Obligaţie de a face. Decizia nr. 79/2013. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 79/2013 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 16-04-2013 în dosarul nr. 1725/257/2012
Dosar nr. _
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 79
Ședința publică de la 16 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. A.
Judecător V. C. D.
Grefier O. C.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea cauzei civile privind pe apelant W. M., apelant W. A. și pe intimat B. C., pârât B. S., având ca obiect obligație de a face.
Dezbaterile și cuvântul pe fond au avut loc în ședința publică de la data de 01.04.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta sentință, când tribunalul având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea.
INSTANȚA
Prin sentința civilă nr. 2857/14.11.2012, pronunțată de Judecătoria Mediaș, s-a respins excepția lipsei calității procesuale active și pe fond, respingerea acțiunii promovată de reclamanții W. M. și W. A. formulată împotriva pârâtului B. C.. Au fost obligați reclamanții să plătească pârâtului suma de 1.300 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin acțiunea civilă înregistrată la data de 17 mai 2012, reclamanții W. M. și W. A. au chemat în judecată pe pârâții B. C. și B. S., solicitând ca prin sentința ce va fi pronunțată să se dispună:
- obligarea pârâților la debranșarea de la rețeaua lor de apă-canal, proprietatea
susnumiților, și rebranșarea acestora la rețeaua proprie de apă și canalizare existentă în curtea proprietate comună, astfel încât consumul lor de apă să nu mai fie înregistrat de apometrul reclamanților;
- obligarea pârâților să se abțină de la folosința conductei de apă construită exclusiv
de reclamanți în anul 1973 și aflată în proprietatea lor exclusivă;
- obligarea pârâților la plata unor daune cominatorii în valoare de 100 lei, pentru
fiecare zi de întârziere începând cu data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii și până la executarea obligației;
- în subsidiar, dacă pârâții refuză să efectueze aceste lucrări să fie abilitați
reclamanții să le execute pe cheltuiala pârâților.
Cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanții au arată că sunt proprietarii imobilului situat administrativ în Mediaș,., . anii 1972-1973, deoarece pe stradă nu exista canalizare, au efectuat lucrări de branșament la rețeaua de apă și canalizare a orașului. În anul 2003, și-au montat apometru, iar în anul 2009 când s-a mutat familia B., reclamanții au solicitat sigilarea robinetului de apă, întrucât plăteau și consumul de apă al acestora din urmă. Pretind reclamanții că sigiliul a fost rupt,iar familia B. continuă să folosească instalația lor de apă, deși mai există o altă instalație la care se pot branșa pârâții. Toate acestea au dus la dublarea consumului de apă al reclamanților,cu toate că este de esența dreptului de proprietate ca fiecare să-și plătească utilitățile consumate. Practic, afirmă reclamanții, dânșii solicită ceea ce pârâții ar fi trebuit să facă respectiv să se racordeze direct la canalizarea și apa potabilă a orașului. Mai susțin reclamanții că pârâții au culpă în această privință pentru că s-au racordat la instalația lor fără a ține seama de sigiliul existent și cu toate că au o altă instalație proprie pe care o pot folosi. Deoarece au considerat că există posibilitatea unei rezolvări pe cale amiabilă a acestei situații au solicitat societății . SA găsirea unei soluții, răspunsul primit fiind unul negativ.
În drept, s-au invocat prev.art.1516,1527,1528 Noul Cod Civil.
În probațiune, reclamanții au precizat că se prevalează de proba cu interogatoriu, înscrisuri, martori, expertiză tehnică.
Pârâții fiind citați, s-a prezentat în instanță pârâtul B. C. care a depus întâmpinare – fila 15 dosar, invocând pe cale de excepție lipsa calității procesuale a pârâtei B. S., aceasta fiind decedată din anul 2000, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii pe considerentul că instalația de apă constituie obiect al unei coproprietăți comune forțate, așa după cum rezultă din situația de carte funciară. Ulterior, la dezbaterea în fond a cauzei reprezentanții pârâtului au mai invocat și lipsa calității procesuale active a reclamantului W. M. pe considerentul că nu este proprietarul imobilului în care locuiește, proprietar fiind numai soția sa, reclamanta W. A..
La termenul de judecată din 4 octombrie 2012, reclamanții au depus o precizare de acțiune, în sensul în care au arătat că înțeleg să opună cererea lor, numai pârâtului B. C., pârâta B. S. ,fiind decedată anterior promovării acțiunii.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, instanța de fond reține în primul rând ca și împrejurări necontestate faptul că părțile locuiesc pe o curte comună, reclamanții deținând un apartament, iar pârâtul B. C., două apartamente, dintre care unul moștenit de la părinți este cel legat la instalația de apă comună, cu a reclamanților, iar celălalt apartament al pârâtului, având instalație proprie de apă. Împrejurarea că ambii reclamanți folosesc imobilul, atribuie calitate procesuală reclamantului W. M., chiar dacă nu este înscris în foaia funciară ca proprietar.
Prin acțiunea promovată, reclamanții au solicitat ca pârâtul să fie obligat să se debranșeze de la instalația lor de apă, pe considerentul că le creează prejudicii determinat de faptul că tot consumul de apă al pârâtului trece și se contorizează prin aparatul de măsurare aparținând reclamanților.
Acțiunea se dovedește neîntemeiată, întrucât așa după cum rezultă din extrasul de carte funciară de la filele 19,20 dosar, branșamentele edilitare, alături de alte obiective precum împrejmuirea, poarta, acoperișul, trotuarele de protecție, terenul clădit și neclădit, constituie părți indivize comune ale imobilelor aparținând pârâtului B. C. și reclamantei Wadt A., fapt ce presupune că toți coindivizarii au drept de folosință asupra acestora.
Din procesul-verbal de la fila 21 dosar, rezultă că în anul 2011, pârâtul B. C. și-a montat în mod legal un apometru specificându-se faptul că, din consumul general al contorului principal se scade consumul familiei B..
Cererea reclamanților s-a fundamentat pe dispozițiile art. 1516,1527,1528 Noul Cod Civil, reglementări ce se referă la acțiunea creditorului îndreptată împotriva debitorului de a cere îndeplinirea întocmai a unei obligații legale, precum și posibilitatea ca creditorul să fie autorizat de a o aduce la îndeplinire, în caz de refuz al debitorului, pe cheltuiala acestuia din urmă.
În cazul de față, nu sunt date premisele unei acțiuni întemeiate pe aceste dispoziții legale, din moment ce nu există nici o obligație care să fi fost asumată de pârât sau antecesoarea sa, în sensul celor solicitate de reclamanți, iar asupra branșamentului edilitar părțile au un drept de coproprietate în indiviziune. Mai mult, potrivit actului de dezmembrare de la fila 26 dosar, rezultă că la constituirea celor două apartamente, reclamanta W. A. cu antecesoarea pârâtului, numita T. S., au convenit că acest branșament edilitar rămâne de folosință comună.
Faptul că numai în cazul concluziilor scrise, reclamanții au adus ca și argument suplimentar în sprijinul cererii lor practica judiciară din materia partajării bunurilor aflate în coproprietate forțată, nu permite a se da o altă calificare acțiunii lor, întrucât acest lucru ar constitui în fapt o modificare a acțiunii principale, ce potrivit art. 132 C.pr.civilă poate interveni numai până la prima zi de înfățișare, altfel fiind tardivă, operând sancțiunea decăderii. Cele două acțiuni, una având drept obiect obligația de a face și cealaltă de partajare de folosință sau de împărțire a bunurilor aflate în indiviziune forțată, sunt două acțiuni diferite cu regim juridic distinct.
În consecință, cererea reclamanților în modalitatea în care a fost formulată se dovedește neîntemeiată sub toate aspectele, motiv pentru care a fost respinsă.
În baza art. 274 C.pr.civilă, reclamanții au fost obligați să plătească pârâtului suma de 1.300 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat justificat cu chitanțele de la filele 28-34 dosar.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, solicitând modificarea ei în tot și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului s-a arătat că reclamanții au efectuat în anii 1972-1973, lucrări de branșament la rețeaua de apă și canal a orașului, iar în anul 2003 au procedat la montarea unui apometru.
În anul 2009, după mutarea în curte a fam. B., reclamanții au solicitat sigilarea robinetului de apă al acestora, întrucât nu achitau cheltuielile.
Se impune ca intimații să suporte și cheltuielile aferente debranșării de la rețeaua comună cu reclamanții.
S-a statuat în practică faptul că, în cazul coproprietății forțate, nu se poate dispune partajul judiciar, însă în cazuri de excepție este admisibil, anume atunci când destinația inițială nu mai este actuală sau când voința părților este în acest sens.
Pârâtul se poate folosi de propria sa instalație de apă-canal.
În drept recursul declarat nu a fost motivat.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată.
Având în vedere obiectul cauzei, instanța a calificat drept apel calea de atac declarată în cauză.
Intimații au invocat, pe cale de excepție, tardivitatea apelului, motivat de aceea că nu există la dosarul cauzei recipisa de predare la poștă a plicului conținând cererea de apel formulată în cauză.
Sentința primei instanțe a fost pronunțată la data de 14 noiembrie 2012 și a fost comunicată reclamanților la data de 7.12.2012.
Aceștia au declarat apel și l-au depus prin poștă, la dosar existând atașat plicul în care s-a primit de către instanță cererea de apel și care poartă data de 27.12.2012.
Lipsa recipisei, în condițiile existenței la dosar a plicului în care a fost depusă cererea de apel, este neîntemeiată, așa încât Tribunalul va respinge ca neîntemeiată excepția de tardivitate a apelului, acesta fiind depus în termenul legal de 15 zile de la comunicarea hotărârii ce se atacă (art. 284 Cod proc. civilă).
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, tribunalul îl găsește a fi nefondat pentru considerentele ce urmează:
Așa cum a reținut și prima instanță, acțiunea reclamanților prin care solicită ca pârâtul să se debranșeze de la rețeaua lor de apă și canal este neîntemeiată, în condițiile în care din extrasul de CF rezultă că ambele părți dețin în proprietate forțată, în cote părți, printre altele, și aceste branșamente.
În plus, în mod corect a mai observat prima instanță că o schimbare a obiectului și a temeiului cererii, cea prin care se invocă posibilitatea de a se pune capăt și unei stări de coproprietate forțată, a fost făcută tardiv, prin concluziile scrise, așa încât instanța de fond în mod corect nu s-a considerat investită cu analizarea unei astfel de cereri. Din această perspectivă și instanța de apel va înlătura acele motive de critică a soluției care se bazează pe ideea sistării coproprietății forțate, petit ce nu a făcut obiectul judecății primei instanțe.
Pentru aceste considerente de fapt și în temeiul dispozițiilor art. 296 Cod proc. civ., tribunalul, verificând apelul, va menține ca legală și întemeiată sentința primei instanțe.
În temeiul dispozițiilor art. 274 Cod proc. civ., reținând culpa procesuală a apelanților, aceștia vor fi obligați la plata către intimat a sumei de 1100 de lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepția de tardividate a apelului, excepție invocată de intimatul B. C..
Respinge apelul declarat de reclamanții W. M. și W. A. împotriva sentinței civile nr. 2857/14.11.2013, pronunțată de Judecătoria Mediaș, pe care o păstrează.
Obligă pe apelanții W. M. și W. A. la plata către intimatul B. C. a sumei de 1100 lei cheltuieli de judecată.
Definitivă. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 16 Aprilie 2013.
Președinte, Judecător,
V. A. V. C. D.
Grefier,
O. C.
Red. V.C.D. 19.06.2013
Tehnored. C.O.19.06.2013
5EX.
| ← Uzucapiune. Decizia nr. 299/2013. Tribunalul SIBIU | Contestaţie la executare. Decizia nr. 610/2013. Tribunalul SIBIU → |
|---|
