Pretenţii. Decizia nr. 474/2015. Tribunalul SATU MARE
| Comentarii |
|
Decizia nr. 474/2015 pronunțată de Tribunalul SATU MARE la data de 18-09-2015 în dosarul nr. 9670/296/2014*
Cod operator:_
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SATU M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 474/.> Ședința publică din 18 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE - A. D.
Judecător - R. M. E. C.
Grefier - C. L.
Pe rol fiind soluționarea apelului în materia C. administrativ și fiscal formulat de apelanta-reclamantă ADMINISTRAȚIA D. PUBLIC, cu sediul în Satu M., .. 25, jud. Satu M., împotriva sentinței civile nr. 4512/02.12.2015, pronunțată de Judecătoria Satu M. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât P. M., domiciliat în Drăgușeni, ., jud. Satu M., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal, făcut în ședința publică de azi, nu se prezintă părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
- apelul este la primul termen de judecată în urma derulării procedurii administrative;
- cererea este scutită de plata taxelor judiciare de timbru;
- procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită pentru acest termen de judecată, după care;
Președintele completului de judecată, verificând personal, constată că apelul este la primul termen de judecată după derularea procedurii administrative, este scutit de plata taxelor judiciare de timbru, iar procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită pentru termenul de azi.
Instanța invocă din oficiu excepția necompetenței funcționale a secției civile II a Tribunalului Satu M. și considerând apelul lămurit, în temeiul disp. art. 394 C.proc.civ., instanța declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra excepției.
TRIBUNALUL
DELIBERÂND
Asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.4512/02.12.2014 pronunțată în dosar cu nr.de mai sus, Judecătoria Satu M. a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta ADMINISTRAȚIA D. PUBLIC SATU M. împotriva pârâtului P. M., pentru pretenții. Nu s-au acordat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că în data de 15.10.2012 agenții constatator din cadrul Administrației D. Public au constatat că autovehiculul cu nr. înmatriculare_ a fost parcat pe . tichet de parcare, expus la loc vizibil în interiorul autovehiculului, săvârșind abaterea prevăzută de art. 37 lit. a din Anexa nr. 12 a Regulamentului de funcționare a sistemului privind controlul, limitarea și taxarea staționărilor în Municipiul Satu M., aprobat prin H.C.L. Satu M. nr. 149/27.09.2012. Față de cererea de chemare în judecată a reclamantei având ca obiect pretenții, se observă că aceasta susține că izvorul acestor pretenții îl constituie săvârșirea unei fapte ilicite, a unei abateri, de către proprietarul autoturismului parcat fără tichet de parcare, expus la loc vizibil în interiorul autovehiculului, instanța apreciind că temeiul legal al acestor pretenții este constituit de art.1349 C.civ. coroborat cu art.1357-1371 C.civ. care reglementează răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie.
Față de acestea, instanța a procedat la verificarea condițiilor prevăzute de reglementările în materie pentru a se stabili dacă se impune tragerea la răspundere a pârâtului.
Se observă că, potrivit art.1357 alin.1 și 2 C.civ., cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare, autorul prejudiciului răspunzând pentru cea mai ușoară culpă, astfel, angajarea răspunderii pentru prejudiciile cauzate prin fapta proprie presupune existența cumulată a patru condiții: prejudiciul, fapta ilicită, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, vinovăția autorului faptei ilicite și prejudiciabile.
În ceea ce privește prejudiciul, instanța a constatat că acesta este reprezentat de contravaloarea lipsei de folosință a spațiilor special amenajate pentru parcare, pe durata cât autoturismul cu nr. înmatriculare_ ocupat acele spații, fără a fi plătit tichetul de parcare.
Cu privire la existența unei fapte ilicite, se observă că cel care a parcat autovehiculul mai sus-menționat fără să plătească contravaloarea tichetului de parcare, pe spațiul special amenajat de reclamanta Administrația D. Public, a săvârșit abaterea prevăzută de art.37 lit.a din Anexa nr.12 a Regulamentului de funcționare a sistemului privind controlul, limitarea și taxarea staționărilor în Municipiul Satu aprobat prin H.C.L. Satu M. nr.149/27.09.2012, ori abaterea se încadrează în sfera faptelor ilicite, alături de contravenții, astfel, s-a constatat că este îndeplinită și această condiție.
Referitor la condiția existenței raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, instanța a constatat că și aceasta este îndeplinită, prin parcarea autovehiculului pe spațiul special amenajat de Administrația D. public fără achitarea tichetului de parcare, fiind produs prejudiciul de care s-a făcut vorbire.
În ceea ce privește a patra condiție a răspunderii civile delictuale, respectiv vinovăția autorului faptei ilicite și prejudiciabile, instanța a apreciat că nu se poate stabili cu certitudine dacă proprietarul autovehiculului cu nr. înmatriculare_ a fost și cel care a parcat acest autoturism în locul indicat și la ora indicată în notele de control menționate de reclamantă, fără a plăti tichet de parcare. Astfel cum prevede și art. 37 lit. a din Anexa nr. 12 a Regulamentului de funcționare a sistemului privind controlul, limitarea și taxarea staționărilor în Municipiul Satu M. aprobat prin H.C.L. Satu M. nr. 149/27.09.2012, poate fi sancționat pentru această abatere proprietarul, utilizatorul, deținătorul autovehiculului, ori, reclamanta nu a făcut în niciun fel dovada că proprietarul, utilizatorul sau deținătorul autovehiculului a fost acela care a parcat fără să plătească tichetul de parcare. Astfel, în temeiul art.329 Cod proc.civ., instanța a apreciat că nu s-a făcut dovada că pârâtul ar fi autorul acestei abateri.
Prin urmare, față de acestea, instanța a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Administrația D. Public, ca neîntemeiată.
Față de soluția dată, având în vedere dispozițiile art.453 Cod proc.civ. instanța a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de acest articol pentru acordarea cheltuielilor de judecată, prin urmare, a respins cererea petentului de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel (filele 2-4), apelanta-reclamantă ADMINISTRAȚIA D. PUBLIC SATU M., solicitând admiterea acestuia, cu consecința obligării pârâtului la plata sumei de 120 lei, reprezentând contravaloarea tarifului de penalizare ca urmare a abaterii reținute în sarcina sa de angajații ADP Satu M., potrivit notei de control . nr.943/866/15.10.2012; obligarea pârâtului la plata dobânzii legale penalizatoare calculate la suma în cuantum de 120 lei, de la data scadenței până la recuperarea integrală a sumei datorate, conform dispozițiilor art.1489 din Legea nr.287/2009, republicată, privind Codul civil, coroborate cu cele ale art.3 din O.G. nr.13/2011, republicată, privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Prezentarea motivelor este superfluă având în vedere că pricina a fost soluționată în baza unei excepții de ordin procedural.
Tribunalul deliberând asupra excepției invocate, reține următoarele:
Față de obiectul prezentei cauze – acțiune în pretenții si de temeiurile de fapt si de drept invocate de petentă, în baza dispozițiilor Codului civil, competența materială (sub aspect procesual, având în vedere natura cererii), aparține completelor specializate în materie civilă și nu de contencios administrativ, motiv pentru care se va declina soluționarea apelului la Secția I Civilă.
Reclamanta a înțeles să formuleze cererea de chemare în judecată potrivit dispozițiilor dreptului comun, temeiul juridic invocat constând în răspunderea civilă delictuală.
Potrivit Anexei nr. 12 a HCL Satu M. nr. 149/2012 privind Regulamentul de funcționare a sistemului privind controlul, limitarea si taxarea staționărilor în mun.Satu M., încălcarea prevederilor acestui regulament constituie fie fapte de natura delictuala, abateri (reglementate de art. 37), fie contravenții (reglementate de art. 41), iar potrivit art. 33 din regulament, în cazul depistării unui autovehicul parcat cu încălcarea prevederilor regulamentului, agenții constatatori vor întocmi si afișa sub ștergătorul de parbriz sau pe geamul lateral, actul de constatare al abaterii denumit Nota de control si înștiințare de plată, care conține informații referitoare la instituția emitentă, abaterile constatate sau natura contravenției săvârșite, modul de încheiere a procesului verbal de constatare a contravenției, sancțiunile contravenționale propuse, etc. Rezultă, așadar, că înscrisul „Nota de control si înștiințare de plată” este un act de constatare, în baza căruia fie se va încheia un proces-verbal de sancționare contravențională (în cazul contravențiilor) fie se vor declanșa proceduri judiciare, conform art. 40 (în cazul faptelor reglementate de art. 37, care nu sunt contravenții).
Înscrisul „Nota de control si înștiințare de plată” încheiat de agenții constatatori din cadrul reclamantei nu este un act administrativ, având în vedere că a fost încheiat în temeiul Anexei nr. 12 a HCL Satu M. nr. 149/27.09.2012, care la art. 40 stipulează că „Neachitarea în termen de 30 de zile calendaristice de la data somării, a tarifului de penalizare este urmată de declanșarea procedurilor judiciare pentru recuperarea tarifului de penalizare si a cheltuielilor de urmărire a abaterii”. Termenul „judiciar” nu poate avea decât semnificația din vorbirea obișnuită, adică proceduri înfăptuite prin autoritățile judecătorești, iar dacă înscrisul menționat mai sus ar fi un act administrativ, Hotărârea Consiliului Local menționată nu ar mai fi prevăzut că este nevoie de sesizarea instanțelor judecătorești pentru punerea în executare a acestuia.
Față de cele de mai sus, având în vedere că potrivit art. 33 din Anexa nr. 12 a HCL Satu M. nr. 149/2012, înscrisul Nota de control si înștiințare de plată (fila 4 fond) este un act de constatare a abaterii (a delictului), ca adresa emisă către pârâtă (fila 5 fond) este o simpla notificare si că potrivit art.40, pentru recuperarea tarifului trebuie declanșate proceduri judiciare, instanța apreciază că pentru soluționarea prezentului apel, competenta nu aparține completelor de contencios administrativ, ci completelor specializate în materie civilă, motiv pentru care va declina soluționarea apelului la Secția I Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței funcționale a Secției a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Satu M. și în consecință:
Declină în favoarea Secției l-a civilă a Tribunalului Satu M. competența de soluționare a apelului formulat de apelanta Administrația D. Public, cu sediul în Satu M., ..25, jud.Satu M., C. RO14388655, împotriva sentinței civile nr.4512/02.12.2014 pronunțată de Judecătoria Satu M. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul P. M., domiciliat în Drăgușeni, ., jud.Satu M., CNP_.
Dispune trimiterea dosarului la Secția l-a civilă a Tribunalului Satu M..
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică din 18.09.2015.
Președinte, A. D. | Judecător, R. M. E. C. | |
Grefier, C. L. |
Red.A.D./28.09.2015
Tehnored_BER /28.09.2015
Ex.4
- ..cu: Administrația D. Public Satu M., P. M.
Jud.fond: E. D.
| ← Evacuare. Decizia nr. 366/2015. Tribunalul SATU MARE | Pretenţii. Decizia nr. 470/2015. Tribunalul SATU MARE → |
|---|
