Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 201/2013. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 201/2013 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 27-09-2013 în dosarul nr. 8551/306/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 201/2013
Ședința publică de la 27 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. T. L.
Judecător G. C.
Grefier F. O.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe apelant G. E. cu domiciliul ales la avocat B. D. și pe intimat D. I., având ca obiect ordonanță președințială - apel împotriva sentinței numărul 4195/2013.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru apelantă avocat B. D., lipsă fiind intimata.
Procedura nu este legal îndeplinită cu intimata.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Reprezentantul apelantei, av. B. D., depune la dosarul cauzei extras de carte funciară, întrebat de instanță arată că pe fond cauza are termen de recomandarea prin luna noiembrie.
La interpelarea instanței, reprezentantul apelantei învederează faptul că nu mai are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat în cauză, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea apelului.
Reprezentantul apelantei, av. B. D., solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței în sensul cererea de ordonanță președințială. Susține că instanța de fond în mod greșit a respins ordonanța pe motiv că nu este o soluție provizorie și nu este o urgență. Arată că prin acțiunea la prima instanță s-a solicitat reintegrarea provizorie până la soluționarea cererii de fond, precizează că imobilul este proprietate apelantei, este înscris în cartea funciară dreptul de proprietate asupra apartamentului și 30 mp teren aferent. Apelanta dorește să-și finalizeze lucrările de amenajare începute în urmă cu 5 ani și care în timp s-au degradat. Cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Constată că prin sentința civilă nr. 4195/2013 a Judecătoriei Sibiu s-a respins acțiunea de ordonanță președințială formulată de către reclamanta G. E. împotriva pârâtei D. I..
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că reclamanta urmărește pe calea ordonanței președințiale să obțină . situat în Sibiu, . în vederea finalizării lucrărilor, măsură ce nu poate fi dispună pe cale procedurii speciale a ordonanței președințiale deoarece măsura solicitată a fi dispusă este o măsură definitivă, în primul rând și de asemenea, nu este o măsură urgentă.
De asemenea, prin această măsură ar fi nesocotite și dispozițiile alin. 5 al art. 996 NCPC deoarece reclamanta dorește a executa lucrări de amenajare a mansardei, lucrări ce nu au un caracter provizoriu, ci definitiv, ocazie cu care executarea lucrărilor nu ar mai face posibilă restabilirea situație de fapt anterioare.
Din lecturarea conținutului acțiunii ce face obiectul dosarului nr._ se poate observa că reclamanta a promovat o adevărată acțiune în revendicare imobiliară împotriva pârâtei deși petitul este intitulat „dispunerea reintegrării”, ocazie cu care fondul problemei dintre păți trebuie soluționat în cadrul dosarului de revendicare imobiliară și nu pe cale ordonanței președințiale.
Analizând condițiile ce trebuie îndeplinite conform art. 996 C.p.c instanța a constatat neîndeplinirea și a cerinței de urgență a măsurii care se solicită a fi luate, deoarece nu suntem în prezența unei măsuri urgente atâta timp cât reclamanta nu poate vorbi de un prejudiciu care i s-ar aduce prin faptul că nu poate avea acces la mansardă.
Astfel, prin sentința civilă nr. 4078/2012 a Judecătoriei Sibiu pârâta a fost obligată la a-și da consimțământul pentru încheierea actului autentic de vânzare cumpărare a corpului funciar cu nr. top 1610/5/II, 1611/5/II iar în caz de refuz sentința să țină loc de contract autentic de vânzare cumpărare, dispunându-se și întabularea dreptului de proprietate în CF, dar nu a fost obligată la predarea bunului, obligație ce trebuie obținută în cadrul unui litigiu de drept comun și nicidecum în cadrul unei proceduri speciale.
Față de cele învederate mai sus, instanța a constatat neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 996 NCPC, condiții ce trebuie întrunite în mod cumulativ, ocazie cu care a respins acțiunea reclamantei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta G. E., care a solicitat schimbarea acesteia în sensul admiterii acțiunii introductive de instanță așa cum a fost formulată, cu motivarea că în mod greșit instanța a reținut că măsura solicitată nu este provizorie pentru că urmează ca această măsură să fie dispusă doar până la soluționarea celuilalt dosar; greșit a reținut instanța că scopul urmărit de reclamantă, cel de a finaliza lucrările de la mansardă, reprezintă măsuri ireversibile, câtă vreme reclamanta dorește să efectueze aceste lucrări la un mansarda proprietatea sa, nu a pârâtei; urgența este justificată prin aceea că i-au trebuit 5 ani pentru a i se stabili dreptul de proprietate asupra podului, timp în care nu a putut să finalizeze investiția la mansardă, care se degradează.
Apelul este întemeiat pentru considerentele ce urmează.
Potrivit art. 998 c.pr.civ. instanța trebuie să stabilească mai întâi în favoarea cui există aparența dreptului. În cauză, reclamanta a făcut dovada cu extrasul de CF că este proprietara imobilului în care solicită reintegrarea, respectiv subapartamentul 2 înscris în CF_-C1-U8, nr.top 1610/5II, 1611/5/II, compus din pod+30 mp teren, aparența dreptului fiind a sa, nu a pârâtei.
Din sentința civilă nr. 4078/2012 a Judecătoriei Sibiu rezultă că reclamanta a încercat să-și valorifice dreptul de proprietate asupra podului încă din anul 2007 când a introdus acțiunea civilă împotriva pârâtei D., pentru obligarea la încheierea contractului de vânzare-cumpărare pentru pod. De asemenea, în sentința amintită, rămasă irevocabilă, instanța a reținut că reclamanta a efectuat o . lucrări la pod, însă acestea nu sunt terminate, reclamanta nemaiavând acces la pod. Intimata nu contestă faptul că nu i-a permis apelantei accesul la mansardă, invocând prin întâmpinare faptul că din moment ce lucrările sunt începute din anul 2006, la acest moment nu se mai justifică urgența.
Ori tocmai pentru faptul că de 7 ani reclamanta nu a mai avut acces la pod și nu a avut posibilitatea să finalizeze lucrările începute, justifică urgența măsurii. Chiar dacă nu a locuit niciodată în pod, reclamanta justifică cererea de reintegrare prin aceea că, așa cum am arătat, a efectuat lucrări de amenajare a podului în mansardă, ceea ce înseamnă că s-a aflat în folosința acestui spațiu, până la momentul la care a fost împiedicată de pârâtă să-l mai folosească.
Împiedicarea accesului reclamantei la imobilul al cărei proprietar reprezintă o încălcare abuzivă a dreptului său, ceea ce justifică luarea măsurii reintegrării sale pe calea ordonanței președințiale.
Mai susține intimata că lipsa accesului îi este imputabilă reclamantei, care nu și-a creat o altă cale de acces, însă o astfel de afirmație este total neîntemeiată, pentru că nu rezultă din actele dosarului că reclamanta ar fi avut o astfel de obligație legală, pe care, neîndeplinind-o, își împiedică singură accesul la pod.
Paguba iminentă și păstrarea dreptului care s-ar păgubi prin întârziere constă tocmai în lipsirea reclamantei de atributele dreptului său de proprietate.
Față de aceste împrejurări, instanța constată că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii de ordonanță președințială, prev. de art. 996 c.pr.civ.
În consecință, potrivit art. 480 c.pr.civ. instanța va admite apelul declarat de reclamantă și va schimba sentința atacată, în sensul admiterii cererii de ordonanță președințială așa cum a fost formulată. Potrivit art. 453 c.pr.civ. intimata pârâtă va fi obligată să plătească reclamantei apelante cheltuielile de judecată dovedite de aceasta, respectiv 1010 lei la instanța de fond și 705 lei la instanța de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamanta G. E. împotriva sentinței civile nr. 4195/2013 a Judecătoriei Sibiu, pe care o schimbă în tot, în sensul că admite cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta G. E. împotriva pârâtei D. I. și, în consecință, dispune reintegrarea reclamantei în imobilul situat în Sibiu, ., nr. top 1610/5/II apartament compus din pod-mansardă și 30 mp teren, până la soluționarea cererii de reintegrare ce formează obiectul dosarului nr._ .
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 1010 lei cheltuieli de judecată la instanța de fond și 705 lei cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Septembrie 2013
Președinte, D. T. L. | Judecător, G. C. | |
Grefier, F. O. |
Red. D.T.L. 4.10.2013
Tehnored. F.O. 7.10.2013
4 ex.
j.f. A. D.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 450/2013.... | Pretenţii. Sentința nr. 6961/2013. Tribunalul SIBIU → |
|---|
