Pensie întreţinere. Decizia nr. 867/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 867/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 07-10-2014 în dosarul nr. 4285/227/2013
Dosar nr._ - exercitarea autorității părintești -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 867
Ședința publică din 7 octombrie 2014
Președinte - M. C.
Judecător - T. M.
Grefier - P. T.
Ministerul Public reprezentat de procuror J. L.
Pe rol, judecarea apelului declarat de pârâta B. M.–S., domiciliată în comuna C. Luncii, ., cu domiciliul ales la Cabinet Avocat „T. Isolde”, cu sediul în mun.Fălticeni ..1, jud.Suceava, împotriva sentinței civile nr.953 din 15 mai 2014 a Judecătoriei Fălticeni (dosar nr._ ), intimat fiind reclamantul M. C., domiciliat în ..
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare, a răspuns avocat Z. D. D. pentru pîrîta apelantă, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constatînd apelul în stare de judecată, a trecut la dezbateri.
Avocat Z. D. D. pentru pîrîta apelantă, a cerut admiterea apelului astfel cum a fost formulat, conform motivelor, fără cheltuieli de judecată.
Procurorul a pus concluzii de respingerea apelului și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică.
Declarînd dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față, constată:
Prin cererea adresată Judecătoriei Fălticeni și înregistrată sub nr._ din 9 decembrie 2013, reclamantul M. C. a chemat în judecată pârâta M. E., pentru pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună ca el să exercite în mod exclusiv autoritatea părintească asupra minorei M. E., născută la data de 21 mai 1999, stabilirea locuinței minorei la domiciliul său și obligarea pârâtei la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorei.
De asemenea, solicită stabilirea unei pensii de întreținere și în favoarea minorului M. M. – D., născut la data de 20 octombrie 1996, funcție de venitul minim pe economia națională.
În fapt, arată că, prin sentința civilă nr. 1102/2008 a Judecătoriei Fălticeni s-a declarat căsătoria încheiată între el și pârâtă. Minorul M. M.-D. i-a fost încredințat lui, iar minora M. E. a fost încredințată pârâtei.
Precizează că după divorț minora nu a mai locuit în . nu a mai mers la școală, aceasta plecând împreună cu pârâta în Italia. Acolo pârâta a avut un comportament necorespunzător față de minoră, consuma băuturi alcoolice în mod exagerat, iar în luna octombrie 2013, a scos-o afară pe minoră în timpul nopții, spunându-i să obțină venituri prin toate mijloacele. În acel moment, minora a împrumutat bani de la o prietenă și s-a întors în țară, flămândă, bătută, fără bani și fără haine.
În aceste condiții, pentru că minora locuiește la el, dispunând de condiții materiale și morale bune pentru a o crește, solicită admiterea acțiunii.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată și obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, arătând următoarele:
În ceea ce privește exercitarea autorității părintești a ambilor copii de către un singur părinte, de către tată, face următoarele precizări:
Articolul 397 cod civil instituie regula în această materie și anume că autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți. Conform art. 483 Cod civil, autoritatea părintească este ansamblul de drepturi și îndatoriri care privesc atât persoana, cât și bunurile copilului, iar aceasta aparține în mod egal ambilor părinți.
Dacă părinții minorilor nu conviețuiesc, exercitarea în comun a autorității părintești se concretizează în consultarea acestora în luarea deciziilor importante cu privire la creșterea și educarea copiilor, actele curente privind creșterea și educarea acestora fiind îndeplinite de părintele la care copiii locuiesc. Aceasta deoarece atunci când părinții sunt despărțiți, fie că sunt divorțați, fie că sunt părinți naturali care nu conviețuiesc, exercițiul autorității părintești este prevăzut de lege ca aparținând ambilor părinți în comun, însă modalitatea concretă de exercitare diferă față de ipoteza exercitării autorității de către părinții care locuiesc împreună, întrucât, în concret, copilul va locui cu unul din părinți, iar aceștia nu pot fi împreună alături de copil pentru a se putea ocupa de creșterea și educarea lui zilnică și pentru a coordona actele sale curente.
Deciziile care vor organiza viața copilului aparțin ambilor părinți, indiferent de părintele la care copilul va locui, întrucât autoritatea părintească este exercitată în comun de către ambii părinți. Acest exercițiu comun al autorității părintești este fundamentat pe o prezumție de mandat tacit reciproc între părinți, reglementată de art. 503 alin. 2 Cod civil.
Autoritatea părintească poate fi asimilată unui drept subiectiv, care nu se pierde de niciunul din părinți în nicio circumstanță, ea fiind un dat născut din legătura naturală dintre părinte și copil.
Precizează că nu sunt reale susținerile reclamantului cu privire la consumul exagerat de băuturi alcoolice și comportamentul necorespunzător față de minoră.
În ceea ce privește majorarea pensiei de întreținere în favoarea minorului M.-D., aceasta nu se impune, întrucât instanța a dispus în anul 2008 compensarea pensiilor de întreținere datorate de părinți minorilor. Astfel, minorul M. M.-D. a fost încredințat tatălui, iar minora M. E. i-a fost încredințată ei. D. fiind faptul că ambii copii sunt minori și că fiecare părinte este responsabil de cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a câte unui copil, nu se impune majorarea pensiei de întreținere, ci stabilirea unei eventuale contribuții de întreținere.
Prin răspunsul la întâmpinare, reclamantul a solicitat înlăturarea apărărilor pârâtei, ca fiind nefondate, întrucât în Italia aceasta i-a întrerupt cursurile școlare minorei la o vârstă fragedă și a încercat să o determine să muncească. Mai mult, pârâta o scotea pe minoră afară seara în stradă și era mare consumatoare de băuturi alcoolice (filele 24 și 25).
Judecătoria Fălticeni, prin sentința civilă nr.953 din 15 mai 2014 a admis cererea având ca obiect exercitarea autorității părintești și pensie de întreținere; a dispus ca exercitarea autorității părintești asupra minorei M. E., născută la data de 21 mai 1999, să revină reclamantului, stabilind locuința acesteia la domiciliul tatălui, în .; a obligat pârâta să contribuie lunar la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională ale minorilor M. E., născută la data de 21 mai 1999 și M. M.-D., 20 octombrie 1996, în sumă de câte 130 lei lunar pentru fiecare minor, începând cu data introducerii acțiunii, 9 decembrie 2013 și până la data de 31 decembrie 2013 și de câte 140 lei lunar pentru fiecare minor de la data de 1 ianuarie 2014 și până la majoratul acestora și a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 20 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Părțile au fost căsătorite, iar prin sentința civilă nr. 1102 din 21 aprilie 2008 pronunțată de Judecătoria Fălticeni, rămasă definitivă și irevocabilă, s-a dispus desfacerea căsătoriei și încredințarea minorei M. E., născută la data de 21 mai 1999, mamei, iar tatălui încredințarea minorului M. M.-D., născut la data de 20 octombrie 1996.
Prin prezenta cerere reclamantul solicită exercitarea în mod exclusiv a autorității părintești asupra minorei M. E..
În conformitate cu prevederile art. 397 din Codul civil după divorț, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți, afară de cazul în care instanța decide altfel.
Potrivit art. 398 alin. 1 Cod civil, dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanța hotărăște ca autoritatea părintească să fie exercitată de către unul dintre părinți.
În speță, instanța a constatat că sunt date motive întemeiate, astfel cum art. 398 Codul civil prevede, pentru ca autoritatea părintească să se exercite în mod exclusiv de către reclamant.
Astfel, așa cum rezultă din depozițiile martorilor audiați în cauză, M. P. și M. M., după despărțirea părților, minora M. E. a locuit o perioadă de șase sau șapte ani cu pârâta în Italia. Deoarece pârâta consuma băuturi alcoolice și alte substanțe psihoactive și avea relații cu mai mulți bărbați, iar unul dintre bărbați voia să aibă o relație și cu minora, în luna noiembrie 2013, aceasta a fost nevoită să se întoarcă în România, fiind adusă în țară de o cunoștință și nicidecum de pârâtă.
De când s-a întors la domiciliul reclamantului, pârâta nu s-a mai întâlnit cu minora și nu a contribuit la întreținerea acesteia, pârâta ținând legătura cu minora doar telefonic.
Mai mult decât atât, în Italia minora nu a urmat cursurile vreunei școli, aceasta urmând să fie înscrisă la școală în România.
Așa cum rezultă din referatul de anchetă socială, coroborat cu declarațiile martorilor, reclamantul locuiește împreună cu cei doi copii E. și M.-D. și are condiții normale de trai atât din punct de vedere material, cât și moral.
Față de concluziile probatoriului administrat, dar și poziția minorei, care, fiind audiată în camera de consiliu, a arătat că dorește să locuiască în continuare cu tatăl său, văzând și dispozițiile art. 403 Cod civil, conform cărora în cazul schimbării împrejurărilor, instanța de tutelă poate modifica măsurile cu privire la drepturile și îndatoririle părinților divorțați față de copiii lor minori, la cererea oricăruia dintre părinți sau a unui alt membru de familie, a copilului, etc, cât și faptul că reclamantul oferă toate garanțiile necesare pentru asigurarea unui climat propice creșterii armonioase, educării și dezvoltării intelectuale minorei, instanța va dispune ca exercitarea autorității părintești asupra minorei M. E., născută la data de 21 mai 1999, să revină reclamantului, stabilind locuința acesteia la domiciliul tatălui, în ..
Cu privire la capătul de cerere având ca obiect stabilirea unei pensii de întreținere în favoarea minorilor M. E. și M. M.-D., instanța a avut în vedere dispozițiile art. 499 alin. 1 Cod civil, potrivit cărora tatăl și mama sunt obligați, în solidar, să dea întreținere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum și educația, învățătura și pregătirea profesională, cât și faptul că ambii minori se află în întreținerea reclamantului, astfel încât a obligat pârâta să contribuie lunar la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională ale minorilor M. E. și M. M.-D. în sumă de câte 130 lei lunar pentru fiecare minor, începând cu data introducerii acțiunii, 9 decembrie 2013 și până la data de 31 decembrie 2013 și de câte 140 lei lunar pentru fiecare minor de la data de 1 ianuarie 2014 și până la majoratul acestora.
Împotriva sentinței civile a declarat apel pîrîta criticînd-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare, a arătat că regula instituită de art.397 Cod civil este ca autoritatea părintească să fie exercitată de ambii părinți, iar art.483 Cod civil dispune că autoritatea părintească este ansamblul de drepturi și îndatoriri care privesc atât persoana, cât și bunurile copilului și aparțin în mod egal ambilor părinți.
Dacă părinții minorilor nu conviețuiesc, exercitarea în comun a autorității părintești se concretizează în consultarea acestora în luarea deciziilor importante cu privire la creșterea și educarea copiilor, actele curente privind creșterea și educarea acestora fiind îndeplinite de părintele la care copiii locuiesc. Aceasta deoarece atunci când părinții sunt despărțiți, fie că sunt divorțați, fie că sunt părinți naturali care nu conviețuiesc, exercițiul autorității părintești este prevăzut de lege ca aparținând ambilor părinți în comun, însă modalitatea concretă de exercitare diferă față de ipoteza exercitării autorității de către părinții care locuiesc împreună, întrucât, în concret, copilul va locui cu unul din părinți, iar aceștia nu pot fi împreună alături de copil pentru a se putea ocupa de creșterea si educarea lui zilnică si pentru a coordona actele sale curente.
Deciziile care vor organiza viața copilului aparțin ambilor părinți, indiferent de părintele la care copilul va locui, întrucât autoritatea părintească este exercitată în comun de către ambii părinți Acest exercițiu comun al autorității părintești este fundamentat pe o prezumție de mandatului tacit reciproc între părinți, reglementată de art. 503 alin. (2) din Codul civil.
Autoritatea părintească poate fi asimilată unui drept subiectiv, care nu se pierde de niciunul din părinți în nicio circumstanță, ea fiind un dat născut din legătura naturală dintre părinte si copil.
Niciun argument de principiu nu poate înlătura exercitarea în comun a autorității părintești (de exemplu: sexul, vârsta copilului), împrejurările nerelevante nu constituie motive temeinice în acest sens (de exemplu, un părinte se face vinovat de violențe conjugale, prezintă un handicap fizic, faptul că un părinte devine homosexual, plecarea părintelui în străinătate), pentru că este vorba doar de contribuția unui părinte la luarea unei decizii privitoare la copil.
In ceea ce privește stabilirea domiciliului minorei la tată, a precizat următoarele:
Soluția instanței de a stabili domiciliul minorei la tată nu are nici o bază obiectivă convingătoare. Instanța nu a examinat toate soluțiile posibile ale problemei, ci s-a concentrat pe efectele aparent „benefice" pe care le va avea îngrijirea acordată de tată.
Pentru a stabili care este interesul superior al copilului instanța trebuie să țină seama de întregul complex de împrejurări menite să asigure copilului o dezvoltare fizică, morală și intelectuală armonioasă, interesând nu numai posibilitățile materiale ale părinților ci și vârsta copiilor, comportarea părinților înainte de separare, gradul de atașament și preocupare pe care l-au manifestat față de copii, precum și legăturile afective ce s-au stabilit între părinți și copii, precum și între copii și alți membrii ai familiei extinse.
La stabilirea locuinței copiilor trebuie să se țină seama de interesul lor, care urmează a se determina prin examinarea tuturor criteriilor de apreciere. Aceste împrejurări, fără a fi determinante prin ele însele, sunt lăsate la aprecierea instanței pentru a stabili, în raport cu ansamblul criteriilor respective, morale și materiale, cine poate oferi condiții mai bune pentru creșterea și educarea copilului.
În aprecierea interesului superior al minorei, instanța trebuie să stabilească cine poate să înlăture efectele negative ale divorțului părinților asupra copilului, cine îi poate reda încrederea în oameni, cine îi oferă cele mai multe garanții pentru depășirea situației.
Părinții copilului sunt cei care vor exercita în continuare autoritatea părintească a minorului, având îndatorirea de a crește copilul, îngrijind de sănătatea și dezvoltarea lui fizică, psihică și intelectuală, de educația, învățătura și pregătirea profesională a acestuia, potrivit propriilor lor convingeri, însușirilor și nevoilor copilului. Ei sunt totodată datori să dea copilului orientarea și sfaturile necesare.
Potrivit art. 2 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, orice reglementări adoptate în domeniul respectării și promovării drepturilor copilului se subordonează principiului interesului superior al copilului.
Potrivit art. 496 Cod civil, copilul minor locuiește la părinții săi iar dacă părinții nu locuiesc împreună, aceștia vor stabili, de comun acord, locuința copilului.
In caz de neînțelegere între părinți, instanța de tutelă hotărăște, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială și ascultându-i pe părinți și pe copil, dacă a împlinit vârsta de 10 ani.
Locuința copilului, stabilită potrivit prezentului articol, nu poate fi schimbată fără acordul părinților decât în cazurile prevăzute expres de lege.
Părintele la care copilul nu locuiește în mod statornic are dreptul de a avea legături personale cu minorul, la locuința acestuia. Instanța de tutelă poate limita exercițiul acestui drept, dacă aceasta este în interesul superior al copilului.
Din hotărârea pronunțată reiese faptul că instanța nu a analizat toate probele existente la dosar.
Prin sentința civilă nr.1102 din data de 21 aprilie 2008 a Judecătoriei Fălticeni, s-a pronunțat desfacerea căsătoriei sale cu M. C., din vina acestuia. Instanța a avut în vedere consumul exagerat de alcool al acestuia și violența conjugală la care era supusă, dar și faptul că a fost alungată de la domiciliul comun.
Prin cererea sa de chemare în judecată, reclamantul a invocat consumul exagerat de alcool și comportamentul necorespunzător față de fetiță pe care l-ar fi avut. Așa cum a precizat acestea sunt doar afirmații fără fundament ale reclamantului, care nu puteau fi dovedite prin declarațiile martorilor audiați întrucât aceștia nu au avut nicio legătură cu ea sau minora în ultimii ani, întrucât ele au locuit în Italia.
De asemenea, așa cum reiese din dosarul cauzei, ea și fiica sa, M. E., păstrează legătura chiar și după întoarcerea acesteia în țară, ori dacă ar fi avut un asemenea comportament indecent, minora nu ar mai dori să vorbească cu ea.
Exercitarea autorității părintești de către un singur părinte și stabilirea domiciliului minorei la unul din părinți sunt decizii riguroase, iar părintele care face o astfel de cerere și totodată aduce acuze la adresa celuilalt părinte, trebuie să prezinte dovezi clare și concludente că există o situație foarte gravă din care să reiasă unde este cel mai bine pentru minor să locuiască.
In cauză nu există dovezi concludente, rezonabile și pertinente în sprijinul cererii tatălui de a exercita singur autoritatea părintească și de a fi stabilit domiciliul minorei la domiciliul lui. În acest context, concluzia primei instanțe este ambiguă, lipsită de logica juridică și de putere de convingere.
Verificînd actele și lucrările dosarului, tribunalul constată că apelul este nefondat.
Părțile se află în situația prev. de art.504 Cod civil în sensul că sînt divorțate, minora fiind încredințată mamei spre creștere și educare prin hotărîrea de divorț.
Potrivit art.403 Cod civil, instanța poate modifica măsura cu privire la drepturile și îndatoririle părinților divorțați față de copii lor minori, în cazul în care se schimbă împrejurările de fapt.
Ori, în cauză, din probele administrate rezultă, neîndoios, că interesele minorei impun schimbarea locuinței acesteia și dispunerea ca autoritatea părintească să se exercite exclusiv de către reclamant.
Aceasta, întrucît, s-a dovedit că părintele în grija căruia se afla minora nu îi mai poate asigura condițiile necesare pentru o dezvoltare corespunzătoare.
Este real că revenirea asupra măsurii dispusă inițial necesită o justificare temeinică, bazată pe motive care să demonstreze că menținerea minorei la acel părinte ar avea consecințe dăunătoare unei bune dezvoltări fizice sau creșterii sale, altfel nefiind indicată schimbarea forțată a modului de viață cu care a fost deprinsă.
În cauză, prima instanță, a administrat probe care au dovedit că rămînerea la locuința pîrîtei apelante este dăunătoare minorei, întrucît aceasta consuma băuturi alcoolice și substanțe psihoactive, avea relații cu mai mulți bărbați, unul încercînd chiar să o abuzeze pe minoră, i-a întrerupt cursurile încercînd să o determine să muncească, a alungat-o în stradă.
Ori, avînd în vedere că în cauză s-a dovedit schimbarea împrejurărilor în care minora a fost încredințată mamei sale, în baza dispozițiilor Codului civil vechi, în mod corect prima instanță a făcut aplicarea art.398 Cod civil și respectiv art.400(1) Cod civil, dispunînd exercitarea autorității părintești asupra minorei de către reclamant și stabilind totodată și domiciliul la acesta.
Pentru aceste considerente, tribunalul în baza art.480 Cod de procedură civilă va respinge apelul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de pârâta B. M.–S., domiciliată în comuna C. Luncii, ., cu domiciliul ales la Cabinet Avocat „T. Isolde”, cu sediul în mun.Fălticeni ..1, jud.Suceava, împotriva sentinței civile nr.953 din 15 mai 2014 a Judecătoriei Fălticeni (dosar nr._ ), intimat fiind reclamantul M. C., domiciliat în ..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 7 octombrie 2014.
Președinte, Judecător,Grefier,
M. C. T. M. P. T.
Red. T.M.
Jud.fond – P. M.
Tehnored.P.T. – Ex.5 – 31 octombrie 2014
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 882/2014. Tribunalul SUCEAVA | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
