Conflict de competenţă. Sentința nr. 1131/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1131/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 15-06-2015 în dosarul nr. 1197/237/2014
Dosar nr._ Conflict negativ de competență
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCERAVA
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.1131
ȘEDINȚA CAMEREI DE CONSILIU DIN DATA DE 15.06.2015
PREȘEDINTE I. G.
GREFIER S. A.
Pe rol judecarea sesizării având ca obiect „conflict negativ de competnță” privind pe reclamantul J. V. și pe pârâții T. C. și B. M. M. .
La apelul nominal făcut în ședința camerei de consiliu au lipsit părțile care nu au fost citate.
Procedura de citare cu părțile, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța reține cauza spre soluționare.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Gura Humorului la data de 29.05.2014 sub nr._, reclamantul J. V. a chemat în judecată pe pârâtele T. C. și B. M. M. solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se constate că între reclamant și prim-pârâtă a intervenit la data de 15.08.2004, vânzarea cumpărarea suprafeței de 500 mp, teren arabil intravilan, înscrisă în titlul de proprietate nr. 1793 din 07.05.1996, învecinată cu drum, pârâu, J. V. și H. D., pentru prețul de 15.000.000 lei vechi, indicând valoarea acestui teren la suma de 2200 de lei și să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că la data de 15.08.2004, în baza actului sub semnătură privată, reclamantul a cumpărat de la prim-pârâta B. M. M. suprafața de 500 mp teren arabil și că această suprafață este înscrisă în titlul de proprietate nr. 1793 din 07.05.1996 eliberat pe numele defunctului B. D.. Conform certificatului de moștenitor nr. 217 din 11.11.2003, eliberat de B.N.P. P. A., calitatea de moștenitori succesibili și acceptanți după defunctul B. D., decedat la data 10.02.1992 o au B. A., B. G., B. I. și S. D.-Panorica. În urma contractului de partaj autentificat sub nr. 1747 din 12.11.2003 la B.N.P. P. A. suprafata de 500 mp teren arabil intravilan înscrisă în titlul de proprietate nr. 1793 din 07.05.1996 i-a revenit în lot numitului B. I.. La data de 11.01.2004 a decedat numitul B. I., iar conform certificatului de moștenitor eliberat după acesta nr. 38 din 22.04.2004 emis de B.N.P. asociați M. și M., calitatea de moștenitori succesibili și acceptanți o au pârâtele din prezenta cauză.
A mai subliniat reclamantul că a încercat soluționarea amiabilă a litigiului, însă acest lucru nu a fost posibil, întrucât prim-pârâta nu a înțeles să dea curs invitației de a se prezenta la notariat, în vederea încheierii contractului în formă autentică.
Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 1073, 1077 din vechiul Cod civil.
În dovedire, reclamantul a depus la dosar o . înscrisuri ( f. 7-23).
Legal citate, pârâtele nu au formulat întâmpinare.
Prin Sentința civilă nr. 894 din data de 01.10.2014 Judecătoria Gura Humorului a declinat soluționarea cauzei în favoarea Judecătoriei Suceava pentru următoarele considerente:
Potrivit prev. art. 117, al. 1 C.p.c. cererile privitoare la drepturile reale imobiliare se introduc numai la instanța în a cărei circumscripție este situat imobilul.
În cauza de față, obiectul dedus judecății, reprezintă constatare vânzare cumpărare, privind imobilul suprafața de 500 mp, teren arabil intravilan, înscris în titlul de proprietate nr. 1793/07.05.1996, situat pe raza comunei C. P., jud. Suceava.
Astfel textul de lege sus-menționat conferă judecătoriei în circumscripția căreia se află imobilul, competență exclusivă de la care părțile nu pot deroga.
Caracterul de ordine publică a acestor norme, se deduce și din interpretarea dispozițiilor art.126, al. 1 C.pr.civ., care statuează că părțile pot conveni, în scris sau în cazul litigiilor născute și prin declarație verbală, în fața instanței, ca procesele privitoare la bunuri și la alte drepturi de care acestea pot să dispună, să fie judecate de alte instanțe, decât acelea care potrivit legii au competență teritorială.
Totodată, potrivit prev art. 129, al. 3 C.pr.civ., necompetenta este de ordine publică, în cazul încălcării competenței teritorială exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe, de același grad, iar părțile nu o pot înlătura.
In consecință, având în vedere faptul că, stabilirea competenței teritorială prev. de art. 117, al. 1 C.p.c., are un caracter exclusiv, absolut, iar imobilul este situat în circumscripția teritorială a Judecătoriei Suceava, a admis excepția invocată și în baza prev. art.132 C.pr.civ., a declinat competența de soluționare a plângerii, în favoarea instanței sus-menționate..
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Suceava, sub același număr, la data de 14.11.2014.
Prin sentința civilă nr.1436 din 10.03.2015 Judecătoria Suceava a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței pe care a invocat-o din oficiu, a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Gura Humorului, a constat conflictul negativ de competență, a dispus suspendarea judecății cauzei și înaintarea dosarului Tribunalului Suceava pentru soluționarea conflictului negativ de competență ivit.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Suceava a reținut următoarele:
Potrivit criteriului impus de dispozițiile art. 248 alin. 1 Noul Cod de procedură civilă, precum și în funcție de caracterul și efectele pe care le produc diferitele excepții în cadrul procesului civil, instanța urmează a se pronunța cu prioritate asupra excepției necompetenței teritoriale a Judecătoriei Suceava.
Astfel, pentru determinarea instanței competente în soluționarea unui litigiu, ceea ce trebuie stabilit este obiectul acțiunii, adică dreptul sau interesele ce se urmăresc a fi protejate prin recurgerea la calea justiției, pretenția concretă a reclamantului.
În cauză, instanța reține că obiectul prezentei acțiuni îl reprezintă cererea reclamantului de pronunțare a unei hotărâri care să țină loc de act autentic.
Prin decizia nr. 8/2013 pronunțată de Î.C.C.J. în recurs în interesul legii, s-a stabilit că acțiunea prin care se solicită pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare a unui imobil are caracterul unei acțiuni personale imobiliare, iar competența teritorială de soluționare a unei astfel de acțiuni, se determină în condițiile art. 5, 7 și, respectiv, art. 10 pct. 1 din codul de procedură civilă 1865 (art. 107, 109, 110, 113 pct.3 Codul de procedură civilă actual).
În cauză, Judecătoria Gura Humorului și-a motivat hotărârea de declinare către Judecătoria Suceava pe dispozițiile art. 117 alin.1 Cod procedură civilă, care reglementează competența teritorială raportat la drepturile reale imobiliare, precizând că locul imobilului este situat pe raza Judecătoriei Suceava.
Ori, în cauză, așa cum rezultă și din decizia nr. 8/2013 pronunțată de Î.C.C.J. în recurs în interesul legii, nu suntem în fața unei cereri reale imobiliare ci instanța este învestită cu o acțiune personală imobiliară, competența teritorială trebuind analizată prin prisma dispozițiilor art. 107, 109, 110, 113 pct.3 Codul de procedură civilă.
În consecință, cererea de chemare în judecată care are, așadar, ca obiect, hotărâre care să țină loc de act autentic, nu atrage o competență teritorială absolută a instanței, astfel cum reiese per a contrario din dispozițiile art. 130 alin.. 3 rap. la art. 126 din C.p.c..
Astfel, o eventuală necompetență teritorială în cauza de față nu poate fi valorificată decât în condițiile și termenele prevăzute de lege, respectiv doar de către pârât prin întâmpinare sau, când întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.
Atât timp cât pârâtul nu invocă excepția de necompetență, sau o face însă cu încălcarea limitei temporale prevăzute de lege, instanța sesizată de reclamant devine în mod exclusiv competentă să soluționeze acțiunea.
În acest caz, competența este și rămâne câștigată în mod definitiv atât timp cât procesul se desfășoară în continuare, instanței sesizate de reclamant.
D. consecință, nici unei alte instanțe nu-i mai aparține competența să soluționeze pricina, cu toată întrunirea criteriilor prev. de art. 107, 109 și 110 din C.p.c..
În cauză, instanța constată că temeiul de drept pentru care a fost declinată cererea reclamantului nu este aplicabil în speță, iar pârâții nu au invocat vreo excepție de necompetență. Mai mult, instanța constată că niciunul dintre pârâți nu are domiciliul pe raza Judecătoriei Suceava.
Ca urmare, sesizată fiind de către reclamant, Judecătoria Gura Humorului a exercitat un drept care nu-i aparținea, anume a invocat din oficiu necompetența sa și a declinat cauza Judecătoriei Suceava.
Procedând astfel, instanța sesizată de reclamant a nesocotit dreptul pârâtului care, prin inacțiune, a acceptat competența instanței astfel sesizate, încălcând dispozițiile prevăzute anume și extrem de clar de legiuitor.
D. consecință, numai instanței sesizate de reclamant îi aparține competența, pasivitatea pârâtului determinând în mod irevocabil prorogarea de competență cu consecința sustragerii în același mod a competenței teritoriale oricărei alte instanțe.
Prin urmare, excepția de necompetență teritorială invocată de această instanță este întemeiată, astfel că va fi admisă.
În temeiul art. 135 alin. 1 din C.p.c., se va constata ivit conflictul negativ de competență, iar cauza va fi înaintată Tribunalului Suceava, pentru a se pronunța asupra regulatorului de competență.
Tribunalul Suceava sesizat în temeiul art.135 al.(1) Cod procedură civilă cu soluționarea conflictului negativ de competență intervenit, în temeiul art.135al.(4)Cod procedură civilă, stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Vatra Dornei pentru argumentele ce succed:
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărarea cu privire la suprafața de 500 mp teren arabil situat in intravilanul satului și comunei C. P., jud. Suceava.
Așa cum în mod corect a reținut Judecătoria Suceava, în cauza dedusă judecății, instanța competentă se determină în raport cu obiectul acțiunii respectiv cu dreptul sau interesele ce se urmăresc a fi protejate prin recurgerea la calea justiției.
Prin decizia nr. 8/2013 pronunțată de Î.C.C.J. în recurs în interesul legii, s-a stabilit că acțiunea prin care se solicită pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare a unui imobil are caracterul unei acțiuni personale imobiliare, iar competența teritorială de soluționare a unei astfel de acțiuni, se determină în condițiile art. 5, 7 și, respectiv, art. 10 pct. 1 din Codul de procedură civilă 1865 (art. 107, 109, 110, 113 pct.3 Codul de procedură civilă actual).
Din această perspectivă, în mod greșit Judecătoria Gura Humorului și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Suceava reținând incidența dispozițiile art. 117 alin.1 Cod procedură civilă, care reglementează competența teritorială raportat la drepturile reale imobiliare, raportat la faptul că imobilul este situat pe raza Judecătoriei Suceava.
Ori, în cauză, așa cum rezultă și din decizia nr. 8/2013 pronunțată de Î.C.C.J. în recurs în interesul legii, nu suntem în prezența unei cereri reale imobiliare ci instanța este învestită cu o acțiune personală imobiliară, competența teritorială trebuind analizată prin prisma dispozițiilor art. 107, 109, 110, 113 pct.3 Codul de procedură civilă.
În consecință, cererea de chemare în judecată care are, ca obiect, pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic, nu atrage o competență teritorială absolută a instanței, astfel cum reiese per a contrario din dispozițiile art. 130 alin.. 3 rap. la art. 126 din C.p.c..
Astfel, o eventuală necompetență teritorială în cauza de față nu poate fi valorificată decât în condițiile și termenele prevăzute de lege, respectiv doar de către pârât prin întâmpinare sau, când întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.
Atât timp cât pârâtul nu invocă excepția de necompetență, sau o face însă cu încălcarea limitei temporale prevăzute de lege, instanța sesizată de reclamant devine în mod exclusiv competentă să soluționeze acțiunea.
În acest caz, competența este și rămâne câștigată în mod definitiv atât timp cât procesul se desfășoară în continuare, instanței sesizate de reclamant.
D. consecință, niciunei alte instanțe nu-i mai aparține competența să soluționeze pricina, cu toată întrunirea criteriilor prev. de art. 107, 109 și 110 din C.p.c..
În cauză, se constată că temeiul de drept pentru care a fost declinată cererea reclamantului nu este aplicabil în speță, iar pârâții nu au invocat vreo excepție de necompetență. Mai mult, instanța constată că niciunul dintre pârâți nu are domiciliul pe raza Judecătoriei Suceava.
Prin urmare, în mod greșit Judecătoria Gura Humorului a invocat din oficiu necompetența sa teritorială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Suceava.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
HOTĂRĂȘTE :
Admite sesizarea având ca obiect „conflict negativ de competență”.
Constată ivit conflictul negativ de competență în soluționarea cauzei.
Stabilește competența de soluționare a cauzei având ca obiect „ pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare”,, privind pe reclamantul J. V., domiciliat în . Suceava și pe pârâții T. C., domiciliată în SUA, 5926 Le Sage Avenue Woodland Hills, CA._ și B. M. M., domiciliată în București, ., ., ., sector 3, în favoarea Judecătoriei Gura Humorului, județul Suceava.
Definitivă.
Dată în ședința camerei de consiliu
Pronunțată în ședința publică din dat de 15.06.2015.
Președinte Grefier
I. G. S. A.
Red.IG./Tehnored.SA/5 ex/15.06.2015
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 889/2015. Tribunalul SUCEAVA | Rezoluţiune contract. Decizia nr. 805/2015. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
