Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 1867/2013. Tribunalul SUCEAVA

- suprafața de 5000 mp teren situat în extravilanul . uzufruct evaluat în total la 30.000 lei.

C. părților este egală de câte ½ pentru fiecare.

A lichidat starea de devălmășie și atribuie reclamantei dreptul de uzufruct viager asupra apartamentului nr 10 situat în Munucipiul Piatra N.,.,. îi atribuie dreptul de uzufruct viager asupra celorlalte bunuri imobile, teren și construcții situate pe raza satului Mihăiești, .. Rădășeni, mai sus prezentate.

A constatat că reclamanta nu a dorit compensarea inegalității loturilor prin sultă.

A obligat reclamanta să plătească pârâtului suma de 1000 lei cheltuieli de judecată, calculate prin compensare.

A obligat pârâtul să plătească statului suma de 1035 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel,prima instanță a reținut următoarele:

Părțile s-au căsătorit la 18 septembrie 1989 însă prin sentința civilă nr. 1965/20.10.2010, irevocabilă prin decizia nr. 172/2011 a Curții de Apel Suceava, această căsătorie a fost desființată prin divorț.

În perioada căsătoriei aceștia au dobândit mai multe bunuri imobile ce prin contractul de întreținere, cu clauză de uzufruct viager autentificat sub nr. 53/5.01.2007 de BNP M. A. Fălticeni, le-au transmis intervenientului S. M. ei rezervându-și dreptul de uzufruct viager asupra acestora.

Astfel, prin contractul sus menționat reclamanta și pârâta și-au rezervat dreptul de uzufruct viager asupra următoarelor bunuri:

- apartamentul nr. 10 situat în Municipiul Piatra N., . județul N., blocul de locuințe nr. M2 compus din trei camere de locuit și dependințe în suprafață utilă de 69,20 mp+6,82 mp logie, înscris în Cartea Funciară nr. 7874/N/S a loc. cadastrale Piatra N., CF C. 1424/N/S cu nr. cadastral 665/10.

Împreună cu apartamentul se transmite și dreptul de coproprietate asupra părților din imobil care prin natură sau destinația lor sunt în folosință comună și cota parte indiviză de 15,9/963 (C.P.I 15.9/963) din terenul aferent pe care este construit blocul nr. M”.

Apartamentul este dobândit conform contractului de vânzare cumpărare nr. 5774/91 încheiat la data de 02.07.1991 cu R.A.G.L.T Piatra N..

- suprafața de 3532 mp teren arabil situat în extravilanul comunei Rădășeni, județul Suceava la locul numit „Borghinești” înscris în Cartea Funciară nr. 32/N a .. cadastral 126 între vecinii: drum, A. C, M. I, dobândit conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 667/29.02.2000 de BNP M. A. din Municipiul Fălticeni.

- suprafața de 589 mp teren arabil situat în intravilanului satul Mihăiești ., înscris în Cartea Funciară nr. 44/N a .. cadastral 92 între vecinii Cocol V., S. D, p 93, TalașmanC.

- suprafața de 389 mp tern curți construcții împreună cu una casă de locuit notată cu C1, una bucătărie notată cu C2, magazie notat cu C3,și coteț notat cu C4, situate în intravilanul satului Mihăiești, ., înscris în Cartea Funciară nr. 44/N a comunei cadastrale Horodniceni, nr cadastral 93 între vecinii: S. D-tru, p92,p.94, T. C.

- suprafața de 959 mp teren arabil situat în intravilanul satul Mihăiești ., înscris în Cartea Funciară nr. 44/N a .. cadastral 94 între vecinii: S. D-tru, .p.93,p.95, T. C.

- suprafața de 385 mp teren împreună cu șura cu grajd notată cu C5 situate în intravilanul satul Mihăiești ., înscris în Cartea Funciară nr. 44/N a .. cadastral 95 între vecinii: drum T. C,p.94 ..

- suprafața de 5000 mp teren situat în extravilanul ., între vecinii: drum, S. D-tru, S. V,dobândite astfel: terenul conform sentinței civile de partaj succesoral nr. 3217 din data de 17.12.1998 a Judecătoriei Fălticeni, rămasă definitivă, iar clădirile prin construire conform autorizației de construire nr. 8 din data de 27.04.1999 și nr. 30 din data de 14.10.1994 emise de Primăria Horodniceni.

Valoarea acestui drept de uzufruct viager este cea indicată de reclamantă în cererea precizată de 16.000 lei privind apartamentul nr. 10 din Piatra N. și 30.000 lei, pentru imobilele din Rădășeni și ., valoare la care pârâtul a achiesat.

Contribuția soților la dobândirea acestui drept a fost egală de câte ½ pentru fiecare, ambele părți fiind de acord cu acest aspect.

Cum părțile nu pot fi obligate a rămâne în devălmășie, în conformitate cu prevederile art. 36 Codul Familiei, aplicabil în cauză conform prevederilor art 6 alin. 2 din Noul Cod Civil, prima instanță a dispus lichidarea acestei stări prin atribuirea în natură, în lotul fiecăreia dintre părți a acestui drept de uzufruct.

Astfel, s-a avut în vedere posesia pe care părțile au exercitat-o asupra bunurilor după separarea lor în fapt apoi se va ține seama de relațiile tensionate dintre aceștia, fapt ce face imposibilă folosința comună a imobilelor.

Din declarația martorei P. G. coroborată cu celelalte înscrisuri atașate (scrisori,memorii) dar și cu considerentele sentinței civile prin care s-a pronunțat divorțul instanța reține că din momentul în care între soți au apărut neînțelegeri, aceștia s-au separat în fapt, reclamanta locuind în apartamentul din Piatra N., pârâtul rămânând în locuința din .> Aceleași probe conving instanța că este cu neputință ca cei doi foști soți să poată locui împreună atât în Piatra N. cât și la Mihăiești, cât timp reclamantei îi este teamă de atitudinea traumatizată a pârâtului ce vine la locuința acesteia, bate la ușă. îi vorbește urât, fapt ce a determinat-o pe aceasta să plece din acea casă imediat ce fiul pârâtului a plecat să muncească în străinătate.

Că între părți nu este loc de conciliere astfel încât fiecare imobil să poată fi folosit în comun reiese și din sentința penală nr. 215/04.04.2011 a Judecătoriei Piatra N., potrivit căreia pârâtul a formulat plângere penală împotriva reclamantei aducându-i numeroase acuze privitoare la săvârșirea unei fapte penale, acuzații ce s-au dovedit a fi nefondate cât timp prin această hotărâre s-au menținut rezoluțiile procurorului prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale întrucât faptele reclamate nu există.

Pentru aceste motive prima instanță a atribuit în lotul reclamantei dreptul de uzufruct viager asupra apartamentului nr. 10 din Municipiul Piatra N., iar pârâtului i-a atribuiti acest drept ce-l cere asupra celorlalte bunuri imobile ce compun masa de împărțit.

Chiar dacă loturile atribuite părților nu sunt valoric egale, prima instanță a constatat că reclamanta nu a dorit compensarea inegalității lotului său printr-o sumă în bani, prin cererile sale, prin concluziile formulate cu ocazia dezbaterilor nesolicitând acest lucru.

Conform prevederilor art. 276 Cod Procedură Civilă, prima instanță, compensând cheltuielile de judecată efectuate de părți, proporțional cu cotele părți atribuite acestora, a obligat reclamanta să plătească pârâtului suma de 1000 lei, reprezentând jumătate din onorariu avocat achitat conform chitanței de la f.162 dosar.

În baza art. 18 din OUG nr.51/2008, pârâtul a fost obligat să plătească statului suma de 1035 lei cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru de la plata căreia a fost scutită reclamanta, prin acordarea ajutorului public judiciar, diferența de taxă judiciară de timbru fiind achitate de aceasta conform chitanțelor de la f. 249,250 dosar.

Împotriva sentinței a formulat recurs pârâtul, pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivare, a arătat că în primul rând, instanța de fond, deși a solicitat pe calea cererii reconvenționale o anumită manieră de partajare a dreptului de uzufruct viager aferent bunurilor înstrăinate de ei, părțile prin contractul autentificat sub nr.53 din 03.01.2007, a ignorat acest lucru calificând cererea sa ca fiind simple apărări în raport cu cererea principală.

Dimpotrivă cererea sa are caracter reconvențional el administrând și probe în sprijinul acesteia.

A solicitat să primească dreptul de uzufruct viager asupra unei camere din apartamentul din Piatra N. în contextul în care suferă de mai multe afecțiuni și este posibil ca pe viitor să fie nevoit să apeleze la asistență medicală în spital, să beneficieze de întreținere și îngrijire specială fiind necesar un spațiu de locuit în oraș, în mod superficial, instanța de fond doar pe baza unei declarații de martor propus de reclamantă trage concluzia că relația dintre ei este atât de tensionată încât folosința în comun a imobilelor este imposibilă.

De asemenea, a cerut ca și reclamanta să primească drept de uzufruct viager asupra unei părți din imobilul de la țară, în acest fel echilibrându-se laturile.

Instanța de fond l-a decăzut nejustificat din proba cu martor în condițiile în care, din motive de sănătate pe care le poate dovedi cu înscrisuri a fost în imposibilitate fizică să se prezinte în instanță și, implicit, să asigure prezența martorului.

S-a nesocotit atât dreptul său de apărare cât și caracterul reconvențional al cererii sale fapt ce echivalează cu necesitatea fondului cauzei, motiv pentru care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond în vederea soluționării cererii reconvenționale așa cum a fost formulată.

În al doilea rând, instanța de fond a stabilit în mod greșit componența masei de împărțit incluzând în aceasta și uzufructul viager asupra terenurilor situate pe raza satului Mihăiești, . în condițiile în care acestea sunt bunurile sale proprii, moștenite de la părinți și nu bunuri comune dobândite în timpul căsătoriei.

Dreptul de uzufruct viager asupra acestora nu poate face obiectul partajului așa cum reține instanța de fond și urmează a fi exclus de la masa de împărțit cu consecința diminuării corespunzătoare a valorii dreptului de uzufruct viager în ce privește bunurile din satul Mihăiești-casă anexe.

Instanța de fond a rezolvat greșit și problema cheltuielilor de judecată care ar fi trebuit să fie suportate în comun de părți conform cotelor atribuite.

Având în vedere cele expuse mai sus a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond în vedere soluționării cererii reconvenționale și a completării probatoriului privind lămurirea regimului juridic al bunurilor imobile-terenuri din . contractul de întreținere nr.53 din 05.01.2007 în vederea stabilirii corecte a masei de partajat.

Cererea nu a fost motivată în drept.

În dovedire, a depus înscrisuri.

Legal citată, intimata P. A. a formulat concluzii scrise, în care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Deși legal citat, celălalt intimat nu s-a prezentat în fața instanței și nu a formulat întâmpinare.

Examinând recursul ce se subsumează prevederilor art. 304 pct. 5 și 9, art. 3041 din vechiul Cod de procedură civilă prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a considerentelor sentinței și a criticilor formulate, tribunalul reține următoarele:

În ceea ce privește critica referitoare la cererea reconvențională, aceasta nu poate fi reținută: chiar recurentul personal a arătat (f.182,216, judecătorie) că cererea de la filele 136-138 nu are caracterul unei cereri reconvenționale, ci a înțeles să formuleze exclusiv apărări de fond față de acțiune.

De altfel, în respectiva cerere se face vorbire de opțiunea recurentului la lotizare, reluată în cererea de recurs care a fost avută în vedere de prima instanță, fiind înlăturată motivat.

Recurentul a solicitat să obțină în lot câte o cameră în ambele imobile, casă de locuit și aparatament. Corect a reținut prima instanță că nu se justifică o astfel de lotizare, întrucât, față de relațiile rele dintre părți, acestea nu ar putea coabita nici temporar. Acestea rezultă din declarația martorei P. G. ( f.251, judecătorie) și din dosarul penal în care au figurat părțile, reținut de prima instanță, în care s-a pronunțat sentința penală nr.215/2011, a Judecătoriei Piatra N. ( f.242 și urm, judecătorie). În acest dosar recurentul a adus acuzații grave intimatei, instanța constatând că faptele reclamate nu există. Recurentul nu a produs contraprobe: acesta invocă eventuale viitoare internări în spital, nefiind deci aspecte certe și dovedite. La prima instanță nu a depus acte medicale din care să rezulte o situație deosebită pentru recurent. În recurs s-a depus o adeverință medicală ( f.24), din care nu rezultă internări în spital.

Față de toate acestea nu se impune coabitarea părților, recurentul urmând să identifice alte modalități de a locui în oraș, în caz de nevoie.

Se mai critică decăderea din proba cu martor, invocându-se motive de sănătate, pentru care recurentul nu s-a putut prezenta în instanță și nu a asigurat prezența martorului.

Recurentul a fost decăzut din proba testimonială la ultimul termen de judecată, din 23 ianuarie 2013 și nu a depus niciun act medical cu privire la această dată, adeverința depusă în recurs fiind emisă pentru luna iunie 2013.

Față de toate acestea nu rezultă încălcarea dreptului de apărare, respectiv necercetarea fondului cauzei.

Prima instanță a stabilit corect componența masei de partajat, incluzând uzufructul viager asupra unor terenuri bunuri proprii ale recurentului.

De reținut că nu s-a partajat dreptul de proprietate al acestora, nuda proprietate revenind fiului părților, conform contractului de întreținere cu uzufruct viager autentificat sub nr.53/2007 (f.2-4, judecătorie), ci doar uzufructul viager, care revine ambelor părți, conform aceluiași contract („în folosul nostru”, deci al ambelor părți), pe care și recurentul trebuie să îl respecte, conform art.969 Vechiul Cod Civil.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată, s-au acordat către reclamantă cheltuieli de judecată de 1000 lei. Corect s-a aplicat compensarea cheltuielilor de judecată, conform art.276 Vechiul Cod de procedură civilă, necriticată, de altfel de recurent și s-a ținut cont de cota de ½ a fiecărei părți, acordându-se doar ½ din onorariul avocațial ( f.162, judecătorie).

De asemenea, s-au acordat către stat 1035 lei, cheltuieli de judecată, taxă de timbru de la plata căreia a fost scutită reclamanta. Se impune obligarea recurentului la plata doar a ½ din această sumă, conform cotelor părților, care, în cadrul unui partaj, au dublă calitate, reclamant-pârât.

Nu se justifică completarea probatoriului solicitată de recurent, îndreptățirea intimatei la dreptul de uzufruct viager pentru toate bunurile incluse în masa de partajat rezultând din contractul încheiat de părți, arătat mai sus.

În consecință, în baza art.312 alin.1,2,3 vechiul Cod de procedură civilă, Tribunalul va admite recursul, va modifica în parte sentința civilă nr.174/23.01.2013 a Judecătoriei Fălticeni, sens în care:

Va obliga pârâtul să plătească statului cu titlu de cheltuieli de judecată suma de 517,5 lei, în loc de 1035 lei.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii.

Va respinge capătul de cerere vizând obligarea intimatei la cheltuieli de judecată din recurs, ca nefondat.

Nu se justifică obligarea intimatei la cheltuieli de judecată din recurs, conform art.274 vechiul Cod de procedură civilă, aceasta necâzând în pretenții în ceea ce privește cheltuielile de judecată către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de recurentul-pârât S. I. domiciliat în ., CP_, jud Suceava împotriva sentinței civile nr.174/23.01.2013 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosar nr._ în contradictoriu cu intimata-reclamantă P. (fostă S.) A. - LA C. A. A. V.-Piatra N., ..53, .,. și intimatul intervenient S. M.-Mun Piatra N., ., ., ..

Modifică în parte sentința civilă nr.174/23.01.2013 a Judecătoriei Fălticeni, sens în care:

Obligă pârâtul să plătească statului cu titlu de cheltuieli de judecată suma de 517,5 lei, în loc de 1035 lei.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii.

Respinge capătul de cerere vizând obligarea intimatei la cheltuieli de judecată din recurs, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 06 Septembrie 2013

Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,

A. I. M. V. O. D. L. A. L. A.

Red A.I.M

Jud.fond P. M.

Tehnored.L.A.

2 ex./ 19.09.2013