Uzucapiune. Decizia nr. 226/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 226/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 25-01-2013 în dosarul nr. 1293/227/2012
Dosar nr._ Uzucapiune
ROMANIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 226
Ședința publică din data de 25 ianuarie 2013
Președinte: L. A.
Judecător: A. I. M.
Judecător: V. O. D.
Grefier: S. A.-M.
Pe rol, judecarea recursului declarat de către pârâta D. E., împotriva sentinței civile nr. 1618 din data de 25 septembrie 2011 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosar nr._, intimat fiind reclamantul B. I..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pârâta recurentă, mandatarul B. E. și avocat M. M., pentru reclamantul intimat, lipsă fiind acesta.
Procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța constată că la dosar a fost depusă, prin serviciul registratură, de către pârâta recurentă dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 66 lei și timbru judiciar de 3 lei pe care le anulează, recursul fiind legal timbrat.
Părțile prezente, luând pe rând cuvântul, arată că nu au cereri de formulat și solictă acordarea cuvântului la dezbateri pe fondul cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat în cauză, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri pe fondul cauzei.
Pârâta recurentă solicită admiterea recursului, cu precizarea că i-a vândut reclamantului intimat terenul în suprafață de 937 mp, iar diferența de 400 mp teren i-a rămas mamei acestuia, reclamantul intimat nu a deținut și această suprafață, iar pe martorii care au declarat acest lucru îi va da în judecată.
Apărătorul reclamantului intimat învederează instanței faptul că motivele invocate nu au legătură cu prezenta cauză, la dosar nu a fost depus un înscris din care să rezulte că terenul a fost înstrăinat altei persoane, reclamantul intimat a făcut dovada posesiei, din declarațiile martorilor a reieșit că reclamantul intimat a fost amenințat de către pârâta recurentă că va vinde terenul, acesta este ocupat de construcții, astfel cum rezultă din planul depus la dosar, iar pârâta, prin interogatoriul luat la instanța de fond – 25 iunie 2012, a recunoscut că terenul este în posesia reclamantului intimat și a fost de acord cu acțiunea, motiv pentru care solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile atacate ca fiind legală și temeinică.
În replică, pârâta recurentă precizează că a fost de acord cu acțiunea în ceea ce privește suprafața de 937 mp, cu cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin cererea adresată Judecătoriei Fălticeni și înregistrată sub nr._ din 02.05.2012, reclamantul B. I. a solicitat în contradictoriu cu pârâta D. E., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că a dobândit, dreptul de proprietate în modalitatea originară a uzucapiunii de scurtă durată de 10 ani, cu privire la suprafața de 300 mp teren curți-construcții situată în satul Poiana, oraș Dolhasca, jud. Suceava, cu mențiunea că față de acest teren a exercitat o posesie de 10 ani utilă, neîntreruptă și sub nume de proprietar.
În motivare a arătat că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 375/5.02.2002 a cumpărat de la pârâtă suprafața de 937 mp teren arabil situat în intravilanul satului Poiana înscris în CF nr._ al orașului Dolhasca, nr. cadastral 633. Terenul achiziționat est ocupat de construcții care, în fapt ocupă o suprafață mai mare, respectiv un plus de 300 mp potrivit planului de amplasament pe care îl anexează.
A mai arătat că de la data de 5.02.2002 de când a încheiat cu pârâta contractul de vânzare-cumpărare a stăpânit în mod continuu și suprafața de 300 mp pe care o ocupă în plus construcțiile. Precizează că a încercat soluționarea amiabilă a litigiului, în sensul că a oferit pârâtei o sumă de bani, însă aceasta a refuzat, amenințându-l că va vinde acest teren fratelui său care figurează ca vecin, cu toate că acest teren este ocupat cu construcțiile edificate de reclamant.
În drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 1895 și urm. din vechiul Cod Civil.
Legal citată, pârâta a formulat întâmpinare. La termenul din data de 25 iunie 2012 prin interogatoriul civil, pârâta a arătat că este de acord cu acțiunea așa cum a fost formulată.
Prin sentința civilă nr. 1618 din data de 25 septembrie 2012, Judecătoria Fălticeni a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul B. I., în contradictoriu cu pârâta D. E., a constatat dobândirea prin uzucapiune de scurtă durată a dreptului de proprietate al reclamantului asupra suprafeței de 300 mp teren curți-construcții situat în oraș Dolhasca, . și a luat act de faptul că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, constatarea dreptului de proprietate ca efect al uzucapiunii de scurtă durată presupune îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de art. 1846-1847 raportate la art. 1895 cod civil incidente în cauză conform art. 6 alin. 2 din Noul Cod Civil, cu privire la exercitarea de către persoanele interesate a atributului posesiei neîntrerupte, netulburate, publice si exercitate sub nume de proprietar pentru o perioadă neîntreruptă de cel puțin 10 de ani.
Reclamantul a făcut dovada dobândirii și stăpânirii efective în nume de proprietar a terenului asupra căruia s-a solicitat constatarea dreptului de proprietate.
Astfel, din depozițiile martorilor audiați în cauză, S. V. (f. 21) și Săndeanu M. (f. 22), a rezultat că reclamantul stăpânește de mai bine de 10 de ani suprafața de 300 mp teren curți-construcții.
Martorii au mai declarat că reclamantul este cunoscut în localitate ca și proprietar al acestui teren, pe care le-a stăpânit în mod continuu, netulburat, neavând litigii cu alte persoane și că pe acesta are construit o casă.
Situația juridică a terenurilor invocată și susținută de către reclamant a fost precizată și de către pârâtă, care prin interogatoriul civil a fost de acord cu acțiunea formulată de reclamant.
Așa fiind, instanța a constatat că reclamantul a dobândit un drept de proprietate prin uzucapiune asupra suprafeței de 300 mp teren curți-construcții, pe raza satului Poiana, oraș Dolhasca, jud. Suceava.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta prin care arată următoarele:
Reclamantul a mințit instanța de judecată că ea i-ar fi vândut terenul de sub casa lui B. M..
Pârâta i-a vândut terenul în suprafață de 937 mp, neavând construcții pe această suprafață de teren. Casa în care locuiește B. M. este construită pe suprafața de 407 mp, iar cu acordul acesteia a vândut terenul lui B. M.. Terenul a fost stăpânit de B. M. din anul 1978 până la data de 21 ianuarie 2009.
Solicită pedepsirea reclamantului și a martorilor pentru mărturie mincinoasă și obligarea acestora să-i plătească daune morale în sumă de 5000 RON în care se includ și cheltuielile de judecată (timpul pierdut purtând-o la judecătorie).
Depune la dosar o . înscrisuri.
Reclamantul, deși legal citat, nu a formulat întâmpinare, însă prin apărătorul său, prezent la dezbateri, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile atacate ca fiind legală și temeinică.
Examinând recursul, ce se subsumează prev. art. 304 pct. 9, art. 3041 Cod procedură civilă, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a considerentelor sentinței recurate și a criticilor invocate, tribunalul reține următoarele:
În speță, recurenta contestă calitatea de proprietar a intimatului, dobândită prin uzucapiunea de scurtă durată, indicându-l drept proprietar pe numitul B. M., căruia i-a vândut terenul, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 64/21 ianuarie 2009 (f. 7, recurs), deci încă dinainte de introducerea acțiunii.
Uzucapiunea constituie un mod de dobândire a dreptului de proprietate, cât și o sancțiune indirectă îndreptată împotriva proprietarului imobilului, care dând dovadă de neglijență, l-a lăsat timp îndelungat în posesia altei persoane, permițându-i, prin pasivitatea sa, să se comporte public ca proprietar sau titular al altui drept real.
Proprietarul terenului în litigiu este numitul B. M., nu recurenta, deci în speță nu trebuia constatată uzucapiunea în contradictoriu cu pârâta, un neproprietar.
Mai mult, în cauză s-a invocat uzucapiunea de scurtă durată, reglementată de prev. art. 1895-1899 vechiul Cod civil. Pentru a invoca uzucapiunea de scurtă durată trebuie îndeplinite cumulativ două condiții: posesia să se întemeieze pe un just titlu și posesia să fie de bună-credință.
Conform art. 1897 vechiul Cod civil, prin „just titlu” se înțelege orice act juridic translativ de proprietate, ca vânzarea-cumpărare, donația, schimbul, care însă nu are totuși capacitate de a strămuta proprietatea, ci numai posesia, întrucât emană de la un neproprietar.
Contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 375/5 februarie 2002 nu constituie just titlu, întrucât privește o altă suprafață de teren, de 937 mp, distinctă de cea în litigiu, vândută altei persoane.
Nerezultând calitatea de proprietar pentru recurentă și nici existența justului titlu, nu se va mai analiza posesia de bună-credință.
În consecință, în baza art. 312 al. 1, 2, 3 Cod procedură civilă tribunalul va admite recursul, va modifica în totalitate sentința civilă, în sensul că va respinge acțiunea ca nefondată.
În baza art. 274 Cod procedură civilă se vor acorda cheltuieli de judecată către recurentă, reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.
Nu se pot acorda daunele morale solicitate de recurentă, fiind o „cerere nouă”, formulată direct în recurs, interzisă de prev. art. 294 al. 1, coroborat cu prev. art. 316 Cod procedură civilă, pârâta neformulând cerere reconvențională în fața primei instanțe.
De asemenea, plângerile pentru mărturie mincinoasă nu fac obiectul unei judecăți civile.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de către pârâta D. E., ., jud. Suceava, împotriva sentinței civile nr. 1618 din data de 25 septembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosar nr._, intimat fiind reclamantul B. I., domiciliat în ., jud. Suceava.
Modifică în totalitate sentința civilă, în sensul că:
Respinge acțiunea ca nefondată.
Obligă intimatul să plătească recurentei 69 lei cheltuieli de judecată din recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 25 ianuarie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
L. A. A. I. M. V. O. D.
Grefier,
S. A.-M.
Red. A.I.M.
Judecător fond C. I.
Tehnored. S.A.M.
2 ex./04.02.2013
I. Caracteristica cererii în raport
de care s-a admis recursul – Uzucapiune
II. Soluția în recurs – Admite recursul. Modifică în totalitate sentința civilă, în sensul că: Respinge acțiunea ca nefondată. Obligă intimatul să plătească recurentei 69 lei cheltuieli de judecată din recurs.
FIȘA ÎN CIVIL
Judecătoria Fălticeni Decizia nr. 226/25.01.2013
Sentința nr. 1618/2012 Dosar nr._
Judecător: C. I. Complet: L. A.
A. I. M.
V. O. D.
În speță, recurenta contestă calitatea de proprietar a intimatului, dobândită prin uzucapiunea de scurtă durată, indicându-l drept proprietar pe numitul B. M., căruia i-a vândut terenul, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 64/21 ianuarie 2009 (f. 7, recurs), deci încă dinainte de introducerea acțiunii.
Uzucapiunea constituie un mod de dobândire a dreptului de proprietate, cât și o sancțiune indirectă îndreptată împotriva proprietarului imobilului, care dând dovadă de neglijență, l-a lăsat timp îndelungat în posesia altei persoane, permițându-i, prin pasivitatea sa, să se comporte public ca proprietar sau titular al altui drept real.
Proprietarul terenului în litigiu este numitul B. M., nu recurenta, deci în speță nu trebuia constatată uzucapiunea în contradictoriu cu pârâta, un neproprietar.
Mai mult, în cauză s-a invocat uzucapiunea de scurtă durată, reglementată de prev. art. 1895-1899 vechiul Cod civil. Pentru a invoca uzucapiunea de scurtă durată trebuie îndeplinite cumulativ două condiții: posesia să se întemeieze pe un just titlu și posesia să fie de bună-credință.
Conform art. 1897 vechiul Cod civil, prin „just titlu” se înțelege orice act juridic translativ de proprietate, ca vânzarea-cumpărare, donația, schimbul, care însă nu are totuși capacitate de a strămuta proprietatea, ci numai posesia, întrucât emană de la un neproprietar.
Contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 375/5 februarie 2002 nu constituie just titlu, întrucât privește o altă suprafață de teren, de 937 mp, distinctă de cea în litigiu, vândută altei persoane.
Nerezultând calitatea de proprietar pentru recurentă și nici existența justului titlu, nu se va mai analiza posesia de bună-credință.
În consecință, în baza art. 312 al. 1, 2, 3 Cod procedură civilă tribunalul va admite recursul, va modifica în totalitate sentința civilă, în sensul că va respinge acțiunea ca nefondată.
În baza art. 274 Cod procedură civilă se vor acorda cheltuieli de judecată către recurentă, reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.
Nu se pot acorda daunele morale solicitate de recurentă, fiind o „cerere nouă”, formulată direct în recurs, interzisă de prev. art. 294 al. 1, coroborat cu prev. art. 316 Cod procedură civilă, pârâta neformulând cerere reconvențională în fața primei instanțe.
De asemenea, plângerile pentru mărturie mincinoasă nu fac obiectul unei judecăți civile.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Pretenţii. Sentința nr. 4000/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
