Acţiune în constatare. Decizia nr. 386/2013. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 386/2013 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 03-07-2013 în dosarul nr. 1334/306/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 386/2013
Ședința publică de la 03 Iulie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. H.
Judecător D. R. L.
Judecător M. D.
Grefier A. R. P.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra cauzei civile privind recursul formulat de recurenta reclamantă V. D. în contradictoriu cu intimatele pârâte V. A. LETIȚIA, V. LETIȚIA, C. JUDEȚEANĂ DE PENSII SIBIU, împotriva sentinței civile nr. 7995/16.11.2012 a Judecătoriei Sibiu, având ca obiect acțiune în constatare .
Cauza a fost dezbătură în data de 20 iunie 2013, când părțile prezente au pus concluzii, consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință.
INSTANȚA
Asupra recursului de față constată:
Prin sentința civilă nr. 7955/16.11.2012 pronunțată de Judecătoria Sibiu, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta V. D. împotriva pârâtelor V. Letiția și V. A. și C. Județeană de Pensii Sibiu, cu obligarea reclamantei la plata sumei de 700 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut și motivat: ” Față de manifestarea de voință a reclamantei neechivocă, ce se desprinde din ultima precizare de acțiune depusă prin Serviciul registratură din data de 04.09.2012(f. 185-188) a acțiunii în constatare introdusă la data de 01.02.2012 coroborat cu acțiunea introductivă de instanță din data de 01.02.2012, instanța reține că este învestită de către reclamantă potrivit art. 129 alin. 6 din Codul de procedură civilă, cu soluționarea unei acțiuni în constatare având drept obiect constatarea intervenirii compensării datoriei reclamantei față de pârâte în cuantum de 3280 de lei rezultată din dosarul execuțional nr. 1/2012 al B. C. cu datoria reciprocă a acestora din urmă către reclamantă conform titlul executoriu – sentința civilă nr. 754/08.02.2011 în sumă de 4253 lei, față de dispozițiile art. 1143, 1144 din Codul civil(1864) și art. 1616, 1617 Cod civil.
Din dosarul execuțional nr. 1/2012 al B. C.(f. 105-117) coroborat cu adresa nr. 9335/25.05.2012 emisă de C. Județeană de Pensii Sibiu – întâmpinare (f. 135) prin care se arată că în lunile martie 2012 – aprilie 2012 C. Județeană de Pensii Sibiu a reținut și virat întreaga sumă pentru care s-a instituit poprire, respectiv debitul datorat și cheltuielile de executare din dosarul execuțional amintit, la data adresei poprirea fiind executată, se reține că pentru executarea sentinței civile nr. 4238/2011 a Judecătoriei Focșani s-a formulat cerere de executare silită de către creditor înregistrată sub nr. 1/2012 la executorul sus menționat, dosar în care a fost emisă somația de executare nr. 1/17.01.2012 pentru suma de 3281, 65 lei. Suma amintită în urmă a fost executată prin poprire în lunile martie 2012 – aprilie 2012, în condițiile în care C. Județeană de Pensii Sibiu a reținut și virat întreaga sumă ce se executa în baza adresei de înființare a popririi nr. 1/17.01.2012 emisă de B. C..
În speță, s-a reținut că, de la principiul potrivit căruia compensația operează de drept există excepția potrivit căreia acesta nu operează în condițiile în care părțile au făcut acte incompatibile cu stingerea, prin compensație, a datoriilor reciproce, printre care se încadrează și ipoteza când unul dintre cei doi creditori reciproci între care se dorește a se constata intervenită compensația legală, urmărește pe celălalt și acesta nu-i opune compensația.
Or, așa cum s-a arătat mai sus, în dosarul execuțional nr. 1/2012 al B. C. au fost emise acte de executare (somație și poprire la data de 17.01.2012) ce nu au fost anulare pe calea contestației la executare, suma pusă în executare împotriva reclamantei fiind executată prin poprire.
În contextul expus, neopunerea compensației de către reclamantă, în cadrul procedurii executării silite prin formularea unei contestații la executare împotriva actelor emise în cadrul dosarului execuțional nr. 1/2012 al B. C. unde se realiza procedura de urmărire a bunurilor reclamantei debitoare în vederea executării silite a sumei de 3281, 65 lei, procedură ce a culminat cu executarea sumei prin poprire, face ca, principiul potrivit căruia compensația operează de drept să nu fie incident în cauză, astfel încât, cererea privind constatarea intervenirii compensării datoriei reclamantei față de pârâte în cuantum de 3280 de lei rezultată din dosarul execuțional nr. 1/2012 al B. C. cu datoria reciprocă a acestora din urmă către reclamantă conform titlul executoriu – sentința civilă nr. 754/08.02.2011 în sumă de 4253 lei, se privește a fi neîntemeiată urmând a fi respinsă ca atare.
În baza art. 274 Cod procedură civilă s-a dispus obligarea reclamantei să plătească pârâtelor V. LETIȚIA și V. A. LETIȚIA suma de 700 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată(onorariu avocat conform chitanță nr. 062/05.11.2012)”.
Împotriva acestei hotărâri reclamanta a declarat apel în termen, motivat și legal timbrat, solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinței atacate și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
Din motivarea apelului se reține că instanța de fond a „ reinventat” regimul juridic al compensației din perspectiva reglementării vechiului cod civil, cu o interpretare incorectă a disp. art. 1143-1153, fiind astfel, se arată în continuare, complet străină de unele instituții ale dreptului civil.
În fine apelanta arată că prin probele depuse la dosar s-a dovedit că sunt îndeplinite toate condițiile de plată prin compensarea creanțelor din perspectiva titlurilor executorii.
Apelul nu a fost motivat în drept.
Față de obiectul cauzei deduse judecății instanța a calificat calea de atac ca fiind recursul.
Intimații prin concluziile scrise solicită respingerea recursului cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând sentința atacată sub aspectul motivelor invocate și în condițiile art. 304 1 Cod procedură civilă instanța apreciază ca nefundat recursul pentru următoarele considerente:
Recurenta a investit instanța de fond cu o acțiune a cărei obiect după precizările făcute, a fost calificat corect de instanță ca fiind acțiune în constatarea intervenirii compensației datoriei reclamantei față de pârâte.
Din probatoriul administrat raportat la actele de executare inițiate în dosarul execuțional nr. 1/2011 a B. C. și obiectul cauzei deduse judecății în mod corect a reținut, instanța că în prezenta cauză nu operează compensația de drept întrucât s-au emis acte de executare ce nu au fost anulate, suma pusă în executare împotriva reclamantei fiind executată prin poprire.
De altfel reclamanta nu și-a motivat în drept acțiunea deși are pregătirea juridică necesară ca fost magistrat, iar în prezenta cale de atac de asemenea nu se aduc critici hotărârii în limita prevederilor art. 304 Cod procedură civilă ci motivele invocate sunt aprecieri prezumate ale recurentei ce survin considerentelor hotărârii contestate.
Pentru considerentele expuse în condițiile art. 312(1) recursul astfel cum a fost formulat va fi respins ca nefondat.
Conform art. 274 Cod procedură civilă recurenta va fi obligată să plătească intimatelor V. suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge recursul declarat de recurenta V. D. împotriva sentinței civile nr. 7995/2012 a Judecătoriei Sibiu pe care o menține.
Obligă recurenta să plătească intimaților suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 03.07.2013.
PREȘEDINTE Judecător Judecător
C. H. D. R. L. M. D.
Grefier
A. R. P.
Red. M.D. 11.07.2013
Tehnored. P.R.11.07.2013
6 EX.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 498/2013. Tribunalul SIBIU | Pretenţii. Decizia nr. 255/2013. Tribunalul SIBIU → |
|---|
