Exequator. Recunoaștere înscrisuri / hotarâri străine. Sentința nr. 323/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 323/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 20-02-2014 în dosarul nr. 9506/86/2013
Dosar nr._ exequatur
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA NR. 323
Ședința publică din data de 20 februarie 2014
Președinte: S. A.
Grefier: S. E. Ș.
Pe rol, soluționarea cererii având ca obiect,,exequatur (recunoașterea înscrisurilor și hotărârilor străine)” formulată de petenta D. A. G. în contradictoriu cu pârâtul D. C..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat H. D. care substituie pe avocat B. I. pentru petentă, lipsă fiind aceasta din urmă și pârâtul.
Procedura legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefier, după care:
Întrebat fiind, apărătoarea petentei precizează că nu are alte cereri de formulat și excepții de invocat.
Instanța, având în vedere nu mai sunt alte cereri de formulat și excepții de invocat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul celor prezenți.
Apărătoarea petentei solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată, fiind întrunite cerințele prev.de art.19 și urm. din Regulamentul CE 2201/2003 pentru recunoașterea față de autoritățile Statului Român a hotărârii de divorț nr.4454/XIII pronunțată de Judecătoria Torino, secția 7 civilă în dosar_/2013.
Deliberând,
TRIBUNALUL,
Asupra cauzei de față, constată :
Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 20.09.2013, petenta D. A. G. a solicitat recunoașterea față de autoritățile Statului Român a hotărârii de divorț nr.4454/XIII pronunțată de Judecătoria Torino, secția 7 civilă în dosar_/2013.
În dovedirea cererii, a depus la dosar înscrisuri (7-21, 40-47).
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul constată că cererea formulată este întemeiată.
Astfel, potrivit art. 1095 alin. 1,2 și 3 din Noul Cod de procedură civilă „Hotărârile
referitoare la alte procese decât cele prevăzute la art. 1.094 pot fi recunoscute în România, spre a beneficia de autoritatea lucrului judecat, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
a) hotărârea este definitivă potrivit legii statului unde a fost pronunțată;
b) instanța care a pronunțat-o a avut, potrivit legii statului de sediu, competența să judece procesul fără însă a fi întemeiată exclusiv pe prezența pârâtului ori a unor bunuri ale sale fără legătură directă cu litigiul în statul de sediu al respectivei jurisdicții;
c) există reciprocitate în ceea ce privește efectele hotărârilor străine între România și statul instanței care a pronunțat hotărârea. Dacă hotărârea a fost pronunțată în lipsa părții care a pierdut procesul, ea trebuie să constate, de asemenea, că părții în cauză i-a fost înmânată în timp util atât citația pentru termenul de dezbateri în fond, cât și actul de sesizare a instanței și că i s-a dat posibilitatea de a se apăra și de a exercita calea de atac împotriva hotărârii. Caracterul nedefinitiv al hotărârii străine, decurgând din omisiunea citării persoanei care nu a participat la proces în fața instanței străine, poate fi invocat numai de către acea persoană”, iar potrivit art. 1096 din același cod „ Recunoașterea hotărârii străine poate fi refuzată pentru oricare dintre următoarele cazuri:
a) hotărârea este manifest contrară ordinii publice de drept internațional privat român; această incompatibilitate se apreciază ținându-se seama, în special, de intensitatea legăturii cauzei cu ordinea juridică română și de gravitatea efectului astfel produs;
b) hotărârea pronunțată într-o materie în care persoanele nu dispun liber de drepturile lor a fost obținută cu scopul exclusiv de a sustrage cauza incidenței legii aplicabile conform dreptului internațional privat român;
c) procesul a fost soluționat între aceleași părți printr-o hotărâre, chiar nedefinitivă, a instanțelor române sau se află în curs de judecare în fața acestora la data sesizării instanței străine;
d) este inconciliabilă cu o hotărâre pronunțată anterior ei în străinătate și susceptibilă de a fi recunoscută în România;
e) instanțele române aveau competența exclusivă pentru judecarea cauzei;
f) a fost încălcat dreptul la apărare;
g) hotărârea poate face obiectul unei căi de atac în statul în care a fost pronunțată.
Recunoașterea nu poate fi refuzată pentru singurul motiv că instanța care a pronunțat hotărârea străină a aplicat o altă lege decât cea care ar fi fost determinată de dreptul internațional privat român, afară numai dacă procesul privește starea civilă și capacitatea unui cetățean român, iar soluția adoptată diferă de cea la care s-ar fi ajuns potrivit legii române”.
În speță, sunt incidente dispozițiile art. 1095, fiind date în cauză cerințele textului sus arătat.
În acest sens, este a se reține, potrivit înscrisurilor anexate la dosar (filele 7-21, 40-47), că prin hotărârea nr.4454/XIII pronunțată de Judecătoria Torino, secția 7 civilă în dosar_/2013, s-a desfăcut căsătoria încheiată între părți la data de 06.07.1997, în fața Stării Civile din Frătăuții Vechi, jud.Suceava.
Analizând hotărârea a cărei recunoaștere față de Statul Român se solicită, sub aspectul îndeplinirii criteriilor de recunoaștere în raport de dispozițiile art. 1095 din Codul de procedură civilă, Tribunalul constată că hotărârea de divorț nr.4454/XIII pronunțată de Judecătoria Torino poate fi recunoscută în România, deoarece întrunește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 1095 Cod de procedură civilă, sus citat.
Astfel, reprezintă înscrisuri autentice, prin faptul că au fost eliberate de autoritatea competentă, respectiv Judecătoria Torino, nu există un alt înscris care să fie inconciliabil cu acesta, nu încalcă ordinea publică de drept internațional privat român, are caracter definitiv și, în fine, nu intră în competența exclusivă a jurisdicției.
De asemenea, astfel cum rezultă din înscrisuri atât petenta, cât și pârâtul au promovat împreună acțiunea de divorț și au fost prezenți în instanță atât la termenul din 06 mai 2013 când s-a pronunțat desfacerea căsătoriei părților, cât și la data de 23.12.2013 când s-a încheiat declarația de conformitate privind acordul părților cu privire la hotărârea pronunțată, sentința rămânând definitivă.
Tribunalul constată că în cauză sunt incidente și dispozițiile art. 21 din Regulamentul CE nr. 2201/2003 „hotărârile judecătorești pronunțate într-un stat membru se recunosc în celelalte state membre fără a fi necesar să se recurgă la vreo procedură și în special și fără a aduce atingere alineatului (3), nu este necesară nici o procedură pentru actualizarea actelor de stare civilă ale unui stat membru pe baza unei hotărâri pronunțate în alt stat membru în materie de divorț, separare de drept sau anulare a căsătoriei care nu mai poate fi supusă nici unei căi de atac în conformitate cu dreptul respectivului stat membru iar după cum rezultă din prevederile al.3 fără a aduce atingere secțiunii 4 din prezentul capitol, orice parte interesată poate solicita, în conformitate cu procedurile prevăzute de secțiunea 2 din prezentul capitol, pronunțarea unei hotărâri de recunoaștere sau de refuz al recunoașterii hotărârii”.
Astfel, după cum rezultă din dispozițiile art. 21 al.1 și 2 din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003, hotărârile judecătorești pronunțate într-un stat membru se recunosc în celelalte state membre fără a fi necesar să se recurgă la vreo procedură și în special și fără a aduce atingere alineatului (3), nu este necesară nici o procedură pentru actualizarea actelor de stare civilă ale unui stat membru pe baza unei hotărâri pronunțate în alt stat membru în materie de divorț, separare de drept sau anulare a căsătoriei care nu mai poate fi supusă nici unei căi de atac în conformitate cu dreptul respectivului stat membru iar după cum rezultă din prevederile al.3 fără a aduce atingere secțiunii 4 din prezentul capitol, orice parte interesată poate solicita, în conformitate cu procedurile prevăzute de secțiunea 2 din prezentul capitol, pronunțarea unei hotărâri de recunoaștere sau de refuz al recunoașterii hotărârii.
Așa fiind, având în vedere toate cele susmenționate, cum din actele și lucrările dosarului rezultă că nu există nici un motiv de refuz al recunoașterii înscrisurilor străine menționate anterior din cele enumerate de art. 22 din Regulamentul CE nr. 2201/2003 și cele reglementate de art. 1094 și 1095 Cod de procedură civilă, iar partea a depus documentele prevăzute de art. 37 al.1 lit.,,a” din același Regulament, în temeiul art. 21 al.1, 2 și 3 din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 și a art. 1 al. 1 din art.I3 din O.U.G. nr. 119/2006, tribunalul va admite cererea și va dispune recunoașterea față de autoritățile Statului Român a hotărârii de divorț nr.4454/XIII pronunțată de Judecătoria Torino, secția 7 civilă în dosar_/2013.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea având ca obiect „exequatur (recunoașterea înscrisurilor și hotărârilor străine)” formulată de petenta D. A. G., cu domiciliul procedural ales la Cabinet de avocat B. L. I. din Rădăuți, ..70, jud.Suceava, în contradictoriu cu intimatul D. C., cu domiciliul legal în ..Suceava.
Dispune recunoașterea față de autoritățile Statului Român a hotărârii de divorț nr.4454/XIII pronunțată de Judecătoria Torino, secția 7 civilă în dosar_/2013.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, apel care se depune la Tribunalul Suceava-secția civilă.
Pronunțată în ședință publică azi 20 februarie 2014.
Președinte, Grefier,
S. A. S. E. Ș.
RED. SA.
TEHNORED.SEȘ
3 EX..- 19.03.2014
| ← Pensie întreţinere. Decizia nr. 434/2014. Tribunalul SUCEAVA | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 882/2014. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
