1058 N Vetiș), nr. cad. 3285, în natură arabil intravilan, în suprafață de 2.650 mp, curți-construcții cu suprafața de 500 mp, casă de locuit tip P+M, având valoarea de circulație de 373.100 lei, conform raportului de expertiză efectuat de ing. M. A., depus la filele 49-62 din vol. II al dosarului. În conformitate cu prevederile menționate, la formarea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama, după caz, și de acordul părților, mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăreia ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea.

Așadar, contrar aprecierii reclamantei-pârâte reconvenționale, domiciliul actual al părților reprezintă unul dintre criteriile ce trebuie avute în vedere la formarea și atribuirea loturilor, alături de ocupația părților, investițiile efectuate de acestea la bunul comun etc. Or, în contextul în care, prin întreaga probațiune administrată în cauză, reclamanta a urmărit să dovedească faptul că a avut o contribuție proprie substanțială la achiziționarea imobilului situat în loc. Vetiș, .. 34, jud. Satu M., nu se justifică solicitarea sa de a i se atribui celălalt imobil. Simplul considerent că domiciliul minorilor a fost stabilit la reclamantă nu justifică un alt mod de atribuire a imobilelor atâta timp cât reclamanta își are domiciliul actual în Satu M., iar pretinsele neînțelegeri cu părinții ei, nefiind dovedite, nu pot determina o altă concluzie.

Mai mult, este recomandabil ca reclamantei să i se atribuie imobilul situat în loc. Vetiș, .. 34, jud. Satu M., constând în casa nefinalizată și terenul aferent în suprafață de 500 mp, situat la front, în condițiile în care . teren, în suprafață de 2650 m.p., formează proprietatea părinților reclamantei, C. V. V. și C. M..

Totodată, un criteriu important care impune atribuirea în favoarea pârâtului-reclamant reconvențional Ș. M. D. a imobilului situat în loc. Vetiș, .. 33/a, jud. Satu M., înscris în CF nr._ Vetiș, este acela privind garantarea creditului ce a constituit sursa de venit pentru acest imobil. Astfel cum a reieșit și din interogatoriul administrat reclamantei (fila 18verso din vol. II), dar și din clauzele (filele 70-76 din vol. I) înscrise în contractele de credit cu nr. RFIS_/20.03.2008 (încheiat de părți cu Raiffeisen Bank S.A., având ca obiect creditul în sumă de 80.000 CHF), respectiv cu nr. RFIS_/27.02.2006 (încheiat de părți cu Raiffeisen Bank S.A., având ca obiect creditul în sumă de 15.200 EUR), îndeplinirea obligațiilor rezultate din aceste contracte a fost garantată cu imobilul aflat în proprietatea părinților pârâtului-reclamant reconvențional, înscris în CF nr._ Satu M. (fila 62 din vol. I). Contrar aprecierii reclamantei, acest aspect prezintă relevanță în cauză din perspectiva riscului riscul urmăririi silite în caz de neplată. Astfel, la interogatoriu, reclamanta-pârâtă reconvențională a mai recunoscut că, după despărțirea în fapt, au achitat ratele la bancă în mod alternativ o perioadă, iar apoi aceste rate au fost achitate doar de către reclamant (fila 18verso din vol. II). Or, după cum a arătat și reclamanta, instanța nu poate interveni față de conținutul drepturilor și obligațiilor părților rezultate din contractele de credit menționate mai sus, fiecare dintre părți fiind ținută în solidar la achitarea ratelor bancare. Or, în contextul în care riscul imediat al urmăririi silite în caz de neplată este suportat de părinții pârâtului-reclamant reconvențional (ipoteca fiind un drept real ce grevează imobilul), este în interesul acestuia din urmă să urmărească achitarea ratelor bancare la timp și, tot astfel, se justifică atribuirea către acesta a imobilului pentru care au fost contractate aceste credite bancare. În schimb, în situația în care acest imobil ar fi atribuit în proprietatea exclusivă a reclamantei, el fiind liber de sarcini, nu ar exista inconveniente dacă s-ar dori înstrăinarea acestuia, riscul insolvabilității fiind suportat de către părinții reclamantului. Or, este necesar ca sistarea indiviziunii să se facă ținându-se cont de toate consecințele pe care hotărârea de față le-ar putea produce astfel încât să nu fie antrenate efecte juridice vădit contrare intereselor legitime ale fiecăreia dintre părți.

Pentru aceste considerente, instanța a dispus sistarea stării de indiviziune, astfel: a atribuit în proprietatea exclusivă a reclamantei-pârâte reconvenționale C. B. M. imobilul situat în loc. Vetiș, .. 34, jud. Satu M., înscris în CF nr._ Vetiș Vetiș (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. 2304 Vetiș), nr. cad. 3318, în natură teren intravilan, în suprafață de 500 mp, cu o construcție ridicată în roșu, având valoarea de circulație de 168.700 lei, conform raportului de expertiză efectuat de ing. M. A., depus la filele 49-62 din vol. II al dosarului; a constatat că reclamanta-pârâtă reconvențională C. B. M. datorează pârâtului-reclamant reconvențional Ș. M. D. o sultă în cuantum de 101.220 lei reprezentând 60% din contravaloarea bunului imobil ce i-a fost atribuit în proprietatea exclusivă; a atribuit în proprietatea exclusivă a pârâtului-reclamant reconvențional Ș. M. D. imobilul situat în loc. Vetiș, .. 33/a, jud. Satu M., înscris în CF nr._ Vetiș (provenit din conversia de pe hârtie a CF nr. 1058 N Vetiș), nr. cad. 3285, în natură arabil intravilan, în suprafață de 2.650 mp, curți-construcții cu suprafața de 500 mp, casă de locuit tip P+M, având valoarea de circulație de 373.100 lei, conform raportului de expertiză efectuat de ing. M. A., depus la filele 49-62 din vol. II al dosarului; a constatat că pârâtul-reclamant reconvențional Ș. M. D. datorează reclamantei-pârâte reconvenționale C. B. M. o sultă în cuantum de 149.240 lei reprezentând 40% din contravaloarea bunului imobil ce i-a fost atribuit în proprietatea exclusivă.

De asemenea, instanța a constatat că, în timpul căsătoriei dintre părți, acestea au contractat următoarele datorii comune: contractul de credit cu nr. RFIS_/20.03.2008, încheiat de părți cu Raiffeisen Bank S.A., având ca obiect creditul în sumă de 80.000 CHF, respectiv contractul de credit cu nr. RFIS_/27.02.2006, încheiat de părți cu Raiffeisen Bank S.A., având ca obiect creditul în sumă de 15.200 EUR (filele 70-76 din vol. I)

Conform art.32 C.fam. (act normativ aplicabil în raport de data încheierii căsătoriei), soții răspund cu bunurile comune pentru: a) cheltuielile făcute cu administrarea oricăruia dintre bunurile lor comune; b) obligațiile ce au contractat împreună; c) obligațiile contractate de fiecare dintre soți pentru împlinirea nevoilor obișnuite ale căsniciei; d) repararea prejudiciului cauzat prin însușirea de către unul dintre soți a unor bunuri proprietate publică, dacă prin aceasta au sporit bunurile comune ale soților. Prin urmare, spre deosebire de prezumția comunității de bunuri, consacrate de art. 30 C.fam., în cazul datoriilor consacrate de fiecare dintre soți (cu anumite excepții, consacrate de art. 32 C.fam.), sarcina probei revine celui care susține caracterul comun al datoriei. Nefiind făcută dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de art.32 C.fam. pentru celelalte datorii invocate prin cererea reconvențională, instanța a constatat că aceasta este neîntemeiată sub acest aspect.

Ținând seama de principiul egalității enunțat mai sus, instanța a dispus achitarea de către fiecare parte a cotei de ½ din ratele aferente creditelor bancare menționate mai sus, această dispoziție neproducând efecte juridice în raport cu banca, terț față de cadrul procesual stabilit, în sensul că, față de aceasta, părțile vor fi ținute în continuare în solidar la restituirea împrumutului. În acest sens, instanța a constatat că părțile nu au propus o altă formă de partaj pentru datoria comună, reclamantul declarându-se de acord cu achitarea ratelor în întregime în condițiile propunerii de tranzacție pe care a formulat-o la termenul de judecată din data de 04.09.2014 (filele 110-111), propunere pe care, însă, reclamanta nu a acceptat-o.

Ținând seama de cele de mai sus, instanța a constatat că reclamanta-pârâtă reconvențională C. B. M. are față de pârâtul-reclamant reconvențional Ș. M. D. o datorie în cuantum de 9.600 lei, reprezentând ½ din sumele achitate de pârâtul-reclamant reconvențional Ș. M. D. cu titlu de rate bancare în perioada iulie 2013 – octombrie 2014 (filele 84-94, 117-118 din vol. II). În acest sens, instanța a constatat că reclamanta-pârâtă reconvențională C. B. M. nu a contestat susținerile pârâtului din propunerea de tranzacție, iar la interogatoriu a recunoscut faptul că pârâtul a achitat în ultima perioadă ratele bancare.

Astfel, față de cele de mai sus, în temeiul art. 1.616-1.617 C.civ., instanța a compensat sultele datorate de părți până la concurența sumei mai mici, sens în care a constatat că pârâtul-reclamant reconvențional Ș. M. D. datorează reclamantei-pârâte reconvenționale C. B. M. suma de 48.020 lei cu titlu de sultă. Raportat la aceleași prevederi, instanța a compensat suma de bani datorată de reclamanta-pârâtă reconvențională C. B. M. conform celor de mai sus (în cuantum total de 9.600 lei) cu sulta datorată de pârâtul-reclamant reconvențional Ș. M. D. (în sumă de 48.020 lei), sens în care a obligat pârâtul-reclamant reconvențional Ș. M. D. să plătească reclamantei-pârâte reconvenționale C. B. M. suma de 38.420 lei cu titlu de sultă, în termen de cel mult 6 luni de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

Totodată, pentru considerentele expuse mai sus, instanța a respins ca neîntemeiate celelalte pretenții. În temeiul art. 276 C.proc.civ., instanța a compensat cheltuielile de judecată. Ținând seama de pasivul ce scade valoarea bunurilor dobândite de părți în proprietate exclusivă, instanța nu a făcut aplicarea prevederilor art. 50² din OUG nr. 51/2008, referitoare la obligarea beneficiarului ajutorului public la restituirea acestuia în situația în care dobândește bunuri sau drepturi de creanță a căror valoare, respectiv cuantum, depășește de 10 ori cuantumul ajutorului public acordat.

Împotriva acestei hotărâri reclamanta a declarat apel, solicitând admiterea apelului, modificarea sentinței atacate, în felul următor:

- să se constate că în timpul căsătoriei cu intimatul, au dobândit următoarele bunuri imobile:

• imobilul înscris în CF nr.1058 N Vetiș, situat în Vetiș, ..33A, jud.Satu M., căruia în natură corespunde casa de locuit parter și mansarda în stare finisată, teren aferent 500 mp si teren arabil intravilan în suprafață de 2650 mp,

• imobilul înscris în CF nr._ Vetiș, provenit din conversia pe hârtie a CF nr.2304 Vetiș, nr.cadastral 3318, situat în Vetiș, ..34, căruia în natură corespunde teren intravilan în suprafață de 500 mp, teren pe care se află construită una casa de locuit în roșu,

- să se constatate că la dobândirea bunurilor comune, reclamanta are o contribuție exclusivă, constând în contravaloarea apartamentului bun propriu avut înainte de încheierea căsătoriei vândut în timpul căsătoriei cu suma de 60.000 lei si 20.000 lei bunurile din apartament;

- să se constate că la dobândirea bunurilor comune are o contribuție exclusivă constând în sumele de bani primite de către aceasta de la părinții ei, si care reprezintă contravaloarea unor lucrări de construcții efectuate la ridicarea casei de la nr.33/A constând în:

- 12.000 lei contravaloarea manoperei pentru ridicarea casei de la nr. 33/A - în roșu,

- 1930 lei - gard din șipci de scândură - material si manoperă,

- gard de metal la . metal 1185 lei materialele si 1120 lei manoperă,

- 3625 lei - stâlpii metalici pentru gardul din șipci de lemn,

- 4.000 lei material si 1600 lei manoperă, pavajul din curte,

- 480 lei manopera si contravaloarea a două dale de beton 400 lei, la podul de intrare în curte,

- manopera 300 lei pentru canalizarea pentru ape pluviale,

- 1930 lei - terasa casa spate - materiale si manoperă,

- 440 lei - terasa din fața casei - materiale si manoperă,

- 6100 lei - transportul muncitorilor la efectuarea construcțiilor 61 zile -100 lei/zi,

- 700 lei, masa de prânz asigurată muncitorilor,

- să se constate contribuția reclamantei exclusivă la dobândirea bunurilor comune constând în suma de 40.000 lei, sumă cu care a fost achiziționat imobilul teren de 500 m.p. si construcția de pe teren, de la nr.34, bani primiți de către reclamantă, care au fost virați de către mătușa ei R. M., în contul pârâtului, sumă cu care a achitat contravaloarea imobilului;

- să se constate contribuția reclamantei exclusivă la dobândirea bunurilor comune constând în suma de 1920 lei pentru demolarea casei vechi si de 1280 lei manopera pentru podul de la casa de la nr. 34, achitat de părinții acesteia;

- solicită partajarea bunurilor comune, în natură, prin atribuirea imobilului înscris în CF nr.1058 N Vetiș, situat în Vetiș, ..33A jud.Satu M., căruia în natură corespunde casa de locuit parter si mansardă, în stare finisată, teren aferent 500 mp și teren arabil intravilan în suprafață de 2650 m.p., reclamantei, atribuirea imobilul înscris în CF nr._ Vetiș, provenit din conversia pe hârtie a CF nr.2304 Vetiș, nr.cadastral 3318, situat în Vetiș, ..34, căruia în natură corespunde teren intravilan în suprafață de 500 m.p., teren pe care se află construită una casă de locuit în roșu, cu obligarea pârâtului la plata unei sulte în favoarea reclamantei, pentru egalizarea loturilor, având în vedere si contribuția personală a reclamantei la dobândirea bunurilor comune, precum si ratele achitate din credit de către intimat si reclamantă de la pronunțarea divorțului până în prezent;

- solicită să se dispună întabularea dreptului de proprietate dobândit în cartea funciară nr.1058 N Vetiș, în favoarea reclamantei asupra imobilului a cărei atribuire a solicitat-o situat în Vetiș, ..33/A, iar în favoarea intimatului asupra imobilului situat în Vetiș, ..34;

- cu privire la creditele contractate în timpul căsătoriei, instanța nu poate să dispună cotele în care aceste credite să se achite în continuare, pentru că în felul acesta intervine în contractul de credit, ca atare solicită reclamanta înlăturarea din hotărâre a dispoziției instanței de fond prin care obligă fiecare parte la achitarea cotei de 1/2 parte din ratele aferente creditelor bancare;

- solicită compensarea cheltuielilor de judecată constând în taxa de timbru si onorar experți, în fața instanței de fond, având în vedere cheltuielile efectuate de fiecare dintre părți, instanța de fond nefăcând un calcul în acest sens, rezumându-se să stabilească compensarea cheltuielilor de judecată, fără să aibă în vedere cu cât a contribuit fiecare la achitarea taxei de timbru si onorarului pentru experți;

- cu cheltuieli de judecată în apel.

Prin motivele apelului se critică hotărârea primei instanțe apreciind că este neîntemeiată și dată cu încălcarea legii întrucât instanța de fond, aplicând principiul universalității bunurilor dobândite în timpul căsătoriei în mod greșit și stabilind o cotă de contribuție de 40% care include și bunurile proprii constând în donații de la părinți și valoarea bunurilor care înlocuiesc un bun propriu, condiții în care acestea nu au calitatea de bunuri comune, în condițiile art.340 lit.a), g) Cod civil.

De asemenea, arată apelanta că nu au fost arătate criteriile care au determinat reținerea unor procente diferite de 60% pentru intimat și 40% pentru apelantă.

Deși, veniturile părților sunt diferite, lucru pe care nu îl contestă, totuși nu s-a avut în vedere munca femeii în gospodărie, apelanta a făcut eforturi de a crește doi copii, a asigurat suportul necesar pentru ca intimatul să poată desfășura activitățile economice, să realizeze venituri în timp ce soția muncea în gospodărie și asigura educația și îngrijirea copiilor, fără menajeră.

Alăturat celor de mai sus, susține apelanta că nu s-a avut în vedere la stabilirea contribuției nici ajutorul părinților apelantei, tatăl acesteia care a fost uzufructuarul apartamentului în care au locuit în timpul căsătoriei a pus la dispoziția soților folosința apartamentului fără să solicite vreo contraprestație, apoi la nașterea primului copil a suportat costurile de igienizare a apartamentului și a îmbunătățit condițiile de locuit în apartament.

În privința atribuirii imobilelor, de asemenea s-a avut în vedere numai interesul intimatului deși apelanta are în grijă doi copii i s-a atribuit un imobil nefinisat, în timp ce intimatul beneficiază de tot confortul. Diferențele între cele două imobile sunt majore, a se vedea nivelul de execuție (casă în roșu pentru cel din Vetiș nr.34 și imobil finisat din aceeași localitate nr.33/A).

Pentru faptul că s-a mutat din locuința (Vetiș nr.33/A) împreună cu cei doi minori nu era suficient să reprezinte această împrejurare un criteriu de atribuire, a fost nevoită să părăsească imobilul datorită atitudinii necorespunzătoare a intimatului și pentru a asigura copiilor un climat de liniște.

Nici celălalt criteriu, reținut de instanță, nu i se pare corect apelantei, întrucât creditul a fost contractat în timpul căsătoriei iar ipoteca pe imobilul părinților intimatului pentru o datorie comună, nu îl îndreptățește pe intimat la atribuire.

Apelanta se declară nemulțumită și critică inclusiv faptul că din valoarea bunurilor nu s-a scăzut contribuția ei exclusivă, iar ratele viitoare ale creditului nu pot fi suportate în egală măsură, apoi instanța deși îi atribuie imobilul de la nr.33/A intimatului o obligă și pe apelantă să suporte cota de ½ din acest credit, lucru care nu este corect și o prejudiciază.

Cât privește contribuția sa proprie la dobândirea bunurilor solicită a se avea în vedere:

- contractul de vânzare-cumpărare autentificat de Biroul Notarilor Publici D.-Pugner sub nr.3932 din data de 20.10.2010, din care rezultă că acest apartament a fost al apelantei înainte de căsătorie, a recunoscut intimatul la pct.3 din interogator;

- apartamentul bun propriu avut înainte de încheierea căsătoriei vândut în timpul căsătoriei cu suma de 60.000 lei si 20.000 lei bunurile din apartament dar instanțe de fond, nu se pronunță cu privire la acest apartament, deși a solicitat expres să se constate că în ce privește contravaloarea apartamentului si a bunurilor din apartament este contribuția apelantei exclusivă, în baza art.340 lit.g din NCC;

- cu privire la sumele de bani primite de către apelantă de la părinții ei, si care reprezintă contravaloarea unor lucrări de construcții efectuate la ridicarea casei de la nr. 33/A constând în:

- 12.000 lei contravaloarea manoperei pentru ridicarea casei de la nr. 33/A - în roșu, - 1930 lei - gard din șipci de scândură - material si manoperă, - gard de metal la . metal 1185 lei materialele si 1120 lei manopera, - 3625 lei - stâlpii metalici pentru gardul din șipci de lemn, - 4.000 lei material si 1600 lei manopera, pavajul din curte - 480 lei manopera si contravaloarea a doua dale de beton 400 lei, la pod de intrate în curte - manopera 300 lei, canalizare pentru ape pluviale -1930 lei, - terasa casa spate - materiale si manopera - 440 lei - terasa din fața casei materiale si manopera, - 6100 lei - transportul muncitorilor la efectuarea construcțiilor 61 zile -100 lei /zi, 700 lei, masa de prânz asigurată muncitorilor - instanța de fond le respinge, deși intimatul la interogator a recunoscut efectuarea celor enumerate din contribuția tatălui apelantei, nu a recunoscut contravaloarea acestor lucrări, însă această contravaloare a fost stabilită de exp.M.. Aceste contribuții trebuie să fie scăzute din valoarea bunurilor comune;

- cu privire la contribuția apelantei exclusivă la dobândirea bunurilor comune constând în suma de 40.000 lei, sumă cu care a fost achiziționat imobilul teren de 500 m.p. si construcția de pe teren, de la nr. 34, bani primiți de către apelantă, care au fost virați de către mătușa acesteia R. M., în contul intimatului, așa cum rezultă din actul depus la dosarul cauzei, sumă cu care a achitat contravaloarea imobilului, iar apoi suma a fost restituit mătușii de către tatăl apelantei, a dovedit cu cele două ordine de plată din care rezultă faptul restituirii sumei în două transe de câte 10.000 si 30.000 lei.

Așa cum rezultă din probele testimoniale administrate în cauză, susține apelanta, întreaga sumă de 120.000 lei cu care a fost cumpărat întregul imobil, provine de la tatăl ei și de altfel tot imobilul de la nr.34 a fost cumpărat de către părinții apelantei, părțile au încheiat un precontract având deplină încredere în ei, inclusiv în intimat (ginere n.i.). Abia la notar, tatăl apelantei s-a hotărât în data de 18 septembrie 2009, ca din întreg imobilul cei 5 ari și casa veche să fie transcris pe numele apelantei și a intimatului, ceea ce explică de ce în aceeași zi au fost încheiate ambele contracte.

Vânzătoarea casei de la nr.34, martora T. E. a confirmat că avansul înserat în antecontractul de vânzare-cumpărare din data de 12.06.2009 în sumă de 40.000 lei provine de la tatăl apelantei virat în contul intimatului (din considerente de ordin bancar, el fiind angajatul băncii nu plătea comisioane) de mătușa ei R. M., aspecte confirmate prin extrasul de cont și ordinele de plată (de 30.000 lei și 10.000 lei). De asemenea, tatăl apelantei a suportat și costurile pentru demolarea casei vechi, relevate în expertiza efectuată și de asemenea, neluate în seamă de prima instanță, pentru stabilirea contribuției proprii la dobândirea bunurilor comune.

Se critică modul de apreciere reținut de prima instanță, față de contribuția intimatului la dobândirea bunurilor, considerând că probele de care s-a folosit au fost fabricate pro causa, inclus acea chitanță datată 2 august 2007, fără a se observa că actul autentic a fost încheiat la 21 mai 2007, unde se specifică achitarea integrală a prețului într-un act autentic care face deplină dovadă în acest sens. Apelanta susține că din cota parte cuvenită ca moștenire, părinții intimatului au cumpărat un autoturism, suma fiind investită în acest bun și nu pentru achiziționarea de imobile (casă+teren).

Solicită față de motivele invocate, admiterea apelului, schimbarea în parte a hotărârii și înlăturarea inclusiv a dispoziției de compensare a cheltuielilor de judecată.

În drept, invocă art.286 Cod de procedură civilă.

Prin întâmpinare și concluziile scrise, intimatul a solicitat respingerea apelului ca nefondat și obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate în apel.

În motivare arată că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, în cuprinsul hotărârii se reține o stare de fapt corectă raportat la probatoriul administrat, precum si dispozițiile legale aplicabile în cauză.

Astfel, în mod corect se reține aplicabilitatea dispozițiilor art. 669-686 C.civ. nou, în cauză, raportat la prevederile art. 66 alin. 1 și 2 din Legea 71/2011, precum și dispozițiile art.673 ind.1-14 și următoarele C.pr.civ. vechi privind procedura partajului.

Este de menționat, arată intimatul, faptul că în ședința publică din data de 09.09.2013, părțile s-au învoit prin înțelegerea încheiată la data de 06.09.2013, cu privire la partajarea bunurilor mobile în conformitate cu art. 673 ind. 4 alin. 3 C.pr.civ., astfel că, în cauză, a rămas să fie soluționată masa bunurilor imobile dobândite de soți sub durata căsătoriei, precum și partajarea acestor bunuri.

Consideră intimatul că instanța de fond reține o stare de fapt corectă, raportat la probatoriul administrat în cauză, cu privire la cele două imobile care au fost dobândite de soți sub durata căsătoriei, contribuțiile lor la dobândirea acestor bunuri, precum și partajarea lor în natură.

În ceea ce privește contribuția soților la dobândirea imobilului situat în ., nr. 33/A, nu există contradicții între susținerile apelantei și ale intimatului, în sensul că acest imobil a fost achiziționat, iar construcția ridicată sub durata căsătoriei, din cele două împrumuturi bancare, contractate de intimat și apelantă, intimatul fiind angajatul băncii Raiffeisen Bank, Sucursala Satu M., calitate în care a beneficiat de o dobândă avantajoasă.

Pentru restituirea acestor credite contractate de către părți, s-au încheiat două contracte de garanție ipotecară imobiliară, de către părinții intimatului, Ș. D. și Ș. E., prin care au garantat restituirea împrumuturilor luate de apelantă și intimat, cu imobilul lor înscris în Cf_ Satu M., cu nr. top. 4775/34/b, în natură casă P+1 nivele, situată în Satu M., ./b.

Aceste două contracte de garanție imobiliare sunt notate în cartea funciară susmenționată, conform extrasului CF depus la dosar.

Prin expertiza efectuată în cauză de M. A., valoarea de circulație a imobilului din Vetiș, .. 33/A, a fost stabilită la suma de 373.100 lei, la care urmează să fie avut în vedere faptul că părțile au o contribuție comună, sumele de bani rambursate din cele două contracte de împrumut bancar sub durata căsătoriei în perioada în care au gospodărit împreună, contribuție comună care este de 89.555,29 lei, din care 70.355 lei au fost achitați împreună, iar 19.200 lei de către intimat, singur, după despărțirea în fapt.

Din această sumă restituită în contul celor două contracte de credit, intimatul arată că, după despărțirea în fapt, singur, în perioada iulie 2013-octombrie 2014, a achitat ratele lunare scadente, tocmai pentru a nu se începe executarea silită pentru neplata acestor datorii, față de garanții imobiliari, apelanta în această perioadă necontribuind cu nicio sumă de bani în contul acestor datorii.

Arată că din interogatorul luat părților în cauză, în fața instanței au recunoscut că acest imobil a fost cumpărat din cele două împrumuturi bancare, respectiv, că din primul împrumut bancar, contractat în anul 2006, au achiziționat un teren pe . M.. Acest teren a fost vândut în anul 2008, iar din prețul de 19.000 euro, obținut din vânzarea acestuia, au cumpărat imobilul de pe ./A, teren cu o casă veche pe care au demolat-o și pe care au reconstruit o casă nouă, P+ M, în prezent finisată în întregime.

Cel de-al doilea contract de credit a fost contractat de către părțile în cauză, pentru ridicarea construcției noi, din acest împrumut s-au achiziționat materiale de construcție și au finisat în întregime această casă, care în prezent este terminată.

În ce privește cel de-al doilea imobil, situat în Vetiș. .. 34, înscris în CF_ Vetiș. sub nr. cadastral 3318, în natură, în prezent, un teren intravilan în suprafață de 500 m.p., teren pe care este ridicată o construcție în roșu, de către părți, după demolarea unei construcții vechi existente la data cumpărării imobilului. Această construcție în roșu, a fost ridicată în baza autorizației de construire nr.9/30.03.2011, eliberată de Primăria comunei Vetiș și nu este înscrisă în cartea funciară.

Învederează că prin expertiza efectuată în cauză de ing. M. A., această construcție în roșu, cu teren aferent de 500 m.p., a fost evaluată ca având valoare de circulație de 168.700 lei.

Cu privire la modalitatea de dobândire a acestui imobil, cât și la contribuția părților la cumpărarea terenului de 500 m.p. cu casa veche și ridicarea casei noi, în roșu, părțile au susțineri diferite, în sensul că apelanta, în acțiunea depusă, cât și ulterior în precizarea de acțiune, susține că acest imobil a fost achiziționat integral de către părinții săi, astfel că intimatul nu are nicio contribuție la dobândirea acestui imobil.

Intimatul, susține că și acest imobil a fost achiziționat prin contribuția comună, cu ajutorul primit atât din partea părinților apelantei, cât și cu ajutorul părinților săi; care au contribuit cu sume de bani la cumpărarea acestui imobil, iar la ridicarea casei în roșu, intimatul a beneficiat de sume de bani proveniți din moștenirea după bunicul său.

Arată intimatul faptul că din antecontractul de vânzare-cumpărare depus la dosar, rezultă că imobilul situat în Vetiș, la numărul 33, a fost cumpărat de către părțile în cauză, respectiv, întregul imobil înscris în Cf 2304 N Vetiș, sub nr. cadastral 3318, în suprafață de 500 m.p., cu casa veche, precum și un teren arabil intravilan, înscris în Cf 465 N Vetiș, sub nr. cadastral 401/14/a, în suprafață de 2650 m.p., situat în spatele imobilului de sub nr. cadastral 3318, fiind achiziționat cu suma de 120.000 lei. Această sumă a fost achitată în trei rate, respectiv 40.000 lei s-a achitat cu titlu de avans la data semnării antecontractului de vânzare-cumpărare, Ia data de 12.06.2009, s-a mai achitat suma de 40.000 lei, iar în data de 30.07.2009, diferența de 47.000 lei.

În baza antecontractului de vânzare-cumpărare, s-au încheiat două contracte de vânzare-cumpărare autentice. Astfel, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat la data de 18.09.2009, cu nr. 3362 de către BNP Pugner D., aceiași vânzători au vândut apelantei și intimatului în cauză, imobilul înscris în CF 2304 N Vetiș, cu teren în suprafață de 500 m.p. și cu construcția veche existentă.

În contractul autentic de vânzare-cumpărare s-a menționat că prețul este de 40.000 lei și că a fost achitat înainte de semnarea acestuia de către cumpărători „în mod real".

Pentru imobilul înscris în CF 465 N Vetiș, sub nr.cadastral 401/14/a, în suprafață de 2650 m.p., inclus în același antecontract de vânzare-cumpărare încheiat de părțile în cauză, contractul autentic de vânzare-cumpărare se încheie prin același notar public, în favoarea cumpărătorilor C. V. V. și C. M., părinții apelantei. Și în acest contract s-a menționat faptul că s-a achitat prețul integral și că în mod real s-a plătit acea sumă.

Este de menționat, arată intimatul, faptul că achitarea prețului din antecontractul de vânzare-cumpărare este cel real și că sumele de bani arătate în antecontractul de vânzare-cumpărare au fost plătite din contul intimatului deschis la Raiffeisen Bank Sucursala Satu M., unde era angajat.

Susținerea apelantei că prețul a fost achitat integral de părinții săi, consideră intimatul că, raportat la probele care au fost administrate în cauză, nu poate fi primită, deoarece, conform actelor bancare depuse la dosar, rezultă că la data respectivă părțile au avut economii importante depuse în bancă, în contul intimatului, cont în care a fost depus și un împrumut bancar ridicat de părinții intimatului la data de 30.06.2009, încheiat cu BCR Satu M., conform adresei 1329/26.02.2014, în sumă de 3900 euro.

În acest cont a fost virat și prețul imobilului vândut, din moștenirea familiei intimatului, cumpărătorul acestui imobil fiind M. M. D., audiat în fața instanței, care confirmă că prețul imobilului cumpărat de el a fost depus în contul intimatului. De altfel, la dosar s-a depus și o chitanță de mână semnată de acest martor și intimat pentru primirea prețului.

În acest cont al intimatului s-a mai depus prin ordin de plată și o sumă de 40.000 lei de către mătușa apelantei, R. M., sumă care, de asemenea, a fost folosită la cumpărarea acestor imobile.

Arată că s-a procedat la aceste depuneri bancare și transferul sumelor, deoarece intimatul, fiind angajatul băncii era scutit de plata unor comisioane. Motivul real pentru care mătușa apelantei a virat suma de 40.000 lei în contul intimatului, era aceea că al doilea contract autentic de vânzare-cumpărare, pentru terenul în suprafață de 2650 m.p., a fost încheiat pe numele părinților apelantei, C. V. V. și C. M. și nu pe numele părților în cauză.

De asemenea, apelanta a mai susținut că la construcția acestei case în roșu, a învestit sume de bani care provin din prețul apartamentului, bun propriu, avut înainte de căsătorie, precum și din contravaloarea unui autoturism marca Matiz, care a fost vândut sub durata căsătoriei, fiind dobândit anterior încheierii căsătoriei cu intimatul.

Consideră intimatul că în cauză nu s-a dovedit prin probe concludente învestirea acestor sume în bunuri comune, chiar dacă ar fi reală susținerea apelantei, așa cum a arătat mai sus și părinții intimatului, prin creditul contractat, precum și prin vânzarea acelei moșteniri, a primit diferite sume de bani, care au fost învestite în realizarea construcției noi.

În ce privește criticile în concret, formulate de apelantă în apelul declarat, intimatul consideră că sunt neîntemeiate.

În principal, se invocă faptul că se aplică în mod greșit de către instanță principiul universalității bunurilor dobândite în timpul căsătoriei, încălcând, astfel, dispozițiile art.340 C.civ. nou, fiind incluse în masa bunurilor comune și bunurile ei proprii, primite cu titlu de donație de la părinți, precum și valoarea bunurilor care înlocuiesc un bun propriu.

Cu privire la această critică, instanța de fond, în mod corect reține că, în conformitate cu art. 30 alin. 1 C.fam. aplicabil în cauză, bunurile dobândite în timpul căsătoriei, de oricare dintre soți, sunt de la data dobândirii lor bunuri comune ale soților.

În ce privește gradul de contribuție al soților la dobândirea bunurilor comune, potrivit dispozițiilor art. 25 C.fam. soții au drepturi și obligații egale în căsătorie, astfel legea prezumă contribuția lor egală, la dobândirea bunurilor comune.

Aprecierea gradului de contribuție al soților se face în raport cu universalitatea bunurilor ce alcătuiesc masa partajabilă și nu în raport cu fiecare bun în parte, cum încearcă apelanta să expună solicitările în apelul declarat, prin reținerea unor contribuții mai mari, prin donații sau prin înlocuirea unui bun cu un bun propriu, raportat doar la unul din cele două imobile dobândite de soți sub durata căsătoriei.

Arată că această apărare a apelantei, în mod corect a fost înlăturată de instanța de fond, care reține că, la dobândirea acestor imobile au contribuit prin donații sau prin ajutoare materiale substanțiale, atât părinții apelantei, cât și părinții intimatului, luând în calcul la valoarea de investiții sumele care au fost dovedite cu contracte autentice de vânzare-cumpărare, în special cu referire la imobilul situat în Vetiș, .. 34.

Cu privire la cele două contracte autentice de vânzare-cumpărare, între declarația martorei T. E. și susținerile părților, există o contradicție flagrantă că, în realitate, imobilul proprietatea comună a părților, situat în loc. Vetiș, .. 34, constând în teren în suprafață de 500 m.p., cu o casă veche de locuit, demolată, a fost achiziționat de către părțile în cauză, iar terenurile arabile în suprafață de 2650 m.p., prin contract autentic de vânzare-cumpărare a fost achiziționat de către părinții apelantei.

Pentru aceste considerente, se apreciază că nu s-a făcut dovada cu certitudine a unui alt preț decât cel stipulat în actul autentic, instanța, în mod corect a înlăturat argumentele invocate de apelantă, că prețul pentru suprafața de 500 m.p. cu casa de locuit care a fost demolată a fost achitat integral de către părinții ei, deoarece prețul pentru ambele contracte a fost achitat din sumele de bani depuse în contul intimatului, atât de tatăl apelantei, mătușa acesteia, precum și de către părinții intimatului, precum și o sumă de bani rezultată din moștenirea primită de acesta de la părinți.

Precizează intimatul faptul că instanța de fond, de asemenea, în mod corect reține că, raportat la recunoașterile apelantei la interogator, în sensul că prețul imobilului a fost achitat din conturile intimatului și că în acest cont s-a depus conform OP din 09.06.2009, o sumă de bani de 40.000 lei, din contul mătușei apelantei, fapt necontestat de intimat, însă din ansamblul probelor administrate în cauză, rezultă că această sumă a fost depusă în contul intimatului, deoarece în favoarea părinților apelantei se încheie un contract de vânzare-cumpărare din același imobil pentru o suprafață de 2650 m.p. teren

Nu s-a confirmat prin alte probe că această sumă depusă în contul intimatului de către mătușa apelantei ar fi fost cu destinație specială de donație în favoarea acesteia.

Arată că este o certitudine ce rezultă din extrasele de cont depuse la dosar, din care rezultă că la data cumpărării acestui imobil, în contul intimatului au existat economii importante, depuse în bancă și că în această perioadă, tot în contul acestuia s-a depus și un împrumut bancar ridicat de părinții săi la data de 30.06.2009, încheiat cu BCR Satu M., în sumă de 3900 euro, precum și prețul imobilului vândut din moștenirea familiei sale, cumpărătorului, martorul M. M. C., care a declarat în fața instanței că a depus în contul pârâtului sume de bani din prețul de vânzare, în mai multe tranșe în cursul anului 2006-2007.

Instanța de fond mai reține că, din probele testimoniale administrate în cauză, rezultă că pentru lucrări la casa efectuată în Vetiș, .. 33/Ă, susținut de către apelantă că au fost executate de către familia sa, martorii au arătat că aceste lucrări au fost plătite atât de către intimat, cât și de către tatăl apelantei, iar suma mai importantă de bani, de 30._0.000 ROL, fiind achitată de intimat.

Pentru aceste considerente, intimatul apreciază că, din coroborarea tuturor probelor care au fost administrate în această cauză, nu se justifică o contribuție proprie a apelantei, la achiziționarea imobilului de pe .. 34 și că intimatul a dovedit cu probe certe faptul că a avut contribuție, la rândul lui, prin donațiile primite de la părinți, la dobândirea acestor imobile.

De asemenea, arată că instanța de fond în mod corect reține, sub aspectul probelor administrate în cauză, raportat la universalitatea masei partajabile, că intimatul a dovedit cu probe certe faptul că a avut o contribuție superioară la dobândirea bunurilor comune, prin realizarea unor venituri substanțial mai mari, în perioada căsătoriei. În acest sens, s-a depus la dosar veniturile realizate de intimat pe toate durata căsătoriei, s-au depus adeverințe de venit, fișe fiscale, apelanta recunoscând la interogatoriu că intimatul realiza venituri mult mai mari, aproximativ de 5 ori mai mari decât veniturile obținute de ea.

În toată această perioadă, apelanta era încadrată în muncă, lucra în învățământ, iar o perioadă de timp a fost în concediu pentru creșterea copiilor.

Apelanta susține că instanța de fond, în mod arbitrar a apreciat procentaj de 40% respectiv 60% pentru partajarea bunurilor comune, luând în calcul doar veniturile care au fost realizate din salarii în perioada căsătoriei, fără să aibă în vedere pe lângă veniturile părților, munca femeii în gospodărie și pentru creșterea și educarea copiilor, care constituie un component esențial și o contribuție importantă, inclusiv la dobândirea bunurilor comune.

Precizează intimatul faptul că instanța de fond, în mod corect reține că, într-adevăr, nu poate fi înlăturat sau minimalizat și aportul femeii, prin contribuția adusă la creșterea și educarea copiilor, precum și la întreținerea menajului, însă s-a dovedit că intimatul a contribuit și el cu muncile gospodărești, alături de soția sa, inclusiv la muncile fizice realizate, la cele două construcții, care au fost realizate de părți sub durata căsătoriei.

Diferența de venituri realizate de cei doi soți sub durata căsătoriei, este substanțială și acest criteriu al veniturilor periodice realizate de părți se impune a fi luat în considerare, cu prioritate în prezenta cauză, în contextul în care imobilul situat în Vetiș, .. 33/A a fost achiziționat, respectiv realizat cu un credit bancar în sumă de 80.000 CHF, iar creditele contractate pentru această construcție au fost rambursate parțial în timpul căsătoriei, exclusiv prin reținerea ratei aferente, din salariul pârâtului de la banca Raiffeisen, aspect recunoscut de apelantă la interogator.

Menționează intimatul faptul că, raportat la actele care au fost depuse la dosar, a solicitat să i se recunoască o contribuție de 3/4 parte contribuție la dobândirea bunurilor comune, în contextul răspunsurilor la interogatoriu ale apelantei, însă a acceptat hotărârea instanței de fond, în sensul că această contribuție să fie reținută la 40%, 60% în favoarea lui, ca aport la realizarea bunurilor comune dobândite sub durata căsătoriei.

Arată că apelanta a mai criticat hotărârea instanței de fond sub aspectul sistării stării de indiviziune asupra celor două imobile care au fost dobândite sub durata căsătoriei, sens în care a solicitat modificarea hotărârii pronunțate, în sensul să i se atribuie în proprietate exclusivă imobilul situat în loc. Vetiș, .. 33/A, înscris în CF_ Vetiș, la valoarea de circulație stabilită prin expertiza efectuată de M. A., expertiză care a fost însușită de ambele părți.

În raport cu criteriile prev.de art.673 ind. 9 C.pr.civ., arată că instanța de fond în mod corect la formarea și atribuirea loturilor a ținut seama de cotele de proprietate ale fiecăruia din masa bunurilor de împărțit, domiciliul actual și ocupația părților și alte asemenea criterii, astfel că, în urma partajului, atribuie în proprietatea exclusivă a intimatului imobilul situat în loc. Vetiș, .. 33/A, iar apelantei imobilul situat în loc. Vetiș, .. 34.

Precizează că motivul invocat în apel, că se impune schimbarea acestei atribuiri, pe considerentul că domiciliul copiilor a fost stabilit la apelantă, nu justifică un alt mod de atribuire, cu atât mai mult că reclamanta era aceea care, după depunerea acțiunii de divorț a plecat cu copiii de la domiciliul conjugal. Pretinsele neînțelegeri reclamate în apel nu au fost dovedite în niciun fel, de fapt, în realitate, reclamanta care a depus acțiunea de divorț nu avea nici motive serioase pentru desfacerea căsătoriei.

Comportamentul intimatului nu justifica desfacerea acestei căsătorii, cum rezultă din ansamblul probelor, acesta este un om harnic, o ajuta pe deplin pe apelantă în muncile gospodărești și în creșterea și educarea copiilor, nu consumă băuturi alcoolice, realiza venituri importante pentru întreținerea familiei.

Menționează că în fața instanței de fond, apelanta a susținut că solicită atribuirea acestui imobil în favoarea sa în proprietate exclusivă, pe considerentul că apartamentul din Satu M. unde locuiește este al părinților ei, în continuare nu mai poate să fie folosit de ea, deoarece are neînțelegeri, de această dată cu părinții. Această argumentare este o simplă susținere, deoarece apelanta s-a mutat în acest apartament cu copiii, având în considerare faptul că nu mai dorea să locuiască în aceeași casă cu intimatul, copiii frecventează grădinița și școala în Satu M., respectiv și ea lucrează în Satu M..

Susține intimatul că nu există neînțelegeri între apelantă și părinții acesteia, deoarece faptic și în prezent mama ei este aceea care în cursul săptămânii are grijă de copii, de luni până vineri, iar la sfârșit de săptămână, copiii se află ori la apelantă, ori la intimat, conform programului de vizitare convenit.

Menținerea acestei atribuiri, se justifică și sub aspectul împărțirii bunurilor mobile, dobândite de soți sub durata căsătoriei, care a fost realizată printr-o înțelegere realizată și luat act ca atare de instanța de fond, printr-o hotărâre parțială.

La această înțelegere, părțile au împărțit bunurile comune, mobile, în esență, intimatul preluând în proprietate exclusivă bunurile mobil din locuință, mobilier, aparate de uz casnic, etc., iar apelanta a luat din casă doar bunuri mai importante ca valoare, ușor de transportat.

Schimbarea modalității de atribuire ar presupune că intimatul să ia tot mobiliarul din această casă, însă nu are un loc de depozitare sau altă locuință pentru a așeza aceste bunuri.

Consideră intimatul că elementul principal reținut de către instanța de fond la atribuirea acestui imobil în proprietate exclusivă a intimatului, este acela că creditele luate pentru construirea acestui imobil ridicat de părți sub durata căsătoriei, este garantat, recunoscut de ambele părți, cu contract de ipotecă mobiliară, încheiat pe numele părinților intimatului și este înscris în Cf_ Satu M..

Acest aspect are relevanță în cauză, din perspectiva riscului urmăririi silite asupra imobilului în care locuiesc părinții intimatului în caz de neplată.

Cu privire la posibilitățile de plată a creditelor, din partea apelantei, intimatul învederează un singur aspect, că de la data despărțirii soților în fapt, aceasta nu a mai plătit nicio sumă de bani în contul acestor credite, care au fost plătite integral de intimat, cum de altfel și înainte de despărțire și chiar și după pronunțarea hotărârii în fond, sens în care anexăm dovada achitării ratelor, respectiv suma de 5500 lei și 90 euro, în contul creditelor.

Pentru această împrejurare, instanța de fond corect reține că la sistarea indiviziunii instanța trebuie să țină cont de toate consecințele pe care hotărârea pronunțată le-ar putea produce, astfel încât să nu fie antrenate efecte juridice, vădit contrare intereselor legitime ale fiecăruia dintre părți și să fie afectate chiar interesele juridice ale unor persoane terțe, care nu au participat la acest partaj.

Consideră intimatul că, mai există un argument important pentru menținerea acestei modalități de partajare, în sensul că reclamantei i s-a atribuit imobilul situat în Vetiș, .. 34, jud. Satu M., constând în casă nefinalizată și teren aferent, în suprafață de 500 m.p., situat la front, construcție care poate să fie finalizată de apelantă din sulta care a fost stabilită de către instanță, dar are relevanță și faptul că . de la front și al casei de locuit în suprafață de 2650 m.p., formează proprietatea părinților ei, C. V. V. și C. Mana, teren care nu are ieșire la front, iar în situația atribuirii acestui imobil în proprietatea intimatului, acest imobil ar urma să fie afectat de o servitute de trecere pentru ca aceștia să aibă acces la terenul din spatele casei.

Pentru aceste considerente, susține intimatul că instanța de fond în mod corect și legal a dispus partajarea în natură a celor două imobile dobândite de soți sub durata căsătoriei, la valoarea stabilită prin expertiză, ținând cont și de contribuția soților la dobândirea acestor imobile.

Consideră intimatul că, constatarea instanței de fond cu privire la datoriile comune ale soților, constând în împrumuturile ridicate prin cele două contracte de credit de la bănci și prin stabilirea cotelor de 1/2 parte a soților la aceste datorii, de asemenea, este legală și temeinică și această constatare nu are niciun efect juridic în sensul se a modifica contractul de credit încheiat cu privire la aceste împrumuturi, în sensul ca instanța să intervină în aceste contracte încheiate cu băncile.

Astfel, potrivit art.351 lit.b C.civ. nou sunt datorii comune ale soților „obligațiile pe care le-au contractat împreună".

În ce privește cheltuielile de judecată, intimatul învederează că în mod corect au fost compensate de către instanță.

În apel, a fost suplimentat probatoriul prin audierea martorilor, B. C. și R. I..

Tribunalul, examinând sentința apelată, prin prisma motivelor de apel invocate și a apărărilor cuprinse prin întâmpinare, coroborat cu probele administrate și dispozițiile legale în materie, precum și practica judiciară existentă în cauză, apreciază ca nefondat apelul, motive de următoarele:

Determinarea cotelor de contribuție ale soților reprezintă unul din motivele apelului și din criticile aduse hotărârii primei instanțe.

În cazul proprietății comune în devălmășie, dreptul de proprietate prin efectul legii sau în temeiul unui act juridic, aparține concomitent mai multor persoane fără ca vreunul să fie titularul unei cote părți determinate din acest drept.

În consecință, niciunul dintre coproprietarii devălmași nu cunoaște întinderea dreptului său și nici nu o poate cunoaște decât în urma lichidării comunității de bunuri prin partaj, ocazie cu care se stabilește cota parte a fiecărui soț.

În legislația anterioară art.36 alin.1 din Codul familiei, nu era reglementat în mod expres cum trebuie să se realizeze împărțirea de bunuri comune, respectiv în părți egale sau variabile în funcție de aport. Practica judiciară în materie a creat repere jurisprudențiale, în sensul că stabilirea cotei părți ce revenea fiecăruia dintre soți se stabilea în raport cu contribuția sa la dobândirea și conservarea bunurilor comune. Actuala reglementare din Codul civil, art.357 prevede în mod expres, criteriul legal pe baza căruia se determină cota parte, ce revine fiecărui soț adică după contribuția pe care a avut-o atât la dobândirea bunurilor comune, cât și la îndeplinirea obligațiilor comune. Până la proba contrară, se prezumă că soții au avut o contribuție egală (art.357 alin.2 Cod civil) prezumție care a guvernat și partajele judiciare efectuate sub imperiul Codului familiei, dar care a avut valoarea de prezumție legală simplă, răsturnată prin intermediul mijloacelor de probă administrate în cauză.

Este adevărat că instanțele de judecată au stabilit în mod constant cote de contribuții diferite ale soților la dobândirea bunurilor comune, ținând seama de criteriul contribuției efective a soților la achiziționarea bunurilor comune dar și de alte împrejurări de fapt, cum ar fi ajutorul primit din partea părinților pentru întreținerea gospodăriei soților sau achiziționarea de bunuri pe numele ambilor soți, inegalitatea veniturilor dintre soți, munca prestată de soție în gospodărie și creșterea copiilor fără ajutor extracasnic, aportul de ordine material al fiecărui soț.

Prin urmare, fără a limita aceste criterii redate doar ca reper jurisprudențial concluzia care se desprinde este aceea că o cotă egală se stabilește doar atunci când nu există elemente din care să rezulte o contribuție diferită a soților la achiziționarea bunurilor comune ce formează proprietatea lor devălmașă.

Verificând prin prisma acestor criterii modul în care a fost determinată contribuția diferită a soților la dobândirea bunurilor comune, respectiv de 40% pentru apelantă și de 60% pentru intimat, tribunalul reține că, prima instanță și-a argumentat prin considerentele expuse în hotărâre, motivele pentru care s-a ajuns la această diferențiere.

Analizând susținerile părților și probele administrate în primă instanță și apel, tribunalul reține că este întemeiată și legală, hotărârea primei instanțe, întrucât:

Sub durata căsătoriei părțile au contractat două împrumuturi bancare, respectiv contractul de credit bancar din 20.03.2008, pentru suma de 80.000 CHF și contractul de credit bancar din 27.02.2006 în sumă de 15.200 Euro.

Pentru restituirea acestor credite s-au încheiat două contracte de garanție ipotecară imobiliară, de către părinții intimatului, S. D. și S. E. prin care au ipotecat imobilul lor înscris în CF nr._ Satu M. cu nr.top.4745/34/b în natură casă P+1 nivele, situată în Satu M., ./b, ambele contracte fiind notate și în cartea funciară (fila 62 vol.I).

În anul 2006, părțile (apelanta și intimatul, căsătoriți în 2002) cumpără un imobil teren în suprafață de 1000 m.p. înscris în CF_ Satu M., ..cadastral_/1, cu suma de 18.000 Euro, pe care ulterior în anul 2007 îl înstrăinează cu suma de 19.000 Euro.

Comparând veniturile realizate de părți în perioada respectivă cu valoarea bunului achiziționat, rezultă că împrumutul bancar din anul 2006 a fost folosit pentru achiziționarea acestui bun, părțile prin ajutorul familiei, au putut să economisească anumite sume de bani dar nu în măsură să acopere integral prețul de 18.000 Euro, mai cu seamă că au demarat proiectul de construire al casei. Inclusiv la interogatoriu apelanta a recunoscut în parte destinația creditului bancar contractat în anul 2006.

Tot la interogatoriu aceeași parte a recunoscut că imobilul teren de 3150 m.p. situat în loc.Vetiș, nr.33/A a fost achiziționat de către părți tot în anul 2006 (contract de vânzare-cumpărare nr.7196/2006) iar construcția actualmente finalizată s-a ridicat sub durata căsătoriei prin folosirea împrumuturilor bancare și a prețului de 19.000 Euro cât s-a încasat pe terenul din Satu M., . vedea răspunsurile la interogatoriu luat apelantei pct.1-10 - fila 18-19 vol.II).

Valoarea de circulație a acestui imobil casa de locuit cu teren aferent situat în Vetiș, nr.33/A, a fost stabilită la suma de 373.100 lei conform expertizei efectuate de exp.M. A..

Din probele testimoniale administrate în suplimentarea probatoriului din apel, s-a dovedit că tatăl apelantei a efectuat prin firma de construcții anumite lucrări la imobilul, casa de la nr.33/A, descrise și de apelantă în motivele apelului pagina 2 din cererea de apel, confirmate substanțial și de martori, care însă au fost și în eroare dat fiind faptul că au participat și la lucrările de demolare de la casa veche pe locul căreia s-a ridicat în roșu imobilul de la nr.34. Nu s-a confirmat însă suportarea întregii manopere de 12.000 lei pentru ridicarea imobilului de la nr.33/A la stadiul de roșu, de către tatăl apelantei.

Cât privește cel de-al doilea imobil situat tot în Vetiș nr.34, este de reținut că inițial s-au cumpărat 500 m.p., în baza contractului de vânzare-cumpărare din 18.IX.2009, iar pe teren se află o construcție ridicată în roșu, după demolarea casei vechi, în baza autorizației de construire nr.9/30.03.2011 eliberată de Primăria Comunei Vetiș, imobil care nu este înscris în cartea funciară. Valea de circulație a fost stabilită la suma de 168.700 lei conform expertizei efectuată de expert Maszaros A..

Pentru acest imobil părțile se situează pe poziții diferite, însă susținerea apelantei că prețul de 120.000 lei a fost achitat de către părinții acesteia, nu poate fi primită, întrucât părțile dețineau economii bancare, intimatul a primit de la părinți suma de 3.900 Euro plus suma încasată din moștenirea rămasă după bunicul acestuia, relevantă fiind în acest sens depoziția martorului M. M. D. care a declarat că suma de 12.000 Euro a fost cota parte cuvenită familiei intimatului consemnată și prin chitanța de mână de la fila 68, iar de această sumă a beneficiat intimatul.

Este adevărat că în același cont a fost trimisă și suma de 40.000 lei de către mătușa apelantei, R. M., însă nu rezultă că a fost folosită pentru achiziționarea acestui teren de 500 m.p., diferența de 2650 m.p. aparține tatălui apelantei care l-a cumpărat în aceeași zi, ceea ce explică declarația martorei – vânzătoare T. E. dar care nu a făcut distincția necesară între cele două parcele de 500 m.p., respectiv de 2650 m.p. – martora declarând (fila 63 vol.I) că l-a auzit pe intimat când îl suma pe socrul său și îl întreba când se virează banii.

Nu s-a dovedit prin alte probe administrate că suma de 40.000 lei virată în contul intimatului de mătușa apelantei s-ar fi folosit numai pentru achiziționarea parcelei de 500 m.p., avansul a fost folosit pentru întreaga parcelă de 3150 m.p. iar pentru 2650 m.p. a devenit proprietar tatăl apelantei C. V., ceea ce înlătura simpla prezumție că terenul de 500 m.p. a fost cumpărat cu suma de mai sus care mai apoi s-a restituit.

Contractarea celor două împrumuturi bancare care însumate depășeau suma de 60.000 Euro, la care s-au adăugat sumele din moștenirea de care a beneficiat intimatul (12.000 Euro), suma de 3.900 Euro primită de la părinții intimatului, veniturile substanțiale realizate de intimat au reprezentat un suport financiar care să permită părților achiziționarea bunurilor și ridicarea unor construcții noi. La aceste sume care sunt dovedite prin înscrisuri, se mai adaugă și contribuția părinților apelantei, lucru care nu se contestă de către intimat, aceștia la rândul lor au oferit suportul material pentru finalizarea proiectului de familie care însă în plan personal a eșuat în urma divorțului. Poate fi admisă inclusiv ipoteza că pentru bugetul de cheltuieli al familiei a fost folosit și prețul apartamentului deținut de apelantă, mai puțin suma rezultată din vânzarea bunurilor mobile, pentru care nu există dovezi dar nici în această situație în care s-ar cumula contribuția părinților apelantei cu prețul apartamentului bun propriu al acesteia nu asigură reținerea unei contribuții exclusive la achiziționarea imobilului din Vetiș, nr.34 și nici cote părți egale de câte 50% pentru fiecare soț, lucru pe care dealtfel nici nu l-a cerut apelanta.

Diferențierea în determinarea cotei părți a soților la dobândirea bunurilor comune în proporție de 40%, respectiv 60% se justifică prin criteriul contributivității, a ceea ce efectiv a pus fiecare pentru obținerea acestei proprietăți devălmașe. Prestațiile realizate de soți în acest scop au fost diferite și inegale ca valoare economică, în parte s-au compensat veniturile mici realizate de apelantă cu ajutorul pe care l-a primit de la părinți, dar și intimatul a beneficiat de acest ajutor financiar dovedit cu înscrisuri (12.000 Euro, 3.900 Euro), astfel că balanța în aprecierea gradului de contribuție efectivă mai mare la dobândirea bunurilor comune rămâne înclinată în favoarea intimatului în proporția reținută judicios de prima instanță. Munca depusă în gospodărie de către soție și creșterea copiilor reprezintă un element esențial pentru aprecierea aportului adus în beneficiul familiei, însă din probele administrate nu rezultă că acest efort a fost exclusiv, mai cu seamă că intimatul este într-o relație apropiată cu copiii, relație care se clădește pe ceea ce s-a constituit cât timp erau mici și aveau nevoie de îngrijire. Prin urmare, nici în această privință nu poate fi acceptată doar o contribuție exclusivă, numai din parte apelantei, care totuși a beneficiat de un concediu prelungit pentru creșterea copiilor iar intimatul în acest timp s-a implicat alături de soție pentru același obiectiv dar a și realizat venituri considerabile (a se vedea fișele fiscale anexate).

În consecință, în privința determinării contribuției diferențiate a soților la dobândirea bunurilor comune și implicarea în rezolvarea problemelor și îndatoririlor comune, contribuția reținută este justificată și confirmată de intimat.

Cât privește modalitatea de partajare prin atribuirea către intimat a imobilului finisat de la nr.33/A Vetiș și atribuirea către apelantă a imobilului în stadiu de roșu de la nr.34 – Vetiș, tribunalul și în această chestiune se situează pe aceeași poziție a primei instanțe.

Pentru această atribuire au fost avute în vedere cotele diferite de contribuție ale soților dar și riscul urmăririi silite asupra imobilului în care locuiesc părinții intimatului în caz de neplată, creditul în franci elvețieni fiind unul extrem de vulnerabil în condițiile actuale. Posibilitățile de plată a creditului, din partea apelantei, nu au fost dovedite mai cu seamă că de la despărțirea în fapt nu a mai plătit ratele, sumele au fost achitate în continuare de intimat (a se vedea chitanțele depuse și în apel pentru ratele bancare din aprilie și mai 2015).

În continuare, apelanta obține venituri mult mai mici decât intimatul, așa cum era și sub durata căsătoriei, proporția fiind de 80% pentru intimat și 20% pentru apelantă care în calitate de profesor de limba engleză obține venituri modeste față de intimat.

Din extrasul de cont depus la dosar eliberat de Reiffeisen Bank Sucursala Satu M., unde era angajat intimatul în perioada 01.07.2005 – 01.07.2012, acesta a realizat un venit total de 334.928 lei iar apelanta în perioada similară avea un venit de 67.000 lei (a se vedea și veniturile apelantei dosar în apel cu ocazia soluționării cererii de ajutor public judiciar, acordarea facilității pentru asigurarea accesului liber la justiție a fost analizată și din perspectiva veniturilor realizate de petentă– fila 35).

Pe lângă aceste criterii este de reținut că părțile au împărțit inclusiv bunurile mobile din acest imobil de la nr.33/A ce a fost atribuit în proprietatea exclusivă a intimatului, or schimbarea modalității de partaj vine în contradicție chiar cu voința părților care au tranzacționat pentru împărțirea bunurilor mobile.

Trebuie reținut și faptul că ..p. face corp comun cu ..p. și nu are ieșire la stradă, iar pentru apelantă este oportună atribuirea și din perspectiva asigurării accesului, date fiind relațiile de familie.

Referitor la obligația de a suporta în continuare în părți egale de ½ parte costul creditele bancare, a ratelor de achitat conform graficului de rambursare este de observat că sumele împrumutate au fost încorporate în aceste bunuri iar ceea ce s-a împărțit este valoarea lor de circulație, care însă rămâne subordonată sarcinii de a plăti creditele. Valoarea de circulație profită ambelor părți și ceea ce s-a obținut din utilizarea creditelor (plus alte contribuții) de asemenea este în beneficiul soților cu condiția de a plăti în continuare ratele bancare pentru a se evita pierderea bunurilor în caz de neplată și prin executare silită.

Față de bancă, ambele părți rămân obligate solidar ca și titular al creditului și co-plătitor, în acest raport obligațional nu se poate interveni, în cazul în care doar unul din co-debitori achită ratele va avea acțiune în pretenții față de celălalt, însă în acest raport juridic nu are nicio calitate banca creditoare.

În consecință, potrivit art.351 lit.b) Cod de procedură civilă, datoriile comune ale soților reprezintă obligațiile care le-au contractat împreună iar în urma lichidării comunității de bunuri se impune și lichidarea acestora, ca pasiv al partajului. Modalitatea de lichidare a pasivului este aceea de a menține obligația solidară de plată a foștilor soți către bancă.

Pentru aceste considerente, tribunalul în baza art.296 Cod de procedură civilă a respins apelul ca nefondat, păstrat în tot hotărârea primei instanțe, inclusiv în privința compensării cheltuielilor de judecată, taxele de timbru au fost achitate în funcție de pretenția fiecăruia, ambele părți au beneficiat de asistență juridică și au avut costuri și deopotrivă au contribuit și la efectuarea expertizei, condiții în care se justifică această compensare a datoriilor.

În apel nu s-a făcut dovada cheltuielilor de judecată de către intimat prin urmare nu vor fi acordate, în condițiile art. 274 și urm. C.pr.civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul civil declarat de apelanta C. B. M., CNP_, domiciliată în Satu M., ., jud. Satu M., împotriva sentinței civile nr. 4058 din 30.10.2014, pronunțată de Judecătoria Satu M., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul Ș. M. D., CNP_, domiciliat în Vetiș, nr. 33/A, jud. Satu M., având ca obiect partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial.

Fără cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi: 25.06.2015.

Red.I.M.C./ 27.07.2015

Tehnored_VD / 27.07.2015

4 ex. – ..cu: C. B. M., Ș. M. D.

Jud.fond: A. P.