Grăniţuire. Decizia nr. 197/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 197/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 26-11-2014 în dosarul nr. 7194/86/2014
Dosar nr._ contestație în anulare
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 197/2014
Ședința publică de la 26 noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE:I. M.
JUDECĂTOR: G. D.
JUDECĂTOR:I. G.
GREFIER: S. M. G.
Pe rol judecarea contestației în anulare formulate de reclamanții U. Ș. și U. A. împotriva deciziei nr. 1403 din 23.09.2014 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar_, intimați fiind R. V., Ș. D. N. și Ș. L..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru contestatori avocat O. D., lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Avocat O. D. depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 lei, chitanța nr. 1102 din 20.11.2014, precum și două declarații autentificate date de U. E. și Țaran D. – N..
Instanța anulează dovada achitării taxei judiciare de timbru și constată cererea legal timbrată.
Avocat O. D. arată că citațiile din data de 24 iulie 2014 au fost înmânate de agent surorii contestatoarei, numita U. E., care a semnat pentru primirea lor și care, din motive de sănătate, a plecat din localitate, fără a comunica aceste acte procedurale contestatorilor. Pentru a dovedi că pe citații se află semnătura acestei persoane, și nu a contestatorilor, în susținerea dovezilor deja depuse: declarațiile autentice ale agentului procedural Țaran D.-N. și ale numitei U. E., solicită efectuarea unei expertize grafologice.
Instanța respinge solicitarea apărătorului ca nefiind utilă, concludentă și pertinentă, din cele două declarații reieșind situația de fapt susținută de contestatori.
Apărătoarea contestatorilor solicită anularea deciziei civile nr. 1403din 23 septembrie 2014, având în vedere că pentru data de 24 iunie 2014 agentul procedural a înmânat citațiile altor persoane și nu contestatorilor, iar în aceste citații se afla mențiunea achitării taxelor judiciare de timbru aferente căii de atac. Mai arată apărătoarea că ulterior acestei date, contestatorii nu au mai fost citați, deci nu au avut cunoștință de necesitatea achitării taxei judiciare de timbru, iar instanța, considerând procedura de citare legal îndeplinită, a admis excepția netimbrării căii de atac formulate. Totodată apărătoarea arată că acțiunea a fost înaintată înainte de . noului Cod de Procedură Civilă, deci prevederile acestuia nu erau aplicabile în speță.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele.
Prin acțiunea introdusă pe rolul Judecătoriei C-lung Moldovenesc și înregistrată la data de 14 august 2012 reclamanții U. Ș. și U. A. i-a chemat în judecată pe pârâții R. V., Ș. D. N. și Ș. L., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună stabilirea liniei de hotar dintre proprietățile lor respectiv dintre . reclamanților) și parcelele 620 și 3959/1 (terenul pârâților); să se constate că pe . C.F. 4575 F. Moldovei au construit o târlă și anexe și să se dispună intabularea lor cu dreptul de proprietate asupra suprafeței de 100.000 m. p. și construcțiilor edificate.
La termenul din 03 decembrie 2012 (fila 53) reclamanții și-au precizat acțiunea în sensul că au solicitat să se stabilească, în mod corect, amplasamentul parcelelor părților; să se anuleze formele de intabulare în privința amplasamentelor parcelelor care se cer a fi delimitate; să se stabilească limita de hotar între suprafețele de teren deținute de părți și intabularea dreptului de proprietate a părților.
La data de 29 martie 2013 ( fila 81 – 82 ) reclamanții au făcut o nouă precizare la acțiune, solicitând stabilirea amplasamentului corect al parcelelor lor conform planului de punere în posesie întocmit la 15 iunie 1992; corectarea intabulării lor conform acestui plan de punere în posesie și a procesului – verbal de punere în posesie din 15 iunie 1992 pentru P. P. și apoi pentru ei, reclamanții; stabilirea amplasamentului corect al parcelelor aparținând lui R. G. conform planului de situație întocmit la 15 mai 1992 și a procesului – verbal 101/1992; corectarea intabulării din C.F. 4502 F. Moldovei întrucât aceasta nu respectă planul de punere în posesie deși se precizează că intabularea s-a efectuat în baza titlului de proprietate 111 din 18 martie 1993; stabilirea limitelor de hotar între amplasamentul părților conform planului de punere în posesie întocmite la 15 iunie 1992 pentru P. P. și la 15 mai 1992 pentru R. G. și intabularea dreptului de proprietate în noua configurație.
În motivarea acțiunii lor, reclamanții au arătat că sunt proprietarii tabulari ai suprafeței de 100.000 m. p. teren identic cu . în C.F. 4575 F. Moldovei, în timp ce pârâții sunt proprietari ai suprafeței de 250.000 m. p. identic cu parcelele 620 și 3959/1.
În același timp, reclamanții au arătat că pe terenul respectiv, dobândit prin moștenire, se aflau mai multe construcții pe care le-au edificat în anul 1995, încât în prezent există o târlă de 8 m. / 6 m. un grajd de 12 m. / 6 m. și anexă de 5 m / 5 m.
Întrucât există discuții cu privire la limita de hotar, s-a solicitat ca acest lucru să se stabilească în urmă expertizei topo ce va fi efectuată.
Prin precizările făcute ulterior, reclamanții au arătat că în momentul intabulării părților au fost întocmite planuri de situație de diferiți experți și se pare că unele parcele se suprapun.
În acest sens, au fost anexate un plan de situație întocmit la 29 iulie 1995, un plan din 05 mai 1993 întocmit de R. N., extras C.F._ a . (provenită din conversia de pe hârtie a CF 4575) și C.F._ a . (provenită din conversia de pe hârtie a CF 4502), un proces – verbal de punere în posesie din 15 iulie 1992 emis de Comisia locală de fond funciar F. Moldovei, precum și certificatul de atestare fiscală 3749 din 06 iulie 2012 a aceiași comune.
Prin întâmpinările depuse la dosar (fila 29 – 31), pârâții s-au declarat de acord cu stabilirea liniei de hotar dintre proprietățile lor și a reclamanților, însă nu în modul prezentat de aceștia.
S-a susținut că reclamanții, în mod abuziv, au ocupat o suprafață de teren ce reprezintă curtea unei gospodării (târle) a lor, ceea ce justifică poziția lor referitor la stabilirea liniei de hotar.
Referitor la celelalte capete de cerere au solicitat respingerea acestora, invocând că reclamanții nu sunt proprietarii suprafeței aferente parcelei 4059/16 din C.F. 4575 a ..
În C.F. 944 a . defunctul P. P. figurează cu o cotă de 8/24 și nicidecum pentru întreaga suprafață.
Mai mult decât atât, prin Hotărârea 371 din 26 septembrie 1994 a Comisiei județene de fond funciar Suceava s-a dispus anularea reconstituirii dreptului de proprietate pentru P. P. cu privire la suprafața de 10 ha teren, în timp ce prin Hotărârea nr.1858 din 13 iunie 1995 a aceleiași comisii s-a dispus anularea titlului de proprietate nr.309 din 23 august 1993 emis pentru P. P. cu privire la terenul reconstituit inițial.
Așadar, s-a susținut că, procesul – verbal de punere în posesie din 15 iulie 1992 depus la dosar de către reclamanți a fost anulat și nu mai poate fi luat în considerare.
Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, prin sentința civilă nr.279 din 11 martie 2014 a admis, în parte acțiunea civilă având ca obiect „grănițuire”, formulată de reclamanții U. Ș. și U. A. în contradictoriu cu pârâții R. V. a G., Ș. D. N. și Ș. L. a G. și, în consecință, a stabilit linia de hotar dintre proprietățile părților pe limita deja existentă și materializată în planul de situație întocmit de P. O. ( fila 130 – 132 ), anexa I (fila 134), prin punctele 120 – 122 –_ – 204 – 201 – 197 – 13 – 16 – 33; a respins celelalte capete de cerere; a compensat cheltuielile de judecată ale părților și i-a obligat pe pârâți să le plătească reclamanților suma de 2.300 lei cu acest titlu.
Împotriva acestei sentințe au promovat apel reclamanții U. Ș. și U. A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Tribunalul Suceava, prin decizia civilă nr. 1403 din 23 septembrie 2014, a admis excepția netimbrării și a anulat, ca netimbrat, recursul declarat de reclamanții U. Ș. și U. A. împotriva sentinței civile nr. 279 din 11 martie 2014 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc (dosar nr._ ), intimați fiind pârâții R. V. a G., Ș. D. N. și Ș. L. a G..
Pentru a hotărî astfel, la termenul de judecată din 23 septembrie 2014, instanța a invocat, din oficiu, excepția netimbrării recursului, excepție care se dovedește întemeiată.
Potrivit art.1 din Legea nr.146/1997, acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești, precum și cererile adresate Ministerului Justiției și Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de această lege, iar petentului îi revine obligația de a plăti taxele judiciare de timbru anticipat, după cum rezultă din dispozițiile art. 20 al.1 din același act normativ.
Potrivit art. 35 al. 1 și 2 din Ordinul nr. 760/C din 22 aprilie 1999 al Ministrului Justiției privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, taxele judiciare de timbru, se datorează și se achită anticipat, instanțele judecătorești putând amâna executarea acestei obligații până cel mai târziu la primul termen de judecată, în mod cu totul excepțional și motivat.
După cum rezultă din prevederile art. 1 al. 1 din O.G. nr. 32/1995, se instituie timbrul judiciar, care, în condițiile prezentei ordonanțe, se aplică acțiunilor, cererilor, actelor și serviciilor de competența tuturor instanțelor judecătorești, Ministerului Justiției, Parchetului General de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, precum și actelor notariale ce se îndeplinesc de către notarii publici. După cum rezultă din prevederile art. 9 al.1 din același act normativ, cererile pentru care se datorează timbru judiciar nu vor fi primite și înregistrate, dacă nu sunt timbrate corespunzător.
După cum rezultă din prevederile art. 20 al. 2 din Legea nr. 146/1997, dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată. Neîndeplinirea obligației de plată până la momentul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau cererii.
După cum rezultă din prevederile art. 9 al. 2 din O.G. nr. 32/1995, în cazul nerespectării dispozițiilor prezentei ordonanțe, se va proceda conform prevederilor legale în vigoare referitoare la taxa de timbru.
Instanța a arătat că în speță, după cum rezultă din dovezile de îndeplinire a procedurii de citare din data de 12 iunie 2014, li s-a comunicat reclamanților recurenți obligația de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 225,5 lei și timbru judiciar de 3 lei aferente cererii de recurs (f.8 și 9), dar aceștia nu și-au îndeplinit obligația de plată a taxei de timbru până la termenul stabilit.
Prin urmare, instanța a considerat că excepția invocată pare ca fiind întemeiată, motiv pentru care a fost admisă.
Admițând excepția de netimbrare, excepție de procedură, absolută și peremptorie, instanța a anulat recursul ca netimbrat, în temeiul dispozițiilor art. 20 al. 3 din Legea nr.146/1997 și prevederile art. 9 al. 2 din O.G. nr.32/1995 privind timbrul judiciar și cele ale art.35 al. 5 din Ordinul nr.760/C din 22 aprilie 1999 al Ministrului Justiției privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare reclamanții U. Ș. și U. A., prin care au solicitat anularea deciziei atacate și rejudecarea recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 279 din 11 martie 2014 în dosarul_ .
În motivarea contestației în anulare aceștia au susținut, în esență că nu au primit citațiile pentru termenele din 24.06.2014 și 23.09.2014, neavând astfel cunoștință despre faptul că trebuiau să achite taxa de timbru stabilită de instanță.
În drept, contestatorii și-au întemeiat cererea pe dispozițiile art. 317 alin. 1 Codul de procedură civilă.
Examinând contestația în anulare, tribunalul constată că prin decizia civilă nr. 1403 din 23.09.2014, Tribunalul a anulat ca netimbrat recursul declarat de către reclamanții U. Ș. și U. A..
Contestatorii și-au întemeiat prezenta contestație pe dispozițiile art. 317 alin. 1 Codul de procedură civilă, susținând că nu au primit citațiile pentru termenele din 24.06.2014 și 23.09.2014.
Potrivit art. 317 alin. 1 Cod procedură civilă, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare când procedura de chemare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii.
Din conținutul citațiilor de la filele 8 și 9 dosar de recurs reiese că citațiile au fost comunicate la data de 12.06.2014 de reprezentantul oficiului poștal Botuș celor doi recurenți, U. Ș. și U. A., fiind subliniate mențiunile „destinatar” și „acesta a primit semnând în fața noastră”, precum și semnăturile primitorului.
Se observă, din verificarea dosarului de recurs, că procedura cu contestatorii recurenți în acel dosar a fost îndeplinită pentru termenul de judecată din 24 iunie 2014, iar procesele verbale încheiate de către agentul oficiului poștal, îndeplinesc toate cerințele prevăzute de art. 100 alin. 1 Cod procedură civilă în privința anului, lunii, zilei când a fost încheiat, numele celui care l-a încheiat, funcția acestuia, numele, prenumele și adresa celui căruia i s-a făcut comunicarea, arătarea instanței, termenul de înfățișare, numele și calitatea celui căruia i s-a făcut înmânarea, semnătura celui care a încheiat procesul verbal.
Argumentele contestatorilor că citațiile ar fi fost înmânate de către agentul poștal Ț. D. N. numitei U. E.,care a fost nevoită să plece din localitate fără a-i anunța pe aceștia, nu prezintă relevanță, în condițiile în care alin. 2 al art. 100 din Cod procedură civilă menționează că procesul verbal face dovadă până la înscrierea în fals cu privire la faptele constatate personal de cel care l-a încheiat, iar în speță nu s-a dovedit întrunirea acestei condiții.
Prin urmare, procedura pentru termenul din 24.06.2014 a fost îndeplinită corespunzător, iar pentru termenul din 23 septembrie 2014 instanța a făcut aplicarea prevederilor art. 153 alin. 1 Cod procedură civilă, apreciindu-se în mod corect că au termen în cunoștință.
Pentru considerentele expuse, nefiind dată condiția prevăzută de art. 317 alin. 1 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge contestația în anulare ca nefondată.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de reclamanții U. Ș. și U. A., ambii domiciliați în comuna F. Moldovei, ., județul Suceava, împotriva deciziei nr. 1403 din 23.09.2014 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr._, intimați fiind pârâții R. V., din comuna F. Moldovei, ., Ș. D. N., din comuna F. Molovei, . și Ș. L., din comuna F. Moldovei, ., ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 26.11.2014.
Președinte,Judecător, Judecător, Grefier,
I. M. G. DianaIlaș G. S. M. G.
Red. jud.: I.M.
2 ex. / 17.12.2014
Tehnored. SMG
| ← Fond funciar. Decizia nr. 72/2014. Tribunalul SUCEAVA | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... → |
|---|
