Fond funciar. Decizia nr. 215/2013. Tribunalul SUCEAVA
Comentarii |
|
Decizia nr. 215/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 25-01-2013 în dosarul nr. 2494/285/2009*
Dosar nr._ Fond funciar
ROMANIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 215
Ședința publică din data de 25 ianuarie 2013
Președinte: L. A.
Judecător: A. I. M.
Judecător: V. O. D.
Grefier: S. A.-M.
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de către reclamantul U. I. și pârâta C. L. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Iaslovăț – prin primar, împotriva sentinței civile nr. 2649 din data de 15 iunie 2012 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._, intimați fiind pârâții C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor de pe lângă Prefectura Suceava, C. N. V., C. D. M., C. G., C. N. V., M. L. L., C. Florița, C. M. și C. N. – decedat.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns reclamantul recurent, asistat de avocat C. R., ce are calitate și de reprezentant al pârâtei recurente și care substituie pe avocat J. M. și avocat O. M., pentru pârâții intimați, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Apărătorul recurenților depune la dosar delegație de substituire.
Instanța rectifică citativul în sensul înlăturării de pe acesta a numitului C. N., având în vedere aceasta a decedat în cursul judecății în primă instanță, iar moștenitorii săi au fost introduși în cauză.
Apărătorul intimaților solicită suspendarea prezentei cauze, motivat de faptul că pe rolul Tribunalului Suceava este înregistrat un dosar ce are ca obiect „revendicare”, acest dosar este repartizat la același complet, iar în cazul în care nu se impune suspendarea prezentului litigiu, solicită ca prezentului dosar să i se acorde același termen cu cel al dosarul mai sus-menționat.
Avocat C. R., pentru recurenți, arată că se opune solicitărilor apărătorului intimaților, întrucât dosarele menționate sunt diferite, iar soluția în dosarul având ca obiect „revendicare” a fost de respingere a acțiunii la instanța de fond.
Având în vedere faptul că, față de acțiunea în revendicare invocată, se impune verificarea legalității titlului de proprietate emis în favoarea intimaților, constatând că în cauză nu sunt incidente disp. art. 244 al. 1 pct. 1 Cod procedură civilă, instanța respinge cererea de suspendarea a cauzei formulată de către apărătorul intimaților.
Față de cererea de acordare a unui nou termen de judecată la aceeași dată când i s-a acordat termen și dosarului ce are ca obiect „revendicare”, instanța respinge această solicitare, în cauză nefiind invocate motive temeinice pentru a se dispune amânarea cauzei și, din oficiu, invocă excepția lipsei de interes a pârâtei recurente de a promova recurs în cauză și acordă cuvântul atât pe această excepție, cât și pe fondul cauzei.
Apărătorul intimaților invocă excepția lipsei de interes a reclamantului în promovarea acțiunii, motivat de faptul că acesta nu are constituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 500 mp teren, iar înscrisurile la care a făcut trimitere reclamantul sunt ulterioare introducerii cererii de chemare în judecată.
Solicită admiterea atât a excepției lipsei de interes a pârâtei recurente de a promova recurs, cât și a lipsei de interes a reclamantului în promovarea acțiunii.
Apărătorul recurenților solicită respingerea excepției lipsei de interes a reclamantului în promovarea acțiunii, cu precizarea că acesta are interes în a promova prezenta, deoarece este posesorul terenului pe care sunt edificare casa și anexele gospodărești, teren ce i-a fost atribuit conform art. 24 din Legea nr. 18/1991 în anii 1975 și 1982 în vederea edificării construcțiilor.
În ceea ce privește excepția lipsei de interes a pârâtei recurente de a promova recurs, solicită respingerea acesteia, motivat de faptul că, așa cum rezultă din expertiza efectuată în cauză, o parte din terenul reclamantului uzurpă din terenul domeniului public.
Pe fondul cauzei, solicită admiterea recursului formulat de către pârâta recurentă pentru motivele expuse în scris și admiterea recursului declarat de către reclamant, casarea sentinței civile atacate și în rejudecare admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și precizată, motivat de faptul că terenul i-a fost atribuit în folosință reclamantului în anii 1975 și 1982 în vederea edificării unei locuințe, aspect dovedit cu înscrisurile depuse la dosar, astfel că acesta nu este liber pentru a li se putea reconstitui dreptul de proprietate intimaților.
Arată că pentru construcțiile edificate reclamantul a obținut autorizații de construire, la data apariției legii fondului funciar terenul nu era liber, ulterior emiterii titlului de proprietate defunctul C. N. s-a intabulat și a înstrăinat terenul fiului său conform contractului de vânzare cumpărare depus la dosar, împotriva vânzătorilor s-a formulat plângere penală privind săvârșirea infracțiunii prev. de art. 292 Cod penal, prin ordonanța parchetului vânzătoarea a fost sancționată administrativ și, chiar dacă s-a stabilit că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, totuși aceasta există, terenul a intrat în circuitul civil, cu cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimaților solicită admiterea atât a excepției lipsei de interes a pârâtei recurente de a promova recurs, cât și a lipsei de interes a reclamantului în promovarea acțiunii, iar pe fondul cauzei solicită respingerea recursurilor, motivat de faptul că la data formulării cererii de reconstituire a dreptului de proprietate de către intimați, reclamantul nu avea constituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 500 mp teren, nu există o hotărâre în acest sens, în mod corect prima instanță a reținut că terenul a intrat în circuitul civil, iar înscrierile corespund, cu cheltuieli de judecată.
În replică, apărătorul reclamantului recurent precizează că acestuia i s-a constituit dreptul de proprietate, pe când intimaților doar li s-a reconstituit dreptul de proprietate.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuți la data de 13.10.2008, reclamantul U. I., în contradictoriu cu pârâții C. N., C. M., C. comunală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Iaslovăț și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava a solicitat instanței de judecată ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea parțială a titlului de proprietate nr.2044/9.07.2001 cu privire la suprafața de 500 mp din totalul de 7.200 mp de la locul numit „G.” și anularea intabulării din CF nr.2302 a comunei cadastrale Iaslovăț, pentru suprafața de 500 mp identică cu .> În motivare a arătat că în anul 1982 a cumpărat prin act sub semnătură privată de la numitul S. C. suprafața de 250 mp împreună cu casa ce era construită pe acest teren, suprafață dobândită de vânzător prin decizia de atribuire nr.81 din 1975 din partea Consiliului Popular al . pentru care s-a constituit dreptul de proprietate prin Ordinul Instituției Prefectului județului Suceava nr.340/9.09.2008.
S-a mai arătat că, după ce a cumpărat această suprafață de teren cu construcția ce era edificată, a solicitat Consiliului Popular al . a încă 250 mp teren pentru a-și construi anexe gospodărești, adică șură cu grajd, pentru care i s-a eliberat Autorizație de construire nr.27/8.05.1982.
Reclamantul a mai precizat că, în ciuda faptului că pe terenul în suprafață de 500 mp figurau construcții, atât casa, cât și anexe gospodărești nu erau libere de sarcini, pârâții au profitat de faptul că nu s-a constituit dreptul de proprietate pentru această suprafață de teren, au făcut cerere și li s-a eliberat titlu de proprietate și pentru această suprafață de teren, cu care mai apoi s-au intabulat.
S-a mai învederat instanței că, în CF . ca fiind doar o parcelă virană, fără a se specifica că pe această parcelă există construcții, ceea ce înseamnă că aceste construcții nu au fost avute în vedere în momentul intabulării, întrucât potrivit art.24 al.1 din Legea nr.18/1991, modif. și compl. de Legea nr.247/2005, terenurile situate în intravilanul localităților care au fost atribuite de cooperativele de producție altor persoane îndreptățite pentru construcția de locuințe și anexe gospodărești pe care le-au edificat, rămân și se înscriu în proprietate actualilor deținători, chiar dacă atribuirea s-a făcut din terenurile preluate în orice mod de la foștii proprietari.
Pârâta C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava a depus întâmpinare la dosar arătând că, titlul de proprietate a fost emis în baza unei hotărâri ale unei autorități administrativ-jurisdicționale, prevăzute de lege, respectiv comisia județeană de fond funciar, iar potrivit art.36 din HGR nr.890/_ cu modif. și compl. ulterioare, titlurile de proprietate se emit de comisia județeană pe baza documentațiilor întocmite de comisiile locale de fond funciar, iar judecarea prezentei cauze, urmează a se face în contradictoriu cu comisia locală asupra ternului ce face obiectul prezentei cauze, respectiv C. locală Iaslovăț.
Pârâta C. comunală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Iaslovăț, prin întâmpinarea depusă la dosar a solicitat admiterea acțiunii arătând că numitului S. C. i s-a constituit dreptul de proprietate prin ordinul 340/9.09.2008 emis de Instituția Prefectului Suceava pentru suprafața de 250 mp aferentă locuinței, suprafață care a fost atribuită în folosință, în vederea construirii unei locuințe proprietate personală și care potrivit Legii nr.18/1991 se cuvine proprietarilor actuali ai acestor suprafețe.
Pentru cealaltă suprafață de teren la care reclamantul a făcut referire, acesta a depus cerere pentru constituirea dreptului de proprietate, comisia locală înaintând documentația în cauză, însă prin ordinul 347/9.09.2008, aceasta i-a fost respinsă, drept pentru care reclamantul U. I. urmează calea judiciară de constituire a dreptului de proprietate care face obiectul altui dosar aflat pe rolul Judecătoriei Rădăuți.
S-a mai arătat de către pârâtă că titlul de proprietate nr. 2044/9.07.2001 emis pe numele defunctului G. T., prin moștenitorii acestuia C. N. și M. a fost eliberat în baza documentației depusă la acea vreme de C. locală de fond funciar Milișăuți din care făcea parte din punct de vedere administrativ satul Iaslovăț, care nu se află în actuala arhivă a .> Pârâții C. N. și M. prin întâmpinarea depusă la dosar au solicitat respingerea acțiunii, obligarea reclamantului la cheltuieli de judecată arătând că în anul 1982 au solicitat atribuirea a încă 250 mp teren pentru a construi anexe gospodărești, fiindu-le eliberată autorizația de construire nr.27/8.05.1982, anexând și ordinul nr.340/9.09.2008 al Prefectului Suceava.
S-a mai arătat de către aceștia că reclamantul nu are constituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 500 mp, ordinul Prefectului nr.340/9.09.2008 a fost eliberat pentru S. C., nu pentru reclamant, acesta fiind îndreptățit să solicite anularea parțială a titlului lor de proprietate.
Din examinarea înscrisurilor depuse la dosar, instanță a constat că prin sentința civilă nr. 4556/12.11.2008 având ca obiect desființarea Ordinului nr.347/9.09.2008, a fost respinsă plângerea formulată de reclamantul U. I..
Instanța a constatat că prin încheierea din 16.04.2010, Judecătoria Rădăuți a dispus suspendarea judecării prezentei cauze în temeiul art.244 C.pr.civ.
De asemenea, în cauză s-a admis cererea de abținere de la judecarea cauzei a completului legal investit ca urmare a faptului că în cauză acel complet a respins plângerea formulată de reclamantul U. I., în contradictoriu cu pârâtele Instituția Prefectului județului Suceava și C. comunală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Iaslovăț, având ca obiect desființarea Ordinului nr.347/9.09.2008 al Instituției Prefectului Suceava
Prin decizia nr. 46/13.01.2011 Tribunalul Suceava a admis recursul formulat de reclamantul U. I. împotriva încheierii de suspendare, a casat încheierea de ședință și a trimis cauza spre continuarea judecății.
Ca urmare a admiterii cererii de abținere a completului inițial investit și având în vedere decizia Tribunalului Suceava de continuare a judecății, cauza a fost repartizată la completul C3f sub nr._ .
În continuarea judecății, reclamantul U. I. a solicitat și au fost introduși în cauză, în calitate de pârâți și numiții C. N. V. și C. D. M..
Instanța a mai constatat că reclamantul U. I., prin avocat și-a precizat acțiunea, în sensul că a solicitat anularea parțială a titlului de proprietate nr. 2044/2001 și a intabulării din CF 2302 a comunei cadastrale Iaslovăț, cu privire la suprafața de 5,99 ari teren arabil, ca urmare a suprafeței înscrise ilegal în titlul de proprietate atacat ce a fost stabilită prin suplimentul la raportul de expertiză depus în cauză.
Prin sentința civilă nr. 2649 din data de 15 iunie 2012, Judecătoria Rădăuți a respins acțiunea civilă având ca obiect anulare parțială titlu de proprietate privind pe reclamantul U. I. și pe pârâții C. N.-decedat, cu moștenitorii în calitate de pârâți C. G., C. N. V., M. L. L., C. Florița, C. M., C. comunală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Iaslovăț - prin primar, C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor de pe lângă Prefectura Județului Suceava, C. N. V. și C. D. M..
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantul U. I. nu are reconstituit dreptul de proprietate pentru întreaga suprafață de 500 mp, întrucât Ordinul prefectului nr.340/9.09.2008 a fost eliberat pentru S. C..
În cauză au fost introduși în calitate de pârâți C. N. V. și C. D. M., motivat de faptul că sunt actualii proprietari ai suprafeței de 500 mp, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 1381/6.04.2011, pentru care reclamantul și-a precizat acțiunea solicitând anularea titlului de proprietate cu privire la suprafața de 599 mp.
Conform titlului de proprietate nr.2044/9.07.2001, s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața totală de 4,02 ha din care intravilan 7.200 mp teren grădină și 800 mp teren curți-construcții. La eliberarea titlului avându-se în vedere înscrierile din registrul agricol, autorii pârâților fiind îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate la această suprafață.
Potrivit contractului de vânzare-cumpărare nr.1381/6.04.2011, suprafața de 599 mp din care face parte suprafața de 500 mp a intrat în circuitul civil nemaiputându-se dispune anularea acestuia, eventualele litigii urmând a fi soluționate pe calea dreptului comun.
Suprafața de 599 mp este inclusă în . mp din titlul de proprietate nr.2044/9.07.2001 emis pe numele numiților G. T., C. N. și C. M..
Atât din înscrisurile depuse la dosar, cât și ca urmare a expertizelor efectuate în cauză, inclusiv în revendicare la care s-a avut în vedere actele de proprietate deținute de părți valabile la data soluționării acestei cauze, instanța a stabilit că acțiunea reclamantului nu se justifică, atâta timp cât el nu a avut constituit dreptul de proprietate pentru 500 mp așa cum a susținut prin acțiune, iar cum în prezent titular al terenului din litigiu sunt pârâții introduși în cauză, între părți intervenind acte de dispoziții ca urmare a vânzării intervenite între presupusul proprietar al terenului, respectiv S. C. și aceștia și neexistând alte acte de nulitate a titlului de proprietate nr.2044/9.07.2001 cu privire la suprafața de 500 mp din totalul suprafeței de 7.200 mp de la locul numit „G.”, considerente pentru care acțiunea a fost respinsă atât sub aspectul anulării titlului de proprietate, cât și a cererii de anulare a intabulării din CF 2302 a comunei cadastrale Iasovăț pentru suprafața de 500 mp identică cu . cum a fost identificată.
Împotriva acestei sentinței au declarat recurs reclamantul U. I. și pârâta C. L. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Iaslovăț – prin primar.
Prin recursul său, pârâta solicită admiterea acestuia, casarea sentinței recurate si in rejudecare, admiterea acțiunii așa cum a fost formulata si precizata.
În motivare arată că în urma administrării probatoriului in cauza dedusa judecații, respectiv a înscrisurilor depuse la dosar si a efectuării expertizei topo cadastrale, a reieșit faptul ca suprafața de 599 mp deținuta in prezent de către U. I. si pe care acesta are edificat inca din anii 1975 si 1982 casa de locuit si anexele este inscrisă si in titlul de proprietate nr. 2044/2001 a cărui anulare parțiala se solicita.
Din probele administrate in cauza rezulta faptul ca pentru suprafața de 500 mp reclamantul U. I. deține acte de proprietate.
Asa cum a arătat si expertul B. I. M. in raportul de expertiza si in suplimentele la acest raport, pentru suprafața de 250 mp i-a fost constituit dreptul de proprietate conform titlului de proprietate nr. 659/2008 numitului S. C., care a înstrăinat prin vânzare cumpărare acest teren si casa de locuit reclamantului U. I.. De asemenea, pentru cealaltă suprafața de 250 mp i-a fost constituit dreptul de proprietate -TP nr. 705/2010 reclamantului U. I., iar suprafața de 99 mp este uzurpa, proprietar tabular fiind .> La dosarul cauzei au fost depuse si înscrisuri din care rezulta ca suprafața de 500 mp (250 mp + 250 mp) a fost atribuita in anii 1975 si 1982 in vederea construirii casei de locuit si anexelor, existând si autorizații de construcție emise in acest scop.
Astfel a fost demonstrat ca parte din terenul in suprafața de 7200 mp ce se regăsește înscris in titlul de proprietate nr. 2044/2001 este ocupat de către locuința reclamantului, motiv pentru care in mod greșit a fost reconstituit dreptul de proprietate paraților C. N. si C. M., pentru suprafața de 599 mp teren ce nu era liber de sarcini la momentul apariției legii 18/1991.
Apreciază ca in mod greșit a fost înscris in TP 2044/2001 si suprafața de teren de 599 mp pe care este edificata locuința reclamantului, iar instanța de fond nu a avut in vedere aceste aspecte la pronunțarea hotărârii.
Prin recursul său, reclamantul solicită admiterea acestuia, casarea sentinței recurate si in rejudecare, admiterea acțiunii așa cum a fost formulata si precizata.
În motivare arată că prin acțiunea introdusa pe rolul Judecătoriei Radauti la data de 27.04.2009, a solicitat anularea parțiala a titlului de proprietate emis pe numele paraților si a intabularii acestora in ceea ce privește suprafața de 500 mp teren intravilan, arătând ca pe acest teren atat el, cat si unchiul său de la care a cumpărat ulterior imobilul, aveau construita casa si anexe gospodărești, dupa ce le-a fost atribuit terenul pentru construcție de locuința in anul 1975 si respectiv 1982.
In dovedirea celor arătate a depus inscrisuri si a fost dispusa efectuarea unei expertize topo cadastrala care a arătat ca 599 mp este parte din suprafața de 7200 mp ce se regăsește in TP nr. 2044/09.07.2001.
Arata expertul ca suprafața de 599 mp este teren împrejmuit de către reclamant si pe care sunt edificate casa si anexele gospodărești. De asemenea, se arata si faptul ca suprafața de 599 mp este constituita din 250 mp - TP nr. 659 din 27.10.2008, emis pe numele S. C., cumpărata de reclamantul U. I., 250mp - TP nr. 705/13.12.2010 emis pe numele U. I. si 99 mp uzurpa, proprietar tabular . regăsește in suprafața de 7200 mp
In urma efectuării expertizei topo cadastrale, ca urmare a măsurătorilor din teren si întocmirii raportului de expertiza si a suplimentelor la raportul de expertiza, și-a precizat acțiunea in sensul ca solicita anularea parțiala a TP 2044/2001 si a intabulării din CF 2302 a comunei cadastrale Iaslovat cu privire la suprafața de 599 mp, teren împrejmuit de către el si pe care a edificata casa si anexele gospodărești.
Instanța de judecata a respins acțiunea motivat de faptul ca "atat din înscrisurile depuse la dosar, cat si ca urmare a expertizelor efectuate in cauza, inclusiv in revendicare la care s-a avut in vedere actele de proprietate deținute de parti valabile la data soluționării acestei cauze, instanța stabilește ca acțiunea reclamantului nu se justifica, atat timp cat el nu a avut constituit dreptul de proprietate pentru 500 mp asa cum, a susținut prin acțiune, iar in prezent titular al terenului din litigiu sunt parații introduși in cauza, intre parti intervenind acte de dispoziție ca urmare a vânzării intervenite intre presupusul proprietar al terenului, respectiv S. C. si aceștia si neexistand alte acte de nulitate a titlului de proprietate nr. 2044/9.07.2001 cu privire la suprafața de 500 mp din totalul suprafeței de 7200 mp la locul numit Gradină”.
Dupa anii 1990, paratul C. N. (decedat in timpul derulării procesului), cu rea credința, declarând ca terenul este liber de sarcini si ca nu exista construcții pe acest teren, a solicitat comisiei locale de fond funciar reconstituirea suprafatei de 7200 mp de teren, desi o parte din acest teren, respectiv suprafața de 599 mp a fost atribuita in anii 1975 si 1982 in vederea si edificării locuinței si anexelor gospodărești.
Prin probele administrate s-a demonstrat ca la aceasta data a dobândit suprafața de 500 mp prin constituire si cumpărare împreuna cu casa de locuit (pentru 250 mp cumpărați de la S. C.), iar pe intreaga suprafața de teren și-a construit imobilele ca anexe pe langa casa de locuit cumpărata. Pentru toate imobilele construite au fost obținute autorizații de construire, ceea ce inseamna ca imobilele au fost construite legal in anii 1975 si respectiv 1982, ca proprietari ai terenului.
In ceea ce privește suprafața de 500 mp a depus la dosarul cauzei titlurile de proprietate nr. 659 /2008 si 705/2010, demonstrând astfel ca pentru aceasta suprafața a fost constituit dreptul de proprietate. Desi titularul TP nr. 659/2008 este S. C., prin care acestuia i s-a constituit dreptul de proprietate pe o suprafața de 250 mp, ulterior emiterii acestui titlu, prin sentința civila nr. 4583/13.11.2008 pronunțata de Judecătoria Radauti in dosar nr._ s-a constatat ca a dobândit prin cumpărare aceasta suprafața de teren.
Mai mult decât atat, dupa ce comisia de fond funciar le-a reconstituit intimatilor dreptul de proprietate pentru terenul solicitat, au intocmit in fals un plan de situație in care nu apar construcțiile pe teren pentru a se putea intabula. Aceasta situație a fost demonstrata in primul rand prin faptul ca planul de situație a fost intocmit in anul 2007 de ing. cadastral Sesurschi D., iar autorizațiile de construire au fost eliberate in anii 1975-1982, aspect atestat si prin expertiza efectuata in cauza prin care s-a arătat ca pe acest teren se afla construcții edificate in anii arătați.
Împotriva ing. cadastral Sesurschi D. a formulat plângere penala pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor, fals intelectual si uz de fals, prev. de art. 246, 289 si 291 cod penal, fiind înregistrat la P. de pe langa Judecătoria Radauti sub nr. 2645/P/2011. Întrucât a intervenit decesul făptuitorului, s-a dispus neinceperea urmăririi penale. Insa, in urma administrării probatoriului, organul de urmărire penala a constatat ca planul de situație intocmit de către ing. cadastral Sesurschi D. la data de 24.12.2006 cu privire la parcelele din CF 189 a comunei cadastrale Iaslovat, atesta date nereale referitor la situația parcelei nr. 1450, motiv pentru care, in temeiul art. 45 cpc raportat la art. 228 al 6 teza finala, cu referire la art. 245 al. 1 lit. c/1 cpp a fost sesizata Judecătoria Radauti cu privire la desființarea înscrisului intitulat "Plan de Amplasament si Delimitare a Corpului de Proprietate" privind parcelele din CF189 a comunei cadastrale Iaslovat, fiind inregistrat pe rolul acestei instanțe dosarul_ cu termen de judecata la data de 21.09.2012.
Retine, de asemenea instanța de fond ca potrivit contractului de vânzare cumpărare nr. 1381/06.04.2011, terenul de 7200 mp din care face parte si terenul ocupat de curti-constructiile reclamantului a intrat in circuitul civil, motiv pentru care nu se poate dispune anularea titlului de proprietate nr. 2044/2001. Insa instanța, nu retine si aspectul ca împotriva vânzătorilor din respectivul contract si anume C. N. si C. M. s-a formulat plângere penala privind săvârșirea infracțiunii de fals in declarații (art. 292 c.penal). Prin Ordonanța din 14.10.2011 pronunțata in dosarul 632/P/2011 s-a dispus incetarea urmăririi penale fata de invinuitul C. N. intrucat a intervenit decesul acestuia si scoaterea de sub urmărire penala a invinuitei C. M., intrucat s-a stabilit ca fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, fiind sancționată administrativ. Desi aceasta soluție a fost criticata de către invinuita C. M., prin sentința penala pronunțata in dosarul_ a Judecătoriei Radauti, a fost respinsa plângerea formulata, stabilindu-se astfel ca fapta penala de fals in declarații exista, dar nu prezintă pericolul social a unei infracțiuni.
Desi in cauza s-a dispus efectuarea unei expertize topo cadastrale, care a arătat ca suprafața de 599 mp (perimetru imprejmuit de către reclamant si pe care sunt edificate casa si anexele gospodărești) este constituita din 250 mp TP nr. 659 din 27.10.2008, emis pe numele S. C., cumpărata de reclamantul U. I., 250 mp TP nr. 705/13.12.2010 emis pe numele U. I. si 99 mp uzurpa, proprietar tabular . 1 la suplimentul nr. 3, instanța de judecata nu retine acest aspect si analizează mai amănunțit o expertiza ce a fost dispusa in dosarul nr._, reclamanți in acest dosar fiind parații din prezenta cauza, parați fiind U. I. (reclamantul din prezenta cauza) si soția sa R., având ca obiect revendicarea suprafeței de 599 mp. Prin sentința 4015/15.11.2011 aceasta acțiune a fost respinsa, reținând instanța de judecata ca, comparând titlurile părtilor, sunt mai preferabile titlurile de proprietate ale paratilor U. I. si R., având in vedere disp. art. 24 al. 1 din legea 18/1991, care prevăd ca "Terenurile situate in intravilanul localităților, care au fost atribuite de cooperativele agricole de producție, potrivit legii, cooperatorilor sau altor persoane indreptatite, pentru construcția de locuințe si anexe gospodărești, pe care le-au edificat, raman si se inscriu in proprietatea actualilor deținători, chiar daca atribuirea s-a făcut din terenurile preluate in orice mod de la foști proprietari".
In speța nu se poate considera titlul reclamanților ca legal eliberat, in baza unor declarații false care le-a permis reconstituirea dreptului de proprietate pe acest teren, știind foarte bine ca daca ar fi declarat ca terenul este ocupat de construcții le-ar fi fost respinsa cererea de reconstituire.
Pârâții C. M., C. G., C. N. V., M. L. L., Cotlet F. au formulat întâmpinare prin care solicită respingerea recursurilor și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată din acest proces.
În motivare arată că prin cererea de chemare în judecată se solicită anularea parțială a titlului lor de proprietate nr. 2044/09.07.2001 cu privire la suprafața de 500 m.p. din totalul suprafeței de 7.200 m.p. la locul numit „G." și anularea intabulării din C.F. 2302 a . suprafața de 500 m.p. identică cu .> Se motivează că în anul 1982 printr-un înscris sub semnătură privată reclamantul a cumpărat de la S. C. suprafața de 250 m.p. împreună cu casa ce era construită pe această suprafață de teren dobândită de acesta conform deciziei de atribuire nr. 81 din 1975 din partea Consiliului Popular a comunei E. B., pentru această suprafață de teren constituindu-se dreptul de proprietate pentru suprafața de 250 m.p. conform Ordinului Prefectului județului Suceava 340 din 09.09.2008.
Se arată că în anul 1982 a solicitat atribuirea a încă 250 m.p. pentru a construi anexe gospodărești, cerere aprobată, eliberându-se Autorizația de construire nr. 27 din 08.05.1982,
În dovada susținerilor sale, reclamantul a anexat copie de pe ordinul 340 din 09.09.2008, autorizația de construire nr. 27 din 08.05.1982.
Au formulat întâmpinare și au invocat faptul că reclamantul nu are interes în formularea prezentei acțiuni, pentru a introduce o cerere de chemare în judecată interesul trebuie să fie personal.
Din motivarea și înscrisurile depuse la dosar reiese că reclamantul nu are constituit dreptul de proprietatea pentru suprafața de 500 m.p. Ordinul Prefectului nr. 340 din 09.09.2008 a fost eliberat pentru S. C. și nu pentru reclamant, acesta fiind îndreptățit să solicite anularea parțială a titlului lor de proprietate.
Au considerat că s-a emis în mod greșit Ordinul Prefectului pentru suprafața de 250 m.p. în favoarea lui S. C..
Dacă acesta a vândut casa în anul 1982, acesta nu mai era proprietar a construcției la data apariției L. 18/1991 și nu era îndreptățit la constituirea dreptului de proprietate în temeiul art. 24 din L. 18/1991.
Cât privește titlul de proprietate eliberat în favoarea numitului S. C. au arătat că au formulat acțiune pentru anularea acestuia, dosar nr._ suspendat în temeiul disp. art. 244 C. proc. civ.
La termenul din 27.05.2012 s-a solicitat introducerea în cauză a numiților C. N. V. și C. D.-M. motivat de faptul că sunt actualii proprietari ai suprafeței de 500 m.p. conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 1381 din 06.04.2011.
La termenul din data de 08.06.2012 reclamantul precizează acțiunea solicitând anularea titlului de proprietate cu privire la suprafața de 599 m.p.
Cererea nu a fost motivată în drept, iar motivul de nulitate absolută nu poate fi dat în cauză.
Prin sentința civilă nr. 2649 din 15.06.2012 a fost respinsă acțiunea în mod corect, criticile aduse prin motivele de recurs formulate sunt nefondate.
Conform Titlului de proprietate nr. 2044 din 09.07.2001 s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de totală de 4.02 ha din care în intravilan 7.200 m.p. teren grădină și 800 m.p. teren curți construcții.
La eliberarea titlului de proprietate s-au avut în vedere înscrierile din registru agricol din care se poate observa că autorii lor erau îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate pentru această suprafață.
Menționează că în urma măsurătorilor din teren suprafața care a reieșit este de 7.100 m.p. mai puțin decât este pe titlu de proprietate.
La data când s-a formulat prezenta cerere U. I. nu justifica interesul în formularea prezentei acțiuni, poate cele îndreptățit era S. C..
Pe de altă parte conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 1381 din 06.04.2011 suprafața de 599 m.p. din care face parte suprafața de 500 m.p. a intrat în circuitul civil și nu se mai poate dispune anularea, eventualele litigii vor fi soluționate pe calea dreptului comun.
Înscrisurile la care reclamantul a făcut trimitere, sunt fie ulteriore introducerii cererii de chemare în judecată, fie sunt înscrisuri care nu le sunt opozabile.
Pentru a se dispune anularea titlului de proprietate motivele care se invocă trebuie să fie anterioare sau concomitente eliberării titlului de proprietate și nicidecum ulterioare.
Reclamantul are în posesie suprafața de 599 m.p. din care ar putea justifica cu acte în prezent doar pentru 500 m.p.
Referitor la această suprafața de 500 m.p. reclamantul susține că a cumpărat de la S. C. suprafața de 250 m.p. teren aferent casei nr. 438 prezentând sentința civilă nr. 4583 din 13.11.2008, iar pentru 250 m.p. i s-a constituit dreptul de proprietate prin decizia 604 din 19.03.2009 a Tribunalului Suceava.
Cu privire la sentința civilă nr. 4583/13-11-2008 a Judecătoriei Rădăuți prin care a fost validată vânzarea între reclamant și S. C., arătă că aceasta nu le este opozabilă, deși a fost pronunțată după ce instanța a fost investită cu soluționarea prezentei cereri reclamantul având cunoștință la acea dată atât de existența titlului de proprietate emis autorului lor, cât și a intabulării dreptului de proprietate în cartea funciară asupra parcelei din litigiu.
S. C. nu putea încheia o promisiune de vânzare cumpărare cu privire la 250 mp teren în anul 1982, în condițiile în care terenurile erau scoase din circuitul civil, iar anterior colectivizării acel teren nu fusese proprietatea acestuia, neexistând nici posibilitatea prevederii ca pe viitor acel teren va putea forma obiectul unei cereri de constituire a dreptului de proprietate.
Cât privește modul cum s-a constituit dreptul de proprietate lui S. C. în dosarul nr._ se analizează modul de constituire a dreptului de proprietate, dosar suspendat în prezent, însă S. C. nu era proprietar a constructiilor pentru a putea solicita constituirea dreptului de proprietate.
Au depus o adeverință eliberată de Primăria Iaslovăț din care reiese că S. C. figura înscris în registru agricol între anii 1974-1980 cu casa, nu și la data apariției L. 18/1991, mai mult la data apariției L. 18/1991 aceasta avea o altă locuință după cum arată în interogatoriul luat în dosarul amintit mai sus și nu era îndreptățit la constituirea dreptului de proprietate.
Au depus trei planuri de situație, unul care-1 privește pe S. C. în care suprafața de 500 m.p este tăiată și trecută suprafața de 250 m.p. și două planuri de situație pentru U. I. din care unul pentru suprafața de 250 m.p. și unul pentru suprafața de 350 m.p. Instanța nu a făcut nici o trimitere la aceste planuri deși au arătat că toate aceste suprafețe privesc aceiași parcelă 957, un artificiu creat de C. locală pentru a justifica cererile de constituire a dreptului de proprietate pentru S. C. și U. I..
Instanța nu a fost investită cu analiza modului în care s-a constituit dreptul de proprietate lui S. C. însă trebuia să aibă în vedere modul cum i s-a eliberat titlu de proprietate.
Cu privire la suprafața de 250 m.p pentru care U. I. prezintă titlu de proprietate nr. 705 din 13.12.2010, arătă că acesta a fost eliberat după pronunțare deciziei nr. 604 din 19.03.2009 a Tribunalului Suceava, dosar_ . Această hotărâre nu le este opozabilă întrucât nu s-a judecat în contradictoriu cu ei, deși exista pe rol o acțiune în revendicare, era eliberat titlu de proprietate și erau înscriși în C.F. fiind obligatoriu să se judece cu ei pentru a-și putea face apărări prin care să arate că era reconstituit dreptul de proprietate.
U. I. nu era îndreptățit la atribuirea unui nou lot pentru edificarea gospodăriei, în realitate ei preluând terenul ce a fost atribuit lui S. C.. În aceeași ordine de idei, reclamantul nu a dovedit că autorizația de construire pentru anexe gospodărești nu a fost emisă pentru terenul ce a fost atribuit lui S. C.. La dosarul cauzei nu a fost depusă o decizie de atribuire a lotului pentru edificarea anexelor gospodărești, ci a fost depusă numai o chitanță, însă cei care aveau în folosință terenuri pentru edificarea construcțiilor achitau anual taxe către primăria localității, acest înscris nedovedind că pârâților le-a fost atribuit un nou lot, pe lângă cel pe care îl stăpâneau deja.
Cât privește raportul de expertiză întocmit de L. L. și cele două suplimente la raportul de expertiză solicită înlăturarea concluziilor acestuia, expertul ajunge la concluzii care nu au acoperire, nu îi lămurește expertul ce înțelege prin uzurpă și nici nu a ținut cont de faptul că a fost efectuată o altă expertiză cu privire la aceeași suprafață de teren de un expert mult mai profesionist
Într-un dosar în revendicare a fost efectuată o expertiză de doamna Răchitneanu N. și mai multe suplimente pe care solicită ca instanța să le aibă în vedere din care reiese că terenul constituit pentru S. C. și U. I. se suprapun și nicidecum nu sunt alăturate, procesul verbal de punere în posesie eliberat pentru S. C. îi are pe ei ca vecini și nu pe U. I. în partea de nord.
Cu toate că se știa de faptul că aveau reconstituit dreptul de proprietate C. locală, S. C. sau U. I. în nici una din cererile formulate nu au arătat că reclamanții aveau reconstituit dreptul de proprietate.
Cert este că nu se putea constitui dreptul de proprietate fără ca în prealabil să se fi anulat titlul de proprietate.
Referitor la al doilea capăt de cerere nu sunt aduse critici, la prima instanță nu a fost motivat în fapt și drept, nu sunt indicate în concret motivele pentru care să se dispună radierea dreptului de proprietate.
La prima instanță au invocat excepția lipsei de interes chiar de la primul termen de judecată, acesta excepție nu a fost pusă în discuția părților față de primul complet s-a admis cererea de recuzare, iar completul care a soluționat cauza nu a mai pus in discuția părților excepția invocată, excepție pe care solicită a fi pusă din nou în discuție și admiterea acesteia pentru motivele arătate mai sus.
La data formulării cererii U. I. nu avea constituit dreptul de proprietate.
Asupra excepției lipsei de interes a pârâtei C. locală pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 Iaslovăț de a declara recurs, se rețin următoarele:
Cel care introduce o cale de atac trebuie să justifice interesul, calitatea și capacitatea procesuală, asemenea reclamantului care introduce cererea de chemare în judecată, deoarece căile de atac sunt forme de manifestare a acțiunii civile.
Poate avea un asemenea interes numai partea care a căzut în pretenții sau moștenitorii acesteia.
În speță, C. L. pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 Iaslovăț nu a căzut în pretenții, întrucât a avut calitatea de pârâtă, iar acțiunea reclamantului a fost respinsă ca nefondată.
Așa fiind, excepția va fi admisă, cu consecința respingerii recursului ca fiind formulat de către o persoană lipsită de interes.
Asupra recursului declarat de către reclamantul U. I., ce se subsumează prev. art. 304 pct. 9, art. 3041 Cod procedură civilă, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a considerentelor sentinței și a criticilor invocate, tribunalul reține următoarele:
Reclamantul a obținut constituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 250 mp teren situat la locul în litigiu, intravilan . civilă nr. 604/19 martie 2009 a Tribunalului Suceava, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 2 martie 2010 a aceleiași instanțe (f. 62, 63, 75 dosar rejudecare), ulterior eliberându-se titlul de proprietate nr. 705/13 decembrie 2010 (f. 118 dosar rejudecare).
A reținut instanța că reclamantul îndeplinește condițiile art. 24 al. 1 din Legea nr. 18/1991 întrucât are eliberată autorizația de construcție nr. 27/8 mai 1982, a achitat taxa aferentă construcției, prezumându-se că acea documentație s-a emis în condițiile legale și că reclamantului i s-a atribuit suprafața maximă prevăzută de Legea nr. 58/1974.
De asemenea, prin sentința civilă nr. 4583/13 noiembrie 2008 a Judecătoriei Rădăuți (f. 44) instanța a constatat că reclamantul a dobândit de la numitul S. C., prin cumpărare, suprafața de 250 mp teren curți-construcții cu casa nr. 438 din . practic convenția de vânzare-cumpărare sub semnătură privată pe care părțile au încheiat-o la 15 februarie 1982 (f. 5).
În ceea ce-l privește pe promitentul – vânzător, S. C., s-a reținut că terenul i-a fost atribuit în folosință prin decizia Consiliului Popular al ./1975 pentru construirea unei case, pe care a edificat-o în baza autorizației de lucrări nr. 117/31 iulie 1975, în baza cărora a obținut ordinul de constituire a dreptului de proprietate nr. 340/2008 și mai apoi, titlul de proprietate nr. 659/27 octombrie 2008.
Așadar, în virtutea actelor juridice mai sus-arătate reclamantul justifică îndreptățire la suprafața totală de 500 mp teren la locul în litigiu.
Expertul cauzei, B. I.-M., prin raportul de expertiză întocmit și prin suplimentele la acesta (f. 29-34, 46, 47, 69, 70, 152-155), a identificat cele două terenuri ale reclamantului de câte 250 mp, arătând că sunt alăturate și că se includ în suprafața de 7200 mp teren înscrisă pe titlul de proprietate nr. 2044/9 iulie 2001 eliberat intimaților după def. G. T. (la grădină, poz. B.1).
A reținut expertul că terenul în litigiu a aparținut înainte de CAP autorului intimaților, G. A., fiind înscris în r.a. 1959-1963.
Dar conflictul dintre fostul proprietar, căruia i s-a preluat terenul de către CAP și cel căruia i s-a atribuit terenul în vederea edificării de locuințe, scop pe care l-a îndeplinit, a fost rezolvat de lege în favoarea celui din urmă, fostul proprietar având dreptul de compensare cu teren echivalent/despăgubiri, așa cum rezultă din prev. art. 24 al. 2 din Legea nr. 18/1991, în oricare din formele sale.
Așa fiind, nelegal autorului intimaților, ca fost proprietar, i s-a emis titlu de proprietate pentru terenurile curți-construcții ale reclamantului, atribuite în perioada CAP-ului.
Nu prezintă relevanță faptul că intimații au vândut terenul conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 1381/6 aprilie 2011 întrucât cauzele de nulitate absolută nu pot fi acoperite în nicio situație, prin ele sancționându-se încălcarea unor norme juridice imperative și înlăturându-se efectele contrarii acestor norme.
Faptul că actele de proprietate ale reclamantului mai sus arătate au dată ulterioară acțiunii introductive nu interesează în speță, întrucât țin de probatoriu, putând fi obținute oricând în cursul judecății, neputându-se face confuzie sub acest aspect cu motivele de nulitate, care trebuie să fie anterioare ori concomitente eliberării titlului.
Au mai susținut intimații că hotărârile judecătorești ale reclamantului nu le sunt opozabile, întrucât n-au fost părți în proces.
Contrar acestor apărări, chiar dacă n-au avut calitatea de parte, intimaților li se opun acele hotărâri cu valoare de prezumție relativă, ca orice mijloc de probă, fiind ținuți prin urmare a face dovada contrară.
Or, în ceea ce privește titlul de proprietate al lui S. C., pe baza căruia s-a validat de către instanță convenția de vânzare-cumpărare încheiată cu reclamantul, acesta se sprijină pe decizia nr. 81/1975 de atribuire în folosință a suprafeței de 250 mp (f. 55), pentru care S. C. a achitat suma de 861 lei conform chitanței nr. 2780/24 iulie 1975 (f. 62) și pe care a edificat o casă în baza autorizației de construire nr. 117/31 iulie 1975.
În ceea ce privește acest teren, fiind îndeplinite prev. art. 24 al. 1 din Legea nr. 18/1991 conform cărora „terenurile situate în intravilanul localităților, care au fost atribuite de cooperativele agricole de producție, potrivit legii, cooperatorilor sau altor persoane îndreptățite, pentru construcția de locuințe și anexe gospodărești, pe care le-au edificat, rămân și se înscriu în proprietatea actualilor deținători, chiar dacă atribuirea s-a făcut din terenurile preluate în orice mod de la foștii proprietari”, este exclus dreptul la reconstituire al intimaților, ca foști proprietari, astfel că nu mai are relevanță în raport cu intimații, cine avea calitatea de proprietar al casei la apariția Legii nr. 18/1991 pentru a demara procedura prev. de art. 24 din Legea nr. 18/1991, S. C. sau reclamantul.
Au mai invocat intimații faptul că S. C. nu putea încheia o promisiune de vânzare-cumpărare cu reclamantul cu privire la suprafața de 250 mp în anul 1982 întrucât la acea dată terenurile erau scoase din circuitul civil, iar înainte de CAP acel teren nu fusese proprietatea acestuia.
E adevărat că în anul 1982 terenurile erau scoase din circuitul civil, însă tocmai de acea s-a calificat convenția părților ca o promisiune, știut fiind că o promisiune de vânzare-cumpărare nu transmite proprietatea, ci doar o obligație de a face, de a încheia în viitor contractul în formă autentică.
Așadar, nu interesează cine era proprietar al terenului în 1982 sau înainte de CAP, câtă vreme la data validării cel care l-a promis spre vânzare avea titlu de proprietate.
Cât privește hotărârea de constituire a dreptului de proprietate obținută de către reclamant (nr. 604/2009 a Tribunalului Suceava), se opune de asemenea intimaților cu valoare de prezumție relativă, ca orice mijloc de probă, iar intimații nu au probat contrariul celor reținute de instanță.
Se impune prin urmare și în această situație a se concluziona că reclamantul are dreptul la cei 250 mp teren (din fosta proprietate a autorului intimaților), câtă vreme acest teren i-a fost atribuit de CAP în vederea construirii unei locuințe, dovadă în acest sens fiind autorizația de construcție nr. 27/8 mai 1982 care, în mod evident, nu s-ar fi emis în lipsa actului de atribuire.
Deși intimații au încercat să acrediteze ideea că în realitate terenurile constituite pentru S. C. și pentru reclamant s-ar suprapune, realitatea este alta, dedusă atât din raportul de expertiză întocmit de către B. I.-M., cât și din alte împrejurări, cum ar fi existența a două autorizații de construcție obținute la intervale diferite (anii 1975, 1982), respectiv existența mai multor construcții, edificate în baza celor două autorizații care faptic ocupă o suprafață de 599 mp.
Referirile intimaților pe acest aspect la raportul de expertiză întocmit de către expert Răchitneanu N. într-un dosar de revendicare între părți (nr._ ) nu pot fi reținute pentru aceea că experta nu se raportează la procesele-verbale de punere în posesie aferente titlurilor de proprietate ale părților, are în vedere planurile care au stat la baza eliberării autorizațiilor de construcție, și în plus, și această expertă identifică în fapt o suprafață de 599 mp ca fiind ocupată de construcțiile autorizate ale reclamantului.
Oricum, în condițiile în care s-au demarat două proceduri de constituire distincte, pentru drepturi distincte, recunoscute astfel de autoritățile implicate (una administrativ-jurisdicțională și alta judecătorească), este evident că nici nu s-ar putea vorbi despre vreo suprapunere, ci despre terenuri alăturate cum în mod corect a reținut expertul cauzei.
Față de probele prezentate de către reclamant din care rezultă întinderea dreptului său (500 mp), nu mai prezintă importanță planurile de situație la care au făcut referire intimații.
În fine, procedura de constituire în favoarea reclamantului și a autorului său nu putea fi împiedicată de existența titlului de proprietate emis nelegal în favoarea fostului proprietar, nefiind condiționată așadar de anularea prealabilă a acestui titlu.
Pentru toate aceste considerente instanța va respinge excepția lipsei de interes a reclamantului în promovarea acțiunii și întrucât soluția primei instanțe este nelegală și netemeinică, dată cu aplicarea greșită a art. 24 din Legea nr. 18/1991, tribunalul, în baza art. 312 al. 1 rap. la art. 304 pct. 9, art. 3041 Cod procedură civilă va admite recursul, va modifica în parte sentința civilă, va admite în parte acțiunea în baza art. III al. 1 lit. a din Legea nr. 169/1997 (forma anterioară), și va anula în parte titlul de proprietate nr. 2044/9 iulie 2001 emis după def. G. T., în sensul excluderii din . teren situată în intravilan ., la locul "grădină" (poz. B.1. pe titlu), a suprafeței de 500 mp teren, astfel cum a fost identificată în Anexa 1 - supliment 3 la raportul de expertiză întocmit de către expert B. I.-M. (f. 155 dosar) în schița din dreapta prin pct. 29-30-31-32-33-34-35-36-29 în contur roșu.
Va menține sentința în ceea ce privește excluderea din titlu a suprafeței de 99 mp teren, identificată în aceeași schiță prin pct. 4-29-36-3-4, întrucât acest surplus de teren excede actelor de proprietate ale reclamantului.
Cât privește anularea intabulării intimatului cu terenul de 500 mp, instanța de control judiciar nu se consideră investită cu o astfel de cerere, având în vedere că nu a format obiectul judecății de primă instanță, nici în dispozitiv, nici în considerente neregăsindu-se vreo referire la cererea de anulare intabulare, iar în calea de atac reclamantul nu a aduc critici sentinței pe acest aspect, nemulțumirile sale vizând exclusiv soluția dată acțiunii în anulare parțială a titlului de proprietate al intimaților.
Fiind în culpă procesuală, în baza art. 274 Cod procedură civilă pârâții vor fi obligați la plata către reclamant a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat achitat conform chitanței nr. 174/5 octombrie 2012 (f. 48).
În baza art. 18 din OUG nr. 51/2008 care stipulează că, „cheltuielile pentru care partea a beneficiat de scutiri sau reduceri prin încuviințarea ajutorului public judiciar vor fi puse în sarcina celeilalte părți, dacă aceasta a căzut în pretențiile sale. Partea căzută în pretenții va fi obligată la plata către stat a acestor sume”, tribunalul va obliga pârâții (căzuți în pretenții) la plata către stat a sumei de 6040 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorarii expert (f. 17, 172) avansate de către stat în baza încheierii de ajutor public judiciar din 16 martie 2009.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite excepția lipsei de interes a pârâtei C. L. pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 Iaslovăț de a declara recurs împotriva sentinței civile nr. 2649 din data de 15 iunie 2012 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._, intimați fiind pârâții C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor de pe lângă Prefectura Suceava, C. N. V., C. D. M., ambii domiciliați în Iaslovăț, nr. 776, jud. Suceava, C. G., domiciliat în Iaslovăț, nr. 812, jud. Suceava, C. N. V., domiciliat în Iaslovăț, nr. 813, jud. Suceava, M. L. L., domiciliată în Iaslovăț, nr. 968, jud. Suceava, C. Florița, domiciliată în A., .. 1393, jud. Suceava și C. M., domiciliată în Iaslovăț, nr. 776, jud. Suceava.
Respinge recursul declarat de către pârâta C. L. pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 Iaslovăț ca fiind declarat de către o persoană lipsită de interes.
Respinge excepția lipsei de interes a reclamantului U. I. în promovarea prezentei acțiuni, invocată de către pârâții intimați-persoane fizice, ca nefondată.
Admite recursul declarat de către reclamantul U. I., domiciliat în Iaslovăț, nr. 775, jud. Suceava împotriva sentinței civile nr. 2649 din data de 15 iunie 2012 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._, intimați fiind pârâții C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor de pe lângă Prefectura Suceava, C. N. V., C. D. M., C. G., C. N. V., M. L. L., C. Florița și C. M..
Modifică în parte sentința civilă nr. 2649/15 iunie 2012 a Judecătoriei Rădăuți, în sensul că:
Admite în parte acțiunea, astfel cum a fost precizată.
Anulează în parte titlul de proprietate nr. 2044/9 iulie 2001 emis după def. G. T., în sensul excluderii din . teren situată în intravilan ., la locul "grădină" (poz. B.1. pe titlu), a suprafeței de 500 mp teren, astfel cum a fost identificată în Anexa 1 - supliment 3 la raportul de expertiză întocmit de către expert B. I.-M. (f. 155 dosar) în schița din dreapta prin pct. 29-30-31-32-33-34-35-36-29 în contur roșu.
Menține sentința în ceea ce privește excluderea din titlu a suprafeței de 99 mp teren, identificată în aceeași schiță prin pct. 4-29-36-3-4.
Obligă pârâții la plata către reclamant a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (din recurs).
Obligă pârâții la plata către stat a sumei de 6040 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, în baza art. 18 din OUG nr. 51/2008.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 25 ianuarie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
L. A. A. I. M. V. O. D.
Grefier,
S. A.-M.
Red. V.O.D.
Judecător fond T. C.
Tehnored. S.A.M.
2 ex./06.02.2013
I. Caracteristica cererii în raport
de care s-a admis recursul – Fond funciar
II. Soluția în recurs – Admite excepția lipsei de interes a pârâtei C. L. pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 Iaslovăț de a declara recurs împotriva sentinței civile nr. 2649 din data de 15 iunie 2012 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._ .Respinge recursul declarat de către pârâta C. L. pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 Iaslovăț ca fiind declarat de către o persoană lipsită de interes. Respinge excepția lipsei de interes a reclamantului U. I. în promovarea prezentei acțiuni, invocată de către pârâții intimați-persoane fizice, ca nefondată. Admite recursul declarat de către reclamantul U. I.. Modifică în parte sentința civilă nr. 2649/15 iunie 2012 a Judecătoriei Rădăuți, în sensul că: Admite în parte acțiunea, astfel cum a fost precizată. Anulează în parte titlul de proprietate nr. 2044/9 iulie 2001 emis după def. G. T., în sensul excluderii din . teren situată în intravilan ., la locul "grădină" (poz. B.1. pe titlu), a suprafeței de 500 mp teren, astfel cum a fost identificată în Anexa 1 - supliment 3 la raportul de expertiză întocmit de către expert B. I.-M. (f. 155 dosar) în schița din dreapta prin pct. 29-30-31-32-33-34-35-36-29 în contur roșu. Menține sentința în ceea ce privește excluderea din titlu a suprafeței de 99 mp teren, identificată în aceeași schiță prin pct. 4-29-36-3-4. Obligă pârâții la plata către reclamant a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (din recurs). Obligă pârâții la plata către stat a sumei de 6040 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, în baza art. 18 din OUG nr. 51/2008.
FIȘA ÎN CIVIL
Judecătoria Rădăuți Decizia nr. 215/25.01.2013
Sentința nr. 2649/2012 Dosar nr._
Judecător: T. C. Complet: L. A.
A. I. M.
V. O. D.
Asupra excepției lipsei de interes a pârâtei C. locală pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 Iaslovăț de a declara recurs, se rețin următoarele:
Cel care introduce o cale de atac trebuie să justifice interesul, calitatea și capacitatea procesuală, asemenea reclamantului care introduce cererea de chemare în judecată, deoarece căile de atac sunt forme de manifestare a acțiunii civile.
Poate avea un asemenea interes numai partea care a căzut în pretenții sau moștenitorii acesteia.
În speță, C. L. pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 Iaslovăț nu a căzut în pretenții, întrucât a avut calitatea de pârâtă, iar acțiunea reclamantului a fost respinsă ca nefondată.
Așa fiind, excepția va fi admisă, cu consecința respingerii recursului ca fiind formulat de către o persoană lipsită de interes.
Asupra recursului declarat de către reclamantul U. I., ce se subsumează prev. art. 304 pct. 9, art. 3041 Cod procedură civilă, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a considerentelor sentinței și a criticilor invocate, tribunalul reține următoarele:
Reclamantul a obținut constituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 250 mp teren situat la locul în litigiu, intravilan . civilă nr. 604/19 martie 2009 a Tribunalului Suceava, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 2 martie 2010 a aceleiași instanțe (f. 62, 63, 75 dosar rejudecare), ulterior eliberându-se titlul de proprietate nr. 705/13 decembrie 2010 (f. 118 dosar rejudecare).
A reținut instanța că reclamantul îndeplinește condițiile art. 24 al. 1 din Legea nr. 18/1991 întrucât are eliberată autorizația de construcție nr. 27/8 mai 1982, a achitat taxa aferentă construcției, prezumându-se că acea documentație s-a emis în condițiile legale și că reclamantului i s-a atribuit suprafața maximă prevăzută de Legea nr. 58/1974.
De asemenea, prin sentința civilă nr. 4583/13 noiembrie 2008 a Judecătoriei Rădăuți (f. 44) instanța a constatat că reclamantul a dobândit de la numitul S. C., prin cumpărare, suprafața de 250 mp teren curți-construcții cu casa nr. 438 din . practic convenția de vânzare-cumpărare sub semnătură privată pe care părțile au încheiat-o la 15 februarie 1982 (f. 5).
În ceea ce-l privește pe promitentul – vânzător, S. C., s-a reținut că terenul i-a fost atribuit în folosință prin decizia Consiliului Popular al ./1975 pentru construirea unei case, pe care a edificat-o în baza autorizației de lucrări nr. 117/31 iulie 1975, în baza cărora a obținut ordinul de constituire a dreptului de proprietate nr. 340/2008 și mai apoi, titlul de proprietate nr. 659/27 octombrie 2008.
Așadar, în virtutea actelor juridice mai sus-arătate reclamantul justifică îndreptățire la suprafața totală de 500 mp teren la locul în litigiu.
Expertul cauzei, B. I.-M., prin raportul de expertiză întocmit și prin suplimentele la acesta (f. 29-34, 46, 47, 69, 70, 152-155), a identificat cele două terenuri ale reclamantului de câte 250 mp, arătând că sunt alăturate și că se includ în suprafața de 7200 mp teren înscrisă pe titlul de proprietate nr. 2044/9 iulie 2001 eliberat intimaților după def. G. T. (la grădină, poz. B.1).
A reținut expertul că terenul în litigiu a aparținut înainte de CAP autorului intimaților, G. A., fiind înscris în r.a. 1959-1963.
Dar conflictul dintre fostul proprietar, căruia i s-a preluat terenul de către CAP și cel căruia i s-a atribuit terenul în vederea edificării de locuințe, scop pe care l-a îndeplinit, a fost rezolvat de lege în favoarea celui din urmă, fostul proprietar având dreptul de compensare cu teren echivalent/despăgubiri, așa cum rezultă din prev. art. 24 al. 2 din Legea nr. 18/1991, în oricare din formele sale.
Așa fiind, nelegal autorului intimaților, ca fost proprietar, i s-a emis titlu de proprietate pentru terenurile curți-construcții ale reclamantului, atribuite în perioada CAP-ului.
Nu prezintă relevanță faptul că intimații au vândut terenul conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 1381/6 aprilie 2011 întrucât cauzele de nulitate absolută nu pot fi acoperite în nicio situație, prin ele sancționându-se încălcarea unor norme juridice imperative și înlăturându-se efectele contrarii acestor norme.
Faptul că actele de proprietate ale reclamantului mai sus arătate au dată ulterioară acțiunii introductive nu interesează în speță, întrucât țin de probatoriu, putând fi obținute oricând în cursul judecății, neputându-se face confuzie sub acest aspect cu motivele de nulitate, care trebuie să fie anterioare ori concomitente eliberării titlului.
Au mai susținut intimații că hotărârile judecătorești ale reclamantului nu le sunt opozabile, întrucât n-au fost părți în proces.
Contrar acestor apărări, chiar dacă n-au avut calitatea de parte, intimaților li se opun acele hotărâri cu valoare de prezumție relativă, ca orice mijloc de probă, fiind ținuți prin urmare a face dovada contrară.
Or, în ceea ce privește titlul de proprietate al lui S. C., pe baza căruia s-a validat de către instanță convenția de vânzare-cumpărare încheiată cu reclamantul, acesta se sprijină pe decizia nr. 81/1975 de atribuire în folosință a suprafeței de 250 mp (f. 55), pentru care S. C. a achitat suma de 861 lei conform chitanței nr. 2780/24 iulie 1975 (f. 62) și pe care a edificat o casă în baza autorizației de construire nr. 117/31 iulie 1975.
În ceea ce privește acest teren, fiind îndeplinite prev. art. 24 al. 1 din Legea nr. 18/1991 conform cărora „terenurile situate în intravilanul localităților, care au fost atribuite de cooperativele agricole de producție, potrivit legii, cooperatorilor sau altor persoane îndreptățite, pentru construcția de locuințe și anexe gospodărești, pe care le-au edificat, rămân și se înscriu în proprietatea actualilor deținători, chiar dacă atribuirea s-a făcut din terenurile preluate în orice mod de la foștii proprietari”, este exclus dreptul la reconstituire al intimaților, ca foști proprietari, astfel că nu mai are relevanță în raport cu intimații, cine avea calitatea de proprietar al casei la apariția Legii nr. 18/1991 pentru a demara procedura prev. de art. 24 din Legea nr. 18/1991, S. C. sau reclamantul.
Au mai invocat intimații faptul că S. C. nu putea încheia o promisiune de vânzare-cumpărare cu reclamantul cu privire la suprafața de 250 mp în anul 1982 întrucât la acea dată terenurile erau scoase din circuitul civil, iar înainte de CAP acel teren nu fusese proprietatea acestuia.
E adevărat că în anul 1982 terenurile erau scoase din circuitul civil, însă tocmai de acea s-a calificat convenția părților ca o promisiune, știut fiind că o promisiune de vânzare-cumpărare nu transmite proprietatea, ci doar o obligație de a face, de a încheia în viitor contractul în formă autentică.
Așadar, nu interesează cine era proprietar al terenului în 1982 sau înainte de CAP, câtă vreme la data validării cel care l-a promis spre vânzare avea titlu de proprietate.
Cât privește hotărârea de constituire a dreptului de proprietate obținută de către reclamant (nr. 604/2009 a Tribunalului Suceava), se opune de asemenea intimaților cu valoare de prezumție relativă, ca orice mijloc de probă, iar intimații nu au probat contrariul celor reținute de instanță.
Se impune prin urmare și în această situație a se concluziona că reclamantul are dreptul la cei 250 mp teren (din fosta proprietate a autorului intimaților), câtă vreme acest teren i-a fost atribuit de CAP în vederea construirii unei locuințe, dovadă în acest sens fiind autorizația de construcție nr. 27/8 mai 1982 care, în mod evident, nu s-ar fi emis în lipsa actului de atribuire.
Deși intimații au încercat să acrediteze ideea că în realitate terenurile constituite pentru S. C. și pentru reclamant s-ar suprapune, realitatea este alta, dedusă atât din raportul de expertiză întocmit de către B. I.-M., cât și din alte împrejurări, cum ar fi existența a două autorizații de construcție obținute la intervale diferite (anii 1975, 1982), respectiv existența mai multor construcții, edificate în baza celor două autorizații care faptic ocupă o suprafață de 599 mp.
Referirile intimaților pe acest aspect la raportul de expertiză întocmit de către expert Răchitneanu N. într-un dosar de revendicare între părți (nr._ ) nu pot fi reținute pentru aceea că experta nu se raportează la procesele-verbale de punere în posesie aferente titlurilor de proprietate ale părților, are în vedere planurile care au stat la baza eliberării autorizațiilor de construcție, și în plus, și această expertă identifică în fapt o suprafață de 599 mp ca fiind ocupată de construcțiile autorizate ale reclamantului.
Oricum, în condițiile în care s-au demarat două proceduri de constituire distincte, pentru drepturi distincte, recunoscute astfel de autoritățile implicate (una administrativ-jurisdicțională și alta judecătorească), este evident că nici nu s-ar putea vorbi despre vreo suprapunere, ci despre terenuri alăturate cum în mod corect a reținut expertul cauzei.
Față de probele prezentate de către reclamant din care rezultă întinderea dreptului său (500 mp), nu mai prezintă importanță planurile de situație la care au făcut referire intimații.
În fine, procedura de constituire în favoarea reclamantului și a autorului său nu putea fi împiedicată de existența titlului de proprietate emis nelegal în favoarea fostului proprietar, nefiind condiționată așadar de anularea prealabilă a acestui titlu.
Pentru toate aceste considerente instanța va respinge excepția lipsei de interes a reclamantului în promovarea acțiunii și întrucât soluția primei instanțe este nelegală și netemeinică, dată cu aplicarea greșită a art. 24 din Legea nr. 18/1991, tribunalul, în baza art. 312 al. 1 rap. la art. 304 pct. 9, art. 3041 Cod procedură civilă va admite recursul, va modifica în parte sentința civilă, va admite în parte acțiunea în baza art. III al. 1 lit. a din Legea nr. 169/1997 (forma anterioară), și va anula în parte titlul de proprietate nr. 2044/9 iulie 2001 emis după def. G. T., în sensul excluderii din . teren situată în intravilan ., la locul "grădină" (poz. B.1. pe titlu), a suprafeței de 500 mp teren, astfel cum a fost identificată în Anexa 1 - supliment 3 la raportul de expertiză întocmit de către expert B. I.-M. (f. 155 dosar) în schița din dreapta prin pct. 29-30-31-32-33-34-35-36-29 în contur roșu.
Va menține sentința în ceea ce privește excluderea din titlu a suprafeței de 99 mp teren, identificată în aceeași schiță prin pct. 4-29-36-3-4, întrucât acest surplus de teren excede actelor de proprietate ale reclamantului.
Cât privește anularea intabulării intimatului cu terenul de 500 mp, instanța de control judiciar nu se consideră investită cu o astfel de cerere, având în vedere că nu a format obiectul judecății de primă instanță, nici în dispozitiv, nici în considerente neregăsindu-se vreo referire la cererea de anulare intabulare, iar în calea de atac reclamantul nu a aduc critici sentinței pe acest aspect, nemulțumirile sale vizând exclusiv soluția dată acțiunii în anulare parțială a titlului de proprietate al intimaților.
Fiind în culpă procesuală, în baza art. 274 Cod procedură civilă pârâții vor fi obligați la plata către reclamant a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat achitat conform chitanței nr. 174/5 octombrie 2012 (f. 48).
În baza art. 18 din OUG nr. 51/2008 care stipulează că, „cheltuielile pentru care partea a beneficiat de scutiri sau reduceri prin încuviințarea ajutorului public judiciar vor fi puse în sarcina celeilalte părți, dacă aceasta a căzut în pretențiile sale. Partea căzută în pretenții va fi obligată la plata către stat a acestor sume”, tribunalul va obliga pârâții (căzuți în pretenții) la plata către stat a sumei de 6040 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorarii expert (f. 17, 172) avansate de către stat în baza încheierii de ajutor public judiciar din 16 martie 2009.
← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... | Fond funciar. Decizia nr. 732/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
---|