Expropriere. Sentința nr. 1806/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1806/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 28-10-2014 în dosarul nr. 4321/86/2014
Dosar nr._ - expropriere -
RO M ÂN I A
TRIBUNALUL SUCEAVA
S E C Ț I A C I V I L Ă
SENTINȚA NR. 1806
Ședința publică din 28 OCTOMBRIE 2014
Președinte: M. C.
Grefier: P. I.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror J. P. L.
Pe rol judecarea acțiunii civile având ca obiect expropriere formulată de reclamanții S. D. și S. G. cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet de avocat A. O.-M. din mun. Suceava, ., ., ., în contradictoriu cu pârâtul S. R. – reprezentat Ministerul Transporturilor și Infrastructurii – prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România cu sediul în mun. București, .. 38, sector 1.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocat A. M.-O. pentru reclamanți și avocat R. S. care substituie pe avocat N. L. pentru pârât, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, apărătorul reclamanților depune la dosar o . fotografii și răspuns la excepțiile invocate de pârât.
Întrebat fiind, apărătorul reclamanților precizează că acțiunea este întemeiată pe prevederile art. 26 din Legea nr. 33/1994 și apreciază că momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție, este momentul luării la cunoștință despre construcție, respectiv anul 2014, când a constatat că pârâta a edificat un pilon de beton pentru consolidarea drumului public.
Solicită unirea excepțiilor cu fondul cauzei.
Instanța invocă excepția necompetenței materiale a Tribunalului Suceava în soluționarea prezentei pricini, având în vedere că nu se contestă o hotărâre de expropriere și acordă cuvântul la dezbateri.
Apărătorul reclamanților, referitor la excepția necompetenței materiale apreciază că Tribunalul Suceava este competent în soluționarea prezentei cauze.
Cu privire la celelalte excepții invocate de pârât solicită respingerea acestora ca nefondate și solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată
Apărătoarea pârâtului arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției necompetenței și solicită admiterea celorlalte excepții invocate în întâmpinarea depusă la dosar și, în subsidiar, respingerea pe fond a acțiunii.
Reprezentanta Ministerului Public solicită admiterea excepției necompetenței materiale a instanței.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față, constată:
Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 02 iunie 2014 și înregistrată sub nr._, reclamanții S. D. și S. G. în contradictoriu cu pârâtul S. R. – reprezentat Ministerul Transporturilor și Infrastructurii – prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, au solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 3.605 euro reprezentând prejudiciu creat ca urmare a exproprierii suprafeței de 5.897 mp teren situat în ., identic cu . C.F._ și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare au arătat că, în fapt, prin Hotărârea nr.1/05.08.2009 a Comisiei de Acordare a Despăgubirilor a comunei Moara, jud. Suceava, s-a dispus plata către reclamanți a sumei de 476.000 lei cu titlul de despăgubire pentru exproprierea imobilului situat în ., identic cu . C.F.nr._.
Prin sentința nr. 2532/27.11.2012 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr._ * s-a dispus admiterea în parte a acțiunii civile având ca obiect „expropriere” promovată de reclamanți, dispunându-se modificarea în parte a hotărârii nr. 1/05.08.2009 a Comisiei de Acordare a Despăgubirilor a comunei Moara, jud. Suceava, cu consecința obligării Companie Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA la plata diferenței dintre suma inițial acordată și suma de 206.398 euro.
Atât hotărârea nr. 1/05.08.2009 a Comisiei de Acordare a Despăgubirilor a comunei Moara, jud. Suceava, cât și sentința nr. 2532/27.11.2012 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr._ *, nu vizează suprafața de 103 mp identică cu . C.F._ a UAT Moara, ce se învecinează cu terenul de 5897 mp supus procedurii exproprierii.
Această parcelă de 103 mp nu mai poate fi utilizată de reclamanți, motiv pentru care apreciază că pârâtul s-ar impune a-i despăgubi cu suma de 3.605 euro, sumă la care a ajuns prin raportare la prețul unui metru pătrat de tren în acea zonă, așa cum a fost stabilit prin raportul de expertiză realizat în dosarul nr._ *.
Potrivit dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994: "(1) Despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite".
Arată că, întrucât le-a fost acordată doar valoarea reală a imobilului expropriat, nu și prejudiciul creat, prejudiciu constând în imposibilitatea utilizării suprafeței de 103 mp în discuție, solicită admiterea cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată.
În drept a invocat dispozițiile art. 194 Cod procedură civilă, Protocolul nr. I din CEDO, Constituția României, Legea 33/1994, Legea nr. 255 / 2010, H.G. nr. 743/2010, modificată prin H.G. nr. 614/16.06.2011.
În procedura premergătoare primului termen de judecată, pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a arătat următoarele:
În principal a invocat excepția tardivității acțiunii în raport de disp. art. 9 din Legea nr. 198/2004.
În fapt, reclamanții au fost proprietarii unei suprafețe de 6000 mp teren situată în extravilanul . parcelele 7927,7928 din CF_ a . vederea executării lucrărilor de construcție la lucrarea de utilitate publică „Varianta ocolitoare a mun. Suceava” în temeiul Legii nr. 198/2004 și al HG 735/2009 s-a dispus exproprierea suprafeței de 5897 mp teren identică cu pf 7927 din CF_, iar prin hotărârea nr. 1 din 5 august 2009 emisă de Comisia de Acordare a Despăgubirilor a . s-a acordat suma de 476.000 lei cu titlul de despăgubire pentru terenul expropriat. Hotărârea sus menționată a fost contestată de reclamanți in temeiul art. 9 din Legea nr. 198/2004 iar prin sentința civilă nr. 2532/2012 a Tribunalului Suceava, rămasă irevocabilă s-a dispus majorarea despăgubirilor astfel acordate cu suma de 206.398 euro.
Potrivit susținerilor din cererea introductivă, reclamanții pretind că suprafața de 103 mp teren identică cu pf 7928 din CF_, rămasă în patrimoniul lor, ar fi fost afectată de lucrările de expropriere și nu ar mai putea fi folosită conform destinației sale, apreciind că se impune acordarea unor despăgubiri și pentru imposibilitatea utilizării acestei suprafețe.
Raportat la temeiurile de fapt și de drept indicate de reclamanți, suma pretinsă cu titlul de daune în prezenta cauză reprezintă o componentă a despăgubirilor ce puteau fi acordate reclamanților în cadrul procedurii de expropriere, concluzie justificată de disp. art. 26 din Legea nr. 33/1994, potrivit cărora "despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite". Așa fiind, având în vedere și faptul că potrivit art. 9 alin. 1 și 3 din Legea nr. 198/2004 cuantumul despăgubirii acordate de expropriator poate fi contestat pe calea unei acțiuni civile ce se soluționează în conformitate cu disp. art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994 apreciază pârâtul că acțiunea având ca obiect acordarea despăgubirilor pentru prejudiciul pretins cauzat prin afectarea suprafeței neexpropriate este supusă, sub aspectul condițiilor și termenului de exercitare, dispozițiilor din legea specială ce reglementează materia exproprierii.
În speță, la data emiterii și comunicării hotărârii nr. 1 din 5 august 2009 a Comisiei de acordare a despăgubirilor erau în vigoare dispozițiile Legii nr. 198/2004, iar potrivit art. 9 din acest act normativ expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii consemnate în condițiile art. 5 alin. 4 - 8 și ale art. 6 alin. 2 se poate adresa instanței judecătorești competente în termen de 30 zile de Ia data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, sub sancțiunea decăderii, fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator.
Potrivit principiului "tempus regit actum", hotărârile de expropriere emise și comunicate în condițiile Legii nr. 198/2004 sunt supuse, sub aspectul termenului și condițiilor de exercitare a căilor de atac, dispozițiilor legale în vigoare la data emiterii lor, așa încât pretenția reclamanților privind acordarea despăgubirilor pentru pretinsul prejudiciu cauzat prin expropriere putea fi valorificată pe calea contestației reglementate de disp. art. 9 din actul normativ sus menționat, contestație care trebuia formulată, sub sancțiunea decăderii, în termen de 30 zile de la data comunicării actului.
Cum reclamanților le-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirilor încă din luna august 2009 și cum în cadrul contestației ce a format obiectul dosarului nr._ al Tribunalului Suceava aceștia au criticat hotărârea respectivă doar sub aspectul cuantumului despăgubirilor acordate pentru terenul expropriat, fără a pretinde despăgubiri și pentru pretinsa afectare a terenului rămas în patrimoniul lor după expropriere, consideră pârâtul că pretențiile deduse judecății în prezenta cauză au fost formulate cu mult după expirarea termenului de decădere de 30 zile prev. de art. 9 alin. 1 din Legea nr. 198/2004.
Prin urmare, având în vedere și faptul că potrivit art. 185 cod procedură civilă nerespectarea termenului de exercitare a unui drept procesual atrage sancțiunea decăderii, consideră că în cauză este dată excepția tardivității și solicită admiterea acestei excepții cu consecința respingerii acțiunii ca tardiv introdusă.
Mai arată că, în măsura în care se va aprecia că nu sunt incidente în cauză disp. art. 9 alin. 1 din Legea nr. 198/2004 înțelege să invoce excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Astfel, în ipoteza în care acțiunea dedusă judecății nu va fi calificată ca o acțiune circumscrisă disp. art. 9 din Legea nr. 198/2004, ci ca o acțiune în pretenții de drept comun, această acțiune are natură evident patrimonială și este, prin urmare, prescriptibilă în termenul de 3 ani prev. de art. 3 din Decretul nr. 167/1958 și art. 22 alin. l din Legea nr. 255/2010.
Sub aspectul momentului de la care a început să curgă termenul de prescripție, apreciază că se impune a fi avut în vedere faptul că prejudiciul invocat de reclamanți ar fi fost cauzat de exproprierea parțială a imobilului proprietatea lor, înscris în CF_, expropriere care se susține că ar fi generat imposibilitatea de utilizare a suprafeței de 103 mp teren rămasă neexpropriată. Cum faptul generator al pretinsului prejudiciu a avut loc la data de 5 august 2009 (dată la care, în temeiul actului normativ de expropriere, a fost emisă hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirilor) și cum la acea dată erau începute și lucrările de construcții la șoseaua ocolitoare a mun. Suceava (aspect invocat de altfel și în dosarul nr._ ) rezultă că dreptul la acțiunea în despăgubiri s-a născut la momentul respectiv, când reclamanții au cunoscut sau puteau cunoaște pretinsa imposibilitate de utilizare a terenului neexpropriat și că, prin urmare, potrivit art. 7 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, termenul de prescripție extinctivă a început să curgă la data de 5 august 2009 și s-a împlinit la data de 5 august 2012.
Față de cele arătate, având în vedere și faptul că potrivit deciziei nr. 1/2014 a ICCJ, pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, prescripțiile începute anterior datei de 1 octombrie 2011, împlinite sau neîmplinite la aceeași dată, rămân supuse dispozițiilor Decretului nr. 167/1958, solicită a se reține că la data promovării cererii de față dreptul material la acțiunea în despăgubiri era prescris.
Pe fondul cauzei, apreciază pârâtul că pretențiile reclamanților sunt neîntemeiate, susținerea potrivit căreia suprafața de 103 mp teren neexpropriată nu ar mai putea fi utilizată conform destinației sale fiind nereală.
Astfel, la momentul exproprierii întreaga suprafață de 6000 mp teren ce aparținea reclamanților avea destinația de teren pășune, fiind compusă din porțiuni în platou și porțiuni cu pantă de 30%. Urmare a executării lucrărilor de construcție la șoseaua de centură suprafața de 103 mp teren rămasă în patrimoniul reclamanților nu a fost afectată din perspectiva potențialului de utilizare, această suprafață putând fi folosită în continuare ca teren pășune în aceleași condiții ca și în perioada anterioară exproprierii.
De altfel, nerealitatea susținerilor reclamanților este confirmată implicit de însuși faptul că timp de aproape cinci ani de la momentul exproprierii aceștia nu au reclamat vreo imposibilitate de exploatare a parcelei de 103 mp teren neexpropriată, precum și de faptul că în dosarul nr._, în care au fost stabilite despăgubirile cuvenite reclamanților ca urmare a exproprierii, nu au fost formulate pretenții privind diminuarea de valoare a suprafeței sus menționate.
Prin urmare, cum terenul neexpropriat nu a fost afectat de lucrările executate de expropriator și cum reclamanții au posibilitatea de a folosi în continuare acest teren conform destinației de la momentul exproprierii, consideră pârâtul că în cauză nu sunt incidente disp. art. 26 din Legea nr. 33/1994 iar pretenția dedusă judecății este nefondată.
În temeiul art. 453 cod procedură civilă solicită și obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.
În drept și-a întemeiat apărările pe disp. art. 201 alin. 1, art. 205 și urm. Cod procedură civilă, art. 9 din Legea nr. 198/2004 rap. la art. 21-27 din Legea nr. 33/1994, art. 3 și 7 din Decretul nr. 167/1958, art. 22 alin. 1 din Legea nr. 255/2010, art. 453 Cod procedură civilă.
La termenul de judecată din data de 28 octombrie 2014, instanța, din oficiu, a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Suceava în soluționarea prezentei pricini.
Examinând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
Referitor la excepția necompetenței materiale a Tribunalului, aceasta urmează a fi respinsă ca nefondată, în condițiile în care, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, iar potrivit art. 21 din același act normativ, competența soluționării cererilor în materia exproprierii, aparține tribunalului.
Nici excepția tardivității nu poate fi reținută, având în vedere că reclamanții nu au înțeles să conteste Hotărârea nr. 1/05.08.2009 a Comisiei pentru Verificarea Dreptului de Proprietate și Acordare a Despăgubirilor Șcheia prin care le-a fost expropriată suprafața de 5897 mp și care a făcut obiectul analizei instanței în cadrul dosarului nr._ .
Având în vedere susținerile reclamanților privind data producerii prejudiciului, respectiv edificarea de către pârât a unui pilon în anul 2014, tribunalul urmează să respingă ca nefondată și excepția prescripției dreptului material la acțiune.
În speță, reclamanții au înțeles să solicite obligarea pârâtului la plata de despăgubiri pentru afectarea suprafeței de 103 mp rămasă neexpropriată, motivând că în cursul anului 2014 au descoperit că pe această parcelă pârâtul a edificat un pilon de beton, ce are ca scop consolidarea drumului public ce urmează a fi realizat în imediata apropiere.
Prin hotărârea nr. 1/05.08.2009, Comisia pentru Verificarea Dreptului de Proprietate și Acordare a Despăgubirilor Șcheia a dispus exproprierea suprafeței de 5897 mp identică cu p. 7927 din cartea funciară_ proprietatea reclamanților și a acordat despăgubiri în sumă de 476.000 lei.
Contestând această hotărâre – dosar nr._ – reclamanții nu au invocat existența vreunui prejudiciu legat de suprafața de teren rămasă neexpropriată de 103 mp, ce face obiectul prezentului litigiu și care a r fi putut fi tratată ca o componentă a despăgubirii.
Așa fiind, în cauză nu sunt incidente prevederile Legii nr. 33/1994 și ale Legii nr. 255/2010, care reglementează procedura de acordare a despăgubirilor în materia exproprierii.
Împrejurarea invocată de reclamanți că prejudiciul a fost produs și descoperit ulterior și că ar fi rezultatul acțiunii expropriatorului, nu justifică recurgerea la dispozițiile legilor speciale, în condițiile în care reclamanții sunt proprietarii suprafeței de 103 mp, având la îndemână calea dreptului comun pentru a-și dovedi și valorifica pretențiile deduse judecății.
În consecință, tribunalul va respinge ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamanții S. D. și S. G., în contradictoriu cu pârâtul S. R. – reprezentat Ministerul Transporturilor și Infrastructurii – prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția necompetenței materiale a Tribunalului Suceava, invocată din oficiu.
Respinge ca nefondate excepția tardivității formulării acțiunii și excepția prescripției dreptului la acțiune, invocate de pârât.
Respinge acțiunea având ca obiect expropriere formulată de reclamanții S. D. și S. G. cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet de avocat A. O.-M. din mun. Suceava, ., ., ., în contradictoriu cu pârâtul S. R. – reprezentat Ministerul Transporturilor și Infrastructurii – prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România cu sediul în mun. București, .. 38, sector 1, ca inadmisibilă.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Tribunalul Suceava.
Pronunțată în ședință publică azi 28 octombrie 2014.
Președinte, Grefier,
M. C. P. I.
Red. M.C.
Tehnored. I.P./5 ex./10.12.2014
| ← Cereri. Decizia nr. 620/2014. Tribunalul SUCEAVA | Abţinere. Decizia nr. 487/2014. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
