Contestaţie la executare. Decizia nr. 231/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 231/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 25-03-2015 în dosarul nr. 231/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia civilă Nr. 231/2015
Ședința publică de la 25.03.2015
PREȘEDINTE V. C. D.
Judecător C. E. G.
Grefier A. F. A.
Cauza se soluționează în completul de mai sus, față de împrejurarea că d-na judecător H. C. se află în concediu medical, motiv pentru care s-a procedat la înlocuirea sa cu dna judecător C. E. G., care se află pe lista de permanență la data de 25 martie 2015.
Pe rol judecarea cauzei civile privind apelant D. N. R. și pe intimat S.C. B. P. SA, având ca obiect contestație la executare disjuns din dosar nr._ 62/2014 împotriva sentinței civile nr. 6611/2014 a Judecătoriei Sibiu.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că s-a depus la data de 04.03.2015, cerere de judecare în lipsă formulată de către apelant
Instanța, având în vedere actele și lucrările de la dosar, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Constată că prin sentința civilă nr. 6611/ 31.10.2014 a Judecătoriei Sibiu a fost respinsă contestația la executare formulată de contestatorul D. N. R., în contradictoriu cu intimata . executarea silită efectuată în dosarul execuțional nr. 734/A/2012 al B.E.J. H. R. N..
De asemenea, a fost obligat contestatorul la plata în contul B.E.J. H. R. N. a sumei de 114 lei reprezentând cheltuieli pentru comunicarea actelor dosarului execuțional.
Pentru a hotărî în acest mod, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin încheierea civilă nr. 608/CC/06.03.2013 pronunțată de Judecătoria Hunedoara a fost admisă cererea de încuviințare a executării silite formulată de intimata . încuviințată executarea silită împotriva contestatorului D. N. R. a dispozițiilor din titlul executoriu biletul la ordin emis la data de 23.11.2007 în valoare de 41.431,23 lei și contractul de credit nr. 2204/24.11.2006 cu actele adiționale nr. 1/23.11.2007 și nr. 2/21.11.2008, pentru suma de 70.120,43 lei, la care se adaugă cheltuielile de executare silită.
Contractul de credit nr. 2204/24.11.2006 încheiat de . ., în calitate de împrumutat și contestatorul D. N. R., în calitate de fidejusor, a fost garantat prin emiterea de către debitoare a unui bilet la ordin în alb stipulat fără protest și avalizat de contestator (asociatul societății .), în nume propriu. Acest contract de credit a fost modificat și completat prin actele adiționale nr. 1/23.11.2007 și nr. 2/21.11.2008, prin acest din urmă act adițional creditul fiind garantat per aval și de numita C. A. P..
Întrucât societatea debitoare . nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale, intimata a depus spre plată biletul la ordin emis la data de 23.11.2007 pentru suma de 41.431,23 lei, bilet care a fost avalizat de către contestator, care însă a fost refuzat la plată pe considerentul lipsă totală de disponibil.
Întrucât biletul la ordin cu data scadenței 11.06.2010 a fost refuzat la plată, iar societatea debitoare se află în procedura insolvenței, intimata a demarat procedura executării silite împotriva contestatorului garant avalist în dosarul execuțional nr. 734/A/2012 al B.E.J. H. R. N., fiind emisă somația din data de 10.05.2013 pentru plata sumei de 77.505,45 lei compusă din 70.120,43 lei contravaloare titlu executoriu și 7.385,02 lei cheltuieli de executare silită. A fost emisă la aceeași dată adresa de înființare a popririi asupra salariului obținut de contestator, iar la data de 11.07.2013 s-a procedat la înființarea popririi asupra conturilor acestuia deschise la unitățile bancare, până la încasarea sumei de 77.505,45 lei.
În ceea ce privește componența debitului ce face obiectul executării silite, din adresa nr. 9765/06.08.2014 comunicată de către intimată rezultă că la data determinării creanței din cererea de executare silită (07.11.2012), acesta se compunea din 34.217,74 lei credit restant (din soldul de 40.000 lei la data încheierii actului adițional nr. 2/21.11.2008), 3.235,50 lei dobândă, 32.419,36 lei dobândă penalizatoare și 247,83 lei comision de administrare.
Analizând încheierea de încuviințare a executării silite emisă în cauză, respectiv încheierea civilă nr. 608/CC/06.03.2013 pronunțată de Judecătoria Hunedoara în dosarul nr._, instanța de fond constată că aceasta a fost dată cu respectarea normelor de competență și a dispozițiilor legale în vigoare la data sesizării organului de executare cu cererea de încuviințare a executării silite (cererea fiind înregistrată la B.E.J. H. R. N. la data de 21.12.2012), respectiv dispozițiile art. 373 și urm. din vechiul Cod de procedură civilă.
Procedând la analizarea motivelor ce fac obiectul contestației la executare, celelalte motive invocate pe calea opoziției la executare fiind analizate în cadrul dosarului nr._ soluționat prin sentința civilă nr. 139/25.02.2014 pronunțată de Judecătoria B., rămasă definitivă la data de 20.09.2014, prin care a fost respinsă opoziția la executare formulată de contestator, instanța de fond găsește neîntemeiată prezenta contestație la executare.
Răspunderea contestatorului cu privire la plata debitului decurge, atât din semnarea de către acesta a contractului de credit nr. 2204/24.11.2006, în calitate de fidejusor, cât și din avalizarea biletului la ordin prin care s-a garantat acest contract. Faptul că împotriva emitentului biletului la ordin . s-a deschis procedura insolvenței, justifică cu atât mai mult urmărirea garantului avalist pentru recuperarea debitului principal, cât și a accesoriilor acestuia, astfel cum au fost asumate prin contractul de credit. Nu se poate reține o limitare a debitului principal și a dobânzii la data intrării în insolvență a societății, motivul constituirii garanției personale a contestatorului fiind tocmai acela de a asigura îndeplinirea tuturor obligațiilor față de creditoare, respectiv achitarea integrală a creditului, dobânzilor, comisioanelor, taxelor și orice alte cheltuieli.
Este nereală susținerea contestatorului, că obligația sa de garanție a încetat prin semnarea actelor adiționale la contractul de credit de către numita C. A. P., din actul adițional nr. 2/21.11.2008 rezultând că sunt doi garanți per aval în contractul de credit, iar creditoarea se poate îndrepta împotriva oricăruia dintre aceștia pentru recuperarea creanței garantate.
În ceea ce privește contestarea cuantumului creanței și a cheltuielilor de executare silită, în sensul că ar exista o dublare a acestor cheltuieli în două dosare execuționale, conform art. 249 Cod de procedură civilă, sarcina probei cu privire îi revine contestatorului, însă acesta nu a înțeles să probeze în nici un fel aceste susțineri.
Referitor la conținutul somației emisă la data de 10.05.2013 în cadrul dosarului execuțional, instanța constată că aceasta conține toate elementele prevăzute de textul legal, inclusiv datele cu privire la debitul ce se execută și titlurile executorii în baza cărora se efectuează executarea silită, titluri care au fost anexate somației.
S-a mai invocat de către contestator și prescripția executării silite, cu privire la care instanța de fond reține că termenul de prescripție de 3 ani nu era împlinit la data formulării cererii de încuviințare a executării silite, raportat la data scadenței biletului la ordin 11.06.2010.
Față de toate aceste considerente, în temeiul art. 711 și urm. Cod de procedură civilă, instanța respinge contestația la executare formulată de contestatorul D. N. R. cu privire la executarea silită efectuată împotriva sa în dosarul execuțional nr. 734/A/2012 al B.E.J. H. R. N..
Întrucât cheltuielile ocazionate de comunicarea actelor dosarului execuțional sunt în sarcina contestatorului, care nu și-a îndeplinit această obligație în cursul judecății, în temeiul art. 716 alin. (2) Cod de procedură civilă, instanța de fond îl obligă pe acesta la plata în contul B.E.J. H. R. N. a sumei de 114 lei reprezentând cheltuieli pentru comunicarea actelor dosarului execuțional.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatorul D. N. R. prin care a solicitat schimbarea ei în sensul admiterii contestației la executare.
În motivarea apelului se arată că în mod greșit instanța de fond a dispus respingerea excepției prescripției, deoarece așa cum s-a reținut data scadenței acestuia a fost 11.06.2010, iar somația pentru plata sumei a fost emisă la data de 10.05.2013, astfel că a intervenit prescripția în ceea ce privește executarea silită, raportat la titlul executoriu. Biletul la ordin trebuia prezentat la plată în termen de cel mult 1 an de zile. Dacă beneficiarul nu solicită plata timp de 1 an, debitorul este exonerat de obligația de plată din biletul la ordin. Termenul de prescripție este de 1 an calendaristic, termen similar cu durata creditului 12 luni. În aceste condiții nu trebuia încuviințată executarea silită pentru biletul la ordin care nu mai putea fi prezentat la plată. Având în vedere faptul că biletul la ordin a fost prezentat la plată după ce a expirat termenul de prescripție, biletul nu trebuia investit cu titlu executoriu și nu trebuia încuviințată executarea silită prin poprire pe toate conturile sale prezente și viitoare, respectiv pe salariu. În aceste condiții trebuie anulată încheierea prin care a fost încuviințată executarea și toate formele de executare silită.
Recurentul nu a semnat biletul la ordin în calitate de administrator al societății. Dacă ar fi fost vorba de persoana sa trebuia trecut și CNP sub nume, însă acesta a semnat în calitate de administrator, pentru avalist ., nicidecum pentru a răspunde personal pentru societate. Totodată avalistul trebuia să precizeze data semnăturii și la rubrica avalizat. Semnând autograph biletul la ordin a angajat societatea pe care o reprezenta și nu a semnat în nume propriu.
Este adevărat că biletul la ordin a fost semnat de recurent, în calitate de administrator al societății, la data când a fost încheiat contractul de credit, dar ulterior linia de credit a fost prelungită și pentru actul adițional nr.2 a semnat C. A.-P., care a garantat cu bunurile sale. În aceste condiții practic creditul a fost refinanțat, iar recurentul nu mai poate răspunde pentru creditul inițial, deoarece ar însemna ca creditoarea să-și recupereze suma de 2 ori, odată de la acesta și aceeași sumă de la C..
Dacă se va trece peste acest aspect, se solicită să se observe faptul că în somație nu este trecut din ce este formată suma solicitată. Creditoarea a continuat să calculeze accesorii, deși societatea pentru care s-a semnat biletul la ordin este în insolvență din 2010. În aceste condiții suma datorată trebuie să fie suma fără accesorii din 2010. Având în vedere faptul că de la data intrării în insolvență au încetat efectele contractului în ceea ce privește calculul de accesorii ale creanțelor născute anterior deschiderii procedurii, potrivit art. 41 din Legea nr. 85/2006, obligația recurentului nu poate întrece întinderea obligației.
În drept, se invocă invoc dispozițiile art.466-882 Cod de procedură civilă.
Apelul este nefondat și va fi respins potrivit celor ce vor urma:
Cu privire la excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită, astfel cum a reținut și instanța de fond, contractul de credit nr. 2204/24.11.2006 încheiat de . ., în calitate de împrumutat și contestatorul D. N. R., în calitate de fidejusor, a fost garantat prin emiterea de către debitoare a unui bilet la ordin în alb stipulat fără protest și avalizat de contestator (asociatul societății .), în nume propriu. Acest contract de credit a fost modificat și completat prin actele adiționale nr. 1/23.11.2007 și nr. 2/21.11.2008, prin acest din urmă act adițional creditul fiind garantat per aval și de numita C. A. P..
Întrucât societatea debitoare . nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale, intimata a depus spre plată biletul la ordin emis la data de 23.11.2007 pentru suma de 41.431,23 lei, bilet care a fost avalizat de către contestator, care însă a fost refuzat la plată pe considerentul lipsă totală de disponibil.
În biletul la ordin s-a stabilit data scadenței ca fiind 11.06.2010, acesta a fost refuzat la plată, iar intimata a demarat procedura executării silite împotriva contestatorului garant avalist în dosarul execuțional nr. 734/A/2012 al B.E.J. H. R. N., fiind emisă somația din data de 10.05.2013.
Legea aplicabilă curgerii termenului de prescripție și momentul începerii curgerii acestuia au făcut obiectul unei decizii pronunțate în interesul legii.
Astfel, prin decizia nr. 1 din 17 februarie 2014, a Înaltei Curți de Casației și Justiție, s-a stabilit că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5,art. 201 și art. 223 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil și ale art. 6 alin. (4), art. 2.512 și art. 2.513 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, prescripțiile extinctive începute anterior datei de 1 octombrie 2011, împlinite ori neîmplinite la aceeași dată, rămân supuse dispozițiilor art. 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, republicat, astfel încât atât instanțele de judecată, din oficiu, cât și părțile interesate pot invoca excepția prescripției extinctive, indiferent de stadiul procesual, chiar în litigii începute după 1 octombrie 2011.
În condițiile în care normele Decretului nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă rămân aplicabile prescripțiilor începute anterior datei de 1 octombrie 2011, ca în cazul de față, iar acest act normativ se constituie în dreptul comun în materie de prescripție, aplicabile într-o asemenea situație rămân normele Legii 58/1934, privind cambia și biletul la ordin.
Astfel cum rezultă din dispozițiile art. 94 din actul normativ mai sus arătat, orice acțiuni rezultând din cambii împotriva acceptantului se prescriu prin trei ani, socotiți de la data scadenței. Data scadenței biletului la ordin 11.06.2010, iar cererea de executare s-a efectuat în interiorul termenului de prescripție de 1 an (la data de 21.12.2012).
Rezultă așadar că în mod corect instanța de fond a rezolvat problema prescripției executării silite, respingând-o.
Biletul la ordin a fost avalizat de către contestator, fiind semnat de acesta pe fața acestuia (fila 38 din dosar), iar potrivit dispozițiilor art. 34 alin. (3) din actul normativ citat avalul este socotit că rezultă din simpla semnătură a avalistului pusă pe fața biletului la ordin. Avalul rezultă că este dat pentru ., iar în condițiile art. 35 din Legea 58/1934, privind cambia și biletul la ordin avalistul este ținut în același mod ca acela pentru care a garantat.
Rezultă astfel că este ținut recurentul personal pentru executarea obligației asumate, potrivit celor de mai sus.
Cu privire la suma pentru care se efectuează executarea silită, în mod corect, instanța de fond a reținut că răspunderea contestatorului cu privire la plata debitului decurge, atât din semnarea de către acesta a contractului de credit nr. 2204/24.11.2006, în calitate de fidejusor, cât și din avalizarea biletului la ordin prin care s-a garantat acest contract. Faptul că împotriva emitentului biletului la ordin . s-a deschis procedura insolvenței, justifică cu atât mai mult urmărirea garantului avalist pentru recuperarea debitului principal, cât și a accesoriilor acestuia, astfel cum au fost asumate prin contractul de credit. Nu se poate reține o limitare a debitului principal și a dobânzii la data intrării în insolvență a societății, motivul constituirii garanției personale a contestatorului fiind tocmai acela de a asigura îndeplinirea tuturor obligațiilor față de creditoare, respectiv achitarea integrală a creditului, dobânzilor, comisioanelor, taxelor și orice alte cheltuieli.
Nefiind găsite temeiuri pentru admiterea apelului de față, potrivit dispozițiilor art. 480 din Codul de procedură civilă, urmează ca acesta să fie respins, cu consecința păstrării sentinței instanței de fond.
Nu se vor acorda cheltuieli de judecată, nefiind solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelantul D. N. R. împotriva sentinței civile nr. 6611/2014 a Judecătoriei Sibiu, pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 25.03.2015.
Președinte, Judecător,
V. C. D. C. E. G.
Grefier,
A. F. A.
Red. C.E.G/27.04.2015
Jud. fond R. S.
Tehnored. A.F/28.04.2015
6 ex
| ← Completare/lămurire dispozitiv. Decizia nr. 113/2015.... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 369/2015. Tribunalul SIBIU → |
|---|
