Evacuare. Decizia nr. 111/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 111/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 26-03-2015 în dosarul nr. 8402/306/2014/a1
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 111/2015
Ședința publică de la 26 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. T. L.
Judecător E. D.
Judecător C. E. G.
Grefier S. E.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului civil privind pe recurent N. E. P. PROCURATOR R. V. și pe intimat G. P., intimat G. E., având ca obiect evacuare Recurs împotriva încheierii de suspendare din 29.10.2014 a Judecătoriei Sibiu.
Cauza a fost dezbătută în fond la data de 12 martie 2015 când părțile prezente au pus concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie, alături de încheierea de amânare ulterioară a pronunțării din data de 19 martie 2015.
TRIBUNALUL
Constată că prin încheierea pronunțată de Judecătoria Sibiu, în dosarul nr._ 14 la data de 29 octombrie 2014 s-a dispus în temeiul art. 413 alin. (1) pct.1) Cod de procedură civilă suspendarea judecării cauzei având ca obiect evacuare până la soluționarea definitivă a dosarului nr._/306/2014 al Judecătoriei Sibiu.
Pentru a hotărî în acest mod, instanța de fond a reținut că pe rolul Judecătoriei Sibiu s-a înregistrat sub nr._/306/2014 acțiunea în constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1753/2007 de către BNL B. V. și a încheierii de întabulare nr._/22.08.2007 din CF_-C1-U12, acest contract justificând dreptul de proprietate al reclamantei din prezentul dosar, considerând că în cadrul acțiunii de evacuare este necesară dovedirea calității de proprietar, și întrucât dezlegarea acestei pricini depinde de existența sau inexistența dreptului de proprietate al reclamantei care este suspus judecății în dosarul mai sus amintit, Judecătoria a apreciat că până la soluționarea definitivă a dosarului nr._/306/2014 se impune suspendarea prezentei cauze.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs reclamanta N. E., prin care a solicitat ca în condițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 raportat la art. 496 Cod de procedură civilă casarea acesteia și trimiteți cauzei la instanța de fond în vederea continuării judecății.
În motivarea recursului se arată că instanța de fond a soluționat în mod greșit cererea de suspendare cu care a fost investită, apreciind în mod cu totul nejustificat că există legătura de cauzalitate impusă de art. 413 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură civilă.
Pentru ca instanța să ia o asemenea măsură de întrerupere a cursului unei judecăți trebuie ca elementul de condiționare dintre cele două cauze să fie unul determinant.
Instanța de fond trebuia să observe următoarele: așa cum rezultă din evidența de carte funciară recurenta este proprietara imobilului în litigiu.
Pârâții au mai formulat o acțiune cu exact aceleași petite ca și pretinsa nouă acțiune. Vechea acțiune a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sibiu sub nr._ .
În cadrul vechii acțiuni, prin precizarea depusă la 15.09.2011 pârâții din prezenta cauză și-au precizat temeiul juridic al acțiunii ca fiind „principiile de bază ale dreptului civil privind nulitatea absolută a unui act, principiu de drept general conform căruia desființarea actului juridic principal determină desființarea actului juridic subsecvent, principiul conform căruia nulitatea actului inițial atrage nulitatea actului subsecvent, nulitatea absolută nu poate fi acoperită, Codul civil și Decretul lege 115/1938"
Instanța de fond, analizând valabilitatea contractului de vânzare - cumpărare încheiat de către recurentă prin prisma tuturor elementelor indicate mai sus, respinge acțiunea formulată dând eficientă principiului aparentei în drept, reținând buna credință a acesteia. Hotărârea este definitivă și irevocabilă.
Noua acțiune, formulată la fel de ajuridic ca și prima, tinde la constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare pentru următoarele motive: contractul este nul absolut ca urmare a constatării nulității absolute a actelor anterioare; reclamanta recurentă a fost de rea credință la momentul încheierii contractului; contractul este unul fictiv în care nu s-a plătit prețul.
În aceste condiții instanța de fond ar fi trebuit să respingă cererea de suspendare reținând faptul că: noua acțiune este vădit inadmisibilă, toate motivele de nulitate invocate fiind analizate în cadrul dosarului cu nr._ și înlăturate prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă; această nouă acțiune nu reprezintă altceva decât o încercare abuzivă de a paraliza evacuarea dintr-un imobil pe care pârâții îl ocupă fără drept de mai bine de 7 ani.
Recursul este fondat și va fi admis potrivit celor ce vor urma:
Acțiunea cu care a fost investită instanța de fond este o acțiune în evacuarea pârâților G. P. și G. E., reclamanta invocând lipsa titlului pârâților, iar cererea are și un capăt de cerere subsidiar prin care se solicită obligarea acestora la plata unor despăgubiri izvorâte din lipsa de folosință a bunului.
Motivul suspendării judecății cauzei de față, în condițiile art.413 alin. (1) pct. 1 Cod de procedură civilă este acela potrivit cu care soluționarea dosarului depinde de soluționarea acțiunii ce face obiectul dosarului numărul_/306/2014 aflat pe rolul Judecătoriei Sibiu (fila 44 din dosarul instanței de fond).
P. acțiunea mai sus arătată s-a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare și a încheierii de întabulare ce stă la baza dobândirii dreptului de proprietate al reclamantei recurente. Se invocă în susținerea acestei acțiuni că este nul contractul de vânzare cumpărare și a încheierii de întabulare deoarece acestea sunt acte subsecvente contractelor și încheierilor de întabulare constatate nule prin decizia nr. 169/2011, pronunțată în dosarul nr._/306/2009 a Curții de Apel A. I..
Pe rolul Judecătoriei Sibiu a mai existat o cerere, înregistrată sub numărul_, formulată de aceeași reclamanți G. P. și G. E. împotriva pârâtelor N. R. și N. E., prin care au solicitat să se constate nulitatea absolută a aceluiași contract de vânzare-cumpărare cu cel care face obiectul dosarului_/306/2014, până la soluționarea căruia s-a dispus suspendarea judecății cauzei de față, respectiv cel autentificat sub nr. 1753/2007 de BNP B. V. și a încheierii de întabulare nr._/22.08.2007 cu privire la . Șelimbăr 7836 top 1108/13/1-. Sibiu, ., . se dispună restabilirea situației de carte funciară în favoarea reclamanților.
În motivarea cererii înregistrate sub numărul_, reclamanții au arătat că, prin decizia civilă nr. 169/2011 a Curții de Apel A. I. pronunțată în dosarul nr._/306/2009, s-a constat nulitatea absolută a actelor de proprietate și a contractelor succesive de vânzare-cumpărare prin care vânzătoarea din acest contract a dobândit dreptul de proprietate asupra acestui apartament. Reclamanții au mai arătat că instanța Curții de Apel a motivat fără echivoc că aceste contracte sunt lovite de nulitate absolută, conform principiului „nulitatea actului principal determină și nulitatea tuturor actelor subsecvente” și conform principiului că un act nul nu poate produce efecte, însă nu s-a pronunțat și cu privire la acest contract ce face obiectul acestei acțiuni nefiind petit formulat în acel dosar care să întrunească condițiile prevăzute de art. 112 Cod de procedură civilă. S-a mai învederat că, în aceste condiții în care actele și contractele prin care vânzătorul a dobândit proprietatea apartamentului au fost constatate ca fiind lovite de nulitate absolută printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, se impune a se constata și nulitatea contractului de vânzare-cumpărare ce face obiectul acestei acțiuni și a se dispune restabilirea situației inițiale de carte funciară.
Acțiunea formulată în dosarul_ a fost respinsă instanța de atunci reținând că, pentru a opera, ca excepție de la principiile quod nullum est nullum producit effectum și resoluto jure dantis, resolvitur jus accipientis, principiul validității aparenței în drept presupune întrunirea concomitentă a condiției bunei-credințe a cumpărătorului și a condiției ca acesta să se fi aflat într-o eroare comună și invincibilă cu privire la calitatea de proprietar a vânzătoruluiasupra imobilului în litigiu.
Principiul validității aparenței în drept (error communis facit jus) constituie o excepție de la efectul sancțiunii civile a nulității, respectiv o excepție de la regula quod nullum est nullum producit effectum, în sensul că actul juridic civil nul absolut produce efectul păstrării bunului, respectiv a dreptului de proprietate, de către dobânditorul cu titlu oneros de bună-credință, dacă acesta s-a aflat într-o eroare comună și invincibilă.
Judecătoria a mai reținut în dosarul nr._ că „în ceea ce o privește pe cumpărătoare, reaua-credință a acesteia trebuie dovedită, sarcina probei incumbând reclamanților, în baza art. 1169 raportat la art. 1899 al. 2 Cod civil, prezumția legală relativă de bună-credință putând fi răsturnată prin orice mijloc de probă.
Astfel, cumpărătoarea este de rea-credință dacă, la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare, a cunoscut sau putea cunoaște, cu minime diligențe, situația juridică a imobilului, respectiv faptul că imobilul este revendicat sau există manifestări de voință neechivoce, prin care valabilitatea titlului vânzătoarei este contestată.
Din copia cărții funciare 7836 Șelimbăr nr. top 1108/13/1 (filele 60-63), instanța reține că, la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1753/2007, respectiv 21.08.2007, în extrasul de carte funciară pârâta N. R. era proprietar tabular, toate înscrierile ulterioare privind procesele, cererile și plângerile intentate de reclamanți fiind radiate până la data de 21.08.2007, ceea ce a creat o aparență de drept în favoarea pârâtei N. R..
Din declarațiile martorilor audiați în cauză, rezultă că, la momentul la care pârâta N. E. s-a deplasat la apartamentul în cauză pentru a-l vedea înainte de a încheia contractul de vânzare-cumpărare în aceeași zi, în apartament se aflau două persoane care au declarat că sunt chiriași. Abia după încheierea contractului de vânzare-cumpărare din data de 21.08.2007, respectiv după aproximativ două săptămâni, pârâta N. E. a întâlnit-o pe reclamantă care i-a spus că este apartamentul său.
Referitor la procura specială autentificată cu nr. 2132/07.09.2011 de BNP B. S. S. (fila 88), prin care pârâta N. E., în calitate de mandant, l-a împuternicit pe numitul R. V., în calitate de mandatar, să o reprezinte în anumite dosare, se constată că aceasta a fost încheiată la data de 07.09.2011, respectiv la aproximativ trei ani după încheierea contractului din 21.08.2007 și, ca urmare, nu poate duce la concluzia că pârâta îl cunoștea de atunci pe numitul R. V., persoană care a avut calitatea de mandatar al vânzătoarei N. R. la întocmirea contractului de vânzare-cumpărare.
Pe cale de consecință, din ansamblul probator administrat în cauză, se constată că reclamanții nu au făcut dovada relei-credințe a cumpărătoarei, pârâta N. E., aceasta fiind un subdobânditor de bună-credință, cu titlu oneros, care s-a aflat într-o eroare comună și invincibilă cu privire la calitatea de proprietar a vânzătoruluiasupra imobilului în litigiu.”
Față de aceste considerente, instanța în dosarul nr._ a respins cererea formulată și precizată de reclamanți privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1753/2007.
Ca urmare a soluției de respingere a primului capăt de cerere din cadrul cererii de chemare în judecată, instanța de atunci a respins și capetele de cerere privind constatarea nulității absolute a încheierii de întabulare și restabilirea situației de carte funciară în favoarea reclamanților, întrucât acestea au un caracter subsecvent față de primul capăt de cerere.
Hotărârea mai sus arătată a devenit irevocabilă, odată cu respingerea recursului prin decizia civilă nr. 75/1.10.2012 a Tribunalului Sibiu, pronunțată în dosarul nr._, al acestei instanțe, împrejurare rezultată din verificarea sistemului informatic al instanței.
Astfel cum rezultă din dispozițiile art. 413 alin. (1), pct. 1) Cod de procedură civilă, instanța poate suspenda judecata când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența ori inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți.
Rezultă din cuprinsul dispoziției legale mai sus arătate că suspendarea judecății într-o astfel de situație este lăsată la aprecierea judecătorului, în funcție de situația concretă rezultată din dosar.
În prezența sentinței irevocabile pronunțate în dosarul nr. nr._ al Judecătoriei Sibiu, în mod greșit instanța de fond a apreciat că se impune suspendarea acțiunii în evacuare, pentru că dacă s-ar raționa astfel, acțiunea în evacuare nu s-ar putea judeca niciodată deoarece cel care locuiește în imobil are la îndemână multiple acțiuni în anularea/constatarea nulității titlului de proprietate al reclamantului.
Față de cele mai sus arătate, potrivit art. 488 alin. (1) pct.6 Cod de procedură civilă, apreciind că încheierea atacată cuprinde motive străine de natura cauzei, în condițiile art. 496 din același act normativ urmează ca ea să fie casată, iar cauza să fie trimisă aceleiași instanțe pentru continuarea judecății.
Potrivit dispozițiilor art. 441, 442 și 443 din Codul de procedură civilă, reclamanta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 800 de lei efectuate de intimați la instanța de recurs și dovedit a fi efectuate de aceștia cu chitanța de la fila 20 din dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta N. E. împotriva încheierii pronunțată de Judecătoria Sibiu la data de 29.10.2014 în dosar nr._ 14.
Casează încheierea atacată și dispune trimiterea cauzei la Judecătoria Sibiu pentru continuarea judecății.
Obligă intimații G. P. și G. E. să plătească recurentei N. E. suma de 800 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 26.03.2015.
Președinte, D. T. L. | Judecător, E. D. | Judecător, C. E. G. |
Grefier, S. E. |
red.C.E.G.30.04.2015
j.f.B.M.L.
tehn.S.E.4.05.2015
2 ex.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 105/2015. Tribunalul SIBIU | Autorizare desfiinţare lucrări (legea 50/1991). Decizia nr.... → |
|---|
