Rezoluţiune contract. Decizia nr. 805/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 805/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 03-06-2015 în dosarul nr. 2413/227/2013*
Dosar nr._ Rezoluțiune contract
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.805
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 03 IUNIE 2015
PREȘEDINTE I. G.
JUDECĂTOR I. M.
GREFIER S. A.
Pe rol, soluționarea apelului formulat de reclamantul Ț. G. prin av. O. A. cu sediul în mun. Suceava, ..29, .,. . împotriva sentinței civile nr.2631 pronunțată la data de 11.12.2014 de Judecătoria Fălticeni, în dosar nr._, intimați fiind pârâții M. P. și M. E., ambii cu domiciliul în . Luncii,județul Suceava.
Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din data de 27 mai 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat, care face parte integrantă din prezenta decizie și când instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 03 iunie 2015.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față, reține următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Fălticeni și înregistrată sub nr. 2413/227 din 15.07.2014, reclamantul Ț. G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții M. P. și M. E., ca prin sentința ce se va pronunța, să se dispună rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare, cu cauză de uzufruct viager și întreținere, autentificat sub nr. 887/21.03.2000 la Notarul Public A. P.; cu cheltuieli de judecată.
In fapt, a arătat că în luna iulie 2000 a vândut pârâților suprafața de 3000 mp. împreună cu una casă și anexe gospodărești, situate în intravilanul satului Capu Câmpului, cu păstrarea uzufructului viager și obligația cumpărătorilor de a acorda întreținere pe tot timpul vieții lui și soției acestuia, Ț. A. și să-l înmormânteze după obiceiul locului.
A apreciat valoarea terenului la suma de 11.751 lei și a arătat că pârâții nu i-au acordat niciodată întreținere, ei locuind în satul Băișești. Că, soția sa, a decedat în anul 2006 și pârâții nu au contribuit cu nimic la cheltuielile de înmormântare, nici la praznicele ulterioare, deși această obligație le incumba, în baza contractului.
Mai mult, a arătat reclamantul că, în luna februarie 2013, pârâții l-au internat la Spitalul S. M., solicitând Judecătoriei Gura Humorului punerea sa sub interdicție judecătorească și desemnarea lor în calitate de tutore, au golit gospodăria de toate bunurile mobile, apoi au plecat la lucru în străinătate.
Reclamantul a solicitat externarea din spital și a plecat la fiica sa, D. din loc. F. M., în prezent fiind întreținut de fiica sa.
Pentru aceste motive, a solicitat admiterea acțiunii, așa cum a fost formulată.
In drept și-a întemeiat cererea pe disp. art. 1549 și urm. Cod Civil.
In dovedire, a înțeles să se folosească de proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâților și proba cu martorii: M. A., O. V. și O. N..
Prezenți în instanță, dar și prin notele de ședință de la filele 44-48 dosar fond, pârâții au solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată.
In fapt, au arătat că situația de fapt invocată de reclamant, nu corespunde realității, deoarece consideră că nu se justifică nici o culpă contractuală, atâta timp cât cel care refuză să primească întreținere în natură este reclamantul, care este influențat în această atitudine, de fiica sa, D..
Au invocat în acest sens, Decizia civilă nr. 49/19.01.1999 în Buletinul jurisprudenței în materie civilă pe anul 1999; decizia nr. 5362/27.11.2001, în Buletinul jurisprudenței în materie civilă pe anul 1990-2003; Decizia nr. 93/16.01.1998 în Buletinul jurisprudenței în materie civilă pe anul 2000, conform cărora nu se poate dispune rezoluțiunea contractului de întreținere, când neexecutarea obligației de către debitor, se datorează refuzului creditorului de a primi întreținere, în virtutea principiului nemo auditur propriam turpitudinem allegans.
Au arătat pârâții, că reclamantul fiind rudă cu ei, inițial nu au fost de acord cu încheierea acestui contract contestat, știind că aceste are 11 copii din prima căsătorie și considerând firesc ca acesta să lase gospodăria sa unuia dintre copii, însă reclamantul a insistat, spunându-le că nici unul dintre copii nu s-a preocupat de soarta sa.
De la data încheierii contractului, au arătat pârâții că au contribuit activ la restaurarea construcțiilor reclamantului, care avea o bucătărie mobilată cu un pat de paie, o anexă pentru lemne și o căsuță care nu era decât înfundată, neavând uși și nici geamuri la casă, în sensul că au dat cu lut pereții, văruit, podit, acoperit casa cu draniță, iar în anul 2002 au participat la construirea unei anexe noi pentru lemne plus șură cu grajd.
In noiembrie 2005, la decesul soției acestuia, Ț. A., au arătat că au contribuit la cheltuielile impuse de ceremonia funerară și suportarea tradițiilor religioase creștine.
In toată această perioadă au mers permanent la reclamant și soția sa, cu alimente, îi ajutau în gospodărie, curățenie, tăiatul lemnelor, prepararea mâncării, spălatul hainelor, procurarea de medicamente, în anul 2002 le-a cumpărat reclamantului și soției sale o bovină gestantă, pentru ca aceștia să aibă în alimentație lactate; au dus în gospodăria acestora un circular mai mic pentru tăiat lemne; un circular mai mare cu tot cu abric; o șișcorniță, trei televizoare, un frigider, un aparat radio.
În anul 2009 au ajutat la refacerea gardului de la drum; iar atunci când reclamantul s-a îmbolnăvit, l-au dus la spital în Suceava, perioadă când au avut grijă de acesta, luându-l la externare la domiciliul lor, unde a stat cât a dorit.
Mai au arătat că reclamantul le-a dat o suprafață de teren în extravilanul loc. Băișești și la solicitarea acestuia, l-au lucrat, produsele folosindu-le reclamantul, în anul 2012 acesta a arendat terenul unei alte persoane și tot din acest an nu i-a mai primit în gospodăria sa, refuzând întreținerea.
Pârâții au apelat inclusiv la organele de poliție și la reprezentanții primăriei, sens în care s-a întocmit la data de 26.03.2012 un proces verbal, în care a fost consemnat expres refuzul reclamantului, de a fi întreținut de aceștia.
In ianuarie 2013, au fost anunțați de o vecină, că reclamantul a făcut o criză, cedând psihic, fiind luat de organele de poliție și dus la Spitalul de psihiatrie Câmpulung Moldovenesc, însă refuzând internarea; în februarie 2013 au fost anunțați de aceeași vecină că reclamantul a făcut o nouă criză, a distrus un gard, a umblat toată noaptea prin curte dezbrăcat și deplasându-se la locuința acestuia, împreună cu agent șef pr. P. G. de la poliția locală, au intrat cu forța în casă, și l-au dus mai întâi la un spital din Gura Humorului, apoi la secția de psihiatrie din Câmpulung Moldovenesc, unde au rămas cu el 4 zile.
Au mai arătat că, Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu handicap Suceava a dispus admiterea sa în Centrul de Recuperare și Reabilitare Neuropsihiatrică Sasa M., pentru o perioadă de 12 luni, fiind eliberat certificatul de încadrare în grad de handicap 1097/11.02.2013.
Reclamantul a fost internat la Spitalul S. M., unde au avut grijă de el, apoi plecând la muncă în străinătate, copiii pârâților au continuat să-i ducă mâncare la spital.
Profitând de plecarea lor, fiica reclamantului, A. D. l-a externat pe reclamant și l-a dus la domiciliul său, refuzându-le a lua legătura cu acesta, apoi aceasta, promovând pe rolul instanței această acțiune.
Pentru toate acestea, au solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată.
In drept, au invocat disp. art. 1020-1021 Cod Civil.
P. sentința civilă nr. 121/20.01.2014 a Judecătoriei Fălticeni, pronunțată în dosarul nr._, a fost admisă acțiunea având ca obiect ,, rezoluțiune contract”, formulată de reclamantul Ț. G., în contradictoriu cu pârâții M. P. și M. E., și, în consecință: a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare – cumpărare cu clauză de uzufruct viager și întreținere, autentificat sub nr. 887/ 21 martie 2000 de către B.N.P. P. Atănăsoie, cu consecința repunerii părților în situația anterioară încheierii actului sus menționat, pârâții fiind obligați, în solidar, către reclamant, la plata sumei de 1303,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată (taxă timbru, timbru judiciar, onorariu avocat).
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Rezoluțiunea este sancțiunea care intervine în cazul neexecutării culpabile a obligațiilor izvorâte dintr-un contract sinalagmatic cu executare uno ictu, constând în desființarea retroactivă a acestuia.
Fără putință de tăgadă, temeiul juridic al rezoluțiunii îl constituie reciprocitatea și interdependența obligațiilor din contractul sinalagmatic, împrejurarea că, fiecare dintre obligațiile reciproce este cauza juridică a celeilalte.
Neîndeplinirea culpabilă a uneia dintre obligații lipsește de suport juridic obligația reciprocă, astfel încât desființarea – rezolvirea- întregului contract, se impune.( Î.C.C.J., s. ./2008).
În speță, nu s-a putut reține o altă situație, decât cea învederată de reclamant, în condițiile în care, între părți, există mai multe acțiuni, atât de natură penală (fila 17 ds.fd.), în curs de soluționare, cât și civilă: dosarul nr._, având ca obiect „punere sub interdicție și numire a reclamantului ca tutore a pârâtului”.
Soluția instanței, în această cauză, fiind respingere a cererii, având în vedere actele medicale atașate, cu precădere, raportul de expertiză medico-legală psihiatrică (47- 48 ds.fd.), care atestă că pârâtul (reclamantul din prezenta cauză), este o persoană cu capacitate psihică(,,discernământ”), la data expertizării – 18.11.2013 -, aptă așadar, de a se îngriji de interesele sale.
Pe de altă parte, de aproximativ 5(cinci) ani, relațiile dintre părți, nu mai sunt de natura celor stipulate în contract, aspect reieșit și din depozițiile celor 2(doi) martori( filele 41- 43 dosar fond).
Nu în ultimul rând, a fost de reținut reaua credință a pârâtului M. P.. Astfel, în condițiile în care, ambele părți au susținut, iar martorii au confirmat că, reclamantul, de un an de zile, locuiește la fiica sa, numita A. D., domiciliată în satul/. Suceava, acțiunea privind rezoluțiunea contractului fiind înregistrată pe rolul instanței la data de 11.07.2012, demersul ulterior al pârâtului, referitoare la punerea sub interdicție a reclamantului, în aceste condiții, indiscutabil, evidențiază reaua sa credință(05.03.2013).
Culpa părții care nu și-a îndeplinit obligația este o condiție esențială pentru existența rezoluțiunii, aspect reieșit, potrivit actelor și lucrărilor dosarului, cu reținerea acesteia (a culpei), doar în sarcina pârâților.
Așa fiind, în temeiul art.1549 și următoarele din Noul Cod Civil, instanța de fond a admis acțiunea formulată de reclamantul Ț. G., în contradictoriu cu pârâții M. P. și M. E. și, în consecință, a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare – cumpărare cu clauză de uzufruct viager și întreținere, autentificat sub nr. 887/ 21 martie 2000 de către B.N.P. P. Atănăsoie, cu repunerea părților în situația anterioară încheierii actului atacat.
Cum cel ce cade în pretenții este obligat la suportarea cheltuielior de judecată aferente, în temeiul art. 453(1), 455 din Noul Cod de procedură civilă, pârâții au fost obligați, în solidar, către reclamant, la plata sumei de 1303,3 lei, cu acest titlu.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții, solicitând instanței de control admiterea apelului și schimbarea sentinței civile apelate în sensul respingerii acțiunii ca nefondate.
În motivare, în esență, au arătat că soluția instanței de fond este nemotivată, nerăspunzând apărărilor decisive invocate prin notele de susțineri, dovedite inclusiv cu înscrisuri din care rezultă că nu au nici o culpă în imposibilitatea executării obligației de întreținere, datorită atitudinii reclamantului.
În cauză nu se justifică rezoluțiunea pe considerentul că nu au nici o culpă contractuală, atât timp cât cel care refuză să primească întreținerea în natură este reclamantul, care este influențat în această atitudine de fiica sa, D..
Au mai arătat că totul a decurs normal până în anul 2012, când reclamantul fără nici un motiv plauzibil a refuzat să-i mai primească în gospodărie și să-i lase să-l întrețină, refuzul expres al acestuia fiind consemnat în procesul verbal întocmit la data de 26.03.2012 de către organele de poliție.
Datorită comportamentului deviant al reclamantului în anul 2013 a fost necesară internarea acestuia în secția de psihiatrie a Spitalului din Câmpulung Moldovenesc fiindu-i eliberat ulterior Certificatul de încadrare în grad de handicap 1097/11.02.2013.
Au susținut că în condițiile în care sunt împiedicați de reclamant să îndeplinească obligațiile, ceea ce exclude culpa lor și cum nimeni nu poate invoca în avantajul său propria culpă, nu sunt date condițiile antrenării răspunderii lor contractuale, în temeiul art.1020-1021 C.civ.
Legal citat, intimatul a depus la dosar, prin apărător, întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței civile atacate ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
Analizând actele și lucrările din dosar, tribunalul a constatat că, în cauză hotărârea pronunțată de instanța de fond se impune a fi anulată din următoarele considerente:
Astfel, conform art. 401 alin.1 C.pr.civ, după ce a fost luată hotărârea, se va întocmi de îndată o minută care va cuprinde soluția și în care se va arăta, când este cazul, opinia separată a judecătorilor aflați în minoritate.
Alineatul 2 al aceluiași articol prevede că minuta, sub sancțiunea nulității hotărârii, se va semna pe fiecare pagină de către judecători.
Cu toate că art. 401 C.pr.civ. nu prevede expres, lipsa minutei atrage nulitatea hotărârii, întrucât nu se poate cunoaște soluția pronunțată de instanță.
Pe de altă parte, dacă norma prevede expres sancțiunea nulității hotărârii pentru nesemnarea de către judecători, afortiori lipsa minutei este supusă acelorași sancțiuni.
Ori, în cauză de la dosar lipsește minuta, la fila 72 existând minuta dintr-un alt dosar cu nr._ .
Ca atare, față de dispozițiile legale menționate, tribunalul, prin decizia civilă nr. 50/2014, în temeiul art. 480 C.pr.civ a admis apelul, a anulat hotărârea instanței de fond și a trimis cauza spre rejudecare.
La această instanță, cauza a fost înregistrată sub nr._ 2014* din 29.10.2014 și părțile au fost legal citate.
P. sentința civilă nr. 2631/11.12.2014 Judecătoria Fălticeni a respins ca neîntemeiatăacțiunea având ca obiect rezoluțiune contract, formulată de reclamantul Ț. G., în contradictoriu cu pârâții M. P. și M. E., și a obligat reclamantul la plata către pârâți, a sumei de 1000 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată, onorariu avocat.
A respins ca neîntemeiată cererea reclamantului de acordare a cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că, în luna iulie 2000, prin contractul de vânzare-cumpărare, cu clauză de uzufruct viager și întreținere, autentificat sub nr. 887/21.03.2000 la Notarul Public A. P., reclamantul Ț. G. a vândut pârâților M. P. și M. E., suprafața de 3000 mp., împreună cu una casă și anexe gospodărești, situate în intravilanul satului Capu Câmpului, cu păstrarea uzufructului viager și obligația cumpărătorilor de a acorda întreținere pe tot timpul vieții lui și soției acestuia, Ț. A. și să-l înmormânteze după obiceiul locului.
P. cererea adresată acestei instanțe și înregistrată sub nr. 2413/227 din 11.07.2013, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâții, ca prin sentința ce se va pronunța, să se dispună rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare, cu cauză de uzufruct viager și întreținere.
Rezoluțiunea este acea sancțiune ce constă în desființarea retroactivă a unui contract sinalagmatic cu executare uno ictu, care intervine în cazul neexecutării culpabile a obligațiilor de către una dintre părți.
Cu toate că în jurisprudență sunt folosite ambele noțiuni – reziliere și rezoluțiune – pentru a desemna acțiunea în desființarea contractului de întreținere pentru neexecutarea culpabilă a obligației de întreținere, s-a apreciat că doar instituția rezoluțiunii acoperă specificitatea contractului de întreținere (vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere), din moment ce doar obligația uneia dintre părți este succesivă (obligația întreținătorului de a presta întreținere), obligația întreținutului fiind de a transmite dreptul real de proprietate ori a alt drept real.
Raportat la momentul încheierii contractului de întreținere cu pârâții, instanța constată că sunt aplicabile disp. art. 969, respectiv art.1020, 1021 c.civil 1864, dispoziții incidente în conformitate cu prev.art.6 din C.civil actual.
Astfel, în codul civil vechi, în vigoare anterior datei de 01.01.2011, contractul de întreținere nu a fost reglementat juridic printr-o normă distinctă, doctrina si practica judiciară definitivând contractul de întreținere ca fiind acel contract nenumit, prin care o persoană să obliga să întrețină o altă persoană pe durata vieții acesteia, în schimbul transmiterii dreptului de proprietate asupra unui bun sau a plații a unei sume de bani.
Așa cum s-a arătat mai sus, contractul de întreținere, se situează în categoria contractelor „nenumite”, astfel că în principiu, pentru încheierea sa valabilă, se va tine seama nu de regulile prevăzute de lege pentru un alt contract special asemănător, ci de principiile generale în materie de convenții.
Temeiul juridic al rezoluțiunii îl constituie reciprocitatea și interdependența obligațiilor din contractul sinalagmatic, împrejurarea că, fiecare dintre obligațiile reciproce este cauza juridică a celeilalte.
Neîndeplinirea culpabilă a uneia dintre obligații, lipsește de suport juridic obligația reciprocă și reprezintă premisa necesară pentru desființarea întregului contract.
Din coroborarea întregului probatoriu administrat în cauză, instanța nu poate reține că în mod culpabil pârâții nu și-au îndeplinit obligația de întreținere așa cum susține reclamantul.
Astfel, instanța a constatat că acțiunea a fost introdusă la data de 11.07.2013, iar pârâții au făcut dovada că începând cu data de 26.03.2012 (p.v. fila 49, adresă fila 55), relațiile dintre părți s-au deteriorat, reclamantul a avut probleme de sănătate psihică și a refuzat să-i mai primească pe pârâți și să mai fie întreținut de aceștia.
P. urmare, instanța a stabilit pe baza probelor, care a fost modul de îndeplinire a obligațiilor de către pârâți anterior datei de 26.03.2012, deoarece ulterior acestei date neîndeplinirea obligației de întreținere se datorează comportamentului reclamantului, nefiind imputabilă pârâților.
În acest sens, la momentul încheierii contractului, în luna iulie 2000, reclamantul cunoscând situația materială a pârâților, cunoscând că aceștia locuiesc în altă localitatea, decât acesta, în condițiile în care avea mai mulți descendenți, hotărăște să încheie cu pârâții un contract de vânzare-cumpărare, cu clauză de uzufruct viager și întreținere, prin care transmite acestora suprafața de 3000 mp. teren, împreună cu una casă și anexe gospodărești, situate în intravilanul satului Capu Câmpului, în schimb pârâții obligându-se să îl întrețină atât pe reclamant cât și soția sa care a decedat ulterior, pe tot parcursul vieții, să le asigure cele necesare traiului, să îi îngrijească în caz de boală, precum și să îi înmormânteze după obiceiul locului.
Din declarațiile martorilor C. E. și F. V., și parțial din declarațiile celorlalți martori, rezultă că de la încheierea contractului și până în luna martie 2012, pârâții au venit în mod regulat pe la locuința reclamantului, ajutându-l la treburi și aducându-i mâncare, iar la decesul soției reclamantului, pârâții au participat prin ajutarea la treburi și la îndeplinirea obiceiului locului.
La începutul anului 2013, problemele de sănătate ale reclamantului au început să se agraveze, așa cum rezultă cu certitudine din adresa organelor de poliție de la fila 55, adresa primăriei de la fila 56, adresa parohiei Capu Câmpului, de la fila 58 și adresa Spitalului Câmpulung Moldovenesc de la fila 63, acesta refuzând să părăsească biserica din localitate și insultând preotul paroh, apoi dezbrăcându-se în pielea goală în curtea sa, distrugând bunuri și tulburând liniștea publică.
Față de cele de mai sus, instanța a constatat că reclamantul nu a considerat până la intervenirea problemelor medicale psihice că nu este întreținut în mod corespunzător, că pârâții nu s-au achitat de obligația de întreținere și de înmormântare a soției sale conform obiceiului.
Probatoriul administrat, nu confirmă reaua credință a pârâților în demersul acestora de încercare de punere sub interdicție a reclamantului și internare medicală, în condițiile în care martorii audiați și instituții cum ar fi poliția din localitate, primăria, biserica, și nu în ultimul rând instituții medicale, au confirmat fără putință de tăgadă că în perioada 2012-2013 reclamantul a suferit de afecțiunii psihice serioase și a avut un comportament neobișnuit.
În ceea ce privește, luarea tuturor bunurilor de către pârâți din gospodăria reclamantului în timpul când acesta a fost internat la Centrul de Recuperare și Reabilitare Psihică S. M., instanța a avut în vedere că organele judiciare prin ordonanța de clasare și prin încheierea de respingere a plângerii împotriva actelor procurorului (f. ), au stabilit în mod definitiv că nu au fost luate toate bunurile, iar intenția pârâtului M. P. nu a fost aceea de a-și însuși bunurile pe care le-a luat de la locuința reclamantului ci de a asigura aceste bunuri și de a îngriji bovina, în condițiile în care reclamantul a fost internat pentru 12 luni la centrul de recuperare și nu avea cine să stea permanent la locuința sa.
În condițiile în care nu se poate dispune desființarea contractului, nefiindu-le imputabilă pârâților neexecutarea obligației de întreținere față de reclamant începând cu luna martie 2012, anterior, de la încheierea contractului până în luna martie 2012 aceștia îndeplinindu-și obligațiile, nu sunt îndeplinite prev. art. 1020 si 1021 C. civ, astfel încât instanța, a respins ca neîntemeiată acțiunea.
În temeiul art. 453 Cod de procedură civilă, a obligat reclamantul la plata către pârâți, a sumei de 1000 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată, onorariu avocat.
A respins ca neîntemeiată cererea reclamantului de acordare a cheltuielilor de judecată.
Împotriva sentinței a formulat apel reclamantul Ț. G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare a arătat că, a avut cu prima soție 11 copii și, cu toate acestea s-au despărțit, prima soție și copiii rămânând în gospodărie, iar el s-a mutat pentru o perioadă de doi ani la fratele lui în Brăiești, pârâta fiind fiica acestuia, ulterior intrând în relații de concubinaj cu numita Ș. Saveta cu care a locuit împreună câțiva ani, iar apoi a conviețuit și s-a căsătorit cu soția sa Ț. A. care a decedat în anul 2005. Face precizarea că între timp a cumpărat casa și anexele gospodărești, împreună cu suprafața de 3600 mp grădină, vânzarea făcută prin act sub semnătură privată a fost constatată prin Sentința civilă nr. 1347 din 1.11.1999, casa fiind cumpărată anterior.
Menționează că fotografiile depuse de pârât la dosar reprezintă casa la data cumpărării, între timp până la constatarea vânzării, el a făcut toate amenajările cu care s-a lăudat pârâtul ca fiind făcute de el, fără a preciza cum și fără a spune unde a locuit el până a încheia contractul cu pârâții, dacă casa nu avea geamuri.
A încheiat contractul de întreținere cu pârâții, nu pentru că nici unul din copiii lui nu a vrut să-l întrețină, la acea dată el era în putere, avea 64 de ani, era de meserie electrician și lucra și terenul.
Cea de-a doua soție, Ț. A., nu a fost niciodată căsătorită, a fost hargată în ., și nici unul nu a avut nevoie de întreținere.
Dimpotrivă, el îi ajuta pe pârâți cu bani, întrucât își făceau casă și aveau și patru copii mici.
Practic, contractul s-a încheiat la insistențele fratelui său, tatăl pârâtei, pentru a-i da o lecție fostei soții cum îi spunea și nu pentru că avea nevoie de întreținere.
Până la decesul celei de a doua soții Ț. A., pârâții nu le-au adus nici măcar un pahar cu apă, dimpotrivă, veneau și luau produse, iar la sărbători soția le pregătea oale cu mâncare și coptură, plecând de la noi încărcați, mai ales că nici unul din ei nu lucra.
A ținut să facă aceste referiri deoarece pârâții au prezentat o cu totul altă situație de fapt în scopul de a induce instanța în eroare și de a obține o situație favorabilă prin respingerea acțiunii.
In drept sentința pronunțată este nelegală și netemeinică, nerăspunzând apărărilor formulate de el și nici probelor administrate.
Reținerea culpei sale în neîndeplinirea către pârâți a obligațiilor asumate prin contractul de întreținere, este în contradicție flagrantă cu probele dosarului, motivarea instanței în hotărârea apelată că urmează a analiza care a fost modul de îndeplinire a obligațiilor de către pârâți anterior datei de 26.03.2012, deoarece ulterior acestei date, îndeplinirea obligației de întreținere se datorează comportamentului lui, nefiind imputabilă pârâților, echivalează practic cu o necercetare a fondului, instanța fiind investită cu cercetarea probelor pentru întreaga perioadă cât contractul de întreținere nu a fost desființat.
Este totuși un mare semn de întrebare cu privire la acțiunea în cauză, întrucât admisă prin Sentința civilă nr. 121 din 20.01.2014 a Judecătoriei Fălticeni, a fost admis apelul prin Decizia nr. 428 din 8.05.2014 a Tribunalului Suceava, pe o excepție, respectiv pe lipsa minutei din dosar, constatându-se că la dosar este o altă minută, respectiv cea din dosarul nr._ tot a Judecătoriei Fălticeni.
Excepția a fost invocată din oficiu de instanță, fără a se verifica dacă în dosarul nr._ al Judecătoriei Fălticeni, judecat la aceiași dată 20.01.2014 de același magistrat în aceiași ședință cu cauza de față.
Reînregistrat la Judecătoria Fălticeni pentru rejudecare, s-a reținut în mod greșit prin încheierea din 30.09.2014 că ,față de dispozițiile instanței de casare, instanța constată cât trebuie suplimentat probatoriul situație nereală.
Continuând pe linia acelorași surprize la pronunțare, se redactează o ÎNCHEIERE din data de 4.12.2014, încheiere îndreptată ulterior prin încheierea din 16.01.2015 ca Sentința civilă nr. 2631 din 11.12.2014, pentru care a invocat încălcarea prevederilor procedurale.
In realitate, trimiterea cauzei spre rejudecare nu a înlăturat sancțiunile procedurale dispuse în primul ciclu procesual și consemnate în încheierea din 26.11.2013 (fila 36 dosar).
Mai mult decât atât, este a se vedea că înscrisurile depuse de pârâți în primul ciclu procesual la filele 55, 56, 57, 63, 64 dosar sunt depuse după încheierea dezbaterilor, ceea ce în conformitate cu prevederile art. 394 al. 3 Cod procedură civilă atrage sancțiunea neluării lor în considerație la pronunțarea hotărârii. Cum motivul casării s-a referit doar la anularea sentinței pentru lipsa minutei, nu și pentru neadministrarea probelor, sancțiunile procedurale din primul ciclu procesual se menține în continuare. Mai mult, înscrisurile poartă data eliberării după dezbatere, iar avocații nu au depus delegație.
In ce privește interpretarea probelor administrate, urmează a se constata că instanța a făcut o greșită aplicare a legii și implicit o interpretare eronată a probelor administrate.
In mod cert nici unul din martori nu s-a referit la faptul dacă la data încheierii contractului de întreținere respectiv nr. 887/21.03.2000 el și soția sa Ț. A. (a doua soție) erau în nevoie, martora Costiuc E. cu declarația la fila 41 dosar făcând referiri nereale că până în anul 2012 pârâții veneau la domiciliul lui și îl ajutau. Tot ea arată că îl mai ajută și vecinul Mairean și că atunci când a fost dus la spital pârâtul a găsit în casă 400 lei pe care i-a luat pentru cele necesare la spital, practic „ajutorul” pârâtului era prestat cu banii săi.
Iar după rejudecare, admis nelegal, martorul F. V. (fila 31) a făcut referiri cu privire la faptul că în urmă cu 3 - 4 ani l-a ajutat pe pârât la cosit, pe un teren ce îi aparține, nu știe dacă i-a adus mâncare și nici ce s-a făcut cu fânul rezultat.
Ce s-a stabilit în mod cert este faptul că la data încheierii contractului, el și soția sa nu aveau nevoie de ajutor, el avea pensie mare, lucra pământul împreună cu soția, iar pârâții care nu aveau loc de muncă își făceau casă și aveau și patru copii și veneau în vizită - așa cum a arătat martorul Mairean A. la fila 42 dosar - doar să ia produse, el fiind cel care îl ajutam și nu invers.
La moartea soției în anul 2005, nu au contribuit cu nimic la înmormântare, fiind simpli spectatori.
După moartea celei de-a doua soții, a continuat să se întrețină singur, primele probleme au apărut în 2009 când a fost prima dată internat în spital și când pentru prima dată pârâtul i-a luat două vaci, vițelul și găinile pe care i le-a restituit doar cu organele de poliție.
Înaintând în vârstă, singur fiind, sigur i-ar fi prins bine ajutor din partea pârâților, dar aceștia au uitat complet de obligațiile asumate prin contract.
Toată motivarea instanței de fond se bazează pe procesul verbal din 26.03.2012 încheiat de organele de poliție și din care se concluzionează că el a refuzat întreținerea și deci sunt în culpă.
În realitate, așa cum a arătat martorul Mairean A. (fila 42), pârâtul venea și stătea la martora Costiug E. și apoi se ducea să reclame la organele de poliție că nu îl primesc, problemele sale de sănătate agravându-se începând cu cinci ani în urmă, când pârâții numai de el nu aveau grijă, nimeni nu s-a referit la faptul că ar fi văzut-o pe pârâtă (nepoata sa) făcând treabă în locuința lui.
Până la episodul din luna februarie 2013, el a avut nevoie de întreținere, dat fiind starea sa de sănătate precară. Dacă așa cum motivează instanța prin procesul verbal din 26.03.2012 s-a constatat refuzul lui de a mai fi întreținut, ce au făcut pârâții până în luna februarie 2013 când s-a internat în spital? Chiar fratele din comună arată că în comportamentul său a apărut unele manifestări îngrijorătoare încă din 2011 și dacă pârâții erau atât de prezenți pentru a-l întreține, cum de nu au sesizat acest lucru, nu l-au dus la medic și nu s-au îngrijorat până la 26.03.2012 când au sesizat Primăria și Poliția care, surprinzător, chiar în aceiași zi au făcut constatările.
Nu au sesizat pârâții că deși ar fi refuzat la 26.03.2012 să primească pe pârât, era evident că era bolnav și că trebuia să i se acorde o atenție specială, ei ne mai trecând niciodată pe la el timp de aproape un an de zile. Ce s-a întâmplat în luna februarie 2013, în mod cert nu pârâții au constatat situația critică în care se afla, iar când a venit pentru a scăpa de grijă, după ce a fost dus la Spitalul Câmpulung Moldovenesc și ei plecau la lucru în străinătate, au motivat că este bine să se interneze la S., deși starea lui de sănătate nu o impunea.
Tocmai pentru că acest lucru nu se impunea, la fila 14 dosar apare „cererea” lui din 11.02.2013 în care ar fi cerut internarea în acest centru Neuropsihic S., dar ceea ce nu a observat instanța de fond este motivarea cererii, respectiv „Nu mă pot îngriji singur”, deci unde erau pârâții să-i acorde îngrijire, cu atât mai mult cu cât actele medicale confirmau că are un grad de handicap „ușor”, iar recomandările medicale erau „supraveghere și îngrijire în cadrul familiei”.
Pârâții, sau mai bine zis pârâtul, întrucât pârâta nu a avut curiozitatea să-l vadă, scăpați de grija lui, au luat în primul rând toate bunurile din casă, iar apoi pentru a fi sigur că nu va mai fi externat, a promovat o acțiune pentru instituirea punerii sub interdicție judecătorească, cu pârâtul numit curator, acțiune respinsă.
Scăpați de griji, pârâții și-au reluat lucrul în străinătate, neanunțând pe nimeni unde sunt, iar așa zisa grijă a copiilor pârâților prin vizitarea mea la spital este nereală.
Fiica sa a aflat întâmplător acest lucru și când a venit și a văzut unde sunt și în ce condiții stau, bineînțeles contravaloarea internării a fost plătită din pensia mea, l-a externat, fiind nevoită să-l ia la dânsa întrucât în locuința lui nu mai avea nimic, totul fiind luat de pârât, inclusiv obiectele sanitare pe care trebuia să le montez în baie.
Pârâții au aflat de externarea lui doar când au fost chemați la proces, dar nici atunci nu s-au alarmat întrucât - așa cum rezultă din procesul verbal de mediere fila 11 dosar și citațiile de la dosar - pârâtul s-a prezentat la instanță abia la 26.11.2013, toate celelalte citații și adrese (fila 26, fila 32) fiind semnate de fiica sau fiul pârâților.
După externarea sa la 3.06.2013 și luarea la domiciliul fiicei sale, pârâții nu s-au mai interesat în nici un mod de el, ba mai mult, deși a spus când a făcut plângere penală că a luat bunurile pentru a le păstra.
Consideră că în rejudecare, instanța a pronunțat o hotărâre prin care nu numai că nu a analizat toate probele, dar a avut în vedere doar un singur înscris, respectiv procesul verbal din 26.03.2013 ca regină a probelor și care a stabilit un adevăr imposibil de combătut prin probele administrate.
Intimații M. P. și M. E., au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului ca nefondat.
În motivare au arătat că, prin acțiunea formulată la Judecătoria Fălticeni, reclamantul a solicitat rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de uzufruct viager și întreținere aut. sub nr. 887/21.03.2000 de BNP P. A., prin care li s-a transmis de către Ț. G. nuda proprietate asupra imobilului constând în suprafața de 3.000 mp teren situat în vatra satului Capu Câmpului, . în casa; de locuit și anexele gospodărești amplasate pe acest teren, imobil având,natura juridică de bun propriu al transmițătorului, care și-a păstrat rezerva uzufructului, viager asupra acestor bunuri și care urma a fi întreținut în natură, alături de Ț. A., de către noi, prin procurarea celor necesare traiului, prin acordarea îngrijirilor necesare în caz de boală și prin înmormântarea acestora, potrivit obiceiului locului.
În realitate, așa cum a reținut și instanța de fond, sunt aplicabile disp. art. 1020,1021 vechiul G.civ., în raport de principiul neretroactivității legii civile noi.
Astfel, art. 102 al. 1 L. 71/2011 prevede că un contract este supus dispozițiilor legale în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa.
Contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere și uzufruct viager era un contract nenumit potrivit vechiului Cod civil, acestuia aplicându-i-se regulile generale din materia actului juridic, inclusiv cele privind rezoluțiunea.
Rezoluțiunea este sancțiunea neexecutării culpabile de către debitorul contractual a obligațiilor datorate de acesta, ipoteză care corect s-a reținut că nu este dată în cauză.
Acțiunea a fost corect respinsă ca nefondată, în contextul în care am dovedit că imposibilitatea executării obligației de întreținere ulterior datei de 26.03.2012 se datorează exclusiv reclamantului, care refuză să fie îngrijit și întreținut de ei. Astfel, din martie 2012 li s-a interzis de reclamant să-1 întrețină în natură, până atunci relațiile dintre noi fiind foarte bune. Iar anterior datei de 26.03.2012 probatoriul administrat în cauză a confirmat că și-au îndeplinit obligațiile.
Nu se justifica, în acest context, rezoluțiunea, pe considerentul că nu avem nici o culpă contractuală, atâta timp cât cel care refuză să primească întreținere în natură este reclamantul, care este influențat în această atitudine de fiica sa, A. D..
Așa cum s-a, arătat și în practica judiciară (CA. Suceava, D.C. nr.
49/19.01.1999, în Buletinul jurisprudenței în materie civilă pe anul 1999, pag. 33-34, C.S.J., S.civ., D. nr. 5362/27.11.2001, în Buletinul Jurisprudenței 1990-2003,pag. 290, CA. Cluj, S.civ., D. nr. 93/16.01.998, Buletinul Jurisprudenței 2000,pag. 98-99), nu se poate dispune rezoluțiunea contractului de întreținere când neexecutarea obligației de către debitor se datorează refuzului creditorului de a primi întreținere, în virtutea principiului nemo auditur propriam turpitudinem allegans.
P. memoriul de apel se susține că instanța de fond nu ar fi răspuns tuturor apărărilor invocate ide reclamant în cauză (ceea ce este nereal, pentru că au fost analizate acțiunea formulată și poziția lor procesuală prin raportare la toate probele administrate în cauză), că motivul anulării sentinței instanței de fond din primul ciclu procesual a fost lipsa minutei, încât nu s-ar fi înlăturat sancțiunile procedurale dispuse la termenul din 26.11.2013 (fila 36) - or, decăderea pârâtului din dreptul de a propune probe, ca urmare a nedepunerii întâmpinării în termen, pe de o parte, nu lipsește partea de posibilitatea de a se apăra (potrivit art. 263 Cpr.civ.), iar, pe de altă parte, nu împiedică instanța să admită probe în condițiile art. 254 al. 2 pct. 4 Cpr.civ. (martora C. E. a fost audiată - fila 36, în contextul în care administrarea acestei probe nu conducea la amânarea soluționării cauzei). De asemenea, se pretinde că nu se impunea suplimentarea probatoriului după casarea cu trimitere, în condițiile în care însuși reclamantul a solicitat martori în al doilea ciclu procesual la fond - a fost audiat O. V., precum și încuviințarea probei cu înscrisuri, iar noi am cerut încuviințarea aceleiași probe (testimoniale) cu F. V. și cu înscrisuri, în condițiile art. 254 al. 2 pct. 4 Cpr.civ.
Așa fiind, criticile reclamantului, pe chestiuni de natură procedurală, sunt nefondate. Nu pot fi primite nici criticile invocate pe fondul raportului de drept substanțial.
Astfel, reclamantul este rudă apropiată cu noi, la inițiativa sa încheindu-se acest contract.
De la momentul la care au încheiat contractul au contribuit activ la restaurarea construcțiilor reclamantului. Au ajutat la amenajarea casei - la dat lut pe pereți, văruit, podit în toată casa, acoperit casa cu draniță. în 2002 am participat la construirea unei anexe noi pentru lemne plus șură cu grajd.
În noiembrie 2005, la decesul lui Ț. A., s-au implicat în cheltuielile impuse de ceremonia funerară și suportarea tradițiilor religioase creștine.
In toată această perioadă mergeau permanent la reclamant și soția sa cu alimente, îi ajutau în gospodărie, cu curățenia curții și a casei, tăiatul lemnelor, prepararea mâncării, spălatul hainelor, procurarea de medicamente etc. În anul 2002 au cumpărat și dus la domiciliul său o bovină gestantă, pentru ca reclamantul și soția sa să poată folosi în alimentație produse lactate. De asemenea, au dus în gospodăria reclamantului un circular mai mic pentru tăiat lemne, care putea fi manevrat facil de reclamant, un circular mai mare cu tot cu abric, o șișcorniță (ulterior distrusă de acesta), trei televizoare (unul alb-negru și două color), un frigider, un aparat de radio.
În anul 2009 au ajutat la refacerea gardului de la drum.
Tot în anul 2009 reclamantul s-a îmbolnăvit (este vorba de afecțiuni pulmonare), fiind spitalizat o săptămână la Suceava, perioadă în care au avut grijă să nu-i lipsească nimic.
La externare, reclamantul a fost luat la domiciliul lor, stând cu ei de sărbători. Au insistat să rămână în continuare în casa lor, însă după sărbători a dorit să plece la casa lui, neputându-ne opune tocmai pentru că nu voiau să-1 supere.
Reclamantul are în proprietate o suprafață de teren în extravilan Băișești și, la solicitarea acestuia, au acceptat să lucreze acest teren, produsele folosindu-le reclamantul.
Au lucrat pământul până în 2012, când reclamantul a arendat terenul unei alte persoane.
Totul a decurs normal până în 2012, când reclamantul, fără nici un motiv, a refuzat să-i mai primească în gospodărie și să îi lase să-l întrețină. Deși au făcut eforturi să-l convingă că atitudinea sa nu este justificată, acesta nu a revenit de la poziția sa. Au apelat inclusiv la organele de poliție și la reprezentanții primăriei, pentru a rezolva situația, sens în care s-a întocmit la data de 26.03.2012 un Proces-verbal care consemnează expres refuzul reclamantului de a fi întreținuți de noi.
Și ulterior acestui moment au încercat să meargă în gospodăria reclamantului, fiind alungați cu scandal de fiecare dată.
In ianuarie 2013 au fost anunțați de o vecină că reclamantul are un comportament inadecvat, cedând psihic, fiind luat de organele de poliție și dus la Câmpulung la spitalul de psihiatrie, unde a refuzat să fie internat, revenind acasă, adus fiind de o ambulanță.
Potrivit Adresei din 15.01.2014 a Parohiei Capu Câmpului I, începând cu anul 2011 reclamantul a avut un comportament deviant, care a crescut în intensitate în 30.01.2013, când acesta a rămas la sfârșitul slujbei nemișcat, uitându-se între-un singur punct, a refuzat să părăsească biserica și a împiedicat preotul paroh să închidă lăcașul de cult, fiind necesar a se apela la organele de poliție, care au luat măsurile necesare de ridicare și chemării ambulanței.
In aceeași adresă sunt reproduse discuții anterioare ale reclamantului cu preotul, din care rezultă gravele problemele psihice ale lui Ț. G..
Incidentul din 30.01.2013 este descris și de Postul de Poliție Capu Câmpului, prin Adresa din 15.01.2014, potrivit cu care ei, anterior, s-au adresat primăriei și poliției, aducându-le la cunoștință că reclamantul refuză să îi primească în locuință și să respecte clauza de întreținere; în urma verificărilor s-a confirmat acest; lucru, fiind întocmit la 26.03.2012 un proces-verbal și filmându-se ambiental aceste discuții; la 07.02.2013, în urma comportamentului deviant al reclamantului, sesizat de mai mulți vecini, acesta a fost condus cu ambulanța la Spitalul orășenesc Gura Humorului, de acolo fiind trimis de medic pentru internare și tratament medical de specialitate la Spitalul de Psihiatrie Câmpulung Moldovenesc, unde a fost internat în perioada 07.02._13; M. P. a sesizat verbal că pe perioada cât reclamantul se află în întreținerea sa va ridica mai multe bunuri de la domiciliul acestuia, pentru a nu fi sustrase de alte persoane.
Inclusiv Primăria comunei Capu Câmpului, prin Adresa din 16.01.2014, confirma punctual cele surprinse în adresa preotului paroh și al reprezentantului poliției locale.
Potrivit Adresei din 15.01.2014 a Spitalului de Psihiatrie din Câmpulung Moldovenesc, reclamantul se află în evidența acestei instituții cu o singură internare în perioada 07.02._13 cu diagnosticul principal de Tulburare delirantă persistentă pe fond organic involutiv și diagnosticul secundar de Demența senilă.
În februarie 2013 au fost anunțați de o vecină a reclamantului că acesta a făcut din nou o criză, a distrus un gard, a umblat toată noaptea dezbrăcat prin curte, deplasându-se de urgență la domiciliul său, unde au găsit un reprezentant al poliției locale (Ag. Șef Principal P. G.), care i-a informat că reclamantul stă încuiat în casă și refuză să deschidă ușa. Au intrat cu forța în casă, au găsit casa devastată, înghețată, reclamantul dezbrăcat și cu un ciocan în mână, acesta fiind imobilizat, deoarece la vederea lor și a celorlalte persoane care au intrat în casă să-l ajute a devenit extrem de violent fizic. A fost dus cu ajutorul lor mai întâi la spital la Gura Humorului, apoi la secția de psihiatrie din Câmpulung Moldovenesc, unde au rămas cu el timp de 4 zile.
La momentul externării reclamantului au plecat cu acesta și cu Ag. Șef Principal P. G. la Suceava, Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap dispunând admiterea sa în Centrul de Recuperare și Reabilitare Neuropsihiatrică S. M. pentru o perioadă de 12 luni (Decizia 45/11.02.2013). A fost eliberat și Certificatul de încadrare în grad de handicap 1097/11.02.2013-fila 18.
De la Suceava, după evaluare, până la luarea unei decizii cu privire la situația sa de către organele abilitate, li s-a recomandat ca reclamantul să fie luat la domiciliul lor.
Intenția lor, aspect adus și la cunoștința Comisiei de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Suceava, a fost ca reclamantul să fie luat la domiciliul lor, după internarea temporară de la S. M., perioadă în care starea reclamantului avea să fie ameliorată datorită demersurilor terapeutice inițiate de ei, însă acest lucru nu mai este posibil, pentru că li se refuză de fiica reclamantului să ia legătura cu acesta.
Mai mult, deși internat la S. M. din rațiuni care priveau strict starea sa de sănătate reclamantul a solicitat externarea sa din centru, sens în care s-a emis Decizia din 31.05.2013 (fila 13).
Față de toate cele arătate, nu pot fi acuzați de rea-credință nici măcar pentru că au încercat să obțină punerea sub interdicție a reclamantului. În plus, toate plângerile penale formulate de reclamant împotriva lor (fila 17) au fost soluționate negativ (fila 49).
Nu pot fi acuzați, prin urmare, că din culpa lor nu s-a putut executa contractul.
Dimpotrivă, astfel cum a rezultat din înscrisurile anterior menționate și din depozițiile martorilor C. E. (fila 41) și F. V. (declarațiile martorilor audiați la solicitarea reclamantului, Maicanu A. - filele 42, 43 și O. V., fiind contradictorii, nerelevante și infirmând situația de fapt care rezultă din înscrisurile depuse în combaterea acțiunii), nu au nici o culpă în imposibilitatea executării obligației de întreținere, datorită atitudinii reclamantului. Au în continuare disponibilitatea de a-l îngriji pe reclamant, așa cum au făcut-o până la data la care acesta nu a mai vrut să discute cu ei și a refuzat să primească întreținere în natură.
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 1131/2015. Tribunalul... | Partaj judiciar. Decizia nr. 348/2015. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
