Constatare nulitate act juridic. Hotărâre din 19-06-2015, Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 19-06-2015 în dosarul nr. 1643/314/2013
Dosar nr._ - constatare nulitate act juridic -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL S.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 890
Ședința publică din data de 19 iunie 2015
Președinte - G. P. V.
Judecător - I. G.
Grefier - P. T.
Pe rol, judecarea apelului formulat de reclamantul C. D. C., împotriva sentinței civile nr.5345 din 12 noiembrie 2014 a Judecătoriei S. (dosar nr._ ), intimați fiind pârâții P. T., P. A. P., P. A. N., P. I. R., M. S. - prin primar și S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice București.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat C. M. pentru reclamantul apelant, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
Avocat C. M. pentru reclamantul apelant, a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 2407 lei cu chitanța . Nr._ din 19 iunie 2015, a arătat că suprafața de 581 m.p. a fost intabulată pe P. C. și P. T. D., iar diferența de 1937 m.p. care face parte din parcelele 7/4 și 7/5 din CF nr.3662 a . a trecut în proprietatea Statului R. și a arătat că nu mai are alte cereri de formulat.
Instanța avînd în vedere că în cauză nu mai sunt invocate alte excepții, formulate alte cereri și de administrat alte probe, declară cercetarea judecătorească încheiată și acordă cuvântul la dezbateri pe fondul apelului.
Avocat C. M. pentru reclamantul apelant, a cerut,în principal, admiterea apelului, anularea hotărârii și înlăturarea excepțiilor reținute de instanța de fond, în sensul că reclamantul are calitate procesuală activă în prezenta cauză, fiind unicul moștenitor după mama sa. În subsidiar, a cerut admiterea apelului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, cu cheltuieli de judecată.
După susținerea apelului de către avocat C. M. se prezintă în instanță avocat C. R. pentru pîrîta intimată P. T..
Instanța pune în vedere apărătorului pîrîtei intimate să depună la dosar împuternicire avocațială.
Avocat C. R. pentru pîrîta intimată P. T., arată că nu are împuternicire avocațială pentru a o depune la dosar.
Declarînd dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei S. la data de 14.02.2013 sub nr._, reclamantul C. D. C. în contradictoriu cu pârâții P. T. D., P. A. P., P. A. N., P. I. R., M. S. - prin primar I. L. și S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 5893 din 13.12.1982 de notariatul de Stat Județean S. încheiat între C. A. în calitate de vânzător și P. C. și P. T. D. în calitate de cumpărători, în sensul de a consemna că terenul aferent construcțiilor în suprafață de 581 m.p. se identifică cu .. 10 în suprafață de 150 m.p., ./4 în suprafață de 321 m.p. și ./5 în suprafață de 110 m.p., toate din C.F. nr. 3662 a comunei cadastrale S. trece în proprietatea statului în baza Legii nr. 58/1974, conform planului de situație din 26 noiembrie 1982 vizat de OCOT S.; să se constate că terenul în suprafață de 1937 m.p. identică cu parte din
parcelele nr. 7/4 și 7/5 din C. F. nr. 3662 a comunei cadastrale S. nu a fost înstrăinat prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 5893 din 13.12.1983 de NJS S. cumpărătorilor P. C. și P. T. D., nu a trecut în proprietatea statului român și că a rămas proprietatea lui C. A., cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, s-a arătat că masa succesorală compusă din .. 10 cu o casă din lemn nr. 527, .. 1576 cu casa nr. 1363 și parcelele de grădină nr. 7/1, 7/4 și 7/5 toate aparținând de CF nr. 385 a comunei cad. S., rămasă după defuncții G. I. și G. M. a fost partajată prin actul de partaj voluntar autenficat sub nr. 874/6.12.1962 de fiicele lor C. M. și C. A.. Lui C. A. (bunica reclamantului) i-a revenit .. 10 cu casa nr. 527 împreună cu parcelele nr. 7/4 și 7/5 arătură, formându-se o nouă carte funciară cu nr. 3662 a comunei cad. S.. Suprafața totală a acestor parcele a fost de 2518 m.p. conform planului de situație din 20 mai 1934 care face parte integrantă din actul de partaj voluntar.
S-a mai arătat că prin încheierea din 6 decembrie 1962 s-a admis cererea și s-a dispus ca dreptul de proprietate pe numele C. A. asupra casei și parcelelor menționate de către Notariatul de Stat Regional S.. La data de 15 octombrie 1982 a decedat C. A. iar moștenirea după ea fost acceptată de fiica ei și mama reclamantului C. A., fapt dovedit cu certificatul de moștenitor nr. 1541/15.1 1.1982 emis de NSJ S.. Bunurile enumerate mai sus au fost deținute în permanență până la deces de către C. A., dar după dispariția ei, mama reclamantului C. A. a hotărât să vândă casa și terenul aferent situate în municipiul S., ., înscrise în CF nr. 3662 a comunei cadastrale S. familiei P. C. și P. T. D., încheindu-se contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 5893 din 13 decembrie 1982.
S-a menționat faptul că în contractul de vânzare cumpărare se consemnează expres că „terenul aferent acestor construcții în suprafață de 581 m.p., identic cu .. 10 și parcelele de grădină nr. 7/4 și 7/5 din aceeași carte funciară trece în proprietatea Statului în baza Legii nr. 58/1974”, dar nu s-a precizat dacă la perfectarea vânzării a existat un plan de situație, un extras de carte funciară și nici mărimea fiecărei parcele.
S-a arătat că din suprafața totală de 2518 m.p. proprietatea lui C. A. devenită proprietatea lui C. A. prin moștenire, s-a înstrăinat doar suprafața de 581 m.p. compusă din . întregime, 321 m.p. din . și 110 m.p. din ., fapt ce rezultă din planul de situație întocmit la data de 26 noiembrie 1982 și vizat de OCOT S.. Conform Legii nr. 58/1974 era interzisă înstrăinarea terenurilor prin acte între vii fiind admisă doar transmiterea proprietății acestora prin moștenire, fiind posibil să se vândă însă construcțiile, iar terenul aferent acestora să treacă în proprietatea statului fără plată, cumpărătorul dobândind doar un drept de folosință pe durata existenței lor.
S-a subliniat faptul că acest lucru s-a întâmplat și cu familia P. (cumpărătorii) care au de dreptul de folosință pentru suprafața de 581 m.p., deși în încheierea de intabulare s-a menționat doar 100 m.p. și prin urmare contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5893/13.12.1982 de NSJ S. este lovit de nulitate absolută parțială întrucât voința vânzătorului a fost de a înstrăina doar suprafața de 581 m.p. teren și nu toată suprafața proprietatea sa de 2518 m.p. cu care era intabulată.
S-a arătat că s-a vândut .. 10 în întregime și parte din suprafețele parcelelor nr. 7/4 și 7/5. În această situație diferența de 1937 m.p. a rămas proprietatea lui C. A., dar din cauza menționării eronate a parcelelor nr. 7/4 și 7/5 în contractul de vânzare-cumpărare, respectiv în mărime totală și nu parțială, M. S. dar și ceilalți pârâți refuză să recunoască că acest teren a fost proprietatea mamei reclamantului și în prezent a reclamantului.
Dovada calității de moștenitor și implicit a calității procesuale active a reclamantului îl reprezintă certificatul de calitate de moștenitor nr. 99/30.05.2008 eliberat de BNP P. A. din S.. S-a precizat că a decedat și cumpărătorul P. C. motiv pentru care au fost chemați în judecată moștenitorii săi, respectiv soția supraviețuitoare și copiii acestuia.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 277 Cod procedură civilă și prin precizările depuse pentru termenul din 17.04.2013 s-a arătat că acțiunea se întemeiază pe prevederile art. 1246, art. 1247, art. 1255 din Noul Cod Civil.
În dovedire, reclamantul a depus la dosar înscrisuri (filele 5-14 dosar).
În cauză s-a stabilit taxă judiciară de timbru în cuantum de 4812,98 lei aferentă cererii de chemare în judecată, care, dat fiind faptul că a fost respinsă cererea de ajutor public judiciar formulată de reclamant, a fost achitată conform chitanței ALBUM nr._ din data de 26.03.2014 (fila 118 dosar).
P.-pârâta P. T.-D. a formulat întâmpinare (filele 28-34 dosar) prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, pârâta a arătat că reclamantul a formulat cererea de chemare în judecată, denumită „Acțiune în constatare nulitate absolută parțială a unui act juridic”, prin care a solicitat instanței de judecată să constate nulitatea absolută parțială a unui contract de vânzare-cumpărare în baza căruia, pârâta P. T.-D. împreună cu fostul soț (decedat) P. C., a dobândit de la autoarea reclamantului proprietatea imobilului de la actuala adresă de domiciliu, respectiv municipiul S., ., jud. S..
S-a menționat faptul că reclamantul trebuie să precizeze în concret obiectul acțiunii, la care suprafață de teren se referă, să evalueze bunul în legătură cu care înțelege să învestească instanța prin stabilirea cadrului procesual al cauzei și să timbreze la valoare potrivit dispozițiilor art. 2 alin. 11 din Legea nr. 146/1997 modificată și completată, cererea de față fiind una evaluabilă în bani, în cazul în care reclamantul nu se conformează, solicitând anularea cererii, ca netimbrată.
S-a mai arătat că cererea nu este motivată „în drept”, din textul acesteia deducându-se că motivarea în drept este „Codul Civil și art. 277 Cod procedură civilă" și că, o astfel de „motivare” este eronată, inoperabilă și ineficientă, reclamantul nefăcând nicio precizare la care anume caz de nulitate se referă în concret.
De asemenea, prin întâmpinare s-au invocat următoarele excepții:
- lipsa calității procesuale active a reclamantului, motivat de faptul că acesta nu este parte în cadrul actului a cărui nulitate absolută solicită să se constate, iar împrejurarea că acesta posedă un certificat de calitate de moștenitor nu poate suplini condiția imperativă de a fi parte în cadrul actului autentic respectiv, cu atât mai mult cu cât calitatea invocată este una pur teoretică și nu una efectivă, având în vedere că nici nu a făcut dovada acceptării succesiunii în termenul prevăzut de dispozițiile art. 700 Cod civil;
- lipsa calității procesuale pasive a pârâților P. A.-P., P. I.-R. și P. A.-N., motivat de faptul că aceștia au renunțat la succesiunea de pe urma tatălui lor, în favoarea prim-pârâtei, așa cum rezultă din cuprinsul certificatului de moștenitor anexat la dosar;
- excepția prescripției extinctive de 10 ani, de 20 de ani și de 30 de ani, conform dispozițiilor art. 1890-1899 Cod civil, având în vedere faptul că prim-pârâta a stăpânit terenul de la data cumpărării lui de la autoarea reclamantului, din data de 13 decembrie 1982, imobil ce a fost uzucapat de către prim-pârâtă prin trecerea termenilor legali menționați, putând face dovada unei posesii continue, neîntrerupte, netulburate de nimeni, neviciate, publică și sub nume de proprietar;
- excepția lipsei de interes a reclamantului, având în vedere că acesta solicită a se constata nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare-cumpărare în litigiu, făcând abstracție de faptul că prim-pârâta posedă titlu de proprietate, eliberat la 06.12.1995, pe numele său și al defunctului soț, pentru suprafața de 581 m.p., situată în intravilanul municipiului S., ., caz în care, chiar dacă i-ar fi admisă acțiunea de față, calea aleasă ar rămâne fără nicio eficiență, iar situația sa patrimonială ar rămâne neschimbată;
- excepția inadmisibilității acțiunilor întemeiate pe dispozițiile dreptului comun, având ca obiect imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1950-22 decembrie 1989, introduse după . Legii nr. 10/2001, fiind invocate argumentele care au fost avute în vedere de Înalta Curte de Casație și Justiție la pronunțarea deciziei nr. 33/09.06.2008.
În drept, au fost invocate prevederile art. 115 – 118 Cod procedură civilă și toate dispozițiile legale menționate în cuprinsul întâmpinării.
În temeiul art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În dovedire, s-au depus la dosar, în copie, înscrisuri (filele 35-36).
Pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice a formulat întâmpinare (filele 37-39 dosar) prin care a invocat excepția lipsei calității de reprezentant, întrucât S. R. nu poate fi reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, care stă în proces în litigiile referitoare la bunurile din domeniul public al statului, potrivit art. 3 din legea nr. 213/1998, ci prin intermediul Consiliului Local.
S-a arătat că, având în vedere natura litigiului, reprezentarea Statului R. urmează a se face în cauză prin intermediul Consiliului Local motivat de faptul că așa cum rezultă din cererea de chemare în judecată și din înscrisurile anexate acesteia, suprafața de teren în speță se află situată în intravilanul orașului S., astfel încât sunt incidente dispozițiile art. 36 alin. 1 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 republicată, respectiv: „terenurile aflate în proprietatea statului, situate în intravilanul localităților și care sunt în administrarea primăriilor, la data prezentei legi, trec în proprietatea comunelor, orașelor sau a municipiilor, urmând regimul juridic al terenurilor prevăzute la art. 26.”
Conform art. 26 alin. 1 din același act normativ, s-a menționat că „terenurile situate în intravilanul localităților, rămase la dispoziția autorităților administrației publice locale, de la persoanele care au decedat și/sau nu au moștenitori, trec în proprietatea publică a unităților administrativ-teritoriale și în administrarea consiliilor locale respective.”
Astfel, s-a arătat că regimul juridic al acestor imobile presupune că aceste terenuri au trecut în proprietatea comunei, orașului și municipiului, după caz, și în administrarea consiliilor locale respective.
De asemenea, s-a subliniat că trebuie avute în vedere și următoarele dispoziții legale, respectiv: art. 119, art. 3 alin. 1 și 2, art. 21 alin. 1 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, art. 26 alin. 2 din Legea cadastrului si publicității imobiliare nr. 7/1996 anterior abrogării prin Legea nr. 71/2011.
S-a concluzionat că S. R. nu poate fi reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S. în prezenta cauză, întrucât nu participă nemijlocit, în nume propriu, ca subiect de drepturi și obligații. Luând în considerare faptul că legea stabilește în acest scop un alt organ, dispozițiile art. 3 alin. 1 pct. 81 din H.G. nr. 34/2009 privind organizarea si funcționarea Ministerului Finanțelor Publice, cu modificările și completările ulterioare care prevăd reprezentarea Statului prin Ministerul Finanțelor Publice sunt inaplicabile.
Prin răspunsul la întâmpinare formulat de reclamant la data de 01.10.2013, s-a solicitat să se respingă, ca nefondate, atât apărările cât și excepțiile invocate de prim-pârâtă prin întâmpinare.
S-a arătat că la litera a și b din petitul cererii de chemare în judecată s-au indicat în concret și identificat cadastral parcelele de teren și mărimea acestora, iar acțiunea este clar determinată privind titlul ei și că, prin precizările depuse la termenul din 17 aprilie 2013, reclamantul a indicat valoarea fiecărei parcele. S-a menționat că în aceleași precizări s-a indicat și temeiul de drept al acțiunii, astfel încât excepția invocată rămânând fără obiect.
Cu privire la celelalte excepții invocate, s-a arătat faptul că, calitatea procesuală activă a reclamantului este dovedită prin faptul că este fiul defunctei C. A., decedată la data de 02.03.1984, proprietara terenului în cauză, iar calitatea de moștenitor este dovedită cu certificatul de calitate de moștenitor nr. 99/30.05.2008 eliberat de BNP P. A. din S..
S-a menționat că, în cauză nu s-a formulat cerere reconvențională pentru a se discuta valabilitatea acestui înscris și prescripția dreptului de acceptare a moștenirii, astfel încât orice discuție în acest sens este neavenită.
De asemenea, reclamantul nu a cunoscut că fiicele și fiul defunctului cumpărător P. C. au renunțat la succesiunea după tatăl lor, necunoscând certificatul de moștenitor, de aceea lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive a acestora.
S-a arătat că, în speță nu este dată excepția dobândirii dreptului de proprietate prin prescripție achizitivă de către pârâtă, pentru că, în primul rând, ea împreună cu soțul ei au dobândit dreptul de proprietate, pentru suprafața de 581 m.p. teren, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5893/13.12.1982 de NSJ S., reclamantul necontestându-i acest drept.
S-a subliniat că, deși nu precizează, din măsurătorile făcute prim-pârâta ar deține cca. 1000 m.p. în loc de 581 m.p. și că nefiind formulată cerere reconvențională nu se pot concluzii în acest sens.
S-a precizat că reclamantul nu înțelege să invoce vreo pretenție asupra suprafeței de 581 m.p. în componenta parcelelor indicate la lit. a din acțiune, teren proprietatea pârâtei care are titlu de proprietate și este intabulată cu dreptul de proprietate.
S-a învederat faptul că suprafața întregilor parcele nr.10, nr.7/4 și 7/5, care măsoară în total 2518 m.p. a trecut în proprietatea statului conform Legii nr.58/1974 și nu doar a celei de 581 m.p. cât s-a înstrăinat, acțiunea fiind promovată și în contradictoriu cu pârâta (sau pârâții de la pct.1-4) pentru ca și dânșii să cunoască despre cererea reclamantului și hotărârea care se va da.
S-a mai arătat că acțiunea de față nu poate fi încadrată și judecată decât pe dispozițiile dreptului comun, pentru că terenul în suprafață de 1937 m.p. nu a fost preluat în mod abuziv de S. român în anul 1982, ci dintr-o greșeală de redactate a contractului de vânzare-cumpărare și a întocmirii planului de situație, s-a menționat că ..10 și parcelele de grădină nr. 7/4 și 7/5 înscrise în CF nr.3662 a comunei cadastrale S. trec în proprietatea statului, înțelegându-se că au fost vândute în întregul lor, adică 2518 m.p.
Ca urmare, în speță, nu este dată excepția inadmisibilității acțiunii, pentru că nu este vorba de Legea nr. 10/2001.
Cu privire la calitatea procesuală pasive a pârâților M. S. și S. R., s-a solicitat menținerea acestora în cauză, pentru că potrivit Legii nr.58/1974 terenul de 1937 m.p. a trecut în proprietatea statului și a fost administrat de autoritatea administrativă locală, Consiliul popular al municipiului S., iar, până la administrarea integrală a probatoriului, s-a solicitat unirea acestor excepții cu fondul cauzei.
Prin notele de ședință depuse de prim-pârâtă prin apărător, s-a arătat că petitul notat cu litera a) din acțiunea reclamantului este o cerere în constatare, supusă regulii prevăzute de art. 111 din Codul de procedură civilă, potrivit căreia cererea pentru constatarea existenței sau neexistenței unui drept nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului. Astfel, reclamantul a solicitat în primul petit ca instanța să constate o situație legată de componența suprafeței de 581 m.p., respectiv legată atât de întinderea fiecărei parcele cât și de faptul că în privința parcelelor funciare nr.7/4 și 7/5 din C.F. nr.385 a comunei cadastrale S. este vorba de părți din aceste parcele și nu de parcele în întregul lor, deoarece susține el că cele două parcele în realitate nu sunt numai în s. de 581 m. p., fiind mai mari cu suprafața de 1937 m.p.
De asemenea, s-a arătat că reclamantul nu este în prezent nici succesorul legal al vechiului proprietar și nici proprietarul suprafeței de teren de 1937 m.p. care excede suprafeței de 581 m.p. vândute, prin contractul de vânzare cumpărare nr. 5893/13.12.1982, el neavând de altfel nici titlu de moștenitor și nici titlu de proprietate emis conform Legii nr. 18/1991 republicate. S-a menționat că, în calitate de succesor al vechiului proprietar tabular, reclamantul are la îndemână acțiunea în realizarea dreptului său, respectiv acțiunea în restituirea suprafeței de teren de 1937 m.p. ce excede suprafeței de 581 m.p. vândute, în baza legislației speciale de fond funciar.
Prin urmare, s-a arătat că cererea de constatare a reclamantului este inadmisibilă, conform art. 111 alin. 2 Cod procedură civilă de vreme ce acesta are la îndemână acțiunea în realizarea dreptului, fiind inadmisibilă și pentru motivul nejustificării unui interes legitim și actual. Totodată, s-a subliniat că cererile reclamantului prin care solicită instanței să constate regimul juridic, respectiv aspecte legate de circulația juridică a suprafeței de 1937 m.p., sunt inadmisibile pentru aceleași motive.
Judecătoria S., prin sentința civilă nr.5345 din 12 noiembrie 2014 a admis excepția lipsei calității de reprezentant a Ministerului Finanțelor Publice pentru S. R., invocată de acesta prin întâmpinare, a respins acțiunea formulată de reclamantul C. D. C. în contradictoriu cu S. R. reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului și a respins acțiunea având ca obiect „constatare nulitate act juridic”, ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
La termenul de judecată din data de 29.10.2014, instanța a pus în discuție excepțiile invocate de prim-pârâta P. T.-D. prin întâmpinare, precum și excepția lipsei calității de reprezentant invocată prin întâmpinare de S. R. prin Direcția Generală a Finanțelor Publice și a rămas în pronunțare cu privire la acestea.
Potrivit art. 245 Cod procedură civilă, excepția procesuală este mijlocul prin care, în condițiile legii, partea interesată, procurorul sau instanța invocă, fără să pună în discuție fondul dreptului, neregularități procedurale privitoare la compunerea completului sau constituirea instanței, competența ori lipsuri referitoare la dreptul la acțiune.
Conform art. 248 alin. 1 și 2 Cod procedură civilă, instanța este obligată să se pronunțe mai întâi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe, ori după caz, cercetarea în fond a cauzei, iar în cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepții, instanța va determina ordinea de soluționare în funcție de efectele pe care le produc.
Astfel, întrucât excepția lipsei calității de reprezentant a Ministerului Finanțelor Publice pentru S. R., invocată de pârât prin întâmpinare este o excepție de procedură, instanța, față de dispozițiile legale sus-menționate va analiza cu prioritate această excepție.
Se reține că prin cererea de chemare în judecată, reclamantul C. D. C. a solicitat ca, în contradictoriu cu S. român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, să se constate că terenul în suprafață de 1937 m.p., identic cu parte din parcelele 7/4 și 7/5 din CF nr. 3662 a comunei cadastrale S., situate în municipiul S., ., nu a fost înstrăinat prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5893/13.12.1983 cumpărătorilor P. C. și P. T. D. și nu a trecut în proprietatea statului, ci a rămas în proprietatea autoarei sale, C. A..
Potrivit art. 36 alin. 1 din legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, „terenurile aflate în proprietatea statului, situate în intravilanul localităților și care sunt în administrarea primăriilor, la data prezentei legi, trec în proprietatea comunelor, orașelor sau a municipiilor, urmând regimul juridic al terenurilor prevăzute la art. 26”. La art. 26 alin. 1 din același act normativ se arată că „terenurile situate în intravilanul localităților, rămase la dispoziția autorităților administrației publice locale, de la persoanele care au decedat și/sau nu au moștenitori, trec în proprietatea publică a unităților administrativ-teritoriale și în administrarea consiliilor locale respective”.
În acest context este evident că în cauză este vorba despre un tren care ar putea figura în proprietatea publică a unității administrativ-teritoriale și respectiv, în administrarea Consiliului Local S. și nicidecum în domeniul public al statului, așa cum este definit la art. 3 din legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic ala cesteia.
Cum în cauză calitatea de reprezentant, funcție de natura juridică a terenului în discuție, este Consiliul Local S., instanța va admite excepția lipsei calității de reprezentant a Ministerului Finanțelor Publice pentru S. R. și va respinge acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu S. R. reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice.
Cea de-a doua excepție ce trebuie analizată de instanță în raport de efectele pe care le produce este excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului invocată de pârâta P. T. D. (filele 28-34 dosar).
Astfel, calitatea procesuală activă presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care ar fi titular al dreptului afirmat. Or, în cauză reclamantul C. D. C. nu face dovada că el este titularul dreptului afirmat.
Astfel, reclamantul a susținut că bunica sa maternă C. A. a primit în urma partajului voluntar intervenit între ea și sora sa, la data de 06.12.1962 o suprafață totală de 2518 m.p. teren situat în municipiul S., ., în baza unui plan de situație mult mai vechi, din data de 20.05.1934 (fila 6 dosar), teren cu care bunica sa s-a intabulat.
Totodată, a arătat că după moartea bunicii (15.10.1982), această parcelă a fost moștenită de mama sa C. A., în baza certificatului de moștenitor nr. 1541/15.11.1952 emis de NSJ S..
Reclamantul a conchis că dovada calității sale de moștenitor și totodată a calității active o face cu certificatul de calitate de moștenitor nr. 99/30.05.2008 eliberat de BNP P. A. din S..
Potrivit Legii nr. 36/1995, în forma în vigoare la data emiterii certificatului în discuție, prevedea, la art. 84 că „în cazul în care nu s-a făcut dovada existenței unor bunuri în patrimoniul defunctului ori determinarea acestora necesită operațiuni de durată și moștenitorii solicită să li se stabilească numai calitatea, se poate emite certificat de calitate de moștenitor.”
Or, reclamantul nu a făcut dovada că autoarea sa i-a lăsat ca moștenire suprafața de 1937 m.p., care excede celor 581 m.p. teren din contractul contestat și cu privire la care dorește să se constate că nu a făcut obiectul vânzării din data de 13.12.1983.
Cum reclamantul nu a dovedit că suprafața de teren solicitată a fost moștenită de el în calitate de succesor al mamei sale, instanța apreciază că el nu face dovada calității procesuale active, în cauză neexistând dovada că mama lui a mai avut în patrimoniul ei, acest imobil, anterior decesului.
Pentru cele ce preced, instanța va admite excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului și va respinge acțiunea ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.
Împotriva sentinței civile a declarat apel reclamantul C. D. C. criticînd-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare, a arătat că prin cererea de chemare în judecată care face obiectul acestui dosar a cerut în contradictoriu cu pârâții P. T. D., P. A. P., P. A. N., P. I. R., M. S.-prin primar și S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, ca instanța de judecată să constate nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.5893/13.12.1982 de NSJ S., încheiat între mama sa Cosovanu A. ca vânzător și cumpărătorii P. C. și P. T. D., în sensul să se consemneze că terenul de 581 m.p. vândut se identifică cu p.c. nr.10 de 150 m.p., ./4 în suprafață de 321 m.p. și . 110 m.p., toate făcând parte din CF nr.3662 a corn. cad S..
Totodată a cerut să se constate că diferența de 1937 m.p. care face parte din parcelele nr.7/4 și 7/5 din CF nr.3662 a corn. cad. S., (suprafața vândută de 581 m.p. împreună cu_ m.p. fiind de 2518 m.p.), nu a trecut în proprietatea statului român, rămânând în proprietatea vânzătoarei C. A..
Acțiunea a formulat-o în nume propriu, în calitate de fiu al vânzătoarei C. A., decedată la data de 2 martie 1984 și moștenitor acceptant în baza certificatului de moștenitor nr.99/30.05.2008 eliberat de BNP P. A. din S..
Fără a intra în aprofundarea cauzei, studierea corespunzătoare a obiectului cererii de chemare în judecată, instanța a pronunțat sentința civilă nr.5345 din 12 noiembrie 2014 prin care i-a respins acțiunea pronunțându-se numai pe excepții, fără a intra și în cercetarea fondului.
Critică această hotărâre pe care o consideră și netemeinică și nelegală pentru motivele prezentate mai jos:
1. Pentru darea unei soluții corecte în cazul de față susține că instanța trebuia să unească excepțiile invocate de S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice și pârâta P. T. D. cu fondul cauzei.
Astfel s-ar fi putut stabili dacă terenul de 1937 m.p. a fost preluat de statul român odată cu încheierea contractului de vânzare-cumpărare nr.5893/13.12.1982, când suprafața de 581 m.p. vândută de mama soților P. C. și P. T. D. a devenit proprietatea statului și a fost dat în folosință acestora pe durata existenței construcțiilor.
Dacă avea această informație stabilită printr-o expertiză cadastrală, putea afla dacă terenul de 1937 m.p. a trecut conform prevederilor Legii nr. 18/1991, republicată, în proprietatea municipiului S. și în administrarea Consiliului local S..
Neexistând această dovadă la care se adaugă și lipsa de pasivitate procesuală a Municipiului S., care nu a depus întâmpinare consideră că soluția de admitere a excepției lipsei calității de reprezentant a Ministerului Finanțelor pentru S. R. este greșită.
Practic a fost prematur pronunțată, fără a se administra probe în acest sens.
2.Critică hotărârea apelată și cu privire la faptul că instanța a admis excepția lipsei calității procesuale active a sa, a reclamantului, care a fost invocată de pârâta P. T. D..
Se motivează că a depus la dosar certificatul de calitate de moștenitor nr.99/30.05.2008 eliberat de BNP P. A. din S. după mama sa C. A., dar că nu a făcut dovada că ea i-a lăsat ca moștenire suprafața de 1937 m.p.
Totodată instanța afirmă că „ reclamantul nu a dovedit că suprafața de teren solicitată a fost noștenită de el în calitate de succesor al mamei sale ..." apreciind că „ ...el nu face dovada calității procesuale active
Se mai reține că în cauză nu există „ ...dovada că mama lui a mai avut în patrimoniul ei, acest imobil, anterior decesului".
Susține că toate aceste argumente ale instanței pentru a-și motiva soluția dată sunt greșite, fără a se justifica juridic în cauza de față.
În primul rând el nu a pretins prin acțiune un drept de proprietate sau un drept de moștenire pentru suprafața de 1937 m.p.
La lit. b) din acțiune el a cerut să se constate că acest teren nu a făcut obiectul vânzării, deci nu a trecut în proprietatea statului român și că a rămas în proprietatea lui C. A..
Atât timp cât în CF nr.3662 a .-a notat la data de 31 mai 1983 că în temeiul deciziei nr. 15/31.01.1983 dată de Consiliul popular al municipiului S. și a planului de situație „se intabulează dreptul de proprietate asupra acestui corp funciar, pentru S. român, asupra terenului, iar asupra construcțiilor, se intabulează pentru soții a) P. C., b) P. T. D., în devălmășie ..." în baza CVC nr.5893/13.12.1982 al NSJ S..
Ca urmare, notările greșite din planul de situație care a stat la baza încheierii contractului de vânzare-cumpărare au dus la preluarea abuzivă și exproprierea mamei sale.
Din această cauză la deschiderea succesiunii după C. A., decedată la data de 2.03.1984, doar la un an de la data vânzării nu s-a mai trecut ca masă succesorală suprafața de 1937 m.p. Se cunosc rigorile regimului comunist care nu permitea cetățenilor să-și păstreze proprietățile fie terenuri, fie construcții.
Consideră că instanța a interpretat greșit și obiectul dedus judecății, cel cu. care a fost sesizată, afirmând că trebuia să i se lase moștenire, că a moștenit acest teren, aspecte la care eu nu a făcut referire.
Certificatul de calitate de moștenitor îi dovedește interesul pe care îl are în cauză și justifică calitatea sa procesuală activă.
Verificînd actele și lucrările dosarului, tribunalul constată că apelul este fondat pentru următoarele considerente:
Prin cererea formulată reclamantul C. D. C. a solicitat în contradictoriu cu pîrîții P. T. D., P. A. P., P. A. N., P. I. R., M. S. - prin primar I. L. și S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice constatarea nulității absolute parțiale a contractului de vînzare-cumpărare autentificat sub nr. 5893/13.12.1982 de Notariatul de Stat județean S. încheiat între C. A., în calitate de vînzător și pîrîții P. C. și P. T. D., în calitate de cumpărători, în sensul de a se consemna că terenul aferent construcțiilor în suprafață de 581 m.p., se identifică cu ..10 în suprafață de 150 m.p., ./4 în suprafață de 321 m.p. și ./5 în suprafață de 110 m.p., toate din CF nr.3662 a . în proprietatea statului în baza Legii nr.58/1974 conform planului de situație din 26.11.1982 vizat de OCOT S., să se constate că terenul în suprafață de 1937 m.p., identic care parte din parcelele nr.7/4 și 7/5 din CF nr.3662 a . a fost înstrăinat prin contractul de vînzare-cumpărare sus-menționat, că nu a trecut în proprietatea statului român și că a rămas în proprietatea lui C. A., mama sa, decedată la data de 2 martie 1984.
Față de capătul de cerere principal avînd ca obiect constatarea nulității absolute parțiale a contractului de vînzare-cumpărare mai sus menționat, prin care s-a invocat faptul că voința vînzătorului a fost de a înstrăina doar suprafața de 581 m.p. teren și nu toată suprafața de 2518 m.p. cu care era intabulată, reclamantul C. D. C. justifică calitate juridică procesual activă în cauză, legitimarea sa procesuală fiind dată de calitatea sa de moștenitor al mamei sale, C. A., decedată la data de 2 martie 1984, dovedită cu certificatul de moștenitor nr.99/30 mai 2008 eliberat de BNP P. A. din municipiul S..
În mod greșit prima instanță a soluționat excepția privind lipsa calității de reprezentant a Ministerului Finanțelor Publice pentru S. R., fără a clarifica situația juridică a terenului aflat în litigiu printr-un extras de CF pentru informare sau printr-o expertiză tehnică de specialitate.
Statuările primei instanțe, atît în fapt cît și în drept, în sensul că în cauză este vorba de un teren care ar putea figura în proprietate publică a unității administrativ teritoriale și respectiv în administrarea Consiliului Local, urmînd regimul juridic al terenurilor prevăzute de art.36 al.1 din Legea nr.18/1991, republicată, nu pot fi reținute, atît timp cît situația juridică a terenului în discuție nu a fost lămurită.
În acest sens, se reține că potrivit art.1 din Legea nr.213/1998 – actualizată, dreptul de proprietate publică aparține statului sau unităților administrativ teritoriale, asupra terenurilor care potrivit legii sau prin natura lor sînt de uz sau interes public sau privat. Aceste dispoziții se complinesc și cu cele ale art.14 pct.5 care prevede că în litigiile prevăzute la al.4 (privitoare la dreptul de administrare sau de proprietate), S. este reprezentat de Ministerul Finanțelor, iar unitățile administrativ teritoriale de către consiliile locale.
De asemenea, potrivit art.6 al.1 din Legea nr.213/1998, fac parte din domeniul privat al statului sau unităților administrativ teritoriale și bunurile dobîndite de stat în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 dacă au intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil.
Raportat la data formulării cererii (14.02.2013) și la dispozițiile art.3 al.1 din Legea nr.76/2012, cererile în constatare formulate de reclamant trebuie analizate din perspectiva dispozițiilor art.111 Cod procedură civilă din 1864 care prevăd că „Partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau neexistenței unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului”.
Potrivit celor reglementate în art.111 Cod procedură civilă din 1864, pentru exercitarea acțiunii în constatare, este necesar a fi îndeplinite cumulativ următoarele condiții: partea să nu poată cere realizarea dreptului, să fie justificat un interes și prin acțiune să nu se urmărească constatarea existenței sau inexistenței unei stări de fapt.
Prin intermediul acțiunii în constatare, reclamantul urmărește un obiectiv limitat, respectiv să se constate existența unui drept al său împotriva pîrîtului.
Prevederile art.111 Cod procedură civilă statornicesc principiul subsidiarității acțiunii în constatare în raport cu acțiunea în realizarea dreptului.
Astfel, pentru chiar admisibilitatea acțiunii, norma procedurală impune condiția negativă ca partea să nu poată cere realizarea dreptului dedus judecății. În toate cazurile în care reclamantul are deschisă calea pentru realizarea dreptului, acțiunea în constatare va fi respinsă ca inadmisibilă.
Pentru aceste considerente și văzînd că reclamantul apelant a solicitat desființarea sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare, tribunalul constatînd incidența în cauză a dispozițiilor art.297 al.1 Cod procedură civilă din 1864, va admite apelul, va desființa sentința civilă atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru a se conforma observațiilor mai sus menționate.
În rejudecare, instanța va solicita relații cu privire la situația juridică a terenului de la Primăria municipiului S., extras CF pentru informare, pentru a stabili mai întîi dacă terenul face sau nu obiectul legilor speciale de retrocedare (Legea nr.18/1991 și Legea nr.10/2001) și numai în situația în care nu va fi lămurită, va pune în discuția părților administrarea probei cu expertiza topo-cadastrală.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Admite apelul formulat de reclamantul C. D. C., cu domiciliul procedural ales la Cabinet de avocat M. C., din municipiul S., ..1, ., împotriva sentinței civile nr.5345 din 12 noiembrie 2014 a Judecătoriei S. (dosar nr._ ), intimați fiind pârâții P. T. D., domiciliată în municipiul S., ., jud.S., P. A. P., domiciliată în localitatea B., . bis, ., ., P. A. N., domiciliat în municipiul S. ..94, ., ., P. I. R., domiciliată în municipiul S., ., jud.S., M. S. - prin primar I. L. și S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în mun.București, ., sector 5.
Desființează sentința civilă nr.5345/12.11.2014 a Judecătoriei S. și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 19 iunie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
G. P. V. I. G. P. T.
Red. I.G.
Jud.fond – F. M.
Tehnored.P.T. – Ex.9 – 13 iulie 2015
| ← Rectificare carte funciară. Decizia nr. 858/2015. Tribunalul... | Anulare act. Decizia nr. 864/2015. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
