Contestaţie la executare. Decizia nr. 184/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 184/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 05-03-2015 în dosarul nr. 184/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 184/2015
Ședința publică de la 05 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. D.
Judecător D. R. L.
Grefier L. A.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe apelant DIRECȚIA R. A FINANȚELOR PUBLICE BRASOV, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SIBIU și pe intimat I. N. M., având ca obiect contestație la executare – apel împotriva sentinței civile nr. 3662/17.06.2014 pronunțată de Judecătoria Sibiu.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul I. N. M., personal, lipsă fiind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
La întrebarea instanței intimatul arată că nu are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Intimatul solicită respingerea apelului, menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile atacate, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față instanța reține că:
Prin sentința civilă nr. 3662/2014 a Judecătoriei Sibiu, s-a admis în parte contestația la executare formulată de I. N. M. în contradictoriu cu DGRFP B. – AJFP Sibiu.
S-au anulat actele de executare silită din dosar execuțional nr._/2009, respectiv somația nr._, titlul executoriu nr._ din data de 12.12.2013 și adresa de înființare a popririi din data de 21.01.2014, precum și actele de executare: somația nr._/10.10.2013 și titlul executoriu nr._/10.10.2013.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că:
La data de 10.10.2013 intimata a emis pe numele contestatorului titlul executoriu nr._/10.10.2013 (f 68) având la bază, așa cum se arată în cuprinsul titlului, decizia de impunere nr._/28.02.2013 pentru suma de 171 și decizia de impunere plăți anticipate_/2802.2013 pentru suma de 466.
Cu aceeași ocazie a fost emisă și somația din data de 10.10.2013 (f 67) prin care contestatorul era înștiințat despre faptul că figurează în evidențele fiscale cu suma de 637 lei.
Ulterior, la data de 12.12.2013 intimata a emis pe numele contestatorului titlul executoriu executorii nr._ (f 64) având la bază, așa cum se arată în cuprinsul titlului, șase decizii de calcul accesorii pentru suma de 13.381 lei.
Cu aceeași ocazie a fost emisă și somația din data de 12.12.2013 (f 63) prin care contestatorul era înștiințat despre faptul că figurează în evidențele fiscale cu suma de 13.381 lei, somație comunicată de către intimată prin publicitate (f 65, 66).
La data de 2101.2014 intimata a emis adresă de înființare a popririi către contestator prin care i se comunica că a fost luată măsura indisponibilizării sumelor existente la patru instituții bancare din Mun. Sibiu, adresă de înființare care a fost comunicată cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, neridicată de către contestator.
Potrivit art. 110 alin. 2 și 3 din OG nr. 92/2003 „Colectarea creanțelor fiscale se face în temeiul unui titlu de creanță sau al unui titlu executoriu, după caz. Titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite, potrivit legii.”
Art. 44 alin. 1 teza I din OG nr. 92/2003 stabilește ca „Actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat”, iar art. 45 prevede că „Actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului sau la o dată ulterioară menționată în actul administrativ comunicat, potrivit legii.”
Dispozițiile de mai sus instituie principiul comunicării actului administrativ fiscal contribuabilului căruia îi este destinat și principiul opozabilității actului administrativ fiscal față de contribuabil în ceea ce privește efectele juridice ale acestuia. Normele metodologice de aplicare a codului de procedură fiscală precizează în art. 44.1 că „organul fiscal nu poate pretinde executarea obligației stabilite în sarcina contribuabilului prin actul administrativ, dacă acest act nu a fost comunicat contribuabilului, potrivit legii”
Aceasta înseamnă că actul administrativ fiscal își va produce efectele proprii împotriva contribuabilului doar din momentul comunicării sale sau la o dată ulterioară comunicării menționată în actul administrativ comunicat, potrivit legii.
Instanța subliniază că, în conformitate cu art. 41 alin. 2 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.
În speță, instanța constată inexistența titlului de creanță, decizia de impunere nr_/28.02.2013, decizia de impunere plăți anticipate_/2802.2013, precum și deciziile de calcul accesorii nu au putut fi comunicate instanței, ocazie cu care intimata nu poate pretinde executarea unei obligații de către contestator atâta timp cât nu a fot emis actul administrativ fiscal care să cuprindă obligația contestatorului de a achita o anumită sumă de bani cu titlu de debit.
Pentru aceste considerente, instanța constată și reține că nu există decizie de impunere sau alte acte de impunere, acte ce ar fi trebuit comunicate contestatorului, acesta luând la cunoștință de obligația de plată conținută în actul menționat doar în urma comunicării de către instituția bancară a faptului că a fost instituită măsura popririi contului său.
Așa fiind, actele de executare nu pot fi emisă fără a avea la bază un titlul executoriu, ocazie cu care contestatorul s-a aflat în imposibilitate de a lua la cunoștință de natura, cuantumul și scadența obligației de plată precum și de a ataca decizia în conformitate cu art. 205 și urm. din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, ceea ce atrage nulitatea titlurilor executorii și, pe cale de consecință, și a somațiilor fiind întocmite cu nerespectarea dispozițiilor legale incidente referitoare la condițiile de validitate ale acestora.
Față de cele învederate, instanța constată întemeiată în parte contestația pe care o va admite și va anula actele de executare silită emise de către intimată în dosarul execuțional nr._/2009, respectiv somația nr._, titlul executoriu nr._ din data de 12.12.2013 și adresa de înființare a popririi din data de 21.01.2014, precum și actele de executare: somația nr._/10.10.2013 și titlul executoriu nr._/10.10.2013.
În privința petitului privind desființarea titlurilor executorii atacate și ștergerea sumelor aferente lor, instanța urmează a respinge acest petit având în vedere faptul că decizia de impunere nr_/28.02.2013, decizia de impunere plăți anticipate_/2802.2013, precum și deciziile de calcul accesorii sunt acte administrativ fiscale a căror legalitate este supusă controlului instanței de contencios administrativ și nu instanței de executare silită.
Împotriva sentinței a declarat în termen apel intimata AJFP Sibiu care a solicitat modificarea sentinței și respingerea contestației la executare.
Apelanta a invocat nelegalitatea sentinței apreciind că obligațiile fiscale restante ale debitorului I. N. M. au fost comunicate electronic de către CNAS și reprezentau contribuții de asigurări de sănătate datorate după veniturile înregistrate ca activitate independentă.
Nu se poate desființa în contestația la executare un titlu de creanță.
În drept s-au invocat prev. art. 466 și următoarele C. și art. 223 Cod pr. Fiscală.
Intimatul I. N. M. prin întâmpinare a solicitat respingerea apelului.
Analizând apelul în limita motivelor invocate instanța l-a găsit nefondat pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește motivul de apel vizând comunicarea obligațiilor fiscale în mod electronic acesta este neîntemeiat deoarece nu s-au dovedit îndeplinirea prevederilor art. 44 din O.G. nr. 92/2003 care prevăd că „actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat”.
Nefăcându-se dovada comunicării titlurilor de creanță deciziile de impunere nr._/28.02.2013 și_/28.02.2013 instanța fondat a anulat actele de executare, somațiile și titlurile executorii.
Nefondat se susține că s-a procedat la anularea titlurilor de creanță, instanța de fond arătând expres că deciziile de impunere nu pot fi desființate pe calea contestației la executare ci doar pe calea contenciosului administrativ.
Pentru toate aceste considerente în baza art. 480 NCpc coroborat cu art. 44, 41 și 172-174 O.G. 92/2003 se va respinge apelul declarat și se va păstra ca legală sentința civilă nr. 3662/2014 a Judecătoriei Sibiu.
Nu se vor acorda cheltuieli de judecată deoarece nu s-au solicitat de către intimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de A.J.F.P. Sibiu împotriva Sentinței civile nr. 3662/2014 a Judecătoriei Sibiu pe care o păstrează.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată azi 05.03.2015 în ședință publică.
Președinte, Judecător,
M. D. D. R. L.
Grefier,
L. A.
RED. D.L./06.03.2015
Tehnored. L.A./11.03.2015
J.F. A. D.
4 ex/2015
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 1060/2015. Tribunalul SIBIU | Contestaţie la executare. Decizia nr. 196/2015. Tribunalul SIBIU → |
|---|
