Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 2638/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2638/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 06-12-2013 în dosarul nr. 258/227/2012
Dosar nr._ Partaj bunuri comune
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 2638
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 6 DECEMBRIE 2013
PREȘEDINTE: A. I. M.
JUDECĂTOR: V. O. D.
JUDECĂTOR: L. A.
GREFIER: S. A.- M.
Pe rol, judecarea recursului declarat de către reclamanta M. N., împotriva sentinței civile nr. 952 din data de 23 mai 2013 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosarul nr._, intimat fiind pârâtul B. C. V..
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns reclamanta recurentă, asistată de avocat Z. G. și avocat D. N., pentru pârâtul intimat, lipsă fiind acesta.
Procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța constată că la dosar a fost depusă, prin serviciul registratură, de către reclamanta recurentă dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 600 lei, respectiv 20 lei, pe care le anulează, recursul fiind legal timbrat.
Apărătorii părților arată că nu mai au cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului la dezbateri pe fondul cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat în cauză, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri pe fondul cauzei.
Apărătorul reclamantei recurente solicită admiterea recursului, casarea în totalitate a sentinței civile atacate și în rejudecare să se dispună partajarea bunurilor comune în cote de ½ pentru fiecare parte, cu precizarea că până la modificarea Codului de procedură civilă erau în vigoare disp. art. 36 din Codul familiei potrivit cărora „la desfacerea căsătoriei, bunurile comune se împart între soți, potrivit învoielii acestora. Dacă soții nu se învoiesc asupra împărțirii bunurilor comune, va hotărî instanța judecătorească”, toate probele converg spre faptul că părțile au dobândit bunurile în timpul căsătoriei, în cauză s-a făcut dovada prin înscrisuri și martori proveniența banilor, nunta fiind una cu dar.
Arată că părțile au ieșit în câștig în urma nunții, în cauză s-a dovedit că acestea au primit suma de 60.000 lei, din această sumă s-au scăzut cheltuielile efectuate și a rămas suma de 40.000 lei, sumă pe care pârâtul intimat și-a însușit-o în totalitate, că s-au trimis bani periodic în vederea terminării îmbunătățirilor și a casei, că pârâtul intimat a fost plecat în Germania, din banii rămași de la nuntă a cumpărat un autoturism, mașină care și în prezent este folosită de către acesta, iar prima instanță în considerentele sentinței civile atacate „a copiat” motivele din întâmpinarea formulată de către pârâtul intimat fără a intra în cercetarea fondului.
Arată că pârâtul intimat are o soră ce lucrează la Poliția Mun. Suceava, aceasta i-a spus reclamantei recurente că nu va vedea nimic din banii obținuți la nuntă, părinții reclamantei recurente au împrumutat bani pentru organizarea nunții, iar reclamanta recurentă a aflat că este divorțată la momentul în care s-a întors acasă din străinătate.
În subsidiar, solicită admiterea recursului, casarea sentinței civile atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru necercetarea fondului, cu cheltuieli de judecată.
Apărătorul pârâtului intimat solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile atacate ca fiind legală și temeinică, cu precizarea că în cauză litigiul privește suma de 40.000 lei și nu îmbunătățirile și imobilul casă despre care s-au făcut vorbire la acest termen de judecată, în cauză s-a făcut dovada că în masa de împărțit nu există nici un bun, că în urma nunții nu a rămas nicio sumă de bani, iar creditele sunt achitate de către pârâtul intimat, cu cheltuieli de judecată.
În replică, apărătorul reclamantei recurente precizează că în cauză nu se pune problema îmbunătățirilor, ci doar a afirmat că reclamata recurentă a fost plecată în străinătate pentru a obține venituri în vederea efectuării îmbunătățirilor.
Arată că din banii rămași la nuntă pârâtul intimat a cumpărat un autoturism.
În replică, apărătorul pârâtului intimat precizează că autoturismul a fost vândut.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Judecătoriei Fălticeni și înregistrată sub nr._ din 26.01.2012, reclamanta M. N., a solicitat în contradictoriu cu pârâtul B. C. V., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună partajarea bunurilor comune în timpul căsătoriei în cote de ½ pentru fiecare cu constituirea loturilor care să le fie atribuite în natură și lichidarea stării de indiviziune cu cheltuieli de judecată.
În motivare a arătat că s-au căsătorit la data de 03.07.2007 în fața ofițerului de stare civilă de pe lângă Consiliul Local al comunei Boroaia.
La data de 03.07.2011 a organizat nunta cu dar în satul și ..
Părinții ei au contribuit cu suma de 10.000 lei, sumă pe care i-a avansat-o pârâtului pentru organizarea nunții, banii au provinit din vânzarea unui teren proprietatea lor conform contractului de vânzare cumpărare. La nunta organizată cu dar a reieșit suma de 60.000 lei din care s-a scăzut de 10.000 lei cheltuieli din partea părinților săi și 10.000 lei din partea părinților pârâtului. A rămas o diferență de 40.000 lei bani cash după ce s-au scăzut toate cheltuielile ocazionate de organizarea nunții.
După ce și-a luat suma de 40.000 lei a mers în Germania de unde a cumpărat un autoturism pe care l-a înmatriculat în România și este în circulație în stare de funcționare.
La data de 24 noiembrie 2011 căsătoria s-a desfăcut prin Sentința Civilă nr. 2550/24.11.2011 a Judecătoriei Fălticeni. Autoturismul și restul de bani au rămas la pârât, a tot încercat să comunice să împartă împreună suma rezultată de la nuntă dar s-a izbit de refuzul pârâtului nejustificat.
A solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În drept și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 339, 358 din Codul Civil.
Legal citat pârâtul a formulat întâmpinare ( a se vedea filele 20.21.22 dosar) prin care a solicitat respingerea cererii ca nefondată, obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată și înlăturarea susținerilor acesteia întrucât nu sunt reale.
Astfel, nu a fost adevărat că suma care a fost primită ca dar de nuntă la data de 3 iulie 2010 ar fi fost de 60.000 lei, de asemenea nu a fost real faptul că părinții reclamantei i-ar fi sprijinit la organizarea nunții cu suma de 10.000 lei. La petrecerea organizată cu ocazia căsătoriei lor au participat aproximativ 50 de perechi, petrecerea fiind organizată la un local din centrul comunei Boroaia.
A arătat că atunci când au închiriat spațiul s-au înțeles cu administratorul că organizează o petrecere cu aproximativ 160 de persoane acesta stabilind ca preț al meniului suma de 100 lei persoană.
Numărul prezumtiv de participanți a fost stabilit motivat de faptul că mirele împreună cu nașii au invitat 55 de perechi, iar mireasa a precizat că a invitat 25 de perechi, iar la petrece au participat aproximativ 50 de perechi din care din partea miresei au fost doar părinții și sora acesteia.
Deși au participat 50 de perechi s-a suportat contravaloarea meniului pentru 160 de persoane așa cum a fost înțelegerea inițială cu administratorul localului, respectiv suma de 16.000 lei.
Pe lângă această sumă, cu ocazia organizării petrecerii s-au mai cheltuit aproximativ 18.000 lei pentru muzică 5000 lei, fotografii și film 1.400 lei, aranjat sala și tort 2.500 lei băutură care nu intră în meniu 4.000 lei alte cheltuieli prăjituri plata chelnerilor bucătarul etc. 2.000 lei. De asemenea, pentru cumpărarea verighetelor, rochiei, costumului, pantofilor. florilor, buchetului miresei s-a cheltuit suma de 5.000 lei, iar în total s-a cheltuit aproximativ suma de 43.000 lei.
A arătat că pentru organizarea petrecerii părinții săi au făcut un împrumut de 9.000 lei la Banca de Credit Boroaia, au vândut o vacă cu suma de 1.700 lei, iar el a vândut autoturismul marca VW cu suma de 2.500 euro aproximativ 10.000 lei și a mai împrumutat o sumă de 2.500 lei de la P. Aspazia.
Darul de nuntă a fost de 24.000 lei s-a dat aproximativ 400 lei de pereche numărarea banilor făcându-se în prezența nașilor de cununie Șulariu M. și M., din această sumă putându-se achita doar o parte din cheltuieli. Datorită faptului că au rămas cu datorii banii împrumutați de la bancă și de la P. Aspazia a fost nevoit să facă un împrumut la CAR și să facă refinanțare pentru creditul părinților săi, împrumuturi care plătește și în momentul de față.
Nu a fost adevărat că părinții reclamantei i-ar fi ajutat la organizarea nunții cu suma de 10.000 lei, întrucât aceasta provine dintr-o familie modestă care nu are astfel de posibilități materiale.
A mai arătat că după nuntă au achiziționat din Germania un autoturism marca VW parte din bani fiind împrumutați de la sora sa dar întrucât nu a putut plăti datoria către aceasta la data de 14.12.2010 a vândut-o cu suma de 5.000 euro din care le-a rămas în casă aproximativ 500 de euro.
În timpul căsătoriei lor reclamanta a fost angajată de probă la un bar din localitate iar în urma inventarului făcut s-a găsit o lipsă de 7.800 lei, lipsă ce a reprezintat contravaloarea unor fișe de la aparatele de jocuri, bani pe care a trebuit să-i achite pentru a nu e face de râs.
De asemenea, reclamanta a mai împrumutat sume de bani de la vecini a amanetat bijuteriile de aur pe care le-a cumpărat fără să poată preciza ce a făcut cu banii făcându-i familia de râs având un comportament duplicitar și imoral.
În drept și-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile art. 115 art. 274 Cod Procedură Civilă .
Prin sentința civilă nr. 952 din data de 23mai 2013, Judecătoria Fălticeni a respins cererea formulată de reclamanta M. N., în contradictoriu cu pârâtul B. C. V., ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că in probatoriul administrat, respectiv audierea martorilor și fotografiile depuse la dosarul cauzei a rezultat că la petrecerea organizată cu ocazia căsătoriei părților au participat aproximativ 50 de perechi, petrecerea fiind organizată la un local din centrul comunei Boroaia, iar suma obținută drept dar de nuntă a fost de 24.000 lei (aproximativ 400 lei de pereche) așa cum a rezultat din declarația martorei Șulariu M. (fila 46 dosar), declarația martorei H. V. (fila 34 dosar).
Cheltuielile de nuntă s-au ridicat la suma de aproximativ la 43.000 lei, deși au participat 50 de perechi s-a suportat contravaloarea meniului pentru 160 de persoane așa cum a fost înțelegerea inițială cu administratorul localului respectiv suma de 16.000 lei.
Pe lângă această sumă, cu ocazia organizării petrecerii s-au mai cheltuit aproximativ 18.000 lei - pentru muzică 5000 lei, fotografii și film 1.400 lei, aranjat sala și tort 2.500 lei, băutură care nu a intrat în meniu 4.000 lei, alte cheltuieli, prăjituri, plata chelnerilor, bucătarul, etc. 2.000 lei. De asemenea, pentru cumpărarea verighetelor, rochiei, costumului, pantofilor, florilor, buchetului miresei s-a cheltuit suma de 5.000 lei.
Prin înscrisurile depuse la dosar a făcut dovada că părinții pârâtului au făcut împrumuturi 9.000 lei care au fost refinanțate ale căror rate sunt achitate în prezent de pârât (filele 48-49 dosar), au vândut o vacă cu suma de 1.700 lei, iar pârâtul a vândut autoturismul marca VW cu suma de 2.500 euro, aproximativ 10.000 lei și a mai împrumutat o sumă de 2.500 lei de la P. Aspazia.
Cu privire la faptul că părinții reclamantei ar fi ajutat părțile la organizarea nunții cu suma de 10.000 lei, instanța a reținut că susținerea potrivit căreia această sumă de bani ar fi provenit din vânzarea unui teren nu a putut fi primită, întrucât contractul de vânzare cumpărare cu care s-a înțeles să se facă dovada vânzării unei suprafețe de teren a fost încheiat în august 2010 (fila 28 dosar), ulterior datei nunții cu suma de 3.900 lei și nu 10.000 lei așa cum a afirmat reclamanta.
Referitor la afirmația pârâtului că reclamanta a fost angajată de probă la un bar din localitate, iar în urma inventarului făcut s-a găsit lipsă de 7.800 lei, lipsă ce a reprezentat contravaloarea unor fișe de la aparatele de jocuri, bani pe care a trebuit ca pârâtul să-i achite instanța a reținut că acesta a înțeles să probeze aceste aspecte cu declarațiile martorelor A. R. și H. V.. Având în vedere teza probatorie, dovada cu martori în speță a fost inadmisibilă, în condițiile în care nu a existat nici măcar un început de dovadă scrisă pentru această sumă.
Din corespondența purtată cu instituțiile bancare prin intermediul cărora reclamanta a afirmat că ar fi trimis bani pârâtului din Italia a fost identificată o singură trimitere de acest gen, la data de 11.06.2011 pentru suma de 300 euro.
Din probatoriul administrat în cauză a rezultat că masa partajabilă are un pasiv mai mare decât activul, astfel încât părțile nu au bunuri sau sume de bani de împărțit, iar pârâtul, nu a cerut, pe calea unei cereri reconvenționale partajarea pasivului –datoriile de nuntă, cererea a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea in totalitate a hotărârii, iar in rejudecare admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
În motivare a arătat că practic, hotărârea nu fost motivata de către instanța, ci a reprezentat doar o copie a întâmpinării ce a fost formulata in cauza de către parat, instanța neaducând argumentele sale proprii pentru soluția ce a fost data.
Si pe acest temei a înțeles sa critice hotărârea, pe motivul ca aceasta nu a fost motivata, raportat la exigentele prevăzute de art. 261 pct. 5 Cod procedura civila, solicitând a se casa hotărârea, iar in rejudecare să se rețină următoarele:
A făcut dovada cu probele ce le-a administrat la instanța de fond ca cei care au ajutat la organizarea nuntii si care au suportat inițial cheltuielile ocazionate au fost părinții, care si-au adus fiecare o contribuție de cate 10.000 1ei, pe care si-au recuperat-o ulterior din darul de nunta obținut de către părți.
Se motivează ca a participat un număr mult mai mic de persoane decât cel pentru care s-au avansat cheltuielile, insa probele ce le-a administrat si cu privire la darul de nunta au vizat strict persoanele care au participat la nunta si care au
Făcut daruri pentru ei și care s-au ridicat la o sumă mai mare decât cea menționată de către instanță și acre a rezultat din declarațiile martorilor ce au fost audiați.
Părinții reclamantei au suportat jumătate din cheltuielile avansate pentru nuntă, întrucât au avut astfel de posibilități, si nu numai din vânzarea acelei parcele de teren, care a fost înstrăinata exclusiv pentru a –i ajuta cu organizarea nuntii.
Paratul nu a organizat nunta in mod unilateral, nu a suportat doar el si familia sa aceste cheltuieli, din probele ce le-a administrat la instanța de fond a rezultat contribuții egale ale părților la organizarea nuntii, a rezultat dar de nunta si ca exista activ. .
In drept, a invocat disp. art. 304 pct. 7 si 9 Cod procedura civila.
Pârâtul, deși legal citat, nu a formulat întâmpinare, însă prin apărătorul său prezent la dezbateri, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând recursul, ce se subsumează prev. art. 304 pct. 7, 9, art. 3041 din vechiul Cod de procedură civilă, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a considerentelor sentinței și a criticilor invocate, tribunalul îl apreciază ca nefondat, pentru considerentele ce succed:
Nu poate fi reținută critica recurentei în sensul că hotărârea nu ar fi motivată, sau că ar reda fidel conținutul întâmpinării pârâtului-intimat.
Reiese din considerente faptul că instanța a analizat susținerile ambelor părți, atât pretențiile formulate prin acțiune, cât și apărările din întâmpinare, însușindu-și-le sau înlăturându-le motivat, pe baza probelor administrate, înscrisuri, respectiv martori, respectând exigențele art. 261 pct. 5 din vechiul Cod de procedură civilă.
De altfel, recurenta nu precizează care sunt acele susțineri ale sale ce ar fi fost ignorate de instanță.
Oricum, motivarea unei hotărâri nu impune a se da un răspuns expres și detaliat pentru fiecare argument invocat de parte, fiind suficient ca din întregul hotărârii să rezulte că s-a răspuns tuturor argumentelor în mod implicit prin raționamente logice (cauza Albina împotriva României, hotărârea nr. 4/2005, din 28.07.2005).
Astfel, în ceea ce privește critica din recurs în sensul că părinții săi ar fi suportat jumătate din cheltuielile avansate pentru nuntă, într-adevăr nu a fost dovedită, cum corect a reținut și prima instanță, nefiind concludent pe acest aspect prin el însuși contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 832/31.08.2010 (f. 28, 29, depus în justificarea fondurilor deținute de către părinții recurentei, obținute în acest scop), câtă vreme a fost încheiat mult după data nunții, ce a avut loc la 3.07.2007.
Recurenta nu a criticat acest argument pentru care s-a înlăturat valoarea probatorie a contractului de vânzare-cumpărare, arătând că părinții săi ar fi avut și alte surse de obținere a banilor, fără însă a detalia în vreun fel și fără a indica vreo probă în acest sens.
Oricum, din depozițiile coroborate ale martorilor A. R., H. V. și Șulariu M. (f. 33, 34, 46) a rezultat că la petrecerea organizată cu ocazia căsătoriei părților au participat aproximativ 50 de perechi, suma obținută drept dar de nuntă a fost de 24.000 lei, în timp ce cheltuielile de nuntă au fost mult mai mari, de aproximativ 43.000 lei, părțile suportând contravaloarea meniului pentru 160 de persoane conform înțelegerii inițiale cu administratorul localului în care a avut loc nunta (16.000 lei), la care s-au adăugat cheltuielile cu ornamentarea sălii, muzică, fotografii, tort, băutură, verighete, hainele mirilor, etc.
Declarațiile martorilor sunt edificatoare pe acest aspect întrucât au participat efectiv la acest eveniment, una dintre ele fiind chiar nașa de cununie a părților.
Prin urmare, corect a reținut instanța de fond această situație de fapt mai sus expusă, înlăturând implicit celelalte depoziții ale martorilor P. P. și J. I. conform cărora darul de nuntă ar fi fost de 50.000 lei, în condițiile în care aceste persoane nu au participat la celebrarea evenimentului, mărturia lor fiind așadar indirectă și, deci, neconcludentă.
Cele două martore (f. 35, 36) mai fac referire la sume de bani pe care părinții recurentei le-ar fi suportat pentru organizarea nunții, J. I. afirmând că mama recurentei i-ar fi restituit împrumutul de 200.000 lei acordat părților pentru nuntă, iar P. P. spunând că a cumpărat de la mama recurentei un teren cu suma de 8.500 lei, vânzătoarea spunând că are nevoie de bani pentru nunta fiicei.
Instanța constată că aceste susțineri sunt nesincere, date pro causa câtă vreme însăși recurenta vorbește de o contribuție mult mai mică a părinților, de 10.000 lei, iar din contractul de vânzare-cumpărare (f. 28, 29) reiese că P. P. a dobândit doar uzufructul viager al imobilului, iar prețul de achiziție a fost de doar 3900 lei.
Chiar admițând că părinții recurentei ar fi avansat suma de 10.000 lei pentru organizarea nunții esențial este faptul că părțile nu au obținut niciun câștig de pe urma evenimentului, astfel că în mod evident nu au ce partaja.
În plus, și părinții intimatului au participat cu sume de bani, enumerate în hotărârea primei instanțe și necontestate de către recurentă.
De asemenea, nu trebuie omis nici faptul că nunta a avut loc cu aproximativ 5 ani în urmă, astfel că orice sumă ar fi obținut părțile, evident că au cheltuit-o, căsătoria lor desfăcându-se abia în anul 2011, neexistând nicio dovadă a existenței pretinsului câștig, vreun depozit la vreo bancă sau alt mijloc de economisire.
Pentru toate considerentele învederate, în baza art. 312 al. 1 din vechiul Cod de procedură civilă, tribunalul va respinge recursul ca nefondat.
Fiind în culpă procesuală, în baza art. 274 din vechiul Cod de procedură civilă recurenta va fi obligată la plata către intimat a sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorar avocat achitat conform chitanței nr. 96/8.11.2013 (f. 9 dosar).
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de către reclamanta M. N., domiciliată în Dolhești, jud. Suceava, împotriva sentinței civile nr. 952 din data de 23 mai 2013 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosarul nr._, intimat fiind pârâtul B. C. V., domiciliat în Boroaia, jud. Suceava.
Obligă recurenta la plata către intimat a sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din data de 6 decembrie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
A. I. M. V. O. D. L. A.
Grefier,
S. A.-M.
Red. V.O.D.
Judecător fond C. I.
Tehnored. S.A.M.
2 ex./20.12.2013
| ← Pensie întreţinere. Decizia nr. 209/2013. Tribunalul SUCEAVA | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
