Grăniţuire. Sentința nr. 4020/2013. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4020/2013 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 16-09-2013 în dosarul nr. 6531/306/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr.179
Ședința publică de la 16 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: V. C. D.
Judecător :C. H.
Grefier: M. M.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de către reclamantul O. I.-I. împotriva sentinței civile nr.4020 din 24.05.2012 pronunțată de Judecătoria Sibiu, în contradictoriu cu intimatul J. Ș., având ca obiect – grănițuire.
Fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei, după care ;
Cauza a fost dezbătută în ședința publică din data de 2.09.2013 când părțile prezente au pus concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi ,încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 4020/24.05.2012, pronunțată de Judecătoria Sibiu, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de pârâtul O. I.- în contradictoriu cu pârâtul J. Ș. și în consecință, s-a stabilit linia de graniță dintre imobilul proprietatea reclamantului înscris în CF 4037 Ocna Sibiului nr. top. 678,679 și situat administrativ în Ocna Sibiului .. 1 jud. Sibiu și imobilul proprietatea pârâtului înscris în CF 6766 Ocna Sibiului nr. top. 681,682,683,684 și situat administrativ în Ocna Sibiului . jud. Sibiu pe aliniamentul 9-10-52-14-51 conform suplimentului la raportul de expertiză tehnică topografică Anexa 2, care face parte integrantă din prezenta hotărâre. S-au respins celelalte cereri ale reclamantului, precum și cererea pârâtului privind plata cheltuielilor de judecată
Instanța de fond a reținut că sub nr._ s-a înregistrat la Judecătoria Sibiu acțiunea civilă formulată și precizată de reclamantul O. I. I. în contradictoriu cu pârâtul J. Ș. solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună stabilirea liniei de graniță dintre imobilul proprietatea reclamantului înscris în CF 4037 Ocna Sibiului nr. top. 678,679 și situat administrativ în Ocna Sibiului .. 1 jud. Sibiu și imobilul proprietatea pârâtului înscris în CF 6766 Ocna Sibiului nr. top. 681,682,683, 684 și situat administrativ în Ocna Sibiului . jud. Sibiu; să se dispună obligarea pârâtului la demolarea construcției și anexelor ridicate pe terenul proprietatea reclamantului, iar în caz de refuz să fie autorizat reclamantul să efectueze lucrările necesare, pe cheltuiala pârâtului. Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt se arată că reclamantul este proprietarul imobilului înscris în CF 4037 Ocna Sibiului nr. top. 678,679 și situat administrativ în Ocna Sibiului .. 1 jud. Sibiu învecinat cu imobilul proprietatea pârâtului înscris în CF 6766 Ocna Sibiului nr. top. 681,682,683, 684. Se maia arată că la sfârșitul lunii martie 2011 pârâtul a demarat edificarea unei construcții pe terenul identificat la punctual 1 al acțiunii, dărâmând gardul și
construind atât pe proprietatea sa cât și pe proprietatea reclamantului, deplasând amplasamentul gardului cu aproximativ un metro pe o lungime de aproximativ 10 metri.
În drept, art. 584 C.civ, art. 480 și urm. C.civ.
Ulterior reclamantul a precizat acțiunea arătând că suprafața ocupată abuziv de pârât este de 100 mp cu o valoare estimată de 500 lei.
În baza art. 115 C.pr.civ. pârâtul și-a exprimat poziția procesuală prin întâmpinare (f.19) solicitând admiterea în parte a acțiunii reclamantului doar în ceea ce privește stabilirea liniei de graniță și respingerea petitului doi cu privire la demolarea construcțiilor edificate având în vedere că acestea au fost edificate în limitele certificatului de urbanism și autorizației de construire.
În probațiune s-au depus la dosarul cauzei înscrisuri.
În considerentele sentinței prima instanță a reținut că reclamantul este proprietarul imobilului înscris în înscris în CF 4037 Ocna Sibiului nr. top. 678,679 și situat administrativ în Ocna Sibiului .. 1 jud. Sibiu, iar pârâtul este proprietarul imobilului învecinat, înscris în CF 6766 Ocna Sibiului nr. top. 681,682,683, 684 și situat administrativ în Ocna Sibiului . jud. Sibiu.
În temeiul art 584 c civ, grănițuirea, ca operațiune de determinare prin semne exterioare a limitelor dintre proprietățile învecinate, în caz de conflict, se realizează pe cale judecătorească nu numai atunci când între proprietăți nu au existat niciodată semne exterioare de hotar, ci și în situația în care există, dar sunt controversate. Atâta timp cât controversa există, acțiunea în grănițuire urmează să fie admisă în vederea curmări controversei existente, chiar dacă limitele dintre terenurile limitrofe se stabilesc pe linia actuală de hotar. În speță, linia de graniță existentă în teren pe aliniamentul gardului despărțitor edificat de pârâți în anul 2004 este contestată de reclamanți.
În speță, semne de hotar între cele două proprietăți există, dar ele sunt contestate de părți.
Din depoziția martorului P. M. (f.90) se reține că în urma unei sesizări s-a deplasat la fața locului și a constat în urma verificării documentației vizată de OCOT în baza căreia s-a emis autorizația că această documentație era respectată, iar delimitarea proprietăților prin stâlpi de beton cu plasă de sârmă exista de mai mult timp, aceeași linie de graniță existând și atunci când pârâtul a cumpărat terenul.
Pentru efectuarea operațiunilor de determinare prin semne exterioare a limitelor dintre proprietățile învecinate instanța a încuviințat proba cu expertiza tehnică topografică și un supliment la expertiza tehnică topografică.
Concluzia expertului care a efectuat expertiză tehnică topografică și suplimentul la expertiză (f. 48,79) în cauză s-a sprijinit pe planul de carte funciară existent la Primăria Ocna Sibiului, respectiv schița de carte funciară pentru înscrierea în CF a terenului în baza H.G. nr. 834/1991, dând eficiență dreptului de proprietate iar nu folosinței actuale, în acest caz limita de graniță fiind pe clădire. Se mai arată de către expert că planul de cadastru întocmit în anul 1980 înainte ca antecesorul reclamantului să devină proprietar seamănă cu schița de cf și planul de punere în posesie din anul 1986 (anexa 4).
Astfel, potrivit suplimentului la raportul de expertiză tehnică topografică întocmit de exp. P. M., însușit de instanță, linia de graniță dintre cele două imobile ,conform documentației cadastrale emisă în baza H.G. nr. 834/1991 și care a stat la baza înscrierii terenului dobândit de pârât în CF, este dată de aliniamentul punctelor 9-10-52-14-51 din Anexa 2 la suplimentul de expertiză, situație în care suprafața ocupată de pârât din terenul reclamantului este de 198 mp.
Cu privire la construcțiile edificate de pârât s-a reținut că acesta este constructor de bună credință, efectuând lucrările cu respectarea autorizației de construire și fără ca reclamantul să se opună edificării construcțiilor, astfel că devin incidente dispozițiile art. 494
C.civ., care împiedică demolarea construcțiilor sau ridicarea lucrărilor, situație în care petitul doi al acțiunii reclamantului a fost respins.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel O. I. L. solicitând modificarea sentinței și admiterea acțiunii în totalitate, cu stabilirea liniei de graniță pe aliniamentul 9, 20, 50 din Anexa 1 a suplimentului la raportul de expertiză; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului s-a arătat că instanța de fond a interpretat greșit probele administrate, iar situația de fapt reținută nu corespunde realității. Instanța de fond nu a ținut cont de înscrisurile depuse de reclamant la dosarul cauzei și care probau dreptul său de proprietate asupra imobilului cu nr. top. 678, 679. Prin linia de graniță astfel cum a fost stabilită de prima instanță s-a adus o atingere gravă dreptului de proprietate al reclamantului, garantat de Constituție.
Din actele de la dosar rezultă că la momentul cumpărării, imobilul reclamantului se învecina cu cel al intimatului pârât pe aliniamentul 9, 20,50 din anexa 1 a suplimentului la expertiza. In acest context construcțiile edificate de intimat depășesc linia de graniță.
Pe de altă parte, dispozițiile HG 834/1991 la care face referire expertiza nu sunt opozabile apelantului, dreptul de proprietate, fiind inalienabil, neputând fi afectat nici măcar de prevederile unei hotărâri de guvern.
Un alt aspect din care rezultă că intimatul a încălcat dreptul de proprietate al apelantului este și faptul că suprafața de carte funciară a imobilului intimatului este de 1025 lei, iar din măsurătorile expertului rezultă că acesta folosește o suprafață de 1236 mp.
În drept au fost invocate prevederile art. 282 și urm. Cod pr. civilă.
Intimatul J. Ș. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului , cu motivația, în esență, că în momentul dobândirii dreptului de proprietate de către ambele părți documentația ce s-a avut în vedere a fost cea conform prevederilor HG 834/1991.
Analizând apelul declarat prin prisma motivelor invocate, tribunalul îl găsește a fi nefondat pentru considerentele ce urmează:
Lucrările de expertiză efectuate în cauză, atât în fața primei instanțe, cât și în apel, confirmă soluția judecătoriei în ceea ce privește linia de graniță. Lucrarea de expertiză efectuată în apel confirmă probele administrate în instanța de fond. Experții au arătat că imobilul reclamantului nu a fost inclus în documentația HG 834/1991 și că această operațiune necesară nu a fost efectuată ( inclusiv cea de dezmembrare după modul actual de folosință, iar suprafața rezultată comasată cu cea a pârâtului); modul de întocmire a documentației a fost după modul de folosință și nu s-a ținut cont de schița de cf.
Nici criticile legate de construcțiile edificate de pârât nu pot fi primite, în mod corect instanța de fond arătând că sunt incidente dispozițiile art. 494 Cod civil, pârâtul fiind constructor de bună credință în condițiile în care a construit în temeiul autorizațiilor acordate în acest scop.
Pentru aceste considerente de fapt și în temeiul dispozițiilor art. 296 Cod pr. civilă, tribunalul va respinge apelul și va păstra ca legală sentința primei instanțe.
Intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de reclamantul O. I. I. ,împotriva sentinței civile nr. 4020/24.05.2012, pronunțată de Judecătoria Sibiu, pe care o păstrează.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică ,azi 16.09.2013.
Președinte, Judecător,
C. H. V. D.
Grefier,
M. M.
Red. V.D. 23.10.2013
C..M.M. 7.11.2013
4.ex.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 142/2013.... | Uzucapiune. Decizia nr. 299/2013. Tribunalul SIBIU → |
|---|
