Obligaţie de a face. Decizia nr. 369/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 369/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 06-05-2015 în dosarul nr. 369/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia civilă Nr. 369/2015
Ședința publică de la 06 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. C. D.
Judecător C. E. G.
Grefier A. F. A.
Pe rol fiind amânarea de pronunțare a cauzei civile privind pe apelant F. P. și pe intimat G. N., intimat G. T., având ca obiect obligație de a face împotriva sentinței civile nr. 4579/2014 a Judecătoriei Sibiu.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la data de 29.04.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta decizie, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 06.05.2015, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
1. Prin sentința civilă nr. 4579/22.08.2014, pronunțată de Judecătoria Sibiu, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată și precizată de reclamantul F. P., în contradictoriu cu pârâții G. N. și G. T. .
S-a admis cererea reconvențională formulată și precizată de reclamanții reconvenționali G. N. și G. T. în contradictoriu cu pârâtul reconvențional F. P. și, în consecință:
A obligat pârâții să execute pe imobilul proprietatea lor situat în Sibiu, . în zona de vecinătate cu construcția reclamantului un trotuar de protecție de 50 cm lățime din beton sau alte materiale similare cu o pantă de minim 3% pentru evitarea infiltrării apelor meteorice în subsolul construcției.
A obligat pârâții să modifice pavajul imobilului proprietatea lor situat în Sibiu,. pentr4u scurgerea apelor spre evacuare controlată către rețelele de canalizare prin executarea unei borduri de limitare a apelor de suprafață de 5-10 cm peste nivelul pavajului sa executarea unei rigole pe toată această zonă de vecinătate cu construcția reclamantului îmbinat în partea de jos a trotuarului de protecție cu panta spre rigolă.
S-a dispus ca lucrările să fie executate doar după ce reclamantul își execută lucrările de hidroizolații aflate în sarcina sa conform raportului de expertiză efectuat de expert S. I..
S-a stabilit linia de graniță dintre imobilul reclamanților reconvenționali înscris în C.F._ Sibiu ( nr.vechi_) nr.top. 4094/52/2 și imobilul proprietatea pârâtului reconvențional cu nr.top. 4094/52/1 pe aliniamentul ABKJEFGHI din suplimentul la raportul de expertiză efectuat de expert M. M. ( f.282).
S-a obligat pârâtul reconvențional să închidă cele două geamuri amplasate către imobilul reclamanților reconvenționali.
S-au compensat cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că sub nr._, s-a înregistrat acțiunea civilă formulată de reclamantul F. P. în contradictoriu cu pârâții G. N. și G. T., solicitând:
- obligarea pârâților la montarea de rigole pentru oprirea scurgerii apelor pluviale de pe terasa,plantațiile și din curtea acestora ,spre zidul casei reclamantului și în pivniță,iar în caz de refuz dă fie autorizat reclamantul să’ le moleteze pe cheltuiala pârâților;
- obligarea pârâților la plata sumei de 3000 ron,reprezentând daune materiale provocate de scurgerea apelor în pivnița reclamantului,sumă pe care o va preciza după efectuarea unei expertize tehnice;
- cu cheltuieli de judecată;
In motivare, a arătat că imobilul proprietatea sa este construit la limită cu terenul pârâților. Datorită faptului că lipsesc rigolele iar pavajul din curtea acestora nu este înclinat corespunzător se impune admiterea primului petit. Deoarece construcția sa a suferit despăgubiri din cauza apelor infiltrate de pe terenul pârâților se impune obligarea acestora la plata despăgubirilor.
Pârâții s-au opus admiterii acțiunii.
Aceștia au formulat cerere reconvențională, solicitând stabilirea liniei de graniță dintre imobilul reclamanților reconvenționali înscris în C.F._ Sibiu ( nr.vechi_) nr.top. 4094/52/2 și imobilul proprietatea pârâtului reconvențional cu nr.top. 4094/52/1 pe aliniamentul ABKJEFGHI din suplimentul la raportul de expertiză efectuat de expert M. M. ;
In motivare,au arătat că linia de graniță dintre cele două imobile nu este am plasată corect. In plus se impune desființarea geamurilor care dau vedere înspre proprietatea lor deoarece sunt amplasate sub 1,9 m față de proprietatea lor.
Pârâtul reconvențional s-a opus admiterii cererii.
Din actele dosarului, instanța a reținut:
Imobilul reclamantului este situat în Sibiu, ..Construcția edificată pe acesta se învecinează cu terenul pârâților situat în Sibiu, .. Cu ocazia cercetărilor locale instanța a constatat că în pivnița clădirii sau infiltrat ape pluviale în mod constant.
In cauză a fost efectuat un raport de expertiză de către expert S. I.. Acesta a relevat faptul că pe terenul pârâților nu sunt amplasate rigole care să împiedice infiltrarea apelor în construcția reclamantului. Totodată s-a constatat că acesta nu este izolat corespunzător pe suprafața fundației.
Reclamantul nu a fost în măsură să plătească o expertiză în specialitatea hidroizolații.
Ca atare singurul reper al instanței este lucrarea efectuată de expertul constructor .Evident că pârâții trebuie să monteze rigole în vecinătatea clădirii reclamantului. și să toarne un pavaj cu borduri pentru a împiedica infiltrațiile. Acest lucru trebuie realizat doar după ce reclamantul își izolează fundația din exterior. Această lucrare este în sarcina sa.
Petitul privitor la daunele materiale nu este întemeiat deoarece construcția reclamantului nu a fost izolată corespunzător.
Cererea reconvențională este întemeiată. Din raportul de expertiză topografică efectuat de expert M. M. instanța a reținut faptul că imobilul pârâtului reconvențional încalcă proprietatea reclamanților reconvenționali cu o suprafață de 8 m.p.
In anul 1967 s-a dispus dezmembrarea imobilului inițial în cele două imobile ale părților. Iar în anul 1998 s-a încheiat o convenție între acestea. Ori petitul solicitat este conform cu schița de dezmembrare a convenției.
In urma mutării liniei de graniță geamurile pârâtului reconvențional încalcă distanța de 1,9 m față de proprietatea reclamanților reconvenționali .In aceste condiții trebuiesc desființate.
Față de acestea,în baza art.615 și 1075 din Codul civil de la 1864 instanța a admis în parte acțiunea.
In baza art.584 și 612 din C civil de la 1864 a admis cererea reconvențională.
In baza art.276 C.p.c, cheltuielile de judecată au fost compensate.
Împotriva aceste sentințe a declarat apel reclamantul F. P. solicitând schimbarea ei în parte, în sensul respingerii cererii reconvenționale sub aspectul obligării la închiderea celor două geamuri amplasate spre proprietatea vecină și a mutării gardului pe aliniamentul ABKJEFGHI din suplimentul la expertiză (fila 282); cu cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului s-a arătat că prin stabilirea liniei de graniță în varianta aleasă de prima instanță apelantul pierde 11 mp de teren, pe aliniamentul BKJEFGH, iar pe aliniamentul HI nu se respectă înțelegerea din 1998.
În acest mod, nu se ține cont nici de regulile de stabilire a unei linii de graniță, nici de situația anterioară de CF, nici integral de înțelegerea părților din 1998, nici de vechile semne de hotar.
Soluția firească este de stabilirea liniei de graniță pe aliniamentul BKJEFGH din primul supliment, conform înțelegerii din 1998.
Prin acea înțelegere, semnată de părți, reclamanții F. au preluat 8 mp din proprietatea pârâților, iar aceștia au preluat 11 mp din proprietatea reclamanților F..
În drept apelul declarat nu a fost motivat.
2. Intimații G. N. și T. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului și păstrarea sentinței; cu cheltuieli de judecată.
În esență, în întâmpinare s-a arătat că vecinul lor F. P. este de totală rea credință. Au motivat această afirmație prin aceea că acesta, cu toate că cunoștea linia de graniță dintre imobilele, linie stabilită la prima dezmembrare a imobilului, în anul 1967, profitând de lipsa lor în teren, a început construcția casei lui depășind cu intenție această linie de graniță. La data constatării de către ei a acestei stări de fapt, era fundația casei executată, s-au purtat discuții pe aceasta temă și pentru aplanarea acestora, au încheiat convenția de stabilire a noii linii de graniță.
Mai exact, apelantul a venit cu ideea de a ceda colțul de teren de 11 mp din proprietatea lui pentru suprafața de 8 metri din suprafața imobilului lor, suprafață ocupată de zidul casei acestuia.
Problema cheie a liniei de graniță este că apelantul nu dorește să revină la aliniamentul stabilit în anul 1967 și mai târziu în anul 1998, linia de graniță a fost o linie dreaptă, continuă, iar după edificarea casei apelantului începe cu o linie dreaptă, apare intrândul de 8 m, apoi revine la linie dreaptă.
Apelantul nu dorește să revină la continuarea acelui aliniament în linie dreaptă, pentru motivul arătat în motivarea apelului, acela că nu mai are posibilitatea păstrării geamurilor deschise către proprietatea lor.
3. Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, Tribunalul îl găsește a fi fondat în raport cu considerentele ce urmează:
Grănițuirea este o operațiune de delimitare, prin semne exterioare, două proprietăți învecinate, fie în situația în care nu există o delimitare între cele două imobile, cât și în situația, ca în cazul în speță, în care există un dezacord al părților cu privire la delimitare existentă.
Soluția primei instanțe dă valențe actului de delimitare din 1967, dar ignoră convenția intervenită între părți, în anul 1998, cu privire la delimitarea proprietăților părților.
Astfel, conform înțelegerii din 14.02.1998 (fila 154 dosar) reclamanții pârâți își dădeau acordul de modificare a limitelor între proprietățile lor, prin cedări reciproce de suprafețe de teren.
Această înțelegere este materializată într-o variantă a expertizei efectuate în cauză (a se vedea schițele de la fila 153 sau 252, prin care limita la graniță se stabilește pe aliniamentul ABKJEFGHI, față de linia de graniță impunându-se cedarea unei suprafețe suplimentare de 1,25 mp de către reclamantul F.).
Cu ocazia cercetării locale, efectuate în apel, s-a constatat că gardul pe porțiunea contestată este identic cu cel perpendicular pe proprietatea familiei G., d-na G. confirmând faptul că a fost edificat de ei, dar arătând că cei angajați să facă acest gard nu le-au respectat instrucțiunile și că intimații erau la serviciu atunci când el a fost edificat.
Nu numai că acest gard respectă înțelegerea din 1998, dar nu se poate accepta ideea că chiar cei care l-au edificat nu au fost de acord cu amplasarea lui și că deși l-au amplasat greșit, după cum afirmă acum, au înțeles să nu îi modifice amplasarea, deși intimații au declarat în apel că nu au, acum, nici o reținere în a-l demola și a-l reamplasa.
Cu alte cuvinte, este puțin credibil că intimații au ridicat gardul despărțitor pe un document cu care ei înșiși nu erau de acord la acel moment.
Înțelegerea din 1998 și edificarea gardului conform cu aceasta duc la concluzia că aceasta a fost într-adevăr înțelegerea dintre părți cu care,se pare, intimații nu mai sunt de acord acum.
Pe cale de consecință, având în vedere disp. art. 286 Cod de procedură civilă și coroborat cu prevederile art. 584 Cod Civil, tribunalul va admite apelul, va schimba în parte sentința atacată și va stabili limita de graniță între proprietățile părților pe aliniamentul ABKJEFGH din suplimentul de expertiză tehnică întocmit de expertul M. M. (fila 252) și care supliment, cu schița aferentă, fac parte integrală din prezenta decizie.
Ca urmare a repoziționării liniei de graniță se impune și înlăturarea dispozițiilor de închidere a ferestrelor aflate în imobilul apelantului, ele respectând prevederile legale în ceea ce privește distanța față de gardul comun (art. 612).
Se vor păstra celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
În temeiul dispozițiilor art. 274 Cod de procedură civilă, reținând culpa procesuală a intimaților, aceștia vor fi obligați la plata către apelant a sumei de 8 lei cheltuieli de judecată în apel, reprezentând taxă judiciară de timbru (nu s-a făcut dovada plății onorariului de avocat).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamantul F. P. împotriva sentinței civile nr. 4579/22 august 2014, pronunțată de Judecătoria Sibiu, pe care o schimbă în parte, în sensul că:
Admite în parte cererea reconvențională formulată de pârâții G. N. și G. T. și în consecință:
Stabilește linia de graniță între imobilul reclamantului (înscris în cartea funciară veche 5353), nr. top 4094/52/1 și imobilul proprietatea pârâților cu nr. top 4094/52/2 pe aliniamentul ABKJEFGH din suplimentul la expertiza tehnică întocmit de expert M. M. și a schiței aferente (fila 252 dosar de fond), care expertiză împreună cu schița aferentă fac parte integrantă din prezenta decizie.
Înlătură dispoziția de închidere a ferestrelor.
Păstrează celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Obligă pe intimații G. N. și G. T. la plata către apelant a sumei de 8 lei cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 06.05.2015
Președinte, Judecător,
V. C. D. C. E. G.
Plecată C.O. -
cf. art. 426 alin. 4 NCpc
Semnează
Președinte Tribunalul Sibiu
C. E. G.
Grefier
A. F. A.
Red. V.C.D/20.07.2015
Jud. fond N. F.
Tehnored. A.F/27.07.2015
5 ex
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 231/2015. Tribunalul SIBIU | Întoarcere executare. Decizia nr. 157/2015. Tribunalul SIBIU → |
|---|
