Pensie întreţinere. Decizia nr. 406/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 406/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 30-04-2014 în dosarul nr. 7276/314/2013
Dosar nr._ pensie de întreținere
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 406/2014
Ședința publică de la 30 Aprilie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE L. A.
Judecător G. D.
Grefier L. A.
Pe rol judecarea apelului declarat de către pârâtul-apelant L. G. domiciliat în comuna Moara, . Suceava împotriva sentinței civile nr.5550/19.11.2013 pronunțată de judecătorie Suceava în dosar nr._ în contradictoriu cu reclamanții-intimați L. C. V.- PRIN CURATOR O. V.-Suceava, la av. B. Aristeia-..13, . și L. C. I. - PRIN CURATOR O. V.- Suceava, la av. B. Aristeia-..13, ..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. I. M. pentru apelantul pârât și curatorul intimaților reclamanți, O. V. asistat de av. B. Aristeia.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care reprezentantul apelantului înmânează instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 10 lei pe care instanța o anulează constatând apelul legal timbrat.
De asemenea av. I. M. înmânează instanței înscrisuri pe care le comunică și reprezentantei intimaților, prin aceste înscrisuri dorind să dovedească faptul că părțile ar fi avut venituri.
Av. B. Aristeia arată că nu s-a contestat faptul că părțile ar fi avut venituri.
Instanța pune în discuție înscrisurile depuse la dosar.
Reprezentanții părților arată că sunt de acord cu înscrisurile depuse la dosar solicitând admiterea acestei probe.
Instanța, în temeiul art.482 raportat la art.255 și 258 Cod procedură civilă, încuviințează proba cu înscrisuri.
În temeiul art.482 raportat la art.244 alin.1 Noul Cod de procedură civilă, nemaifiind alte cereri, instanța constată cercetarea procesului încheiată și, văzând acordul părților, față de dispozițiile alin.3 al aceluiași articol, acordă cuvântul în dezbateri.
Av. I. M. solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat cu cheltuieli de judecată conform chitanței pe care o depune la dosar, arătând că s-a pornit de la prezumția că dacă pârâtul locuiește în Belgia atunci realizează venitul minim pe economie din acea țară însă piața muncii pentru cetățenii români era restricționată deci pârâtul nu avea aceeași posibilitate ca și cetățenii belgieni pentru a avea un loc de muncă. Abia de la data de 01.01.2014 s-a deschis piața muncii pentru cetățenii români. Or, acest aspect a fost neglijat de prima instanță. 150 de euro/lună este o sumă uriașă pentru un cetățean român. Faptul că părțile au ridicat o casă nu prezintă relevanță. S-a invocat practică judiciară și anume că dacă debitorul obligației de întreținere locuiește în altă țară, neexistând dovada că lucrează în țara respectivă, să se ia în calcul venitul minim pe economie din acea țară. Acest lucru ar fi corect dacă și creditorul obligației de întreținere ar locui în țara respectivă, or, în speță, creditorii locuiesc în România. Se poate avea în vedere decizia depusă ca și practică judiciară de partea adversă și în care se arată că se aplică venitul minim din țara respectivă însă în situația în care și creditorul locuiește în acea țară.
Av. B. Aristeia solicită, raportat la probele administrate în cauză și față de interpretările corecte ale instanței de fond, respingerea apelului ca nefondat cu cheltuieli de judecată conform chitanțelor depuse la dosar și anume, suma de 400 lei. Aceasta arată că pârâtul și-a întemeiat în Belgia o nouă familie. Suma de 100 de lei cât este un abonament de transport nu este suficientă pentru doi copii de 15 ani.. Mai mult apelantul nu contestă faptul că locuiește în Belgia însă nu declară cu rea credință niciun venit iar cel care avea obligația să răstoarne prezumțiile reținute de instanța de fond era pârâtul. De asemenea, apelantul realizează venituri substanțiale și dovadă în acest sens este că își construiește o casă.
Instanța declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 08.08.2013, sub nr. de dosar_, reclamanții L. C. V. și L. C. I., ambii asistați de curatorul O. V., au chemat în judecată pe pârâtul L. G., solicitând ca în baza probelor ce se vor administra, să se dispună majorarea pensiei de întreținere stabilită prin sentința civilă nr. 4325 din 30.10.2009 a Judecătoriei Suceava în cuantum de câte 100 lei lunar la o sumă corespunzătoare stării lor de nevoie și posibilitățile de plată ale pârâtului, iar în ipoteza că nu vor putea face probe privind veniturile ce le realizează pârâtul în Belgia – vor achiesa a fi luat în calcul venitul minim pe economie din Belgia sau România, cu luarea în considerare că în prezent mai are un copil din actuala căsătorie, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanții au arătat că sunt rezultați din căsătoria părinților lor L. G. și O. C. F., fiind gemeni, născuți la data de 2 februarie 1999. Prin sentința civilă nr. 1129/31.03.2003 a Judecătoriei Suceava s-a pronunțat divorțul soților, fiind încredințați spre creștere și educare mamei cu obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere în favoarea lor. Ulterior pronunțării divorțului s-au formulat acțiuni de majorare a pensiei de întreținere – ultima sentință fiind din anul 2009, data 30 octombrie, sub nr. 4325 a Judecătoriei Suceava, stabilindu-se un cuantum lunar de câte 100 lei pentru fiecare, raportat la venitul minim pe economie din acel moment.
Au arătat reclamanții faptul că, în prezent, starea lor de nevoie s-a accentuat, absolvind cursurile gimnaziale și fiind admiși în clasa a IX-a a unui liceu din mun. Suceava în urma examenului de evaluare națională. Atât sub aspectul vârstei, a nevoilor de întreținere efective, a cheltuielilor suplimentare cu pregătirea școlară, navetă, etc., starea de nevoie s-a accentuat, iar suma stabilită cu titlu de pensie de întreținere din partea tatălui este absolut insuficientă nevoilor de întreținere.
Reclamanții au menționat că mama lor contribuie la întreținere fiind plecată la muncă în G., trimițându-le bani și pachete, ei locuind efectiv cu bunicii materni, iar bunicul O. V. a fost desemnat curator prin dispoziția nr. 273 din 04.03.2004 a Primăriei comunei Moara, ocupându-se nemijlocit de asigurarea întreținerii lor, școlarizarea, educația. Tatăl lor – pârâtul, deși a fost obligat la o sumă modică cu acest titlu, nu o achită cu regularitate, nu ține legătura cu ei decât absolute sporadic, nu suplimentează în nici un fel suma la care a fost obligat. Mai mult, și-a întemeiat o altă familie, iar din actuala căsătorie mai are în întreținere un copil minor în vârstă de aproximativ un an.
Au precizat reclamanții că, au cunoștință de faptul că pârâtul este plecat cu actuala soție și copilul în Belgia, realizează venituri substanțiale, dar pe ei îi neglijează în mod constant. În aceste condiții, au arătat că nu ar fi oportună stabilirea unei pensii de întreținere în natură pentru că nu s-ar realiza niciodată.
În drept, reclamanții și-au întemeiat cererea pe disp. art. 524, 525, 529, 530 al. 2, 533 Cod civil.
În dovedire, reclamanții au depus la dosar, în copie conformă cu originalul, o . înscrisuri (filele 8-21).
Acțiunea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.
Legal citat, pârâtul a formulat întâmpinare prin care a arătat că este de acord ca la stabilirea cuantumului pensiei de întreținere să se aibă în vedere venitul minim preconizat a se realiza în România întrucât șederea sa în Belgia este incertă.
În motivare, pârâtul a arătat că a achitat cu regularitate pensia de întreținere la care a fost obligat și a ținut legătura cu cei doi minori cărora le-a oferit, în limita posibilităților, bani și obiecte de îmbrăcăminte, încălțăminte, dulciuri.
A mai arătat pârâtul faptul că este de acord cu admiterea acțiunii promovate de reclamanți în sensul de a se stabili obligația sa de a contribui la întreținerea acestora într-un cuantum mai mare decât în prezent. La stabilirea cuantumului obligației de întreținere, a solicitat să se aibă în vedere împrejurarea că nu este încadrat în muncă și nu realizează venituri cu caracter permanent și constant ci doar din activități ocazionale. Nu beneficiază de nici o formă de sprijin din partea statului Belgian nefiind înregistrat și neavând loc de muncă.
A precizat pârâtul că este recăsătorit și din această căsătorie a rezultat minora L. A. G. născută la 13 ianuarie 2013.
În drept, pârâtul a invocat disp. art. 205, 206 C.p.c.
În dovedire, pârâtul a depus la dosar, în copie conformă cu originalul, certificatul de naștere al minorei L. A. G. (filele 37-38).
La data de 15.10.2013, reclamanții au formulat răspuns la întâmpinarea depusă de pârât, luând act de acordul acestuia de principiu privind admiterea acțiunii, într-un cuantum mai mare decât în prezent, în schimb, au arătat că nu sunt de acord ca la stabilirea cuantumului obligației de întreținere să fie avut în vedere venitul minim pe economie din România, ci venitul minim din Belgia unde acesta domiciliază de mulți ani și numai cu totul subsidiar, au avansat posibilitatea luării în calcul a venitului minim din România.
Instanța a administrat la solicitarea părților, proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Prin sentința civilă nr.5550/19.11.2013 pronunțată de Judecătoria Suceava, prima instanță a admis acțiunea civilă având ca obiect „pensie întreținere”.
A majorat pensia de întreținere de la 100 lei lunar la 150 EURO lunar, obligație de întreținere datorată de pârât pentru minorul L. C. I. născut la data de 02.02.1999, începând cu data introducerii acțiunii, respectiv de la 08.08.2013 și până la majoratul minorului.
A majorat pensia de întreținere de la 100 lei lunar la 150 EURO lunar, obligație de întreținere datorată de pârât pentru minorul L. C. V. născut la data de 02.02.1999, începând cu data introducerii acțiunii, respectiv de la 08.08.2013 și până la majoratul minorului.
A respins cererea reclamanților de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit certificatelor de naștere . nr._ din 05.02.1999(f.14), respectiv . nr._ din 05.02.1999 (f.15), minorii L. C. I. născut la data de 02.02.1999 și L. C. V. născut la data de 02.02.1999 sunt copii pârâtului.
Prin sentința civilă nr.4325/30.10.2009 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Suceava, pârâtul a fost o obligat la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 100 lei lunar în favoarea fiecărui minor (f.18-20).
Potrivit art. 483 alin. 3 coroborat cu art. 487 din Codul civil, ambii părinți răspund pentru creșterea copiilor lor minori, având dreptul și îndatorirea de a crește copilul, îngrijind de sănătatea și dezvoltarea lui fizică, psihică și intelectuală, de educația, învățătura și pregătirea profesională a acestuia, potrivit propriilor lor convingeri, însușirilor și nevoilor copilului.
Una dintre aceste obligații ce incumbă în egală măsură ambilor părinți este obligația de întreținere, art.516 alin.1 din Codul civil dispunând că această obligație există între rudele în linie dreaptă, text de lege ce va fi coroborat cu art.499 alin.1 din Codul civil, conform căruia tatăl și mama sunt obligați, în solidar, să dea întreținere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum și educația, învățătura și pregătirea sa profesională. Totodată, art.525 alin.1 din Codul civil prevede că minorul care cere întreținere de la părinții săi se află în nevoie dacă nu se poate întreține din munca sa, chiar dacă ar avea bunuri.
Potrivit art. 529 din Codul civil, întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui ce urmează a o plăti. De asemenea, art. 531 din Codul civil prevede că instanța va putea mări sau micșora obligația de întreținere sau hotărî încetarea ei, după cum se schimbă mijloacele celui care prestează întreținerea și nevoia celui ce o primește.
Față de aceste dispoziții legale, prima instanță a reținut că hotărârile judecătorești date în materia pensiei de întreținere au o autoritate de lucru judecat provizorie care se menține cât timp situația de fapt avută în vedere la pronunțarea hotărârii rămâne neschimbată.
În cauza de față, nu a fost făcută dovada realizării de către pârât a unor venituri din muncă în calitate de angajat însă pârâtul a recunoscut că locuiește în Belgia de mai mult timp, având familie acolo.
Potrivit art.327 c.p.c. prezumțiile sunt consecințele pe care legea sau judecătorul le trage dintr-un fapt cunoscut spre a stabili un fapt necunoscut.
De asemenea, potrivit art.329 c.p.c. în cazul prezumțiilor lăsate la luminile și înțelepciunea judecătorului, acesta se poate întemeia pe ele numai dacă au greutate și puterea de a naște probabilitatea faptului pretins; ele, însă, pot fi primite numai în cazurile în care legea admite dovada cu martori.
Totodată, potrivit art.528 c.civ. atât starea de nevoie a persoanei îndreptățite la întreținere, precum și mijloacele celui care datorează întreținere pot fi dovedite prin orice mijloc de probă.
Prin urmare, în cauza de față, pornind de la faptul cunoscut, respectiv acela că pârâtul locuiește cu caracter de continuitate în Belgia, instanța va prezuma și faptul că acesta realizează venituri în acel stat pentru că altfel nu s-ar putea explicau modul cum își asigură existența el și familia sa.
Verificând pe site-ul Eurostat(www.epp.eurostat.ec.europa.eu) instanța a constatat că susținerile reclamanților sunt întemeiate în sensul că venitul minim salarial în Belgia pentru luna ianuarie 2013 este la nivelul sumei de 1472,4 euro.
Pe de altă parte, instanța nu se poate raporta la un anumit venit minim pe care pârâtul îl realizează în Belgia(deoarece nu deține asemenea date certe) însă poate prezuma că veniturile realizate de pârât sunt peste cuantumul venitului minim brut din România, care în prezent este de 800 lei ceea ce reprezintă aproximativ 180 euro.
Or, este notoriu că în nici unul din statele membre UE, cu excepția României și Bulgariei, venitul salarial minim nu este de 180 euro.
Potrivit art.527 cod civ. poate fi obligat la întreținere numai cel care are mijloacele pentru a o plăti sau are posibilitatea de a dobândi aceste mijloace.
La stabilirea mijloacelor celui care datorează întreținerea se ține seama de veniturile și bunurile acestuia, precum și de posibilitățile de realizare a acestora; de asemenea, vor fi avute în vedere celelalte obligații ale sale.
Pornind de la prezumția că pârâtul realizează venituri în Belgia sau cel puțin că are posibilitatea de a realiza venituri care fără îndoială că sunt mai mari de suma de 180 euro lunar și având în vedere nevoile în creștere ale minorilor odată cu înaintarea în vârstă, prima instanță a apreciat că suma de 150 euro lunar pentru fiecare minor este corespunzătoare asigurării unei întrețineri adecvate.
Totodată, fără a nega dreptul copiilor de a beneficia de cele mai bune condiții pentru creștere, de sănătate și dezvoltare fizică, psihică și intelectuală, de educația, învățătura și pregătirea profesională, totuși la stabilirea cuantumului pensiei de întreținere instanța are în vedere, pe de o parte, nevoile de bază ale acestora(hrana, îmbrăcăminte, încălțăminte, cheltuieli cu educația, cheltuieli pentru întreținere – apă, căldură, curent electric), iar pe de altă parte, cheltuielile suplimentare pe care pârâtul este nevoit să le facă din veniturile pe care le obține, respectiv întreținerea familiei din Belgia(soție și copil).
De asemenea, prima instanță a reținut că potrivit art. 483 alin. 3 coroborat cu art. 487 din Codul civil, ambii părinți răspund pentru creșterea copiilor lor minori.
În considerarea acestor argumente, prima instanță a admis acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâtul și a majorat pensia de întreținere la suma de 150 euro lunar pentru fiecare copil, începând cu data introducerii acțiunii respectiv de la 08.08.2013 și până la majoratul fiecărui minor.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul L. G. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare acesta a arătat că soluția pronunțată este nelegală și netemeinică. Prin întâmpinarea formulată în cauză pîrîtul a arătat că deși locuiește în Belgia nu este angajat și nu realizează în mod constant venituri care să-i permită să plătească o pensie de întreținere la nivelul veniturilor din Belgia. Si-a exprimat acordul la majorarea pensiei de întreținere în raport cu veniturile ce ar putea fi realizate în România.
Pentru a fi operante în cauză prezumțiile judecătorești trebuie să se bazeze pe un fapt cunoscut, notoriu ori dovedit care să justifice presupunerea faptului necunoscut ca fiind real
Presupunerea că dacă locuiește în Belgia, împreună cu soția fi copilul rezultat din această căsătorie, realizează venituri cel puțin la nivelul venitului minim, se întemeiază pe o altă Presupunere potrivit căreia în lipsa acestor venituri nu ar avea din ce-și procura cele necesare lui și familiei sale.
În realitate pârâtul locuiește în Belgia tocmai pentru faptul că soția sa realizează venituri eu caracter constant din care își asigură cele necesare traiului zilnic. Evident că pîrîtul ar dori să lucreze dar în prezent este în imposibilitatea de a-și găsi un loc de muncă și implicit de a plăti pensia de întreținere în cuantumul stabilit de instanța de fond.
A solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței în sensul stabilirii pensiei de întreținere în funcție de veniturile din România.
In drept, a invocat disp. art. 466, 468, 47o, 471 și 48o din Codul de procedură civilă.
Intimații reclamanți, prin curator au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului ca nefondat și obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată din acest ciclu procesual.
În apărare au arătat că se invocă prin apelul declarat o greșită aplicare și interpretare a legii cu referire la „stabilirea cuantumului pensiei de întreținere" în favoarea celor doi copii, doar pe bază de prezumții, că logic și legal ar fi fost stabilirea acestui cuantum să se facă în funcție de venitul minim pe economie din România și nu din Belgia unde acesta își are reședința (domiciliul) și unde nu realizează venituri constante, spre deosebire de soția lui care ar realiza astfel de venituri.
Prin „afirmațiile" pe care le face, pentru că nu pot fi numite „probe", pârâtul nu-și demonstrează decât încă odată reaua-credință, dorința de a se sustrage de la plata unei contribuții de întreținere adecvate stării de nevoie în care se află cei doi minori în vârstă de 15 ani fără să producă dovezi pentru răsturnarea prezumțiilor reținute.
Aceste susțineri prin aceea că pârâtul, din dorința ca reclamanții prin autoritățile abilitate să nu aibă posibilitatea să verifice în țara de rezidență (Belgia) situația lui personală, n-a „deconspirat" niciodată localitatea de reședință, angajatorul fie și temporar, etc, astfel că dorește ca instanța să-1 „creadă pe cuvânt" că se află în situația de „întreținut" al soției.
În raport de Regulamentul (CB.) nr. 4/2009 al Consiliului Uniunii Europene din 18.12.2008 privind - printre altele - cooperarea între statele membre în materie de obligații de întreținere1,ce decurg dintr-o relație de familie, rudenie, căsătorie sau alianță (ari. 1) - puteau fi incidente dispozițiile art. 61, 62 din acest regulament, dar pentru pârât nu prime^ă decât propriul interes și nicidecum interesul superior al minorilor de care instanța de fond a ținut seama, cum era firesc și legal.
Dincolo de recunoașterea pârâtului că este stabilit de mai mulți ani în Belgia, și-a întemeiat o nouă familie, din această căsătorie rezultând un copil născut în
Belgia - se prezumă lesne că soția avea dreptul la un concediu de maternitate, astfel că nu pot fi primite în nici un fel susținerile pârâtului făcute pe această linie.
Nu a dovedit în nici un fel că i-ar fi diminuată capacitatea de muncă, astfel că argumentele instanței de fond pentru luarea ca bază de calcul venitul minim din Belgia este total justificat.
Au mai precizat că pârâtul deține și bunuri de valoare care duc la concluzia că dispune de resurse financiare.
Apelantul a depus răspuns la întâmpinare ( filele 22-23)
Analizând apelul sub aspectul criticilor formulate, tribunalul constată următoarele:
Prima instanță pornind de la un fapt necontestat, respectiv că pârâtul – apelant, debitor a întreținerii în favoarea fiilor săi, locuiește efectiv în Belgia de mai mulți ani, a prezumat că acesta realizează venituri în acel stat, și în condițiile în care pârâtul nu a furnizat date privind domiciliul, venitul efectiv obținut din muncă, la stabilirea pensiei de întreținere instanța s-a raportat la venitul minim pe economie din Belgia .
Apelantul pârât susține că nu realizează venituri, nefiind încadrat în muncă, împrejurare care însă trebuie, coroborată cu prezumția aptitudinii sale de a munci, și care impune stabilirea unei pensii de întreținere, raportată la venitul minim pe economie.
Chestiunea litigioasă dintre părți vizează care anume venit minim pe economie se impune a fi luat în considerare, având în vedere că pârâtul invocă venitul minim pe economia națională, în timp ce reclamanții invocă venitul minim pe economie din Belgia.
Într-adevăr, atunci când debitorul întreținerii locuiește în alt stat venitul minim pe economie, conform practicii instanțelor de judecată, va fi cel din statul unde locuiește permanent debitorul obligației de întreținere, nu cel din România.
Se apreciază că orice persoană capabilă de muncă are posibilitatea de a realiza un venit, iar prin noțiunea de „mijloace” în sensul art. 529 alin. 1 din Codul civil, se înțeleg veniturile de care debitorul poate dispune efectiv, avându-se în vedere nu numai mijloacele materiale, ci și aptitudinea de a muncii a celui obligat. În lipsa unei cauze temeinice de exonerare ( interdicție/ incapacitate de a munci) chiar și atunci când nu există un venit concret al persoanei capabile de a munci, pensia se va stabili în limita unei contribuții minime, respectiv venitul minim pe economie din țara unde locuiește debitorul.
Prin stabilirea cuantumului pensiei de întreținere la venitul minim pe economie din țara unde debitorul locuiește cu caracter permanent, apelantul pârât, apt de muncă, chiar dacă nu ar deține un loc de muncă la momentul actual, va fi mai interesat de găsirea unui loc de muncă și de obținerea unui venit mai mare.
Față de acestea și în considerarea principiului interesului superior al minorului instanța constată că este neîntemeiată critica apelantului privind obligația de a raporta pensia de întreținere la salariul minim pe economie din România, că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, motiv pentru care în temeiul art.480 alin.1 Cod de procedură civilă va respinge ca nefondat apelul .
În temeiul art. 451 (1), art. 453 (1) Cod procedură civilă apelantul ca parte căzută în pretenții va fi obligat la plata către intimați a cheltuielilor de judecată în cuantum de 400 lei, reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de către pârâtul-apelant L. G. domiciliat în comuna Moara, . Suceava împotriva sentinței civile nr.5550/19.11.2013 pronunțată de judecătorie Suceava în dosar nr._ în contradictoriu cu reclamanții-intimați L. C. V.- PRIN CURATOR O. V.-Suceava, la av. B. Aristeia-..13, . și L. C. I. - PRIN CURATOR O. V.- Suceava, la av. B. Aristeia-..13, ., ca nefondat.
Obligă apelantul la plata către intimați a sumei de 400 lei cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Aprilie 2014
Președinte, Judecător, Grefier,
L. A. G. D. L. A.
pt. grefier plecat în C.F.P
semnează prim - grefier
Red L.A
Jud.fond M. N./Tehnored.L.A.5 ex./ 17.06.2014
| ← Pensie întreţinere. Decizia nr. 673/2014. Tribunalul SUCEAVA | Stabilire program vizitare minor. Decizia nr. 457/2014.... → |
|---|
