Partaj judiciar. Decizia nr. 348/2015. Tribunalul SUCEAVA

Tribunalul SUCEAVA - Sentințe și decizii civile / 2015

Decizia nr. 348/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 02-06-2015 în dosarul nr. 10604/314/2013

ROMÂNIA

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA I CIVILĂ

DOSAR NR._ PARTAJ JUDICIAR

DECIZIA NR. 348

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 02 IUNIE 2015

COMPLETUL COMPUS DIN:

PREȘEDINTE C. M.

JUDECĂTOR M. T.

JUDECĂTOR D. D.

GREFIER C. D. I.

Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta C. E. împotriva sentinței civile nr. 5259/07.11.2014 a Judecătoriei Suceava (dosar nr._ ), intimat fiind reclamantul B. T..

La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a prezentat pârâta recurentă, aceasta fiind asistată de av. B. L., lipsă fiind reclamantul intimat. Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Instanța, verificând actele și lucrările dosarului, dispune îndreptarea erorii materiale strecurate în încheierea din data de 12.05.2015, în sensul că se va trece corect: „Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta C. E. împotriva sentinței civile nr. 5259/07.11.2014 a Judecătoriei Suceava (dosar nr._ ), … ”, în loc de „Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta C. E. împotriva sentinței civile nr. 778/12.02.2015 a Judecătoriei Suceava (dosar nr._ … ”.

Apărătoarea recurentei depune la dosar chitanța nr._/02.06.2015 reprezentând diferență taxă de timbru în cuantum de 150 lei, aceasta fiind anulată de către președintele completului de judecată, recursul fiind legal timbrat.

Întrebată fiind, apărătoarea pârâtei recurente arată că nu mai are de formulat alte cereri în cauză.

Instanța, constatând recursul în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri.

Apărătoarea pârâtei recurente, considerând sentința civilă atacată netemeinică și nelegală, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat (filele 3-4 dosar).

După deliberare,

TRIBUNALUL ,

Asupra recursului de față constată următoarele :

Prin sentința civilă nr. 5259/07.11.2014, Judecătoria Suceava a admis, în parte, acțiunea civilă având ca obiect partaj, formulată de reclamantul-pârât B. T., în contradictoriu cu pârâta-reclamantă C. E.; a admis,e în parte, cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă C. E. în contradictoriu cu reclamantul-pârât B. T.; a constatat deschisă succesiunea defunctului H. I., decedat la data de 17.04.1957, cu ultimul domiciliu în .; a constatat deschisă succesiunea defunctei B. R., decedată la data de 28.06.2007, cu ultimul domiciliu în .; a constatat că au calitatea de moștenitori legali după defunctul H. I., decedat la data de 17.04.1957: soția supraviețuitoare postdecedată, B. R., cu o cotă de 1/4 din masa succesorală și pârâta-reclamantă C. E., în calitate de fiică, cu o cotă de 3/4 din masa succesorală: a respins cererea formulată de pârâta-reclamantă C. E. privind stabilirea masei succesorale și efectuarea partajului după defunctul H. I., decedat la data de 17.04.1957, ca neîntemeiată; a respins cererea formulată de pârâta-reclamantă C. E. privind anularea certificatului de moștenitor nr.80/07.07.2007 emis de Biroul Notarului Public A. I., ca neîntemeiată; a constatat că masa succesorală rămasă după defuncta B. R. se compune din cota de 1/2 din următoarele bunuri imobile:

- casă de locuit în valoare de 28.500 lei, cu anexe gospodărești în valoare de_ lei, respectiv bucătărie de vară în valoare de 3000 lei, șură în valoare de 3300 lei, grajd în valoare de 4800 lei, adăpost lemne în valoare de 990 lei, fântână în valoare de_ lei, împrejmuire în valoare de 410 lei, situate în . Moara, județul Suceava;

- suprafața de teren de_ mp menționată în titlul de proprietate nr.1989/19.03.2010 și suprafața de teren de 8056 mp menționată în titlul de proprietate nr.1904/04.06.2008, în valoare totală de_ lei, situate pe raza localității Vornicenii M., ., astfel:

-1000 mp teren curți construcții situat în intravilan în valoare de 800 lei, învecinat la nord cu drum comunal, la est cu B. T., la est cu B. T., la vest cu C. N.;

-7000 mp teren arabil situat în intravilan în valoare de 4200 lei, învecinat la nord cu B. T., la est cu P. T. și B. T., la sud cu pârâu, la vest cu C. N.;

- 5800 mp teren arabil situat în extravilan în locul numit “Dealu Velniței” în valoare de 1510 lei, având următoarele vecinătăți: la nord A. I., la est pârâu, la sud C. V., la vest drum;

- 2500 mp teren arabil situat în extravilan în locul numit “C.”, în valoare de 2000 lei, învecinat la nord cu C. M., la est cu drum exploatare, la sud cu C. V., la vest cu drum județean;

- 3400 mp teren arabil situat în locul numit “Ș.”, în valoare de 1020 lei, învecinat la nord cu drum exploatare, la est cu M. A., la sud cu pârâu, la vest cu S. V.;

- 5800 mp teren situat în locul numit “V. . 3480 lei, învecinat la nord cu pârâu, la est cu . cu C. S., la vest cu statul român, menționat în titlul de proprietate nr.1904/04.06.2008;

- 2256 mp teren arabil situat în locul numit “V. . 1354 lei, învecinat la nord cu drum comunal, la est cu C. A., la sud cu R. T., la vest cu B. T., menționat în titlul de proprietate nr.1904/04.06.2008 și

bunuri mobile : 1 cuvertură lână în valoare de 25 lei, 2 plapume vechi în valoare de 120 lei, 3 perne vechi în valoare de 90 lei, 1 pilotă pene în valoare de 20 lei, 10 icoane mari în valoare de 900 lei, 20 de baticuri în valoare de 250 lei, aparat radio cu picap, aparat radio mic, veselă (pct.13, fila 156 dosar inițial) în valoare de 120 lei, 2 oale fontă în valoare de 40 lei, 1 oală de 30 l în valoare de 20 lei, cazan mare de fontă în valoare de 45 lei, 1 fructieră în valoare de 35 lei, 1 covată mare în valoare de 35 lei, 2 butoaie murături de 100 l în valoare de 20 lei, unelte agricole (pct.23, fila 156 dosar inițial) în valoare de 100 lei, 1 și școrniță în valoare de 100 lei, contravaloarea unei vaci și a unei vițici - 1100 lei, contravaloarea calului – 700 lei, toate însumând 3720 lei;

A constatat că valoarea totală a masei partajabile este de 1/2 din 69.084 lei, și anume 34.542 lei.

A constatat că cealaltă cotă de 1/2 din bunurile imobile și mobile anterior arătate aparține reclamantului-pârât P. M., soțul supraviețuitor al defunctei B. R.; a constatat că au calitatea de moștenitori legali după defuncta B. R.: reclamantul-pârât B. T. cu o cotă de 1/4 din masa succesorală și pârâta-reclamantă C. E. cu o cotă de 3/4 din masa succesorală; a constatat că prin raportare la bunurile supuse partajului reclamantul- pârât are o cotă totală de 5/8 (1/2 în calitate de soț coproprietar devălmaș și 1/4 din 1/2 în calitate de soț supraviețuitor-moștenitor legal) iar pârâta-reclamantă o cotă de 3/8 (3/4 din 1/2, în calitate de descendent – moștenitor legal); a constatat că valoarea aferentă cotelor astfel determinate este de 43.177, 5 lei pentru reclamantul-pârât și de 25.906,5 lei pentru pârâta-reclamantă; a dispuse ieșirea părților din starea de indiviziune; a atribuit reclamantului-pârât B. T. în deplină proprietate și posesie următoarele bunuri:

- casa de locuit situată în satul Vornicenii M., ., în valoare de 28.500 lei, adăpost lemne în valoare de 990 lei, fântână în valoare de 10.000 lei, împrejmuire în valoare de 410 lei;

- suprafața de 1.000 mp teren curți construcții situat în intravilan menționată în titlul de proprietate nr.1989/19.03.2010, în valoare de 800 lei, învecinat la nord cu drum comunal, la est cu B. T., la est cu B. T., la vest cu C. N.;

- suprafața de 2.256 mp teren arabil situat în locul numit “V. . 1354 lei, învecinat la nord cu drum comunal, la est cu C. A., la sud cu R. T., la vest cu B. T., menționat în titlul de proprietate nr.1904/04.06.2008 și suprafața de 334 mp reprezentând parte din suprafața de 7000 mp menționată în titlul de proprietate nr.1989/19.03.2010 (identificată în suplimentul la raportul de expertiză de la filele 218-220 dosar prin hașurare cu galben), în valoare de 200, 4 lei;

- bunurile mobile susmenționate în valoare de 3.720 lei.

Valoarea totală a lotului atribuit reclamantului pârât fiind de 45.974,4 lei.

A atribuit pârâtei reclamante C. E. în deplină proprietate și posesie următoarele bunuri:

- anexe gospodărești, respectiv bucătărie de vară în valoare de 3000 lei, șură în valoare de 3300 lei, grajd în valoare de 4800 lei, situate în . Moara, județul Suceava;

- 6666 mp teren arabil situat în intravilan în valoare de 3999,6 lei, învecinat la nord cu B. T., la est cu P. T. și B. T., la sud cu pârâu, la vest cu C. N., menționat în titlul de proprietate nr. 1989/19.03.2010;

- 2500 mp teren arabil situat în extravilan în locul numit “C.”, în valoare de 2000 lei, învecinat la nord cu C. M., la est cu drum exploatare, la sud cu C. V., la vest cu drum județean;

- 3400 mp teren arabil situat în locul numit “Ș.”, în valoare de 1020 lei, învecinat la nord cu drum exploatare, la est cu M. A., la sud cu pârâu, la vest cu S. V.;

- 5800 mp teren situat în locul numit “V. . 3480 lei, învecinat la nord cu pârâu, la est cu . cu C. S., la vest cu statul român, menționat în titlul de proprietate nr.1904/04.06.2008;

Valoarea totală a lotului atribuit pârâtei-reclamante fiind de 23.109,6 lei.

A obligat părțile să-și predea reciproc bunurile astfel cum le-au fost atribuite; a obligat reclamantul-pârât să plătească pârâtei-reclamante, pentru egalizarea valorică a loturilor, suma de 2.796, 9 lei cu titlu de sultă; a respins cererea pârâtei-reclamante privind pasivul succesoral, ca neîntemeiată și a respins cererile părților privind acordarea cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiate.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

La data de 28.06.2007, numita B. R. a decedat, având ultimul domiciliul în ., astfel cum rezultă din certificatul de depus la fila 4 (dosar inițial).

La data de 17.04.1957, numitul H. I. a decedat, având ultimul domiciliul în ., astfel cum rezultă din certificatul de depus la fila 16 (dosar inițial).

Potrivit art. 651 cod civil 1864, „succesiunile se deschid prin moarte”, temei legal în baza căruia instanța va constata deschisă succesiunea defuncților B. R. și H. I..

Instanța de fond a reținut din actele de stare civilă și restul înscrisurilor de la dosarul cauzei că reclamantul B. T. este soțul supraviețuitor al defunctei B. R. (fiind al doilea soț al acesteia), iar pârâta C. E. (născută H.) este fiica defuncților H. I. și H. R. (devenită B. prin căsătoria cu B. T.) – filele 5,17,18 dosar inițial.

Potrivit condițiilor stabilite în art. 654 și 655 din Codul civil, pentru a putea moșteni, o persoană trebuie să întrunească două condiții: una pozitivă, aceea de a exista la data deschiderii succesiunii, adică de a avea capacitate succesorală și una negativă, respectiv de a nu fi nedemnă. Din ansamblul reglementărilor se mai desprinde o condiție, și anume aceea a existenței vocației la moștenire. Dreptul succesoral român conferă vocație succesorală generală la moștenirea ab intestat rudelor defunctului, respectiv persoanelor care se află într-o legătură de descendență sau ascendență în linie dreaptă sau colaterală cu de cujus.

Transmiterea patrimoniului succesoral sau a bunurilor determinate din patrimoniul succesoral operează de drept din momentul deschiderii succesiunii, fără vreo manifestare de voință din partea succesibilului și chiar fără știrea acestuia. Dar, cu toate că transmiterea patrimoniului succesoral se produce de drept din momentul deschiderii succesiunii, ea nu are însă caracter definitiv și obligatoriu, ci dimpotrivă, nimeni nu este obligat a face acceptarea unei moșteniri ce i se cuvine ( art.686 C.civ.). Prin urmare, succesibilul are un drept de a alege, numit drept de opțiune succesorală, între consolidarea titlului de moștenitor prin acceptarea moștenirii (expresă sau tacită) și desființarea acestui titlu prin renunțarea la succesiune.

Pentru ca soarta juridică a moștenirii să nu rămână multă vreme incertă, dreptul de opțiune trebuie exercitat într-un termen de 6 luni, calculat de la data deschiderii succesiunii, conform art.700 alin.1 C.civ. Dacă succesibilul nu și-a exercitat dreptul de opțiune în termenul prevăzut de art.700 alin 1. C.civ., se stinge dreptul de a accepta moștenirea și, odată cu acest drept se stinge, în puterea legii, cu efect retroactiv și titlul de moștenitor, el devenind străin de moștenire.

În ceea ce privește părțile din prezenta cauza, prima instanță a reținut că nu există neînțelegeri între părți cu privire la acceptarea ori neacceptarea moștenirii după vreunul dintre defuncți, motiv pentru care, reținând caracterul nelitigios al acestei chestiuni, a considerat că părțile au acceptat una sau alta dintre succesiunile deschise.

În consecință, instanța de fond a constatat că au calitatea de moștenitori legali după defunctul H. I., decedat la data de 17.04.1957: soția supraviețuitoare postdecedată, B. R., cu o cotă de 1/4 din masa succesorală și pârâta-reclamantă C. E., în calitate de fiică, cu o cotă de 3/4 din masa succesorală

De asemenea, a constatat că au calitatea de moștenitori legali după defuncta B. R.: reclamantul-pârât B. T. cu o cotă de 1/4 din masa succesorală și pârâta-reclamantă C. E. cu o cotă de 3/4 din masa succesorală.

Astfel cum s-a arătat și în Decizia nr. 1287 din 04.10.2011 prin care a fost casată sentința civilă pronunțată în primul ciclu procesual, cota legală de 1/4 culeasă de B. R. după primul soț a intrat în patrimoniul său și s-a transmis propriilor moștenitori la data deschiderii succesiunii potrivit Legii nr. 319/1944, respectiv reclamantului în calitate de soț supraviețuitor prin retransmitere și pârâtei care vine la moștenirea mamei sale în nume propriu. (fila 23 – dosar inițial)

Potrivit dispozițiilor art. 728 Cod civil 1864, nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune.

Potrivit dispozițiilor art. 673 ind. 2 din Codul de procedură civilă, reclamantul este obligat să arate în cererea de partaj persoanele între care urmează a avea loc împărțeală, titlul pe baza căruia se cere împărțeala, toate bunurile supuse împărțelii, evaluarea lor, locul unde acestea se află, precum și persoana care le deține sau le administrează.

Pârâta-reclamantă C. E. a solicitat stabilirea masei succesorale și efectuarea partajului după defunctul H. I., decedat la data de 17.04.1957.

Inițial, aceasta a precizat că din masa succesorală după defunctul H. I. ar face parte bunuri imobile construcții reprezentate de casă și anexe gospodărești situate în . bunuri imobile terenuri reprezentate de suprafața de 2,63 ha dispusă în mai multe trupuri. (fila 14 – dosar inițial)

Ulterior, aceasta a precizat că părinții săi ar fi figurat cu casă și anexe situate pe 0,52 ha „G. – V. . ha teren conform Registrului Agricol (fila 30 – dosar inițial). Aceeași masă de partajat este indicată de pârâta-reclamantă și în precizările depuse la dosar la data de 21.03.2014 (filele 13-15 din prezentul dosar).

Față de principiul disponibilității, instanța de fond a reținut că are obligația de a analiza și a se pronunța, referitor la masa de partajat, doar cu privire la bunurile indicate de către pârâta-reclamantă.

Cu privire la acest aspect, instanța a reținut că este neîntemeiat capătul de cerere având ca obiect partajul acestor bunuri, în considerarea faptului că pârâta-reclamantă nu a făcut dovada existenței unei stări de indiviziune cu privire la acestea. Or, existența stării de indiviziune este o condițe sine qua non a partajului. Mai exact, pârâta-reclamantă nu a făcut dovada faptului că aceste bunuri fac parte din masa de partajat după H. I..

Astfel, analizând copiile registrelor agricole din perioada 1956-1958 și 1959-1962 ( fila 52 și fila 53 – dosar inițial), indiferente de terenul avut în proprietate de soții H. I. și H. R., cert este că în 1962 B. T. (reclamantul, cu care H. R. s-a căsătorit după moartea lui H. I.) apare ca titular/cap de familie al registrului agricol în care este consemnată suprafața de 1,98 ha predată la CAP.

De asemenea, esențial este că după adoptarea Legii nr.18/1991, a fost eliberat titlul de proprietate nr.150/18.08.1993 ( fila 6 –dosar inițial) pentru suprafața totală de 1,97 ha teren situată pe raza satului Vornicenii M., ., doar pe numele reclamantului B. T.. Ulterior, s-a eliberat titlul de proprietate nr.1989/19.03.2010 ( fila 207 – dosar inițial) pentru aceeași suprafață de teren, în care alături de reclamantul B. T. figurează și defuncta B. R..

Or, instanța nu a putut avea în vedere evidențele agricole din perioada anterioară cooperativizării, potrivit cărora soții H. I. și R. ar fi avut în proprietate comună o suprafațață de 1,95 ha, pentru a reține o situație contrară aceleia ce rezultă dintr-un titlu de proprietate emis cu privire la această suprafață pe numele soților B. T. și R.. În condițiile în care titlul de proprietate a fost emis pe numele acestora, nu în calitate de moștenitori ai lui H. I., ci, în nume propriu și acesta nu a fost desființat, instanța neputând reține decât că suprafața cu privire la care pârâta-reclamantă a susținut că ar fi în masa succesorală după H. I., nu se regăsește în aceasta.

În ceea ce privește bunurile imobile construcții, prima instanță a reținut următoarele:

La data de 05.02.1961 reclamantul B. T. s-a căsătorit cu B. R. ( fostă H.) – ceretificat de căsătorie – fila 41 dosar inițial.

În baza autorizației de executare lucrări din 08.09.1962 și a autorizației nr.20/23.04.1973 (fila 19-20 dosar fond), cei doi soți au edificat o casă de locuit și anexe gospodărești. În acest sens este și suplimentul raportului de expertiză specialitatea construcții întocmit în primul ciclu procesual de expert C. C. care stabilește că bucătăria de vară a fost construită în anul 1962, împreună cu celelalte anexe gospodărești (șură cu aplecătoare, grajd și adăpost de lemne) iar casa de locuit a fost edificată în anul 1973, în timp ce fântâna în anul 1966.

Astfel, deși pârâta-reclamantă a pretins prin cererea reconvențională că toate construcțiile au fost edificate de părinții ei, H. I. și H. R., instanța având în vedere constatările expertului constructor (necontestate de părți), dar și mențiunile din registrul agricol din perioada 1959-1962 potrivit cărora casa de locuit, grajdul și șura existente la data decesului primului soț al Reghinei B., datau din anul 1919, nu a putut reține decât că imobilele construcții au fost, de fapt, proprietatea comună a soților B. T. și B. R..

În consecință, față de aceste aspecte, prima instanță a apreciat că nu s-a făcut dovada existenței unei stări de indiviziune cu privire la bunurile a căror partajare se solicită, motiv pentru care, instanța va respinge cererea formulată de pârâta-reclamantă C. E. privind stabilirea masei succesorale și efectuarea partajului după defunctul H. I., decedat la data de 17.04.1957, ca neîntemeiată.

În ceea ce privește situația patrimoniului defunctei B. R., prima instanță a reținut că se impune soluționarea cu prioritate a capătului de cerere privind anularea certificatului de moștenitor nr.80/07.07.2007 emis de Biroul Notarului Public A. I..

Cu privire la acest capăt de cerere, prin precizările depuse la 19.09.2008, pârâta-reclamantă a arătat că ar fi incidentă nulitatea certificatului de moștenitor pentru că s-ar impune cuprinderea exactă a defuncților, a masei succesorale și moștenitorilor.

La termenul de judecată din 21.02.2014, instanța de fond a pus în vedere pârâtei să precizeze motivul de fapt și temeiul juridic pentru care s-a solicitat anularea certificatului de moștenitor. Prin precizările depuse la data de 21.03.2014, pârâta a arătat că certificatul de moștenitor ar fi lovit de nulitate absolută în considerarea faptului că acesta ar fi fost emis doar după Beratiu R., nu și după H. I. și a faptului că averea succesorală după H. I. a fost trecută în certificatul de moștenitor, deși succesiunea după acesta nici nu a fost deschisă (filele 11-12 ds.fd.).

Potrivit art. 88 din legea nr. 36/1995 (în forma anterioară republicării sale), „cei care se consideră vătămați în drepturile lor prin emiterea certificatului de moștenitor pot cere instanței judecătorești anularea acestuia și stabilirea drepturilor lor, conform legii. Până la anularea sa prin hotărâre judecătorească, certificatul de moștenitor face dovada deplină în privința calității de moștenitor și a cotei sau bunurilor care se cuvin fiecărui moștenitor în parte.”

În privința anulării unui certificat de moștenitor, se deosebește după cum partea care invocă nulitatea a participat la procedura succesorală notarială și a consimțit la eliberarea lui sau are calitate de terță persoană care nu și-a dat acordul la emiterea certificatului de moștenitor.

În cauza dedusă judecății, pârâta C. E. a participat la procedura succesorală notarială, aspect ce rezultă din chiar mențiunile certificatului de moștenitor (fila 5 – dosar inițial). În acest caz, certificatul de moștenitor are valoarea unei convenții, iar anularea lui poate fi cerută numai pentru vicii de consimțământ sau incapacitate ori pentru cauze de nulitate absolută, potrivit dreptului comun.

Or, motivele invocate de pârâta-reclamantă nu afectează valabilitatea certificatului de moștenitor. Certificatul de moștenitor emis nu reprezintă un pact asupra unei moșteniri nedeschise, de vreme ce acesta a fost emis pentru defuncta B. R., și nu pentru H. I.. În ceea ce privește bunurile menționate în acesta, instanța de fond a reluat argumentele anterioare ce au impus concluzia conform căreia bunurile cu privire la care pârâta solicită completarea masei succesorale după H. I., nu fac parte din masa succesorală a acestuia. Instanța nu poate completa certificatul de moștenitor prin includerea a încă unui defunct, în condițiile în care dispozițiile legale referitoare la procedura succesorală notarială nu permit emiterea aceluiași certificat de moștenitor pentru doi defuncți și nici includerea în masa succesorală a unui defunct a unor bunuri ce nu fac parte din patrimoniul acestuia.

În consecință, instanța de fond a reținut că, în cauză, nu este incident nici un caz de nulitate absolută, motiv pentru care a respins cererea formulată de pârâta-reclamantă C. E. privind anularea certificatului de moștenitor nr.80/07.07.2007 emis de Biroul Notarului Public A. I., ca neîntemeiată.

În ceea ce privește cererea de ieșire din indiviziune după defuncta B. R., instanța de fond a constatat că masa succesorală rămasă după defuncta B. R. se compune din cota de 1/2 din următoarele bunuri imobile:

- casă de locuit în valoare de 28.500 lei, cu anexe gospodărești în valoare de_ lei, respectiv bucătărie de vară în valoare de 3000 lei, șură în valoare de 3300 lei, grajd în valoare de 4800 lei, adăpost lemne în valoare de 990 lei, fântână în valoare de_ lei, împrejmuire în valoare de 410 lei, situate în . Moara, județul Suceava (conform certificatului de moștenitor nr. 80 din 07.08.2007 – fila 5 –dosar inițial);

- suprafața de teren de_ mp (menționată în titlul de proprietate nr.1989/19.03.2010) și suprafața de teren de 8056 mp (menționată în titlul de proprietate nr.1904/04.06.2008). Instanța are în vedere înscrisurile de la fila 191-193 dosar inițial, însă din suprafața de 8.400 mp indicată în titlul de proprietate se exclude suprafața de 344 mp care, conform suplimentului la raportul de expertiză, întocmit în primul ciclu procesual, se suprapune în parte peste suprafața reconstituită prin titlul de proprietate nr. 1989/19.03.2010.

Valoare totală a suprafețelor de teren fiind de_ lei, acestea fiind situate pe raza localității Vornicenii M., ., astfel:

-1000 mp teren curți construcții situat în intravilan în valoare de 800 lei, învecinat la nord cu drum comunal, la est cu B. T., la est cu B. T., la vest cu C. N.;

-7000 mp teren arabil situat în intravilan în valoare de 4200 lei, învecinat la nord cu B. T., la est cu P. T. și B. T., la sud cu pârâu, la vest cu C. N.;

- 2500 mp teren arabil situat în extravilan în locul numit “C.”, în valoare de 2000 lei, învecinat la nord cu C. M., la est cu drum exploatare, la sud cu C. V., la vest cu drum județean;

- 3400 mp teren arabil situat în locul numit “Ș.”, în valoare de 1020 lei, învecinat la nord cu drum exploatare, la est cu M. A., la sud cu pârâu, la vest cu S. V.;

- 5800 mp teren situat în locul numit “V. . 3480 lei, învecinat la nord cu pârâu, la est cu . cu C. S., la vest cu statul român, menționat în titlul de proprietate nr.1904/04.06.2008;

Instanța de fond a reținut ca făcând parte din masa succesorală, următoarele bunuri mobile : 1 cuvertură lână în valoare de 25 lei, 2 plapume vechi în valoare de 120 lei, 3 perne vechi în valoare de 90 lei, 1 pilotă pene în valoare de 20 lei, 10 icoane mari în valoare de 900 lei, 20 de baticuri în valoare de 250 lei, aparat radio cu picap, aparat radio mic, veselă (pct.13, fila 156 dosar inițial) în valoare de 120 lei, 2 oale fontă în valoare de 40 lei, 1 oală de 30 l în valoare de 20 lei, cazan mare de fontă în valoare de 45 lei, 1 fructieră în valoare de 35 lei, 1 covată mare în valoare de 35 lei, 2 butoaie murături de 100 l în valoare de 20 lei, unelte agricole (pct.23, fila 156 dosar inițial) în valoare de 100 lei, 1 și școrniță în valoare de 100 lei, contravaloarea unei vaci și a unei vițici - 1100 lei, contravaloarea calului – 700 lei, toate însumând 3720 lei.

Instanța de fond a constatat că valoarea totală a masei partajabile este de 1/2 din 69.084 lei, și anume 34.542 lei.

Instanța de fond a mai constatat că cealaltă cotă de 1/2 din bunurile imobile și mobile anterior arătate aparține reclamantului-pârât B. T., soțul supraviețuitor al defunctei B. R..

Potrivit dispozițiilor art. 673⁵ Cod procedură civilă, dacă părțile nu se învoiesc, instanța va stabili bunurile supuse împărțelii, calitatea de coproprietar, cota-parte ce se cuvine fiecăruia și creanțele născute din starea de proprietate comună pe care coproprietarii le au unii față de alții. Dacă se împarte o moștenire, instanța va mai stabili datoriile transmise prin moștenire, datoriile și creanțele comoștenitorilor față de defunct, precum și sarcinile moștenirii. Instanța va face împărțeala în natură. (…) ea procedează la formarea loturilor și la atribuirea lor. În cazul în care loturile nu sunt egale în valoare, ele se întregesc printr-o sumă de bani.

Potrivit dispozițiile art. 673⁹ Cod procedură civilă, la formarea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama, după caz, și de acordul părților, mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăreia ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea.

Dispozițiile acestui text de lege trebuie corelate și cu dispozițiile art. 741 Cod civil 1864, care prevede că la formarea și compunerea loturilor trebuie să se dea fiecărei părți, pe cât se poate, aceeași cantitate de mobile, imobile, de drepturi de creanțe, de aceeași natură și valoare, evitându-se pe cât se poate, îmbucătățirea peste măsură a imobilelor.

Constatând că au calitatea de moștenitori legali, după defuncta B. R., reclamantul-pârât B. T. cu o cotă de 1/4 din masa succesorală și pârâta-reclamantă C. E. cu o cotă de 3/4 din masa succesorală, instanța de fond a reținut că prin raportare la bunurile supuse partajului reclamantul-pârât are o cotă totală de 5/8 (1/2 în calitate de soț coproprietar devălmaș și 1/4 din 1/2 în calitate de soț supraviețuitor-moștenitor legal) iar pârâta-reclamantă o cotă de 3/8 (3/4 din 1/2, în calitate de descendent – moștenitor legal).

Prin raportare la valoarea bunurilor ce formează masa succesorală, instanța de fond a constatat că valoarea aferentă cotelor astfel determinate este de 43.177, 5 lei pentru reclamantul-pârât și de 25.906,5 lei pentru pârâta-reclamantă.

În considerarea dispozițiilor art. 728 Cod civil 1864, în sensul că nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune, instanța de fond a dispus sistarea stării de indiviziune a părților și a atribui reclamantului-pârât B. T. în deplină proprietate și posesie următoarele bunuri:

- casa de locuit situată în satul Vornicenii M., ., în valoare de 28.500 lei, adăpost lemne în valoare de 990 lei, fântână în valoare de 10.000 lei, împrejmuire în valoare de 410 lei;

- bunurile mobile susmenționate în valoare de 3.720 lei.

Valoarea totală a lotului atribuit reclamantului pârât fiind de 45.974,4 lei.

De asemenea, instanța a atribuit pârâtei-reclamante C. E. în deplină proprietate și posesie următoarele bunuri:

- anexe gospodărești, respectiv bucătărie de vară în valoare de 3000 lei, șură în valoare de 3300 lei, grajd în valoare de 4800 lei, situate în . Moara, județul Suceava;

- 2500 mp teren arabil situat în extravilan în locul numit “C.”, în valoare de 2000 lei, învecinat la nord cu C. M., la est cu drum exploatare, la sud cu C. V., la vest cu drum județean;

- 3400 mp teren arabil situat în locul numit “Ș.”, în valoare de 1020 lei, învecinat la nord cu drum exploatare, la est cu M. A., la sud cu pârâu, la vest cu S. V.;

- 5800 mp teren situat în locul numit “V. . 3480 lei, învecinat la nord cu pârâu, la est cu . cu C. S., la vest cu statul român, menționat în titlul de proprietate nr.1904/04.06.2008;

Valoarea totală a lotului atribuit pârâtei-reclamante fiind de 23.109,6 lei.

Prima instanță a obligat părțile să-și predea reciproc bunurile astfel cum le-au fost atribuite, iar pentru egalizarea loturilor va obliga reclamantul-pârât să plătească pârâtei-reclamante, suma de 2.796, 9 lei cu titlu de sultă.

Instanța de fond a respins cererea pârâtei-reclamante privind pasivul succesoral în considerarea faptului că eventualele cheltuieli de spitalizare pe care aceasta le-a invocat, nu sunt subsumate pasivului succesoral și a faptului că eventualele cheltuieli de înmormântare suportate din patrimoniul propriu, nu au fost probate de către pârâta-reclamantă.

Instanța de fond a respins cererile părților referitoare la cheltuielile de judecată în considerarea faptului că nu au fost depuse la dosarul cauzei înscrisuri din care să rezulte suportarea unor astfel de cheltuieli ori cuantumul acestora.

Împotriva sentinței mai sus-menționate, a declarat recurs pârâta C. E., criticând-o pentru nelelgalitate și netemeinicie.

În motivare, pârâta recurentă a arătat că nu s-a respectat dispoziția de casare, considerându-se că se judecă partajul succesoral fără a se face trimitere la problemele de drept obligatorii, tranzacția fiind evitată, ajungându-se la situația de a se constata că are dreptul după H. I., dar nu-l are.

De asemenea, în lotul său au fost atribuite aceleași terenuri care au făcut obiect al vânzării de către B. T. și care trebuiau incluse în lotul acestuia.

Nu s-a observat că la data căsătoriei era minoră, că numitul B. venea din altă comună și nu putea avea acolo casă, autorizația fiind de pe satul de unde a locuit ca și cele două terenuri de pe titlul acestuia de proprietate.

Prin hotărârea recurată ea nu primește nimic după tatăl său, totul împărțindu-se cu tatăl vitreg care nu este moștenitorul lui I..

Recursul lui B. T. nu putea fi primit având în vedere că nu a acționat după prima casare nefiind în termen să invoce aspectul tranzacției în recurs.

Ca atare, hotărârea a doua de casare este parțială și nu totală, privea doar tranzacția care nu putea fi anulată, instanța trebuind să verifice dacă a fost dată în condițiile legii, iar eroarea susținută de B. nu putea fi invocată oricând.

În completarea motivelor de recurs (fila 5), s-a reiterat problema casării în parte și nu totale a sentinței nr.943/2013 cu menținerea stabilirii masei succesorale, a moștenitorilor, a cotelor și a anulării certificatului de moștenitor așa cum a fost dispusă prin Decizia nr. 1287/2011.

Prin prezenta sentință recurată, s-a dispus în fond și asupra celor statuate prin decizia de casare ceea ce nu era posibil față de limitarea impusă.

Tranzacția nu s-a discutat și nici nu s-a motivat în condițiile în care casarea parțială privea tranzacția sub aspect procedural și nu material, aceasta fiind recunoscută de instanțe în ciclurile procesuale parcurse, fiind de altfel semnată de părți.

Prin întrecerea limitelor casării și rejudecarea întregului dosar nu s-a asigurat un proces echitabil și o judecată imparțială, încălcându-se drepturile părților și dispozițiile imperative ale legii.

Motivarea instanței de fond nu respectă situația de fapt rezultată din probe și constatată de sentința anterioară.

A depus la dosar înscrisuri (fila 10-19).

Deși legal citat, reclamantul intimat B. T. nu a depus la dosar întâmpinare și nu s-a prezentat în fața instanței pentru a-și exprima poziția față de recursul formulat de pârâtă.

Analizând criticile invocate și care se pot circumscrie motivului de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art.304 pct. 9 raportat la art.312 C., tribunalul constată următoarele:

Astfel, prin Decizia de casare nr.2158/08.10.2013 dată de Tribunalul Suceava s-a reținut că instanța de fond a încălcat principiul contradictorialității, omițând să pună în discuția părților posibilitatea soluționării parțiale a litigiului prin tranzacția depusă în primul ciclu procesual – acordând cuvântul la termenul din 06.02.2013, doar cu privire la fondul cauzei, iar pe de altă parte, această tranzacție era supusă unei condiții suspensive, constând în încheierea ulterioară a unui contract de întreținere, ceea ce era inadmisibil în materie de tranzacție, deoarece acest act procesual de dispoziție presupune tranșarea definitivă și necondiționată a litigiului dintre părți.

S-a mai reținut că prezenta cauză a fost soluționată parțial luându-se act de tranzacția părților, fără a fi însă întrunite condițiile legale pentru incidența acestui act de dispoziție ceea ce echivalează cu necercetarea în parte a fondului cauzei.

Față de considerentele deciziei de casare raportat și la soluția dată de instanța de fond în cel de al doilea ciclu procesual, prin admiterea în parte a acțiunii principale și reconvenționale urmare a reținerii tranzacției dintre părți, în cauză nu se poate reține că s-a avut în vedere o casare parțială ci totală, astfel încât în mod corect prin prezenta hotărârea recurată instanța a procedat la rejudecarea pretențiilor părților.

Este real faptul că instanța de control judiciar nu a făcut nici o referire la celelalte capete de cerere deduse judecății, ceea ce ar duce la ideea că s-ar fi menținut, însă având în vedere că partajul judiciar s-a pronunțat urmare a tranzacției (despre s-a reținut că nu întrunea condițiile legale pentru a se lua act de aceasta), în mod corect instanța de fond a reanalizat pretențiile părților mai ales în condițiile în care pârâta a formulat precizări și cerere reconvențională, fiind necesar a se stabili masa de partajat moștenitorii și cotele precum și atribuirea bunurilor din masa succesorală.

Ca atare, susținerile referitoare la menținerea unor dispoziții din sentința pronunțată în cel de al doilea ciclu procesual nu poate fi reținută, mai mult hotărârea instanței de fond este legală sub aspectul admiterii în parte a cererii principale și reconvenționale, atât masa succesorală, moștenitorii cât și cotele aferente fiind corect stabilite ca și formarea de loturi, dispozițiile art.673 ind.9 C. respectiv art.728 și 741 CC fiind în mod corect aplicate.

Față de toate acestea, tribunalul în temeiul prevederilor art. 312 C., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE ,

ÎN NUMELE LEGII ,

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta C. E. - domiciliată în Suceava, ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 5259/07.11.2014 a Judecătoriei Suceava (dosar nr._ ), intimat fiind reclamantul B. T. - domiciliat în com. Moara, .. Suceava.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din data de 02.06.2015.

Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,

M. C. T. M. D. D. I. C. D.

pt.jud.aflat în C.O.,

semnează președintele

instanței,

RED. D.D.

JUD. A. COSOVĂȚ

TEHNORED. I.C.D. 2 EX. - 01.07.2015

← Rezoluţiune contract. Decizia nr. 805/2015. Tribunalul SUCEAVA		Legea 10/2001. Sentința nr. 1034/2015. Tribunalul SUCEAVA →

Partaj judiciar. Decizia nr. 348/2015. Tribunalul SUCEAVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Partaj judiciar. Decizia nr. 348/2015. Tribunalul SUCEAVA