Revendicare imobiliară. Decizia nr. 353/2013. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 353/2013 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 06-12-2013 în dosarul nr. 10113/306/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 353/2013
Ședința publică de la 06 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. C.
Judecător D. T. L.
Grefier F. O.
Pe rol fiind judecarea cauzei Civile privind pe apelanta S. S. și pe intimat P. C., intimat C. L. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR SIBIU, intimat C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR SIBIU, împotriva s.c. nr. 2664/2013 a Judecătoriei Sibiu, având ca obiect revendicare imobiliară
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelanta personal și asistată de av. D. D., lipsă fiind intimații.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Instanța față de valoarea indicată la fila 49 dosar fond pune în discuția părților natura juridică a căii de atac în prezenta cauză.
Reprezentantul apelantei arată că instanța de fond prin încheierea din 2.11.2012 revine asupra obiectului cauzei și stabilește taxa judiciară de timbru la valoarea obiectului care este 44 lei/mp pentru suprafața de 4300 mp, motiv pentru care consideră că apelul este calea de atac.
Instanța în raport de valoarea stabilită la fila 59 dosar fond, constată că apelul este calea de atac.
Reprezentantul apelantei solicită încuviințarea probei testimonială cu martorul Fleschin M. pentru a dovedi că apelantul are posesia asupra terenului și faptul că pârâtul pretinde că are un drept de folosință încercând să intre pe acest teren.
Instanța deliberând, respinge cererea în probațiune apreciază că împrejurarea posesiei este irelevantă în acțiunea negatorie.
La interpelarea instanței, reprezentantul apelantei învederează faptul că nu mai are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat în cauză, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea apelului.
Reprezentantul apelantei solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată. Arată că apelanta are posesia terenului, că pârâtul a încercat să–i tulbure folosința acestuia motivat de faptul că este beneficiarul dreptului la reconstituirea dreptului de proprietate privată în temeiul Legii nr.18/1991 și că ar fi fost pus în posesie pe acest teren. Din probatoriul administrat rezultă faptul că pârâtul nu are un titlul de proprietate valabil pentru terenul în litigiu, prin sentința invocată de pârât a fost obligată C. Județeană să emită titlu de proprietate, dar nu a fost emis acel titlu, în această situație apelanta nu poate formula o acțiune în realizarea dreptului și că prin acțiune formulată nu se urmărește dobândirea posesiei ci doar păstrarea acesteia. Cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Constată că prin sent. civ. nr. 2664/2013 a Judecătoriei Sibiu s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta S. S. în contradictoriu cu pârâții P. C., C. L. de LFF și C. Județeană de LFF SIBIU, ca inadmisibilă. Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că în doctrină, acțiunea negatorie a fost definită ca acea acțiune reală, petitorie, prin care titularul dreptului de proprietate asupra unui bun solicită instanței de judecată să stabilească prin hotărâre judecătorească că pârâtul nu este titularul unui drept real, dezmembrământ al proprietății ( uzufruct, uz, abitație, servitute, superficie) asupra bunului său și să-l oblige la încetarea exercițiului nelegitim al unuia din aceste drepturi.
Din considerentele sent. civ. 1616/2010 a Judecătoriei Sibiu, instanța reține că pârâtului P. C. i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului identificat cu .. 2329, punctul Cireșica, parcelă care se suprapune cu parte din top. 4032/2 și 4032/4 din CF 3631 Sibiu, unde reclamanta are o cotă de proprietate de 1872/_ părți din teren. Astfel dreptul pe care îl are pârâtul este un drept de proprietate. Dreptul consacrat pârâtului a produs efecte juridice, motiv pentru care prin dispozitivul sent. mai sus menționate C. Județeană de LFF Sibiu a fost obligată la emiterea TP pe numele pârâtului asupra acestui teren, iar aceste efecte juridice nu pot fi înlăturate decât printr-o acțiune în realizare, în constatarea nulității actului juridic sau anularea actului juridic. Pentru . asupra terenului, reclamanta are la îndemână o acțiune în revendicare în cadrul căreia s-ar putea analiza și dreptul de proprietate al pârâtului.
Nu este admisibilă cererea negatorie în constatarea inexistenței unui drept real în condițiile în care pârâtul opune un drept de proprietate.
În consecință, raportat la caracterul subsidiar al cererii în constatare față de cererea în realizare, având în vedere dispozițiile imperative ale art. 111 C. pr. Civ., instanța a constatat inadmisibilă acțiunea negatorie atât în ceea ce privește constatarea inexistenței vreunui drept real al pârâtului asupra imobilului din litigiu, cât și asupra constatării că acest imobil nu face obiectul Legii nr. 18/1991, având în vedere înscrierile din CF, cât și adresa nr._/2002 a Primăriei Sibiu, fiind lipsit de obiect acest din urmă petit.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, care a solicitat schimbarea ei în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată, cu motivarea că instanța de fond a reținut o stare de fapt greșită, în sensul că, contrar celor reținute de instanță, ea are posesia terenului dar pârâtul încearcă să îi tulbure folosința motivat de faptul că este beneficiarul dreptului la reconstituirea dreptului de proprietate privată în temeiul L. 18/1991 și a fost pus în posesie pe acest teren. Dacă instanța ar fi administrat proba testimonială ar fi putut stabili corect starea de fapt. Mai mult, nu a analizat interogatoriul pârâtului în cond. art. 225 c.pr.civ. Pârâtul nu deține un titlu de proprietate valabil pentru terenul în litigiu pentru că prin sent. civ. nr. 1616/2010 comisia județeană de fond funciar a fost obligată să emită titlu de proprietate, dar acest titlu nu a fost emis, astfel că reclamanta nu are la îndemână o acțiune în realizarea dreptului.
Apelul este neîntemeiat pentru considerentele ce urmează.
Din actele dosarului rezultă că reclamanta este coproprietară asupra terenului ce face obiectul prezentei acțiuni. Pârâtului i s-a recunoscut prin sent. civ. nr. 1616/2010 a Judecătoriei Sibiu dreptul de proprietate asupra terenului cu nr. cadastral 2329, conform expertizei din dosar, în baza L. 18/1991, însă nu i s-a emis titlu de proprietate. C. locală de fond funciar nu l-a pus în posesie pe pârât asupra terenului în litigiu. Expertiza efectuată în dosarul în care s-a pronunțat s.c. 1616/2010 a stabilit că nr. cadastral 2329 se suprapune parțial pe nr.top 4032/2 și 4034/2. Aceeași expertiză a stabilit la acel moment că terenul este liber.
Faptul că instanța de fond a reținut în considerente că reclamanta are posibilitatea formulării unei acțiuni în revendicare pentru a intra în posesia terenului nu constituie în sine un motiv de respingere a acțiunii, iar faptul posesiei nici nu are relevanță în cauză, de aceea instanța de fond în mod corect a respins cererile în probațiune cu martori și expertiză.
Nici una dintre părți nu a invocat la instanța de fond un drept de folosință asupra terenului, nici reclamanta, și nici pârâtul, nu au susținut că s-ar afla în posesia terenului în litigiu, reclamanta invocând doar dreptul de proprietate, iar pârâtul nu a formulat nici o apărare. D. în apel reclamanta susține că are posesia terenului, ceea, ce, însă, așa cum am arătat, nu are nici o relevanță pentru a se constata că pârâtul nu deține un drept real, așa cum s-a cerut prin acțiune.
Faptul că pârâtul a refuzat nejustificat să se prezinte la interogatoriu nu constituie un argument suficient pentru admiterea acțiunii reclamantei, câtă vreme condițiile legale de admitere a acesteia nu sunt îndeplinite.
Instanța de fond a reținut corect că potrivit art. 564 c.civ. acțiunea negatorie poate fi formulată de proprietar împotriva unei persoane care pretinde un alt drept real decât cel de proprietate, asupra bunului său, ori în cauză reclamanta susține că pârâtul pretinde un drept la reconstituirea dreptului de proprietate, ori acesta nu este un drept real, așa cum sunt acestea enumerate în art. 551 c.civ.
Petitul de constatare a faptului că imobilul în litigiu nu face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate în temeiul L. 18/1991 este inadmisibil în cadrul acțiunii negatorii, nefiindu-i aplicabile disp. art. 564 c.civ., cum greșit a precizat reprezentantul reclamantei la instanța de fond la termenul din 22.02.2013.
Față de aceste împrejurări instanța constată că sentința atacată este legală și temeinică, motiv pentru care, potrivit art. 296 c.pr.civ. va respinge apelul și o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de reclamanta S. S. împotriva sentinței civile nr. 2664/2013 a Judecătoriei Sibiu, pe care o păstrează.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 6 decembrie 2013
Președinte, G. C. | Judecător, D. T. L. | |
Grefier, F. O. |
Red. D.T.L. 10.01.2014
Tehnored. 10.01.2014
6 ex.
j.f. D. G.
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 57/2013.... → |
|---|
