Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 491/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 491/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 22-04-2015 în dosarul nr. 5263/285/2014*
Dosar nr._ Ordonanță președințială
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.491
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 22.04.2015
PREȘEDINTE I. G.
JUDECĂTOR D. D.
GREFIER S. A.
Pe rol judecarea apelului formulat de către reclamanta Petrașuc I. V. domiciliată în Provincia B. Cap, 13900Biella, ..51 Italia, cu domiciliul procedural ales la Cabinet de Avocat „O. A.”, cu sediul în ..70, ., împotriva sentinței civile nr. 514 pronunțată la data de 11.02.2015 de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._, intimat fiind pârâtul C. I. D., domiciliat în .,județul Suceava.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. O. A. pentru reclamanta apelantă și av. Ț. O. E. pentru pârâtul intimat.
Procedura de citare cu părțile, este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei, după care:
Instanța pune în discuția părților excepțiile invocate de intimat prin întâmpinare respectiv excepția netimbrării apelului și excepția tardivității introducerii acestuia.
Cu referire la excepția netimbrării apelului, av. Ț. O. E. pentru intimat arată că înțelege să renunțe la excepția privind netimbrarea apelului dat fiind faptul că reclamanta a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 lei aflată la fila 18 dosar.
Cu referire la excepția tardivității introducerii apelului av. O. A. pentru reclamantă consideră că este necesar efectuarea unei adrese către Biroul Arhivă din cadrul Judecătoriei Rădăuți pentru a ne comunica data la care a fost depus apelul și motivele acestuia și la firma de curierat „Fan Curier”( unde el personal la data de 16.02.2015 a depus apelul - acesta fiind înregistrat la data de 18.02.2015), pentru a ne comunica la ce dată a fost depus apelul la această firmă.
Av. T. O. E. pentru intimat se opune acestei solicitări dat fiind faptul că aceasta nu este susținută de probatoriu, apărătorul reclamantei apelante având timp suficient pentru a-și proba susținerile cu atât mai mult cu cât excepția este foarte clară.
Instanța, respinge cererea formulată de apărătorul reclamantei apelante privind efectuarea unei adrese către Biroul Arhivă din cadrul Judecătoriei Rădăuți pentru a ne comunica data la care a fost depus apelul și motivele acestuia întrucât această dată rezultă din rezoluția de primire a judecătorului de serviciu și viza de intrare aplicată cererii aflată la fila 4 dosar și cererea privind efectuarea unei adrese către firma de curierat „Fan Curier” prin care susține că ar fi fost înaintată cererea de apel.
Instanța acordă cuvântul părților cu privire la excepția tardivității.
Av. O. A. pentru reclamanta apelantă solciită respingerea excepției dat fiind faptul că atât apelul cât și motivele acestuia au fost formulate în termenul legal prevăzut de lege.
Av. Ț. O. E. solicită admiterea excepției și respingerea apelului ca fiind tardiv formulat, cu cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față, reține următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuți la data de 11.11.2014, sub nr._, reclamanta Petrașuc I.-V. l-a chemat în judecată pe pârâtul C. I.-D., solicitând instanței să dispună pe cale de ordonanță președințială:
- încuviințarea de a obține pașapoarte individuale pentru minorii C. C. D. și C. I.-G., fără acordul tatălui lor;
- încuviințarea ca minorii să poată călători însoțiți de ea sau de o altă persoană împuternicită de dânsa, din România spre Italia și retur, fără acordul tatălui lor;
- încuviințarea de a le schima locul de educație/învățătură și de a le alege medicul de familie în lipsa acordului pârâtului;
- încuviințarea ca executarea ordonanței președințiale să se facă fără somație și fără trecerea unui termen, potrivit art. 996 al.3 N.C.P.C.;
- -obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
La termenul de judecată din 11 februarie 2015 reclamanta, prin avocatul său, a renunțat la capătul de cerere privind încuviințarea de schimbare a locului de educație /învățătură a minorilor și de a alege mediul de familie în lipsa acordului pârâtului, solicitând doar încuviințarea de a obține pașapoarte individuale pentru cei doi minori și încuviințarea ca minorii să poată călători însoțiți de reclamantă sau de o altă persoană împuternicită de aceasta, din România spre Italia și retur, fără acordul tatălui lor.
În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că a avut o relație de concubinaj cu pârâtul între 2006 și 2011, din care au rezultat cei doi minori, C. C.-D., născută la 12.04.2009 și C. I.-G., născut la 30.09.2011, despărțirea lor intervenind ca urmare a comportamentului neadecvat al pârâtului, care consuma în mod exagerat alcool și începuse o altă relație, avea o atitudine violentă față de ea și nu contribuia la cheltuielile necesare întreținerii familiei, fiind dezinteresat și de cei doi minori, situație ce determinat-o să părăsească domiciliul comun, plecând la sfârșitul anului 2011 la sora ei în municipiul Iași.
Întrucât se confrunta cu lipsuri materiale, a fost nevoită să plece la muncă în Italia, lăsând copiii în grija surorii sale. Reclamanta a arătat că în Italia și-a găsit repede un loc de muncă, a obținut actele de rezidență și o locuință stabilă, însă la începutul lunii martie 2013 sora ei a anunțat-o că nu mai poate avea grijă de copii, situație în care a venit de urgență în țară, unde a demarat proceduri pentru a putea pleca cu minorii în Italia, sens în care a promovat o cerere prin care a solicitat pe cale de ordonanță președințială exercitarea autorității părintești exclusiv de către ea, cerere ce i-a fost însă respinsă întrucât nu exista înregistrată o acțiune pe fond cu privire la același obiect.
Reclamanta a precizat că a formulat ulterior acțiune pe fond, cauză ce formează obiectul dosarului nr._, aflată pe rol de mai mult timp, fiind în faza administrării probatoriului și cum soluționarea definitivă a respectivului dosar este de durată,, există riscul ca minorii să rămână lipsiți de sprijin, ea trebuind să se întoarcă în Italia, iar sora sa nemaiputând să se ocupe de minori, astfel încât a promovat prezenta cerere.
A mai arătat reclamanta că atunci când a venit în țară în septembrie 2014 și a vizitat copiii, aceștia erau foarte traumatizați de ideea că ea o să plece din nou în Italia, neputându-le explica că dorește să-i ia și pe ei acolo, însă este împiedicată de formalitățile birocratice. Reclamanta a arătat că a apelat și la un psiholog care să-i ajute pe copiii să treacă peste această situație care îi afectează foarte mult, acesta recomandând să urgenteze rezolvarea situației, întrucât suferința copiilor cauzată de lipsa mamei poate crea în psihicul copiilor traume ireparabile.
Referitor la pârât, reclamanta a arătat că acesta nu este interesat de soarta copiilor și nu dorește cu adevărat să aibă grijă de ei, așa cum a susținut, intenția lui fiind doar de a îngreuna măsurile ei de a-i lua pe copii în Italia. Astfel, reclamanta a arătat că timp de aproape 3 ani pârâtul nu a manifestat nici un fel de dorință de a-și vedea copiii, copilul cel mic nici măcar nu îl cunoaște, iar fetița nici măcar nu l-a recunoscut atunci când l-a văzut pe holul instanței, refuzând să vorbească cu acesta.
Reclamanta consideră că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 996 Cod pr.civilă.
Astfel, urgența se justifică întrucât există pericolul ca interesul primordial al copiilor să fie prejudiciat prin lipsa unui părinte care să le asigure protecție și îngrijire corespunzătoare, precum și accesul la educația de care au nevoie pentru a se dezvolta normal, vremelnicia măsurii este dată, având în vedere că solicită această măsură până la soluționarea în fond a acțiunii principale, măsurile nefiind de natură să conducă la rezolvarea fondului, ci de natură să mențină o situație de fapt până la soluționarea fondului; de asemenea, este dată și existența unei aparențe de drept în favoarea reclamantei, având în vedere argumentele expuse mai sus.
Pârâtul a formulat întâmpinare, solicitând să se dispună, pe cale de excepție, respingerea acțiunii ca inadmisibilă, iar pe fondul cauzei, respingerea cererii ca neîntemeiată, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Astfel, pârâtul a arătat că solicitarea reclamantei de a se încuviința ca minorii să poată călători însoțiți de reclamantă sau de o altă persoană împuternicită de aceasta, din România spre Italia și retur, fără acordul tatălui lor, nu pot fi dispuse prin ordonanță președințială decât în cazurile în care se tinde la încetarea unor acte abuzive, întrucât numai în acest fel se păstrează caracterul vremelnic al măsurilor luate, însă în cauza de față nu se poate aprecia purtarea lui ca fiind abuzivă, lipsită de interes față de cei doi copii ai săi, fără să se fi antamat un alt litigiu ce vizează fondul problemei-înseamnă a analiza chiar fondul cauzei.
În atare situație, una din condițiile cumulative ale ordonanței președințiale, respectiv aceea de a nu se prejudicia fondul dreptului, nu este îndeplinită.
În ceea ce privește îndeplinirea condiției referitoare la urgență, consideră că reclamanta nu a făcut dovada urgenței măsurii solicitate, aceasta nefiind amenințată de vreo pagubă iminentă prin faptul că nu și-ar putea îndeplini în viitor obligațiile materne asumate, în condițiile în care nu a probat în nici un fel cele susținute. Pârâtul apreciază că condiția urgenței trebuie analizată și în raport de intervalul de timp scurs de la data la care s-a produs faptul așa-zis prejudiciabil și data introducerii acțiunii, respectiv 3 ani.
Pârâtul a mai arătat că admiterea prezentei cereri de ordonanță președințială ar afecta în fond, dreptul său de a exercita drepturile părintești cu privire la cei doi minori.
Pe fondul cauzei, pârâtul a arătat, în esență, că susținerile reclamantei nu sunt reale, el a contribuit permanent la întreținerea familiei, trimitea mereu bani acasă atunci când era plecat la muncă în străinătate și chiar și după ce reclamanta a plecat de la domiciliul comun și nu i-a comunicat adresa la care poate fi găsită, el a trimis banii prin modalitatea Western Union, modalitate ce nu implica adresa unui domiciliu concret, reclamanta putând să ridice banii de oriunde s-ar fi aflat.
A mai arătat pârâtul că reclamanta nu face dovada că deține acte de rezidență permanentă în Italia, a unei stabilități financiare și sociale și consideră că vremelnicia și urgența acestei acțiuni nu se impune, atâta timp cât au trecut mai mult de 2 ani de la plecarea inopinată a reclamantei, împreună cu copiii, fără știrea lui. De asemenea, a arătat că reclamanta nu a precizat scopul cert al călătoriei și perioada de efectuare a deplasării, posibilitatea de a se comunica cu minorii, deoarece numai în raport de îndeplinirea acestor obligații se poate stabili în ce măsură refuzul său, al pârâtului, este sau nu abuziv.
Față de situația expusă, pârâtul solicită, pe cale de excepție, respingerea acțiunii ca inadmisibilă, iar pe fondul cauzei, respingerea ca neîntemeiată și nefondată.
Prin sentința civilă nr.514 din 11.02.2015, Judecătoria Rădăuți a respins excepția autorității de lucru judecat.
a admis excepția inadmisibilității cererii și în consecință respinge acțiunea formulată pe cale de ordonanță președințială de reclamanta PETRAȘUC I. V., în contradictoriu cu pârâtul C. I. D..
A respins cererea privind aplicarea amenzii judiciare pârâtului.
A obligat reclamanta să plătească pârâtului 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut cu privire la excepția autorității de lucru judecat invocat de pârât, instanța apreciază că aceasta nu este întemeiată.
Pârâtul a susținut că există identitate de părți, obiect și cauză între cererea care face obiectul prezentului dosar și cea care a format obiectul dosarului nr._, în care s-a pronunțat sentința civilă 1822/2013.
În acel dosar însă, obiectul cererii l-a format stabilirea pe cale de ordonanță președințială, a locuinței minorilor C. C.-D. și C. I.-G., la locuința reclamantei din Italia și exercitarea autorității părintești în mod exclusiv de către reclamantă.
Așa fiind, nu există identitate în privința obiectului cererilor, astfel încât excepția a fost respinsă.
În privința excepției inadmisibilității cererii, instanța constată că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile cumulative prev. de art. 996 Cod pr.civilă privind admisibilitatea ordonanței președințiale.
Astfel, „potrivit disp. art. 996 Noul Cod pr.civilă, „instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări”.
Prin cererea formulată, așa cum a fost restrânsă, reclamanta a solicitat încuviințarea de a obține pașapoarte individuale pentru cei doi minori și încuviințarea ca minorii să poată călători însoțiți de reclamantă sau de o altă persoană împuternicită de aceasta, din România spre Italia și retur, fără acordul tatălui lor, din motivarea cererii rezultând că copiii au nevoie de îngrijirea mamei lor, iar reclamanta dorește să ia copiii în Italia, unde are rezidența și are o activitate care îi permite un trai decent împreună cu minorii.
În atare situație, reclamanta nu a formulat cele două capete de cerere urmărind o măsură vremelnică, ci dorind să ia minorii în Italia, unde are un loc de muncă.
De asemenea, reclamanta nu a justificat nici urgența măsurii solicitate, arătând în cerere că la sfârșitul anului 2011 a plecat cu minorii din . sa în municipiul Iași, lăsând în grija acesteia copiii la începutul anului 2013, când a plecat în Italia, unde la scurt timp și-a găsit un loc de muncă, a obținut acte de rezidență și locuință stabilă.
Așa fiind, instanța a admis excepția inadmisibilității cererii invocată de pârât.
Reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata unei amenzi judiciare, motivat de faptul că acesta a exercitat cu rea credință și în mod abuziv drepturile sale procesuale, formulând două cereri de recuzare a completelor care urmau să soluționeze cauza.
Într-adevăr, în cauză s-a formulat o cerere de recuzare a primului complet investit, care a fost respinsă ca rămânând fără obiect, în condițiile în care judecătorul a declarat că se abține.
Cea de-a doua cerere de recuzare formulată pe motivul că judecătorul nou investit este incompatibil, întrucât soluționează o cauză similară în dosarul_ având ca obiect exercitarea exclusivă a autorității părintești privind aceiași minori, a fost respinsă, însă nu se poate aprecia că pârâtul a fost de rea-credință.
Așa fiind, cererea privind obligarea pârâtului la plata unei amenzi judiciare a fost respinsă.
În baza disp. art. 453 Cod pr.civilă, instanța a obliga reclamanta să plătească pârâtului 500 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
Împotriva sentinței a formulat apel reclamanta Petrasuc I. V..
În motivare a arătat că, în mod greșit instanța de fond a respins cererea, considerând ca este data excepția inadmisibilității, având in vedere ca sunt îndeplinite intru totul condițiile art. 996 cod pr. civ.
Astfel este dată urgența având in vedere ca, așa cum a arătat există pericolul ca interesul primordial al copiilor sa fie prejudiciat prin lipsa unui părinte care sa le asigure protecție si o îngrijire corespunzătoare, precum si accesul la educația de care au nevoie pentru a se dezvolta normal, pagubă iminentă și greu reparabilă. Aceasta urgență pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, este relevata in raportul de expertiza psihologica, pe care instanța probabil a omis sa-l aibă in vedere, si in care medicul psiholog arata, având in vedere interesul superior al copilului, nevoia imperioasa de reîntregire familiala, copiii având legături de atașament puternice cu mama, existând pericolul ca absența mamei, ar putea induce trăirea unei stări emoționale caracteristica traumei de abandon.
De asemenea este data si vremelnicia măsurii, având in vedere ca a solicitat aceasta măsura pana la soluționarea in fond a acțiunii principale, masurile încuviințate nefiind de natura sa conducă la rezolvarea fondului ci sunt de natura sa mențină o situație de fapt pana la soluționarea celui dintâi.
Totodată sunt date si condițiile vizând neprejudecarea fondului și imposibilitatea restabilirii situației de fapt având in vedere ca prin prezenta cauză nu se prejudecă fondul, aceasta măsura fiind doar una provizorie, respectiv până la soluționarea definitivă a dosarului nr._ * Judecătoriei Rădăuți, ce vizează exercitarea autorității părintești, respectiv stabilirea domiciliului minorului.
De asemenea, instrumentele de cooperare judiciară internațională în materie civilă fac posibilă restabilirea situației de fapt, prin repatrierea minorului, lucru facil cât timp se cunosc toate datele de identificare ale ei pe teritoriul statului italian în cazul ipotetic al modificării soluției pe drept comun sau în căile de atac, astfel încât riscurile imposibilității restabilirii situației de fapt sunt inexistente.
In drept, au fost invocate disp. art. 466-482 C. Proc. Civ si disp. 999 C. Proc. Civ.
F. de cele arătate solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii atacate, urmând a se respinge excepția inadmisibilității, si evocând fondul cauzei să se admită cererea de ordonanța președințiala astfel cum a fost formulata.
Intimatul C. I. D., a formulat întâmpinare prin care a solicitat pe cale de excepție - respingerea apelului ca fiind tardiv formulat, pe fondul cauzei - respingerea apelului ca nefondat si menținerea sentinței pronunțata de instanța de fond ca fiind temeinica si legala.
Cu obligarea apelantei-reclamante la plata cheltuielilor de judecata ocazionate cu acest proces.
În motivare a arătat că, pe cale de excepție, invocă:
1.excepția lipsei timbrajului.
Potrivit disp. art. 23 alin. (1) lit. a) din OUG 80 din 26 iunie 2013 privind taxele judiciare de timbru, cererile pentru exercitarea apelului împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 50% din taxa datorată pentru cererea sau acțiunea neevaluabilă în bani, soluționată de prima instanță, dar nu mai puțin de 20 lei. Față de lipsa timbrajului in raport de textul de lege invocat, solicită să se dispună admiterea excepției invocate si anularea apelul ca nefiind timbrat corespunzător.
In măsura în care cerința timbrajului este complinită corespunzător, solciită a se lua act ca fiind rămasă fără obiect.
Totodată, invocă excepția tardivității introducerii apelului solicitând admiterea acesteia pentru următoarele considerente:
-sentința civila nr. 514 a fost pronunțata la data de 11.02.2014, procedura de soluționare in vederea judecării cererii a fost cu citarea pârtilor, in respectarea disp. art. 998 alin.1 NCPC.
-potrivit art. 999 alin.1 NCPC, hotărârea data a fost supusa apelului, ca si unica cale de atac, in 5 zile de la pronunțare; in speța s-a dat cu citarea pârtilor.
-apelul formulat de reclamanta a fost depus la registratura instanței in data de 18.02.2015, termenul legal de declarare a caii de atac - 5 zile de la data pronunțării fiind cu mult depășit, apelanta fiind reprezentata de avocat - apărător calificat.
Pe fondul cauzei,în măsura in care nu se va admite excepția invocata si se va considera apelul ca fiind depus in termenul legal, solicită respingerea ca nefondat a apelului si menținerea sentinței civile nr. 514 pronunțata la data de 11.02.2015 de instanța de fond ca fiind temeinica si legala.
În esență, apelanta-reclamanta critică sentința civilă nr. 514 pronunțata de Judecătoria Rădăuți la data de 11.02.2014, fără a arăta concret în ce constă greșeala instanței de fond. Se solicită admiterea apelului, schimbarea in tot a hotărârii atacate, urmând a se respinge excepția inadmisibilității, si, evocând fondul cauzei, sa se admită cererea de ordonanța președințiala așa cum a fost formulata, considerând ca sunt îndeplinite intru totul condițiile art. 996 NCPC.
Apelanta nu aduce critici veritabile sentinței apelate, ci reiterează motivele pe care și-a susținut cererea de chemare în judecata respinsă, în mod just de instanța pe cale de excepție.
Consideră că instanța de fond a aplicat corect normele juridice incidente în materie si, fără a mai intra pe fondul cauzei, soluționând mai întâi excepțiile invocate, a dispus respingerea cererii de ordonanța președințiala ca fiind inadmisibila. A constatat ca in cauza nu sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 996 NCPC. privind admisibilitatea ordonanței președințiale, obligând-o la plata cheltuielilor de judecata.
Instanța de fond a considerat ca reclamanta nu a formulat cele doua capete de cerere urmărind o măsura vremelnica, ci dorind sa ia minorii in Italia unde are un loc de munca.
Reclamanta nu a justificat urgenta măsurii solicitate arătând ca la sfârșitul anului 2011 a plecat cu minorii din . sa in Municipiul Iași lăsând in grija acesteia copii la începutul anului 2013 când a plecat in Italia unde la scurt timp si-a găsit un loc de munca, a obținut acte de rezidenta si locuința stabila.
Reclamanta nu a precizat cererea sa sub aspectul scopului cert al călătoriei si perioadei de efectuare a deplasării, posibilităților pârtilor ca părinți de a se comunica cu minorii, etc. deoarece numai in raport de îndeplinirea acestor obligații se poate stabili in ce măsura poate fi admisibila cererea pe calea ordonanței președințiale sau nu.
Reclamanta vrea sa ia copii definitiv, de tot,vremelnicia, măsura solicitata nu este, prin ea înseși temporara, nu este limitată exclusiv la o anumita perioada, iar fondul drepturilor pârtilor se prejudeca deoarece exista pe rolul aceleiași instanței o alta cauza pe drept comun care are aceleiași capete de cerere.
Condiția urgenței trebuie analizată și în raport de intervalul de timp scurs de la data la care s-a produs faptul așa-zis prejudiciabil - in anul 2011 a plecat cu minorii din . sa in Municipiul Iași - și data introducerii acțiunii. Sunt 4 ani.
Apreciază ca admiterea prezentei cereri de ordonanța președințiala, care tine de materia raporturile dintre părinți si copii lor minori - ar afecta, in fond - dreptul paratului - celalalt părinte de a exercita, la randu-l, drepturile părintești privind pe cei doi copii.
Onorata instanța, a se reține ca cererea reclamantei privind încuviințarea ca acești minori sa poată calatori însoțiți de reclamanta sau alta persoana împuternicita de reclamanta, din România spre Italia si retur fără acordul tatălui, precum si suplinirea consimțământului celuilalt părinte la deplasarea minorilor in afara țării oricând si oriunde, fără o perioada certa, echivalează cu lipsirea părintelui nerezident de drepturile părintești prin punerea acestuia in imposibilitate de a exercita ocrotirea părinteasca, având in vedere drepturile si îndatoririle care privesc persoana si bunurile copilului si care aparțin in mod egal ambilor părinți, in sensul art. 483 si urm., art. 503 si urm. C.civ.. O astfel de măsura, care, distinct de faptul ca nu întrunește condițiile de admisibilitate a ordonanței președințiale (vremelnicia si neprejudecarea fondului dreptului) contravine interesului superior al copilului, nu poate primi încuviințarea instanței.
Măsura ce se vrea a se lua pe calea ordonanței președințiale nu privește un anumit interval de timp precis determinat, o anumita locație sau un sejur dorit de minori, iar atitudinea reclamantei de a solicita suplinirea consimțământului tatălui de deplasare in străinătate a minorilor oricând si oriunde îmbracă forma abuzului sau neglijentei, astfel cum sunt reglementate de disp. art. 89 al.1,2 din Legea nr. 272/2004, deoarece periclitează dezvoltarea fizica, mentala, spirituala, morala, sănătatea fizica si psihica a minorilor
Solicită, in concluzie, a se aprecia că nu se impune urgența luării acestei masuri deoarece, făcând raportarea cu situația existentă în momentul judecării acestei cereri pe cale de ordonanța președințială este necesar a se avea în vedere în mod exclusiv timpul relativ îndelungat de la data despărțirii pârtilor in fapt si mai ales timpul scurs de la cel al plecării reclamantei cu copii pana in prezent.
In concluzie, solicită să se dispună, pe cale de excepție, respingerea apelului ca fiind tardiv introdus, iar pe fondul cauzei, ca neîntemeiat si nefondat, obligându-o pe apelanta-reclamanta la plata cheltuielilor de judecata.
In drept au fost invocate disp. art. 205 alin.2 - art. 208 din NCPC, art. 996 si urm. Noul Cod pr.civ..
Analizând actele și lucrările dosarului, cu privire la excepția tardivității tribunalul reține următoarele:
După cum rezultă din dispozițiile art. 248 al. 1 Cod pr. civilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei iar aceste dispoziții sunt aplicabile și în calea de atac a apelului, conform dispozițiilor art. 482 Cod pr. civilă.
Potrivit dispozițiilor art.999 al.1 Cod procedură civilă „ Dacă prin legi speciale nu se prevede altfel, ordonanța este supusă apelului în termen de 5 zile de la pronunțare, dacă s-a dat cu citarea părților, și de la comunicare dacă s-a dat fără citarea lor”.
În speță, sentința civilă apelată nr.514 a fost pronunțată la data de 11.02.2015,iar procedura de soluționare în vederea judecării cererii a fost cu citarea părților, în respectarea disp. art.998 al.1 Cod procedură civilă, așa încât termenul de apel de 5 zile începe să curgă de la data pronunțării hotărârii, respectiv 11.02.2015 și expiră la data de 17.02.2015, termenul fiind calculat pe zile libere conform art.181 al.1 pct.2 Cod procedură civilă.
Potrivit art. 185 al. 1 Cod pr. civilă, ” Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate”.
Prin urmare, cum apelul reclamantei a fost depus la registratura instanței la data de 18.02.2015, peste termenul prevăzut de textul de lege mai sus citat, excepția de tardivitate a apelului declarat de reclamanta Petrașuc I. V. este întemeiată, urmând a fi admisă, iar apelul respins ca fiind tardiv formulat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Admite excepția tardivității.
Respinge apelul declarat de de către reclamanta Petrașuc I. V. domiciliată în Provincia B. Cap, 13900Biella, ..51 Italia, cu domiciliul procedural ales la Cabinet de Avocat „O. A.”, cu sediul în ..70, ., împotriva sentinței civile nr. 514 pronunțată la data de 11.02.2015 de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._, intimat fiind pârâtul C. I. D., domiciliat în .,județul Suceava, ca tardiv formulat.
Obligă apelanta să plătească intimatului suma de500 lei cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 22.04._.
Președinte Judecător Grefier
I. G. D. D. S. A.
Red.IG
Tehnored.SA/ 4 ex/19.05.2015
Judecător fond G. R.
| ← Pensie întreţinere. Decizia nr. 794/2015. Tribunalul SUCEAVA | Curatelă. Decizia nr. 859/2015. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
