Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 2586/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2586/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 03-12-2013 în dosarul nr. 1330/334/2012
Dosar nr._ - hotărîre care să țină loc de act autentic -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 2586
Ședința publică din 3 decembrie 2013
Președinte- T. M.
Judecător- D. D.
Judecător- M. C.
Grefier - P. T.
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de reclamantul R. S. D., domiciliat în . Dornei nr.78, jud.Suceava și intervenienta Șorîndaru M.-L., domiciliată în ., jud.Suceava, împotriva sentinței civile nr.723 din 19 iunie 2013 a Judecătoriei Vatra Dornei (dosar nr._ ), intimați fiind pîrîții P. V., P. Lucreția și . primar.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamantul recurent asistat de avocat B. G. și intervenienta recurentă asistată de avocat D. C., lipsă fiind pîrîții intimați.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constatînd recursurile în stare de judecată, a trecut la dezbateri.
Avocat B. G. pentru reclamantul recurent, a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 367 lei cu chitanța . Nr._ din 2 decembrie 2013, timbru judiciar de 5 lei, împuternicire avocațială, înscrisuri și a arătat că reclamantul are posesia terenului în litigiu din anul 2010. A cerut admiterea recursului așa cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată și respingerea recursului declarat de intervenientă. Totodată a cerut amînarea pronunțării pentru a depune la dosar concluzii scrise.
Avocat D. C. pentru intervenienta recurentă, a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 367 lei cu chitanța . Nr.2527 din 2 decembrie 2013, timbru judiciar de 5 lei, împuternicire avocațială, a cerut, în principal, admiterea recursului, modificarea sentinței, admiterea cererii de intervenție și respingerea acțiunii reclamantului. În subsidiar, a cerut admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță pentru efectuarea unui raport de expertiză tehnică judiciară topo. Referitor la recursul reclamantului, a cerut respingerea acestuia ca nefondat.
Declarînd dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Vatra Dornei la data de 13.08.2012, sub nr._, reclamantul R. S. D. a chemat în judecată pârâții P. V. și . primar, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să constate că pârâta P. V. a dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra suprafeței de_ mp teren situat în localitatea Ș. Dornei, ., având identificarea cadastrală anexată la dosar, să constate că reclamantul a dobândit dreptul de proprietate prin cumpărare asupra suprafeței de teren de_ mp teren descris mai sus printr-o convenție de vânzare cumpărare sub semnătură privată încheiată cu pârâta P. V. în data de 10 mai 2010 și să dispună înscrierea în cartea funciară, pe numele reclamantului a dreptului de proprietate astfel dobândit.
În motivare s-a arătat că suprafața de teren descrise la pct.1 din petitul cererii, este situată pe raza localității Ș. Dornei, jud. Suceava iar pârâta P. V. a dobândit-o prin uzucapiune de peste 30 de ani. Se arată că pârâta P. V. a fost înzestrată în anul 1978 de către părinții acesteia și a figurat înscrisă la rolul agricol cu această suprafață de teren achitând impozit de atunci și până în prezent.
Se mai arată că reclamantul a dobândit dreptul de proprietate prin cumpărare asupra suprafeței de teren de_ mp teren descris mai sus printr-o convenție de vânzare cumpărare sub semnătură privată încheiată cu pârâta P. V. în data de 10 mai 2010. În drept: art. 650 Cod Civil, art.24, 28 din Decret-Lege nr.115/1938, Legea nr.7/1996.
La termenul din data de 12.09.2012 numita Sorândaru M. a formulat cerere de intervenție în interes propriu solicitând instanței să constate că defunctul P. Ș. a dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra suprafeței de_ mp teren situat în . Suceava să constate că intervenienta a dobândit prin moștenire după defunctul P. Ș., decedat la data de 08.06.1993 dreptul de proprietate asupra suprafeței de teren descrisă la pct. 1 în urma unui partaj voluntar intervenit între moștenitori și să dispună înscrierea în CF a dreptului de proprietate astfel dobândit.
La termenul din data de 23.01.2013 instanța a respins în principiu cererea de intervenție pentru motivele arătate în încheierea de ședință din acea dată.
La termenul din data de 26.03.2013 numita Ș. M. a formulat o nouă cerere de intervenție în interes propriu solicitând instanței să constate că a dobândit prin uzucapiune și joncțiunea posesiilor dreptul de proprietate asupra suprafeței de_ mp teren situată în . Suceava identificată cadastral în planul de situație avizat de OCPI sub nr. 8532/2012 și să dispună înscrierea în CF pe numele său a dreptului de proprietate astfel dobândit.
În motivarea cererii de intervenție se arată că terenul în litigiu a aparținut inițial defunctului P. Ș. care l-a stăpânit o perioadă de peste 40 de ani, public și nestingherit de nimeni, ca adevărat proprietar, fără să fi fost tulburat vreodată în posesie. După decesul său intervenit la data de 08.06.1993 intervenienta a preluat posesia terenului în litigiu stăpânindu-l în aceleași condiții ca și autorul său.
Cererea de intervenție a fost admisă în principiu la termenul din data de 03.04.2013.
La același termen de judecată instanța aîncuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosar și proba testimonială fiind audiați în cauză martorii D. H. I., Păștinaru A. A., B. I..
Reclamantul a solicitat și instanța a încuviințat introducerea în cauză în calitate de pârâtă a numitei P. Lucreția care a fost citată pentru următorul termen de judecată.
Judecătoria Vatra Dornei, prin sentința civilă nr.723 din 19 iunie 2013 a respins acțiunea astfel cum a fost formulată, ca nefondată și a respins cererea de intervenție formulată de intervenienta Șorîndaru M. L., ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că imobilul care face obiectul prezentului dosar este în suprafață de_ m.p. teren situat în . Suceava fiind identic cu parcelele 1P de 8296 mp și 2P de 4735 mp a UAT Ș. Dornei, fiind identificat astfel în Planul de situație întocmit de ing S. E. și vizat de OCPI sub nr. 8532/10.07.2012.
Instanța va avea în vedere la soluționarea acestui capăt de cerere prevederile art. 82 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, care prevăd că “ Dispozițiile art. 930 - 934 din Codul civil referitoare la uzucapiunea imobiliară se aplică numai în cazurile în care posesia a început după data intrării în vigoare a acestuia. Pentru cazurile în care posesia a început înainte de această dată, sunt aplicabile dispozițiile referitoare la uzucapiune în vigoare la data începerii posesiei”.
Reclamantul R. S. D. solicită instanței să constate că pârâta P. V. a dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra suprafeței de_ mp teren situat în localitatea Ș. Dornei, . iar intervenienta în interes propriu Ș. M. a solicitat instanței să constate că a dobândit prin uzucapiune și joncțiunea posesiilor dreptul de proprietate asupra aceleiași suprafețe de_ mp teren situată în . Suceava identificată cadastral în planul de situație avizat de OCPI sub nr. 8532/2012.
În fapt, suprafața de teren care face obiectul dosarului dace parte dintr-un trup de teren mai mare care a aparținut numiților P. V. și E. care au împărțit această suprafață de teren celor 5 copii ai lor.
În acest context suprafața de teren de_ mp a revenit în lotul numitului P. A., tatăl pârâtei P. V.. Deoarece numitul P. A. s-a mutat în județul Iași a lăsat suprafața de teren fratelui său, P. Ș., tatăl intervenientei Ș. M., pentru a se îngriji de aceasta și pentru a cultiva fânul. După decesul lui Ș. P. din data de 08.06.1993 de suprafața de teren s-a îngrijit soția acestuia P. Lucreția și fiica acesteia, intervenienta Ș. M..
În materia prescripției achizitive, Codul civil consacră principiul potrivit căruia aceasta este fondată pe faptul posesiei unui imobil în perioada ceruta de lege (art.1846 Cod civil) iar în conformitate cu dispozițiile art.1846 alin.2 C.civ. pentru existența posesiei trebuie îndeplinite cumulativ două elemente: corpus, respectiv actele materiale de folosire și animus, respectiv elementul intențional, care constă în faptul ca cel ce săvârșește actele materiale de folosire ale bunului are intenția de a le face pentru sine, astfel cum le-ar fi exercitat proprietarul sau titularul dreptului real. Spre deosebire de elementul material, care poate fi exercitat fie personal de posesor, fie prin reprezentant ¬ elementul intențional, fiind un element de natura psihică, trebuie să fie prezent direct și nemijlocit în persoana posesorului. Pentru a dovedi posesia, este necesar a se face dovada ambelor elemente.
Spre deosebire de posesie, detenția precară presupune puterea materială a unui lucru, fără intenția de a poseda pentru sine, sub nume de proprietar, ci numai cu intenția de a deține. Întrucât detentorul posedă pentru altul, în cazul detenției există corpus însă nu există elementul intențional, animus possidendi.
Posesia, ca atribut al dreptului de proprietate, există în momentul în care sunt întrunite cele două elemente, corpus și animus. Pentru a produce însă efecte juridice, posesia trebuie să fie utilă, iar pentru a fi utilă este necesar să îndeplinească anumite calități care, în același timp reprezintă și condiții ale unei posesii utile, cum ar fi acelea de a fi continuă, neîntreruptă, netulburată, publică, neechivocă și sub nume de proprietar.
În ce privește posesia, Codul civil prevede, la art.1847, că, pentru a duce la dobândirea drepturilor reale prin prescripție, posesia trebuie să fie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar. Toate aceste condiții pe care trebuie sa le îndeplinească posesia sunt cumulative și fac ca aceasta să fie aptă de a duce la dobândirea drepturilor reale ca urmare a exercitării ei pe durata cerută de lege.
Pornind de la dispozițiile legale arătate, așa cum s-a arătat anterior, din probele administrate rezultă că posesia asupra suprafeței de teren de_ mp în litigiu a început în persoana numitului P. A. (decedat în anul 1970) care a exercitat posesia asupra terenului prin reprezentant, respectiv fratele său P. Ș..
În cauză nu s-a făcut dovada că după decesul lui P. A., P. Ș. ar deține această suprafață de teren în numele moștenitorilor fratelui său și nu în nume propriu, în calitate de proprietar câtă vreme el s-a înscris la ROL-ul agricol cu această suprafață de teren, a plătit taxe și impozite.
Astfel, martorul B. I. arată că efectiv pârâta P. V., fiica lui P. A. nu s-a ocupat de acest teren, nu a avut posesia acestui teren și nici nu a exercitat posesia prin reprezentant. Acest lucru este confirmat și de ceilalți martori audiați în cauză care afirmă că nu au văzut-o pe pârâta P. V. să fi avut posesia acestei suprafețe de teren.
În aceste condiții, instanța reține că nu s-a făcut dovada că posesia pârâtei P. V. îndeplinește condițiile prevăzute de art.1847 C.civ. pentru a fi aptă să producă efecte juridice motiv pentru care va respinge primul capăt al cererii de chemare în judecată ca nefondat.
Având în vedere faptul că celelalte capete ale cererii de chemare în judecată au un caracter subsidiar, ele vor urma aceeași soartă juridică, instanța urmând a le respinge ca atare. Această soluție urmează a fi luată având în vedere că reclamantul R. S. D. solicită instanței să constate că a dobândit dreptul de proprietate asupra suprafeței de teren de_ mp prin cumpărare de la pârâta P. V. or, nefiind îndeplinită condiția ca vânzătoarea să fi fost proprietara bunului înstrăinat instanța nu poate valida o astfel de convenție.
În ceea ce privește cererea de intervenție în interes propriu formulată de Ș. M. se reține că tatăl său din anul 1970 (de când a decedat P. A.) și până la data decesului acestuia 1993 a stăpânit imobilul în litigiu plătind taxele și impozitele. Se poate constata că până la data decesului acestuia, 08.06.1993 nu au trecut 30 de ani astfel că nu s-a împlinit termenul uzucapiunii în patrimoniul acestuia. Așa fiind, în baza art. 1859 C.civ. instanța reține că în persoana moștenitorilor defunctului a început o nouă posesie. Pentru a putea constitui temei al uzucapiunii de 30 de ani posesia exercitată de moștenitorii defunctului P. Ș. trebuie să fie o posesie utilă, exercitată sub nume de proprietar.
În cauză, posesia exercitată nu este utilă deoarece este afectată de viciul echivocului, astfel încât nu poate constitui temei al uzucapiunii.
Din probele administrate la dosar, respectiv declarațiile de martor depuse la dosar, rezultă că autorul lor, și după decesul acestuia, intervenienta cât și pârâta P. Lucreția au stăpânit imobilul.
Însă intervenienta și pârâta P. Lucreția își contestă reciproc drepturile cu privire la imobilul în litigiu. Pe de o parte, intervenienta susține că a stăpânit singură terenul de_ mp în litigiu, iar pe de altă parte, prin răspunsurile date în cadrul administrării probei cu interogatoriu pârâta P. Lucreția susține că a exercitat și ea posesia asupra imobilului și consideră ca li proprietar al terenului pe fiica lui P. A., P. V..
Moștenitorii sunt presupuși că stăpânesc bunurile succesorale împreună unii pentru alții cât timp se găsesc în indiviziune astfel încât posesia lor este afectată de viciul echivocului. Susținerea intervenientei că a posedat numai pentru sine nu a fost demonstrată în cauză, probele administrate demonstrând că atât ea cât și pârâta P. Lucreția au stăpânit întregul imobil. Nu s-a demonstrat manifestarea exterioară de voință din partea sa în sensul transformării posesiei comune a sa și a celorlalți moștenitori în posesie exclusivă.
Intervenienta a invocat Actul de partaj autentificat sub nr. 39/13.02.1997 ca temei al posesiei sale exclusive, din acest act juridic reieșind faptul că părțile au înțeles să lase în stăpânirea exclusivă a intervenientei suprafața de teren de_ mp, învecinată cu Țarcă I., D. H. I., R. D. dar aceasta este încheiată în anul 1997, deci cel mai târziu din acest an poate fi apreciată posesia intervenientei ca exclusivă asupra terenului în litigiu.
Însă în acest caz, nu este îndeplinită condiția termenului uzucapiunii, deoarece până la data introducerii cererii nu au trecut decât 15 ani.
Așadar, nici joncțiunea posesiei intervenientei cu cea a autorului său nu este posibilă, deoarece de la data încetării posesiei lui P. Ș., tatăl intervenientei a mai fost exercitată o posesie de către intervenientă și ceilalți moștenitori ai lui P. Ș., posesie echivocă cum s-a arătat mai sus.
Împotriva sentinței civile au declarat recurs reclamantul R. S. D. și intervenienta Șorîndaru M.-L..
Reclamantul R. S. D. a criticat hotărârea pentru nelegalitate motivat de interpretarea greșită a probatoriului administrat neavându-se în vedere că terenul în litigiu, neaflându-se în regim de carte funciară, s-a dovedit cu martori și plan de situație că s-a aflat în posesia autorului pîrîtei, P. A., tatăl acesteia, fiind înzestrat de părinții săi cu o suprafață de 1,50 ha teren, care, la măsurători, a ieșit de doar 13.030 m.p.
A arătat, de asemenea, că în mod greșit moștenitorii lui P. Ș., autorul intervenientei Șorîndaru M.-L., au inclus în masa succesorală după acesta și terenul primit zestre de fratele său, P. A..
Intervenienta Șorîndaru M.-L., în recursul său, a criticat greșita interpretare a probatoriului administrat, ignorînd faptul că terenul în litigiu a fost stăpânit de autorul său, P. Ș., începând cu anul 1970, iar după decesul acestuia, în anul 1993, ea a fost cea care a executat o posesie utilă, continuă, neîntreruptă și publică.
A susținut că actul de partaj și depozițiile martorilor contrazic motivarea primei instanțe relativ la o neînțelegere determinată de contestarea reciprocă a drepturilor succesorale.
Verificînd actele și lucrările dosarului, tribunalul constată că recursurile sînt nefondate.
Din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că defuncții P. V. și E. au împărțit terenul pe care l-au avut în proprietate celor cinci copii ai lor, suprafața de_ m.p. în litigiu revenind tatălui pîrîtei, P. A. care, nelocuind în zonă, l-a predat fratelui său, P. Ș., tatăl intervenientei, pentru a-l lucra.
Art.1847 cod civil vechi, aplicabil în cauză, prevede că pentru dobîndirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, posesia trebuie să fie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar.
Ori, în cauză, așa cum a reținut și prima instanță, s-a dovedit că după decesul lui P. A., în anul 1970, fratele său și moștenitorii acestuia au stăpînit terenul în nume propriu, lucrîndu-l plătind taxe și înscriindu-l în rolul agricol pe numele lor.
Nici un martor nu a declarat că ar fi văzut-o pe pîrîtă vreodată la terenul în litigiu, astfel că în mod corect a fost respinsă acțiunea reclamantului pentru constatarea dreptului de proprietate al pîrîtei prin uzucapiune a suprafeței de_ m.p. teren și implicit pentru capetele de cerere subsecvente.
De altfel, pîrîta, în calitate de moștenitoare a tatălui său poate opune oricând drepturile acestuia izvorâte din succesiunea după autorii inițiali.
Cît privește cerere de intervenție, nu poate fi reținut motivul de casare privind ignorarea probelor prin care a dovedit joncțiunea posesiei întrucît actul de partaj prin care a primit terenul în litigiu îi permite să invoce o posesie proprie de la data încheierii lui, nefiind dovedită posesia exclusivă a intervenientei de după decesul tatălui său pentru a-i fi aplicabile disp.art.1860 Cod civil, cum a arătat.
Față de aceste considerente, în baza art.312 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge recursurile ca nefondate.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamantul R. S. D., domiciliat în . Dornei nr.78, jud.Suceava și intervenienta Șorîndaru M.-L., domiciliată în ., jud.Suceava, împotriva sentinței civile nr.723 din 19 iunie 2013 a Judecătoriei Vatra Dornei (dosar nr._ ), intimați fiind pîrîții P. V., P. Lucreția și . primar.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 3 decembrie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
T. M. D. D. M. C. P. T.
Red. T.M.
Jud.fond – H. D. L.
Tehnored.P.T. – Ex.2 – 27 ianuarie 2014
| ← Servitute. Decizia nr. 1210/2013. Tribunalul SUCEAVA | Fond funciar. Decizia nr. 215/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
