Exequator. Recunoaștere înscrisuri / hotarâri străine. Sentința nr. 307/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 307/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 07-02-2013 în dosarul nr. 9425/86/2012
Dosar nr._ exequator
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA NR. 307
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 7 FEBRUARIE 2013
COMPLETUL COMPUS DIN:
PREȘEDINTE: E. L. V.
GREFIER: C. D. I.
Pe rol, judecarea cauzei civile având ca obiect „exequator” formulată de reclamantul T. D..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns av. V. I., substituind av. T. M., pentru reclamant, acesta fiind lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Verificând actele și lucrările dosarului, instanța constată că reclamantul a depus la dosar originalul și copia legalizată a hotărârii din Certificatul de Divorț înregistrat sub nr. F993846 în Registrul Vancouver, pronunțată de Curtea Supremă Columbia Britanică, Canada.
Apărătoarea reclamantului depunând la dosar delegație de substituire, aduce la cunoștința instanței că dosarul nr._ al Tribunalului Suceava, aflat pe lista de ședință la nr. crt. 5 privește pe același petent ca în cauza de față și are același obiect, sens în care, invocând excepția de litispendență, solicită admiterea excepției și conexarea dosarului mai sus-menționat la dosarul nr._ al acestei instanțe.
Instanța dispune strigarea cauzei aflată în lista de ședință la nr. crt. 5 și anume, a dosarului nr._ . Verificând actele și lucrările celor două dosare și constatând tripla identitate de cauză, obiect și părți prevăzută de art. 163 al 1 Cod pr. civilă, instanța admite excepția de litispendență invocată în cauză și dispune atașarea dosarului nr._ la dosarul nr._, în temeiul art. 163 al. 2 și 3 Cod pr. civilă.
Instanța constată că reclamantul și-a îndeplinit parțial obligațiile stabilite de instanță la termenul de judecată din data de 28 august 2012, în sensul că nu a formulat precizări la acțiune cu privire la introducerea în cauză și citarea numitei Cosovan V., să indice domiciliul numitei Cosovan V., depunând la dosar doar originalul și copia legalizată a hotărârii din Certificatul de Divorț înregistrat sub nr. F993846 în Registrul Vancouver, pronunțată de Curtea Supremă Columbia Britanică, Canada, dispune repunerea cauzei pe rol și invocă din oficiu excepția de nulitate a cererii de chemare în judecată, conform art. 133 al. 1 Cod pr. civilă și pune în discuția părților excepția invocată.
Apărătoarea reclamantului arătând că nu este de acord cu excepția nulității cererii invocată de către instanță, solicită respingerea acesteia.
Instanța rămâne în pronunțare asupra excepției invocate.
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra cauzei de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 30 iulie 2012 sub nr._, reclamantul T. D. a solicitat recunoașterea față de autoritățile române a hotărârii judecătorești nr. F993846 în Registrul Vancouver, pronunțată de Curtea Supremă Columbia Britanică, Canada.
În motivare, reclamantul a arătat că s-a căsătorit cu numita V. Cosovan la data de 13.06.1994 la Oficiul de Stare Civilă al Primăriei Suceava, jud. Suceava, iar prin certificatul de divorț emis la data de 5 mai 2000 s-a certificat faptul că D. T. și V. Cosovan au fost divorțați conform Actului de Divorț (Canada) de către un funcționar de la Curte, care a intrat în vigoare și a anulat căsătoria la data de la data de 30.04.2000.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 166-170 din Legea nr. 105/1992.
În dovedirea susținerilor sale, a depus la dosar certificatul de divorț emis la data de 5 mai 2000 în original și în traducere legalizată, copii certificat de naștere și certificat de căsătorie.
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava-Secția civilă la data de 24 ianuarie 2013 și înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, petentul petentul T. D. a solicitat recunoașterea față de autoritățile române a hotărârii judecătorești nr. F993846 în Registrul Vancouver, pronunțată de Curtea Supremă Columbia Britanică, Canada.
În motivare, petentul a arătat că s-a căsătorit cu numita V. Cosovan la data de 13.06.1994 la Oficiul de Stare Civilă al Primăriei Suceava, jud. Suceava, iar prin certificatul de divorț emis la data de 5 mai 2000 s-a certificat faptul că D. T. și V. Cosovan au fost divorțați conform Actului de Divorț (Canada) de către un funcționar de la Curte, care a intrat în vigoare și a anulat căsătoria la data de la data de 30.04.2000.
În drept, petentul a invocat dispozițiile art. 166-170 din Legea nr. 105/1992.
În data de 7 februarie 2013, instanța a admis excepția de litispendență invocată în cauză și a dispus atașarea dosarului nr._ la dosarul nr._ al aceleași instanțe, dată fiind tripla identitate de părți, obiect și cauză dintre cele două dosare prevăzută de art. 163 al. 1 Cod pr. civilă.
În data de 7 februarie 2013, instanța a invocat din oficiu excepția de nulitate a cererii de chemare în judecată în ambele dosare atașate și a rămas în pronunțare asupra excepției invocate.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
După cum rezultă din dispozițiile art. 137 al. 1 Cod pr. civilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
După cum rezultă din dispozițiile art. 112 pct.1 Cod pr. civilă, cererea de chemare în judecată va cuprinde: numele și prenumele, domiciliul sau reședința părților ori, pentru persoanele juridice, denumirea și sediul lor, precum și, după caz, numărul de înmatriculare în registrul comerțului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice, codul fiscal și contul bancar.
După cum rezultă din dispozițiile art. 133 al. 1 Cod pr. civilă, cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele reclamantului sau al pârâtului, obiectul ei sau semnătura, va fi declarată nulă.
Reclamantul a solicitat recunoașterea hotărârii judecătorești nr. F993846 pronunțată de Curtea Supremă din Columbia Britanică, Canada din data de 30 martie 2000 prin care a fost desfăcută căsătoria dintre reclamantul D. T. și soția sa, V. Cosovan(f.33) invocând dispozițiile art. 166 și următoarele din Legea nr. 105/1992 dar nu a indicat numele pârâtului, așa cum prevăd dispozițiile art. 112 pct.1 Cod pr. civilă și nici nu a formulat precizări la acțiune în sensul introducerii în cauză în calitate de pârâtă a fostei sale soții, Cosovan V., deși instanța a pus în discuție acest aspect în data de 28 august 2012.
Ca orice cerere de chemare în judecată, cererea de recunoaștere a unei hotărâri străine trebuie să aibă un pârât, acest aspect rezultând și din dispozițiile art. 172 al. 1 din Legea nr.105/1992 în care se arată că cererea de recunoaștere a hotărîrii străine se soluționează pe cale principală prin hotărîre, iar pe cale incidentă prin încheiere interlocutorie, în ambele cazuri după citarea părților.
Este adevărat că dispozițiile al. 2 din același text de lege prevăd împrejurarea că cererea poate fi soluționată fără citarea părților dacă, din hotărîrea străină, rezultă că pîrîtul a fost de acord cu admiterea acțiunii dar acest lucru nu înseamnă că în cererea de recunoaștere a hotărârii străine nu trebuie indicat numele și domiciliul pârâtului, așa cum prevăd dispozițiile art. 112 pct.1 Cod pr. civilă iar dispoziția instituită de art. 172 al. 2 este una facultativă, lăsată la latitudinea instanței, în ipoteza în care din hotărîrea străină, rezultă că pîrîtul a fost de acord cu admiterea acțiunii iar din conținutul hotărârii de divorț prezentate de reclamant nu rezultă dacă fosta sa soție, Cosovan V., a fost sau nu de acord cu admiterea acțiunii.
Oricum, în cererea de recunoaștere a unei hotărâri străine este necesar să se indice numele și domiciliul pârâtului pentru ca instanța să își poată verifica competența teritorială care are caracter exclusiv, fiind instituită de dispozițiile art. 170 al. 1 din Legea nr. 105/1992 și hotărârea să fie comunicată pârâtului, așa cum prevăd dispozițiile art. 260 al. 3 Cod pr. civilă.
Menționarea în cuprinsul cererii de chemare în judecată a numelui reclamantului și al pârâtului, se constituie într-o condiție esențială de validitate formală a acestei cereri, fiind esențială pentru determinarea cadrului procesual specific fiecărei cauze iar cererea de recunoaștere a unei hotărâri străine are un caracter contencios.
Cum reclamantul T. D. nu a indicat numele pârâtului, instanța urmează a admite excepția de nulitate a cererii de chemare în judecată, invocată din oficiu, excepție de procedură, absolută și peremptorie, iar în temeiul art. 133 al. 1 Cod pr. civilă, tribunalul va declara nulă cererea de chemare în judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția de nulitate a cererii de chemare în judecată, invocată din oficiu.
Declară nulă cererea de chemare în judecată având ca obiect recunoașterea unei hotărâri străine formulată de reclamantul T. D., domiciliat în ..
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 7 februarie 2013.
Președinte Grefier,
E. L. V. C. D. I.
RED.V.E.L.
TEHNORED. I.C.D.
3 EX. 14.02.2013
Dosar nr._
7 februarie 2013
Hotărâre:
Admite excepția de nulitate a cererii de chemare în judecată, invocată din oficiu.
Declară nulă cererea de chemare în judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 7 februarie 2013.
| ← Pensie întreţinere. Decizia nr. 1374/2013. Tribunalul SUCEAVA | Pensie întreţinere. Decizia nr. 960/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
