Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 2567/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2567/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 28-11-2013 în dosarul nr. 797/227/2012
Dosar nr._ - partaj bunuri comune -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 2567
Ședința publică din data de 28 NOIEMBRIE 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: F. L.
JUDECĂTOR: G. F. F.
JUDECĂTOR: C. M. N.
GREFIER: Ș. L. G.
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamantul L. S., domiciliat în municipiul Fălticeni, . A, județul Suceava împotriva sentinței civile nr.776 din data de 09 aprilie 2013 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosar nr._ intimați fiind pârâții C. I. și C. C., ambii domiciliați în mun. Fălticeni, ., scara A, etaj 2, ..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul reclamant asistat de avocat ales maxim F., lipsă fiind intimații pârâți.
Procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Avocat M. F. depune la dosar împuternicirea avocațială prin care face dovada asigurării asistenței juridice a recurentului reclamant în instanță (fila 15), precum și chitanța . nr._ din data de 28.11.2013 în cuantum de 1.105,00 lei și timbrul judiciar în valoare de 3,00 lei aferente recursului promovat în cauză (fila 16).
Instanța ia act de achitarea taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar aferentă recursului promovat în cauză și dispune anularea acesteia, după care, văzând că nu mai sunt alte cereri, probe de solicitat sau excepții de invocat, constată recursul în stare de judecată, acordând cuvântul la dezbateri.
Avocat M. F. pentru recurentul reclamant solicită admiterea recursului și reapreciindu-se probatoriul administrat în cauză să se admită acțiunea inițială așa cum a fost formulată și precizată.
În primul rând solicită a se constata nulitatea absolută a tranzacției încheiate în frauda sa - creditor al numitei C. E. - tranzacție prin care foștii soți - pârâții C. își lichidau starea de indiviziune pârâta C. E. primind o . bunuri fără valoare iar pârâtul C. C. - apartamentul bun comun și alte bunuri mobile de valoare.
Acest dezechilibru vădit este creat cu bună știință tocmai pentru a-i conferi debitoarei C. E. o stare de insolvabilitate și pentru a-l pune pe recurent în postura de a nu putea să-și recupereze creanța certă, lichidă și exigibilă în sumă de 34.606 E cu dobândă conform sentinței civile nr. 1521/01.07.2010 definitivă și irevocabilă.
De asemenea, recurentul reclamant a solicitat prin al doilea capăt de cerere să se efectueze partajul de bunuri comune respectându-se și interesele sale - ale creditorului, să se constate că debitoare C. E. a avut o contribuție superioară la dobândirea acestora și atribuirea apartamentului în lotul ei în natură pentru a putea să-mi recuperez măcar o parte din creanță, însă instanța de fond a disjuns pricina, a admis primul capăt de cerere constatând că nu-i este opozabilă tranzacția, aceasta fiind nulă absolut pentru cauză ilicită.
Soluția pronunțată a rămas definitivă și irevocabilă prin nerecurare.
Real este faptul că la dosarul de fond au fost depuse copii după cartea de muncă a lui C. C., dosarul de divorț și partaj al celor doi, adresele de la BCR, declarația dată de pârâtul C. C. în dosarul de divorț, poziția exprimată de acesta în acțiunea ce a făcut obiectul dosarului respectiv - toate acestea există și dovedesc cu certitudine că C. E. angajată a BCR a avut venituri mult mai mari decât soțul său - simplu muncitor și ulterior paznic la Liceul Agricol Fălticeni, solicitând a se reține faptul că pârâții nu s-au apărat și nici nu au formulat întâmpinare.
Astfel, instanța de fond a dispus atribuirea în lotul lui C. C. a apartamentului, punându-l pe reclamant în imposibilitatea de a-și recupera măcar o parte din creanță el fiind în situația de a urmări o sultă iluzorie.
Real este faptul că apartamentul este bun comun al părților iar după divorț a fost atribuit în lotul pârâtului, în plus referitor la separarea părților în fapt, acest aspect nu este real, fiind evident faptul că a fost vorba de un divorț de complezență și a unei tranzacții încheiate pentru ca pârâta să se sustragă de la executare silită.
Astfel, la momentul în care executorul judecătoresc C. Sarmis a somat-o pe pârâtă la domiciliul comun - apartamentul ce a făcut obiectul partajului, a găsit-o în această locație cu ocazia întocmirii unor acte de executare fapt pe care l-a probat cu înscrisuri.
Mai mult, divorțul de complezență este confirmat și de faptul că, pârâta și-a păstrat numele purtat în căsătorie – C., și nu există nici o dovadă că părțile s-au despărțit în fapt.
În consecință, solicită instanței de control judiciar să constate că pârâții nu numai că nu s-au separat în fapt dar niciunul dintre ei nu s-a mutat pentru o perioadă mai mare sau mai mică din domiciliul comun, ci locuiesc în continuare împreună, acțiunea de divorț fiind formulată doar pentru a nu se putea proceda la mrecuperarea creanței cert, lichide și exigibile în sumă de 34.606 E cu dobândă conform sentinței civile nr. 1521/01.07.2010 definitivă și irevocabilă.
Pune concluzii de admiterea a recursului, modificarea în parte a hotărârii, admiterea în totalitate a acțiunii așa cum a fost precizată, să se constate că apartamentul situat în Municipiul Fălticeni, ., . este bun comun al pârâților, să se constate că pârâta a avut o contribuție superioară de 80% la dobândirea acestuia, să-i fie atribuit în lot și să fie obligată la plata către fostul soț a sultei corespunzătoare și împreună la cheltuieli de judecată din ambele cicluri procesuale.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL:
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 15.07.2010 sub nr._, reclamantul C. C. a chemat în judecată pârâta C. I., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța, în urma probelor pe care le va face, să dispună:
- desfacerea căsătoriei încheiată între părți la data de 12.04.1979 si înregistrată sub . 5 nr._, certificat eliberat la 12.04.1979, cu nr. 3108;
- partajarea bunurilor comune constând în imobilul situat în mun. Fălticeni, ., .,., mobilier si obiecte de uz casnic; fără cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 1761/21.09.2010, instanța a admis acțiunea, a declarat desfăcută căsătoria încheiată între părți la data de 12.04.1979 din culpă comună și fără motivare, a încuviințat ca pârâta să poarte numele dobândit în timpul căsătoriei, acela de „C.” și a luat act de tranzacția părților în ceea ce privește capătul de cerere privind partajul, după cum urmează:
„ Subsemnații: reclamant C. C. domiciliat în Fălticeni . ., jud. Suceava și pârâta C. I. domiciliată în Fălticeni, . ., jud. Suceava, părți în procesul civil aflat pe rolul Judecătoriei Fălticeni dosar_ cu termen de judecată la 21.09.2010 având ca obiect acțiune de divorț și partaj:
În vederea terminării între noi a acestui proces a intervenit înțelegerea cu următorul cuprins:
- apartamentul de la adresa de mai sus să revină în proprietatea reclamantului C. C. împreună cu aparatele de uz casnic frigider, mașină de spălat, aragaz, aspirator, centrală termică, acestea fiind necesare funcționării locuinței.
- pârâtei să-i revină mobilierul compus din șifonier în trei uși, pat dormitor, fotoliu pat, masă mare extensibilă din sufragerie, și un televizor color marca Philips. Pârâta cu acordul reclamantului dorește să poarte în continuare numele avut în timpul căsătoriei, respectiv C..
Prin cererea adresată Judecătoriei Fălticeni și înregistrată la data de 19.07.2011 sub nr._, reclamantul L. S. a solicitat în contradictoriu cu pârâții C. E. si C. C., ca prin hotărârea ce se va pronunța, în urma probelor pe care le va face,
- să se constatate nulitatea absolută a tranzacției încheiate între pârâți pentru frauda la lege, fiind încheiată având la bază o cauza ilicită si imorală în temeiul art. 966 cod civil si inopozabilitatea față de el a partajului judiciar pronunțat în sentința civilă nr. 1761/21.09.2010 a Judecătoriei Fălticeni, partaj care consfințește tranzacția sus menționată;
- să se dispună partajarea apartamentului situat în mun. Fălticeni, ., ., bun comun al prim paratei-debitoarea reclamantului și a secund pârâtului, în temeiul art. 974 Cod civil; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin decizia nr. 1735/27.10.2007 a Tribunalului Suceava pronunțată în dosarul nr._ s-a constatat definitiv și irevocabil că a cumpărat de la prim pârâtă un număr de 5.324 acțiuni BCR cu prețul de 7.960 lei achitați cu ocazia încheierii antecontractelor de vânzare-cumpărare la 26.05.2004 si 8.06.2004.
Hotărârea ține loc de contract de vânzare-cumpărare și consfințește cu putere de lucru judecat înțelegerea părților.
Cum parata nu și-a respectat obligația ce-i revenea prin contract de a-i transmite cele 5324 acțiuni, reclamantul a promovat o acțiune având ca obiect obligația de a face, scopul fiind obligarea paratei sa-si respecte obligația contractuală și să o execute în natură.
Susține că, cauza a făcut obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Fălticeni. Din probatoriul administrat a rezultat imposibilitatea executării în natură a obligației dat fiind faptul ca pârâta a înstrăinat în 2006 acțiunile către ERSTE BANK.
Mai arată reclamantul că în aceste condiții, instanța, aplicând dispozițiile art. 1314 Cod civil și 1075 Cod civil a admis cererea precizată, obligând parata sa-i plătească contravaloarea acțiunilor la prețul înstrăinării către ERSTE BANK la care se adaugă dobânda legală de la momentul vânzării până la achitarea efectiva a debitului. Sentința civilă nr. 1521/1.07.2010 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în sensul celor de mai sus consfințește existența creanței sale în sumă de 34.606 € cu dobânda legala, sentința rămânând definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 808/17.05.2011 a Tribunalului Suceava.
Creanța sa fiind certa, lichida și exigibila reclamantul a demarat procedura executării silite, aceasta făcând obiectul dosarului execuțional nr. 254/E/2011 al B.I.E.J. C. M.G. Sarmis.
S-a constatat ca singurul bun al debitoarei ce poate fi urmărit silit este apartamentul din Fălticeni - ., . - apartament care figurează în coproprietate cu secund-paratul C. C., conform adresei nr._/1.07.2011 emise de Primăria Fălticeni.
Somată fiind, parata debitoare s-a prezentat la sediul B.I.E.J. Campulungeanu și a prezentat sentința civilă nr. 1761 din 21.09.2010 a Judecătoriei Fălticeni definitivă si irevocabilă prin neapelare, hotărâre prin care s-a dispus desfacerea căsătoriei dintre pârâți și s-a luat act de tranzacția lor cu privire la bunurile comune.
Reclamantul mai arată că, prin această tranzacție, secund paratul primește în natură apartamentul si o . bunuri mobile iar prim parata primește o . bunuri mobile fără valoare demersul fiind evident făcut în frauda intereselor sale - ale creditorului.
Mai susține că, acțiunea secund paratului a fost promovată la 15.07.2010, după ce Judecătoria Fălticeni, prin sentința civila nr. 1521/1.07.2010 admisese acțiunea promovata de acesta împotriva prim-paratei obligând-o sa-i plătească contravaloarea acțiunilor. Acțiunea a fost menită sa creeze o stare de insolvabilitate în ce privește debitoarea în scopul de a-l prejudicia pe el în calitate de creditor, complicitatea pârâților la frauda fiind evidenta.
Mai mult susține că, pârâții au convenit să păstreze numele din căsătorie, parata a fost de acord la primul termen de judecata cu toate cererile reclamantului, nu s-au administrat probe, iar in urma tranzacției, practic reclamantul a primit toate bunurile valoroase în lot, paratei atribuindu-i-se doar câteva bunuri mobile.
Precizează că, în speța este evidenta cauza ilicita ce a stat la baza încheierii tranzacției a cărui nulitate absoluta o solicită.
Prin sentința civilă nr. 541/14.03.2012, instanța a admis în parte acțiunea civilă având ca obiect „nulitate act + partaj bunuri comune”, a constatat nulitatea absolută a tranzacției încheiate între pârâți depusă în dosarul nr._ al Judecătoriei Fălticeni și a disjuns capătul de cerere privind partajul apartamentului pentru a se stabili, pe calea probatoriului, valoarea certă a apartamentului pentru care s-a cerut partajul.
Cauza a fost înregistrată sub nr._ din 15.03.2012 și părțile au fost legal citate.
Se constată depuse la dosar prin serviciul registratură precizări la acțiune, formulate de către reclamant (f.39), în sensul de a se constata că prim-pârâta C. I. a avut o contribuție de 80 % la dobândirea bunului comun supus partajării, contribuție superioară soțului acesteia-secund pârâtul, motivat de faptul că aceasta – angajată la BCR Fălticeni, a realizat venituri mult mai mari decât fostul ei soț.
Astfel, solicită partajarea bunului comun, atribuirea imobilului în natură prim-pârâtei, urmând ca aceasta să fie obligată la plata sultei corespunzătoare cotei de 20%, contribuție către secund-pârâtul.
În acest sens, reclamantul solicită încuviințarea probei cu expertiză de specialitate în construcții civile, în vederea stabilirii valorii de piață a apartamentului în litigiu.
Pârâtul prezent în instanță, arată că nu se opune acțiunii formulate de către reclamant.
Prin sentința civilă nr. 776 din data de 09 aprilie 2013 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosar nr._ , s-a admis în parte cererea precizată, formulată de reclamantul L. S., domiciliat în mun. Fălticeni, ., jud. Suceava, în contradictoriu cu pârâții: C. I. și C. C., domiciliați în mun. Fălticeni . ., jud. Suceava.
S-a constatat că pârâta C. I. are o cotă de contribuție de 50% iar pârâtul C. C. de 50% la dobândirea apartamentului bun comun.
S-a omologat raportul de expertiză tehnică întocmit de expert Macioapă G., dispune lichidarea stării de devălmășie.
S-a atribuit în lotul pârâtului C. C. apartamentul situat în Mun. Fălticeni, .,..
Pârâtul C. C. a fost obligat să plătească pârâtei C. I. suma de 77.577,5 lei sultă, iar reclamantului suma de 800 lei și pe pârâta C. I. să plătească reclamantului suma de 800 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
Din înscrisurile depuse la dosar, din concluziile raportului de expertiză construcții întocmit în cauză de expert Macioapă G.-M. filele 97 - 107, instanța de fond a constatat că valoarea apartamentului care face obiectul prezentei cauze de partaj este de 155.155 lei, echivalentul a_ euro, expertul stabilind această valoare prin trei procedee diferite, respectiv metoda costului determinat prin Legea 61/1991, metoda comparației directe și metoda capitalizării venitului generat de proprietate.
Referitor la cotele în care urmează a fi partajat bunul imobil, există prezumția relativă a egalității cotelor de contribuție a soților pentru bunurile dobândite în timpul căsătoriei, prezumție care poate fi răsturnată prin orice mijloc de probă.
Prin precizările la acțiune – fila 39 –reclamantul, în calitate de creditor a solicitat o cotă de contribuție pentru pârâtă de 80% iar pentru pârât de 20%.
Din probatoriul propus de către reclamant și administrat în fața instanței s-a făcut dovada veniturilor nete ale pârâtei doar pentru perioada 1993 – 1996 –fila 50, tot reclamantul depunând veniturile comparative ale celor doi pârâți pentru aceeași perioadă – fila 109, dar într-un înscris care este semnat doar de el. Ori, în prezenta cauză, s-a făcut dovada că pârâtul a obținut venituri, iar pentru dovedirea unei eventuale discrepanțe de venituri s-a făcut raportarea la o perioadă care este prea scurtă pentru a fi relevantă unei juste soluționări a cauzei, respectiv 1993 -1996.
Față de împrejurările sus menționate anterior, potrivit disp. art. 6731 Codprocedură civilă și a art. 728 Cod civil, texte de lege aplicabile, instanța de fond a constatat că pârâta C. I. are o cotă de contribuție de 50% la, iar pârâtul C. C. de 50% la dobândirea apartamentului bun comun.
Codul civil consacră în articolul 741 principiul în baza căruia la formarea și compunerea loturilor trebuie să se dea în fiecare parte, pe cât se poate, aceeași cantitate de mobile, de imobile, de drepturi sau de creanțe de aceeași natură și valoare, evitându-se pe cât este posibil, îmbucătățirea peste măsură a imobilelor și divizarea unei unități gospodărești.
Deși dispozițiile legale se referă în mod expresiv la împărțirea succesiunilor, ea este aplicabilă oricărei împărțeli de bunuri indiferent de cauza care a determinat starea de indiviziune sau de devălmășie.
Față de aprecierile făcute de expert referitoare la identificarea și evaluarea masei de partajat, poziția părților, instanța de fond a lichidat starea de codevălmășie a părților prin formarea și atribuirea loturilor în natură, cu respectarea art.6739 Cod procedură civilă, respectiv, prin formarea și atribuirea în natură a bunului supus partajării.
Astfel, instanța de fond a ținut cont de faptul că apartamentul se află, după separarea în fapt și după divorț în posesia pârâtului, pârâta fiind plecată de o perioadă lungă de timp
Cum valorile loturilor sunt inegale, în temeiul art. 742 Cod civil, pentru echilibrarea diferențelor valorice, pârâtul C. C. a fost obligat să plătească pârâtei C. I. suma de 77.577,5 lei sultă.
În procesele de partaj, soluția fiind deopotrivă în interesul ambelor părți, în temeiul art. 274, 276 Cod procedură civilă, pârâtul a fost obligat la plata în favoarea reclamantului a sumei de 800 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, prin compensare.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a promovat recurs reclamantul L. S., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii atacate și, în rejudecare, admiterea în totalitate a acțiunii așa cum a fost formulată și precizată.
Recurentul reclamant a arătat că a promovat o acțiune în fața Judecătoriei Fălticeni prin care a solicitat să se constate nulitatea absolută a tranzacției încheiate în frauda sa - creditor al numitei C. E. - tranzacție prin care foștii soți - pârâții C. își lichidau starea de indiviziune pârâta C. E. primind o . bunuri fără valoare iar pârâtul C. C. - apartamentul bun comun și alte bunuri mobile de valoare.
Acest dezechilibru vădit era creat cu bună știință tocmai pentru a-i conferi debitoarei sale - C. E. o stare de insolvabilitate și pentru a-l pune pe el în postura de a nu putea să-și recupereze creanța certă, lichidă și exigibilă în sumă de 34.606 E cu dobândă conform sentinței civile nr. 1521/01.07.2010 definitivă și irevocabilă.
De asemenea, recurentul reclamant a solicitat prin al doilea capăt de cerere să se efectueze partajul de bunuri comune respectându-se și interesele sale - ale creditorului, să se constate că debitoare C. E. a avut o contribuție superioară la dobândirea acestora și atribuirea apartamentului în lotul ei în natură pentru a putea să-mi recuperez măcar o parte din creanță.
Instanța de fond a disjuns pricina, a admis primul capăt de cerere constatând că nu-i este opozabilă tranzacția, aceasta fiind nulă absolut pentru cauză ilicită.
Soluția a rămas definitivă și irevocabilă prin nerecurare.
În ce privește al doilea capăt de cerere disjuns, și care a făcut obiectul prezentului dosar instanța de fond, apreciind greșit probatoriul administrat în cauză și cu o motivare laconică și fără substanță a admis doar în parte acțiunea pronunțând, în mod surprinzător o hotărâre apropiată în esența sa de conținutul tranzacției încheiate între pârâți, tranzacție apreciată de aceeași instanță ca fiind făcută în frauda mea - a creditorului.
În primul rând instanța a ignorat probatoriul administrat care dovedește un vădit dezechilibru între veniturile lui C. E. față de cele ale lui C. C. în perioada în care a fost dobândit apartamentul supus partajării.
A analizat prin înscrisul depus la fila 109 dosar în mod comparativ veniturile celor doi soți dar probele în sine - copiile după cartea de muncă a lui C. C. - aflate la dosarul atașat - dosarul de divorț și partaj al celor doi, adresele de la BCR, declarația dată de pârâtul C. C. în dosarul de divorț, poziția exprimată de acesta în acțiunea ce a făcut obiectul dosarului respectiv - toate acestea există și dovedesc cu certitudine că C. E. angajată a BCR a avut venituri mult mai mari decât soțul său - simplu muncitor și ulterior paznic la Liceul Agricol Fălticeni.
Astfel, a apreciat că a făcut dovada contribuției de 80% a pârâtei la dobândirea bunului imobil supus partajului.
În momentul în care, instanța de fond a dispus atribuirea în lotul lui C. C. a apartamentului practic l-a pus în imposibilitatea de a-și recupera măcar o parte din creanță el fiind în situația de a urmări o sultă iluzorie.
Reaua credință a pârâților este evidență și constată pe cale judecătorească de aceeași instanță care constată nulă absolut tranzacția dintre ei.
Cu certitudine prin neatribuirea în lotul debitoarei a bunului imobil se va ajunge la același efect ca și prin tranzacția încheiată fraudulos inițial.
Singurul argument al instanței este cuprins în faza "instanța va ține cont de faptul că, apartamentul se afla, după separarea în fapt și după divorț în posesia pârâtului, pârâta fiind plecată de o perioadă lungă de timp".
Nimic din probatoriul administrat nu susține această afirmație.
Este evident că a fost vorba de un divorț de complezență și a unei tranzacții încheiate pentru ca pârâta să se sustragă de la executare silită.
În dosarul de executare, executorul judecătoresc C. Sarmis a somat-o la domiciliul comun - apartamentul ce a făcut obiectul partajului și a găsit-o în această locație cu ocazia întocmirii unor acte de executare fapt pe care l-a probat cu înscrisuri.
Faptul că este vorba de un divorț de complezență, este confirmat și de faptul că pârâta și-a păstrat numele purtat în căsătorie - C..
Nu există nici o dovadă că părțile s-au despărțit în fapt, cele reținute de instanță fiind lipsite de suport probant.
Un alt aspect de care instanța de fond nu a ținut cont este afirmația pârâtului prezent o singură dată în instanță precum că "nu se opune acțiunii formulate de reclamant" fiind de acord cu acțiunea așa cum a fost formulată și precizată - implicit în ce privește atribuirea bunurilor.
Pârâții nu s-au apărat în cauză neformulând întâmpinări și obiecțiuni cu privire la nici un aspect supus dezbaterilor - nici cu privire la contribuția la dobândirea bunurilor comune, nici cu privire la atribuirea acestora.
Instanța de fond a tratat greșit și problema cheltuielilor judiciare reprezentând taxe de timbru, onorariu avocat și expertiză de specialitate.
Pentru aceste motive reclamantul recurent a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii, admiterea în totalitate a acțiunii așa cum a fost precizată, să se constate că apartamentul situat în Municipiul Fălticeni, ., ., . este bun comun al pârâților, să se constate că pârâta a avut o contribuție superioară de 80% la dobândirea acestuia, să-i fie atribuit în lot și să fie obligată la plata către fostul soț a sultei corespunzătoare și împreună la cheltuieli de judecată din ambele cicluri procesuale.
Intimații pârâți deși legal citați nu s-au prezentat în instanță și nici nu au formulat întâmpinare.
Examinând sentința civilă recurată prin prisma motivelor de recurs invocate de recurent, critici ce pot fi încadrate în prevederile art. 304 pct.9 Cod Procedură Civilă, a actelor și lucrărilor dosarului precum și a textelor de lege incidente în speță, tribunalul reține următoarele:
Corect a reținut instanța de fond că prin probatoriul administrat în cauză reclamantul nu a reușit să răstoarne prezumția relativă a egalității cotelor de contribuție a soților pârâți cu privire la bunurile comune dobândite în timpul căsătoriei lor.
Astfel, conform certificatului de căsătorie (fila 6 dosar nr._ al Judecătoriei Fălticeni), pârâții s-au căsătorit la data de 4 iulie 1979 iar căsătoria lor a fost desfăcută prin divorț, conform sentinței civile nr.1761/21.09.2010, deci după aproximativ 30 de ani de căsătorie.
Reclamantul a susținut că pârâta a avut o cotă de contribuție de 80% la dobândirea apartamentului bun comun depunând la dosar o adeverință emisă de banca Comercială Română, cuprinzând situația veniturilor nete încasate de către aceasta în perioada din 1993-1996 ( fila 50 ds.) iar la fila 109 ds. a depus o situație comparativă a veniturilor obținute de cei doi soți pârâți, referitor la aceeași perioadă 1993-1996.
Raportând această perioadă de 3 ani, la perioada de 30 de ani de căsătorie a părților, ținând seama și de faptul că pârâții au dobândit în timpul căsătoriei pe lângă apartamentul în litigiu și o . bunuri mobile ( situație de fapt ce rezultă din tranzacția semnată de către aceștia (fila 30 dosar nr._ ), că potrivit regulilor care guvernează partajul bunurilor comune nu se pot reține cote de contribuție distincte pe categorii de bunuri ci unitare, raportate la întreaga masă de bunuri comune, tribunalul apreciază că reclamantul cu cele două înscrisuri nu a reușit să răstoarne prezumția egalității cotelor de contribuție a soților pârâți pentru bunurile dobândite în timpul căsătoriei lor.
Referitor l cel de-al doilea motiv de recurs, acesta este întemeiat.
Astfel, prin atribuirea apartamentului din litigiu, în lotul pârâtului C. C. și nu în lotul pârâtei C. E. care are calitatea de debitor al reclamantului, acestuia din urmă în calitate de creditor îi este practic imposibil să-și recupereze dreptul de creanță consfințit prin sentința civilă nr. 1521/1.07.2010 a Judecătoriei Fălticeni, rămasă irevocabilă și care constituie titlu executoriu.
Faptul că după separarea în fapt a soților pârâți, respectiv după divorțul acestora, apartamentul în litigiu s-a aflat în posesia pârâtului C. C. nu constituie un argument suficient să-i fie atribuit acestuia apartamentul întrucât trebuie avut în vedere și ocrotit și interesul creditorului reclamant care a inițiat procesul tocmai în scopul realizării creanței sale.
Motivul de recurs privind restituirea cheltuielilor de judecată solicitate de către reclamant va fi respins ca nefondat întrucât reclamantul-recurent susține, în mod generic, că instanța de fond a greșit calculul acestora fără a arăta în concret ce sumă a avansat fără a indica dovezile privitor la plata acestora și eroarea de calcul a instanței de fond astfel încât tribunalul se află în imposibilitatea verificării acestui aspect.
Ca părți căzute în pretenții, în temeiul dispozițiilor art.274 Cod Procedură Civilă, intimații vor fi obligați în solidar să plătească recurentului suma de 1.108 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din recurs reprezentând taxă timbru aferentă cererii de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Admite recursul formulat de reclamantul L. S., domiciliat în municipiul Fălticeni, . A, județul Suceava împotriva sentinței civile nr.776 din data de 09 aprilie 2013 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosar nr._ intimați fiind pârâții C. I. și C. C., ambii domiciliați în mun. Fălticeni, ., scara A, etaj 2, ..
Modifică în parte sentința civilă nr. 776/09.04.2013 în sensul că atribuie în lotul pârâtei C. I., apartamentul situat în municipiul Fălticeni, ., Scara A, etaj.2,. și o obligă pe pârâtă să achite pârâtului C. C. suma de 77.577,5 lei cu titlu de sultă.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate care nu sunt contrare prezentei decizii.
Obligă intimații să plătească recurentului suma de 1.108 leu cu titlu de cheltuieli de judecată din recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28 NOIEMBRIE 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
F. L. G. F. C. M.
F. N.
GREFIER,
Ș. L.
G.
Red. C.M.N.
Jud. fond. C. I.
Tehnored. Ș.L.G.
Ex.2./08.01.2014.
| ← Reintegrare în familie. Sentința nr. 44/2013. Tribunalul SUCEAVA | Pensie întreţinere. Sentința nr. 5414/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
