Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 883/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 883/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 18-06-2015 în dosarul nr. 1932/237/2013
Dosar nr._ - partaj bunuri comune -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 883
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 18 IUNIE 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: F. L.
JUDECĂTOR: D. D.
GREFIER: Ș. L. G.
Pe rol, judecarea apelului formulat de pârâtul L. F. I., domiciliat în localitatea Ostra, . C, . și cu domiciliul procedural ales la cabinet de avocat C. R., din mun. Suceava, ..1, ., . împotriva sentinței civile nr.1168 din data de 03.12.2014 pronunțată de Judecătoria Gura Humorului în dosar nr._ în contradictoriu cu intimata reclamantă P. A. L., domiciliată în localitatea Ostra, . C, ..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat A. N. pentru intimata reclamantă, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Instanța procedând la verificarea competenței sale, așa cum prevăd dispozițiile art.131 al. 1 Cod procedură civilă, constată că apărătorul ales al intimatei reclamante, avocat A. N. apreciază că Tribunalul Suceava este competent din punct de vedere general, material, funcțional și teritorial să soluționeze apelul formulat în conformitate cu dispozițiile NCPCIV, fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 482 din Noul Cod de procedură civilă.
De asemenea, se constată că în conformitate cu disp. art. 411 NCPCIV, respectiv art. 242 alin.2 din vechiul cod de procedură civilă apelantul a solicitat judecarea cauzei și în lipsă și că intimata reclamantă a formulat în termen legal întâmpinare.
Instanța, procedând la verificarea dovezii calității de reprezentant a apărătorului ales al intimatei reclamante, avocat A. N., depusă la fila 21 dosar, constată că sunt astfel îndeplinite condițiile prevăzute de art.219 NCPCIV privind reprezentarea juridică în instanță.
Totodată, în considerarea art.254 – 258 NCPCIV raportat la art.482 NCPCIV instanța admite proba cu înscrisurile deja existente la dosarul cauzei, constată că nu mai sunt alte solicitări de probe, după care, constată că apelantul nu s-a achitat de obligativitatea achitării taxei judiciare de timbru aferentă apelului promovat în cauză deși a fost încunoștiințat despre aceasta, astfel încât, din oficiu, se invocă excepția netimbrării apelului promovat în cauză.
Avocat A. N. pentru intimata reclamantă învederează că este de acord cu excepția invocată din oficiu de către instanța de control judiciar sens în care solicită anularea apelantului ca netimbrat și obligarea apelantului pârât la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța constatând că apelantul pârât nu a achitat taxa judiciară de timbru stabilită în sarcina sa în conformitate cu calea de atac promovată în cauză, apreciază că în cauză este dată excepția netimbrării apelului și rămâne în pronunțare cu privire la aceasta.
Potrivit art. 394 Noul Cod procedură civilă, închide dezbaterile și reține cauza spre soluționare pe excepția netimbrării apelului invocată din oficiu.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL:
Asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin cererea adresată Judecătoriei Gura Humorului, înregistrată sub nr._, din 20.09.2013, reclamanta P. A. L. a chemat în judecată, pe pârâtul L. F. I. solicitând ca prin sentința ce se va pronunța:
1. Să se dispună partajarea bunurilor dobândite în timpul căsătoriei, masa de partajat fiind compusă din:
- un apartament cu 2 camere și dependințe situat în Comuna Ostra, ., .. Suceava identificat cadastral cu nr. 435/II din CF nr._-C1-U15 Ostra, jud. Suceava;
- un apartament cu două camere și dependințe, situat în ., . class="Style4"> 2. Să se dispună obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare reclamanta a arătat că a fost căsătorită cu pârâtul timp de 17 ani, iar prin S.C. nr. 520/01.04.2011 a Judecătoriei Gura Humorului, pronunțată în dosarul nr._ s-a dispus desfacerea căsătoriei dintre părți.
A mai precizat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei cele două apartamente menționate în petit și o casă cu care înțelege să rămână în indiviziune întrucât este scoasă la vânzare.
A mai arătat că în apartamentul identificat cadastral cu nr. 435/II locuiește mama pârâtului, motiv pentru care urmează să fie atribuit acestuia, iar celălalt apartament urmează să-i fie atribuit ei,, iar ambele apartamente sunt situate în loc. Ostra, jud Suceava.
În drept a invocat prev. art. 339, 669 C.C.
S-a depus la dosar, copie sau original: certificat de informare nr. 1/12.08.2013 emis de Biroul de Mediator M. C., permis de ședere pentru pârât, în Spania, contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 4318/1995 de notariatul de Stat Câmpulung moldovenesc, contract de vânzare cumpărare din 20.07.1994, acte traduse din limba spaniolă acte de stare civilă, extrase CF, S.C. nr. 520/01.04.2011 a Judecătoriei Gura Humorului, pronunțată în dosarul nr._ .
Pârâtul L. F. I. a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, prin care a solicitat admiterea, în parte, a cererii principale.
În motivare a arătat că, într-adevăr în timpul căsătoriei părțile au dobândit cele două imobile identificate în petitul acțiunii, însă reclamanta nu a indicat valoarea acestora, pentru a timbra la valoare.
Mai arată că reclamanta nu a făcut referire la cota de contribuție a părților la dobândirea imobilelor.
Astfel a arătat că părțile s-au căsătorit la data de 08.01.1994, iar la circa un an de la încheierea căsătoriei la data de 28.07.1994 și la data de 07.08.1995 au cumpărat cele două apartamente cu contribuția sa exclusivă, întrucât în perioada anilor 1992-1994, înainte de achiziționarea imobilelor din litigiu, el a lucrat în Spania în construcții, unde avea un venit minim de 1000 euro lunar, iar înainte de cumpărarea apartamentelor a fost sprijinit financiar de familia sa.
În atare situație solicită ca partajarea imobilelor să se facă în cote de 99% pentru el, pârâtul reclamant și 1%, pentru reclamanta pârâtă, iar ca mod de partajare solicită ca ambele imobile să-i fie atribuite în lotul său.
În drept a invocat prev. art. 205, 209 C., art. 358 CC.
Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a arătat că, a făcut dovada proprietății celor două apartamente, cât și cota de contribuție, invocând în acest sens prev art. 339 C.civ., respectiv „bunurile dobândite în timpul comunității legale de oricare dintre soți sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune în devălmășie ale soților”.
A solicitat respingerea ca inadmisibilă a solicitării pârâtului, privind cota sa de contribuție, întrucât prin întâmpinare nu se poate solicita o pretenție proprie, iar cererea reconvențională, în afară de titulatură, nu îndeplinește condițiile prev. de art. 194 C., nefiind formulat un capăt de cerere privind pretenția pârâtului și că, nici nu a fost timbrată.
A mai precizat că dacă instanța nu va lua în calcul excepția invocată, pe fondul cauzei solicită, în esență, respingerea cererii reconvenționale.
În motivare a precizat că, primul apartament a fost cumpărat de părți, la data de 24.08.1995, din banii rămași de la nuntă, că tatăl său a fost cel care s-a ocupat de achiziționarea acestuia și i-a ajutat și cu bani pentru a-l mobila, că în acest apartament au avut un magazin în care, după cununie a lucrat ca vânzătoare fără forme legale
A mai arătat că, la data de 27.08.1995 au cumpărat cel de-al doilea apartament, atât din banii câștigați împreună cât și din bani împrumutați și pe care i-au plătit ulterior.
Mai arată că, pe lângă contribuția rezultată din munca în magazin ea a fost cea care s-a ocupat de gătit și menajul casei.
Mai mult după achiziționarea ambelor apartamente ambii soți au fost plecați la muncă în Spania, unde au dobândit mai multe bunuri pe care ulterior pârâtul le-a vândut fără acordul său, cheltuind banii în interesul său..
De asemenea arată că în timpul căsătoriei au cumpărat 2 autoturisme, pe care pârâtul le-a înstrăinat, ea neprimind nici un leu din vânzarea acestora.
Mai precizează că, într-adevăr pârâtul a lucrat în perioada anilor 1992-1994 în străinătate însă s-a întors fără bani sau dacă a avut bani nu i-a cheltuit prin achiziționarea apartamentelor, încă dinainte de căsătorie rămânând fără bani, că nunta a fost făcută din bani împrumutați și cu ajutorul părinților săi, foștii socrii necontribuind cu nimic.
În cauză s-au administrat probe cu înscrisurile depuse la dosar și nominalizate mai sus, și de asemenea, au fost audiați martorii Vrăjitorul G., I. M., Briniuc V. și Covatar C. și s-a dispus efectuarea unei expertize de specialitate.
Prin sentința civilă nr. 1168 din data de 03.12.2014 pronunțată de Judecătoria Gura Humorului în dosar nr._ , s-a Admite acțiunea formulată de reclamanta pârâtă P. A. L. dom. în Ostra, ., ., împotriva pârâtului reclamant L. F. I. dom. în Ostra, ., . având ca obiect partaj bunuri comune.
Respinge cererea reconvențională, formulată de pârâtul reclamant L. F. I. și în consecință:
Constată că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, cu contribuții egale:
- un apartament cu 2 camere și dependințe situat în Comuna Ostra, ., .. Suceava identificat cadastral cu nr. 435/II din CF nr._-C1-U15 Ostra, jud. Suceava, în valoare de 32.100 Ron;
- un apartament cu două camere și dependințe, situat în ., ., etaj 1, identificat cadastral cu nr. 431/II din CF nr._ –C1- U3 Ostra, în valoare de 30.800 lei;
Total valoric masă de partajat este de 62.900 lei
Atribuie în lotul reclamantei apartamentul situat în Comuna Ostra, ., ., jud. Suceava, identificat cadastral cu nr. 431/II din CF nr._ –C1- U3 Ostra, în valoare de 30.800 lei.
Atribuie în lotul pârâtului apartamentul situat în loc. Ostra, .. Suceava, identificat cadastral cu nr. 435/II din CF nr._-C1-U15 Ostra, jud. Suceava, în valoare de 32.100 Ron.
În vederea echilibrării loturilor, obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 650 lei, cu titlu de sultă.
Obligă părțile să-și predea imobilele atribuite în loturi, în cazul în care nu sunt în posesia acestora, respectiv a părții care a primit în lot imobilul.
Compensează cheltuielile de judecată suportate de părți.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond analizând actele și lucrările dosarului, a reținut următoarele:
Astfel, se reține faptul că, prin Sentința civilă nr. 520/01.04.2011 pronunțată în dosarul nr._ a Judecătoriei Gura Humorului a fost declarată desfăcută căsătoria încheiată între părți.
Prin prezenta cerere se solicită, partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei, respectiv 1 apartament cu două camere și dependențe, înscris în CF nr._ a . numele reclamantei și a pârâtului, situat în loc. Ostra, ..B.C., scara A, . baza contractului de vânzare cumpărare nr. 611/28.07.1994 de la Sucursala Minieră Gura Humorului, cât și un apartament compus din 2 camere și dependențe, înscris tot pe numele ambelor părți, în CF nr._ a . în loc Ostra, ., . baza contractului de vânzare cumpărare nr. 4318/07.08.1995 emis de Notariatul de Stat Câmpulung Moldovenesc.
Pârâtul prin întâmpinarea și cererea reconvențională formulată, a solicitat ca partajarea imobilelor să se facă în cotă de 99% pentru el și 1% pentru reclamantă, invocând faptul că, în perioada anilor 1992-1994 a lucrat în construcții în Sania, unde realiza un venit de minim 1000 euro pe lună, și, de asemenea, înainte de cumpărarea celor două apartamente a fost ajutat financiar și de familia sa și a mai precizat că, cele două apartamente cumpărate la jumătate de an de la încheierea căsătoriei, respectiv la 08.01.1994 ,și au fost achiziționate cu contribuția sa exclusivă.
Reclamanta a infirmat susținerile pârâtului, arătând că primul apartament achiziționat la data de 24.08.1995 a fost cumpărat din banii rămași de la nuntă, iar cel de-al doilea apartament, l-au cumpărat din banii câștigați împreună cât și din bani împrumutați pe care i-au plătit ulterior.
Din înscrisurile depuse de pârât la dosar, rezultă că acesta a lucrat în străinătate (în Spania – fila 29), în perioada 02.11._05, nu și în perioada invocată de acesta și nici nu rezultă sumele de bani câștigate în străinătate.
Din declarațiile martorilor Briniuc V. și Covatari C. (filele 83-84 dosar), rezultă că, pârâtul, în perioada 1992-1993 a lucrat în străinătate (Germania sau Spania), și s-a reîntors în anul 1993, cu suma de aproximativ 10.000 mărci, pe care martorii susțin că, le-ar fi spus pârâtul că dorește să cumpere un apartament, însă martorii nu au afirmat cu certitudine dacă vreunul din cele două apartamente a fost cumpărat exclusiv din banii câștigați în străinătate de pârât, înainte de căsătorie.
Astfel, martorul Briniuc V., inițial a arătat că,pârâtul a cumpărat un apartament și a făcut cununia civilă, cu banii pe care-i avea din străinătate, iar cel de-al doilea apartament mama pârâtului l-a avut în chirie( în care funcționa un magazin,) însă a revenit asupra celor declarate și a arătat că „primul apartament pârâtul l-a luat cu bani lichizi chiar de la proprietar. Au fost ajutați de părinții ambelor părți.”
Din declarația martorei I. M., rezultă că, apartamentele din litigiu au fost cumpărate cu banii rămași de la nuntă, reclamanta fiind ajutată și de tatăl său, aspecte pe care a precizat că le știe din spusele reclamantei.
Față de materialul probator administrat, instanța reține faptul că, pârâtul, deși îi revenea sarcina probei, nu a dovedit prin probele administrate, faptul că, ar avea o cotă de 99% în dobândirea celor două apartamente,respectiv apartamentele din litigiu ar fi fost cumpărate cu contribuția sa exclusivă, astfel încât, instanța, având în vedere și înscrierea în C.F. pe numele ambilor soți a celor două apartamente, cât și contractele de vânzare cumpărare, în care se prevede faptul că, aceste imobile au calitatea de bunuri comune dobândite în timpul căsătoriei, fără alte mențiuni, constată că, în lipsa unor probe certe, care să dovedească contrariul, cele două apartamente au fost dobândite, cu contribuții egale de către ambele părți, sens în care va fi respinsă cererea reconvențională, formulată de pârât,ca nefondată.
În vederea stabilirii valorii masei de partajat, în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice, de către expert C. C. și, de asemenea, instanța a încuviințat, potrivit art. 8 din OUG nr. 2/2000 să participe la efectuarea expertizei expertul parte F. M., în calitate de consilier al pârâtului.
Expertiza a fost contestată de către pârât, motivat de faptul că, la întocmirea acestuia nu a fost înștiințat și nu a luat parte expertul F. M. depunându-se în acest sens o expertiză extrajudiciară, pe care instanța a înlăturat-o întrucât potrivit dispozițiilor legale incidente, menționate mai sus, expertul parte este un participant la efectuarea raportului de expertiză, în calitate de consilier al părții acesta putând să dea relații, să formuleze întrebări și observații, și dacă este cazul să formuleze o opinie separată cu privire la obiectivele expertizate.
Din răspunsul formulat de expertul C. C. (f. 201), necontestat de către pârât, rezultă că, aceasta a luat legătura cu expertul F. M. cu privire la întocmirea raportului de expertiză, și că acesta din urmă i-a comunicat că, la solicitarea pârâtului va întocmi un raport de expertiză separat și mai rezultă că, părțile au fost legal convocate pentru efectuarea expertizei de către expertul C. C., însă cu toate acestea expertul F. M., consilier al pârâtului nu a participat a întocmirea acestui act.
În consecință, instanța apreciat că raportul de expertiză întocmit de expert C. C. s-a efectuat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, și a respins toate obiecțiunile formulate de pârât.
Conform raportului de expertiză sus-menționat valoarea apartamentului cu 2 camere și dependințe situat în Comuna Ostra, ., .. Suceava identificat cadastral cu nr. 435/II din CF nr._-C1-U15 Ostra, jud. Suceava, este de 32.100 Ron, iar valoarea celuilalt apartament cu două camere și dependințe, situat în ., ., identificat cadastral cu nr. 431/II din CF nr._ –C1- U3 Ostra, este de 30.800 lei.
În consecință, pe considerentele expuse mai sus și în temeiul prev. art339 și art.357Cod Civil, instanța va admite acțiunea,va respinge cererea reconvențională și va consta că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, cu contribuții egale:
- un apartament cu 2 camere și dependințe situat în Comuna Ostra, ., .. Suceava identificat cadastral cu nr. 435/II din CF nr._-C1-U15 Ostra, jud. Suceava, în valoare de 32.100 Ron;
- un apartament cu două camere și dependințe, situat în ., ., ., identificat cadastral cu nr. 431/II din CF nr._ –C1- U3 Ostra, în valoare de 30.800 lei;
Total valoric masă de partajat este de 62.900 lei.
Va fi atribuit în lotul reclamantei apartamentul situat în ., ., ., identificat cadastral cu nr. 431/II din CF nr._ –C1- U3 Ostra, în valoare de 30.800 lei.
În lotul pârâtului, va fi atribuit apartamentul situat în ., ., . cadastral cu nr. 435/II din CF nr._-C1-U15 Ostra, jud. Suceava, în valoare de 32.100 Ron.
Pentru a dispune în acest sens, instanța, a avut în vedere opțiunea părților, faptul că, în apartamentul atribuit pârâtului, în prezent funcționează un magazin, administrat de pârât și mama acestuia, și a mai avut în vedere faptul că, este posibilă partajarea în natură.
În vederea echilibrării loturilor, va fi obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 650 lei, cu titlu de sultă.
Totodată, vor fi obligate părțile să-și predea imobilele atribuite în loturi, în cazul în care nu sunt în posesia acestora, respectiv a părții care a primit în lot imobilul.
În temeiul prev. art. 453, al. 2 C.PC. vor fi compensate cheltuielile de judecată suportate de părți.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâtul L. F. I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând în conformitate cu art 480(2) C. proc. civ, admiterea apelului, schimbarea hotărârii atacate, în sensul admiterii în parte a cererii principale și admiterea în tot a cererii reconvenționale, iar în conformitate cu art. 452 și urm C proc, civ, obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru, onorar expert și onorar avocat, conform chitanțelor aflate la dosar.
În motivarea apelului pârâtul a arătat că hotărârea primei instanțe este esențialmente nelegală și netemeinică, în mod greșit prima instanță a admis în tot acțiunea reclamantei și a respins cererea reconvențională a pârâtului, în mod incorect, cu nesocotirea și aprecierea eronată a probatoriului administrat în cauză instanța nu a reținut contribuția majoritară a pârâtului reclamant la dobândirea bunurilor împărțite.
Astfel arătă că instanța având în vedere doar concludenta probelor reclamantei și fără a corobora aceste probe cu restul probelor administrate la dosar, reține în mod eronat și subiectiv, că pârâtul, deși avea sarcina probei, nu a dovedit că ar avea o cotă de 99% la dobândirea celor două apartamente din litigiu.
Sub acest aspect hotărârea atacată este vădit netemeinică întrucât instanța de fond nu a făcut o apreciere justă a dovezilor administrate în cauză, înlăturând fără nici un temei declarațiile martorilor pârâtului, cât și înscrisurile depuse la dosar, dovezi din care rezultă indubitabil contribuția sa majoritara la dobândirea celor două apartamente.
Este fără dubiu că, din probatoriu administrat în cauză, înscrisuri și depoziții martori, rezultă că cei doi soți, la circa a doar jumătate de an de la încheierea căsătoriei au cumpărat apartamentele din litigiu, respectiv, la data de 28.07.1994 și la data de 07.08.1995, ( f. 26 și f. 30), cu banii câștigați de pârât înainte de căsătorie, acesta având astfel o contribuție exclusivă la dobândirea acestor imobile. În timpul căsătoriei soții au mai dobândit un autoturism, bunuri mobile și o vilă cu teren aferent partajată voluntar.
Privitor la greșita apreciere a probelor este de observat că instanța înlătură declarația martorului pârâtului, Briniuc V., f, 83 dosar, doar pentru motivul că acesta " inițial a arătat că pârâtul a cumpărat un apartament și a făcut cununia civilă, cu banii pe care-i avea din străinătate, iar cel de-al doilea apartament mama pârâtului 1-a avut în chirie (în care funcționa un magazin,) însă a revenit asupra celor declarate și a arătat că „primul apartament pârâtul 1-a luat cu bani lichizi chiar de la proprietar. Au fost ajutați de părinții ambelor părți."
Însă, este de reținut că așa zisa revenire a martorului, pentru care instanța nu îi ia în considerare declarația ,se referă la modalitatea de plată a imobilului si nu la persoana care a făcut plata, (plata cu bani lichizi, singura modalitate la care se referă martorul, de altfel).
Pe de altă parte depoziția generică și incertă a martorului în sensul că au fost ajutați de părinții ambelor părți, nu poate fi interpretată numai cu referire la acest apartament, de vreme ce martorul nu face referire la ce fel de ajutor bănesc sau de altă natură, cât ajutor și la dobândirea cărui bun.
Aceasta cu atât mai mult cu cât după această afirmație, martorul arată din nou în depoziția însă că pârâtul i-a arătat și pentru că i-a spus că nu crede i-a numărat suma de 10.000 mărci, de față fiind și reclamanta.
Astfel, este de observat că, martorul Briniuc V.. f. 83 dosar, declară că, înainte de achiziționarea apartamentelor din litigiu, pârâtul a lucrat în străinătate, iar, în anul 1993, acesta s-a întors în țara cu suma de 10.000 mărci germane, bani cu care a făcut cununia civilă cu reclamanta și a cumpărat primul apartament, în care locuia cu chirie și în care locuiește și în prezent.
Declarația acestui martor nu a fost combătută de alte probe.
Când evaluează această declarație ,instanța nu face referire, însă și la declarația celuilalt martor al pârâtului Covatari C.» f.84 dosar, care cu privire la același aspect arată clar, cităm,. Contribuția la ambele apartamente a fost a lui, el a lucrat în Spania și a venit cu 10.000 de mărci și a venit și cu o mașină cu un BMW, de la ei știu si pârâtul reclamant i-a arătat și banii cele 10,000 mărci. Când mi-a arătat pârâtul banii, era de față și reclamanta pârâtă".
Este de observat că acest martor face referire la modul în care au fost dobândite ambele apartamente.
Același martor declară că pârâtul a lucrat în Spania, în anii 1992- 1993, la construcții, unde se plătea bine, în jur de 1000-1200 de mărci.
Este important de reținut că reclamanta nu combate aceste depoziții și nici nu susține că suma de 10.000 mărci s-ar fi cheltuit în alt mod.
Ba mai mult acceptă ca un alt imobil al soților, care nu este în litigiu, respectiv o vilă cu anexe și teren aferent să fie partajat voluntar în cote de 40% pentru ea și de 60% pentru pârâtul reclamant, așa cum rezultă din înscrisurile de partaj existente la dosar.
De asemenea instanța reține eronat că din declarațiile martorilor Briniuc V. și Covatari C. (filele 83-84 dosar), rezultă că, pârâtul, în perioada 1992-1993 a lucrat în străinătate (Germania sau Spania), și s-a reîntors în anul 1993, cu suma de aproximativ 10.000 mărci, pe care martorii susțin că, le-ar fi spus pârâtul că dorește să cumpere un apartament, însă martorii nu au afirmat cu certitudine dacă vreunul din cele două apartamente a fost cumpărat exclusiv din banii câștigați în străinătate de pârât, înainte de căsătorie.
Susține că instanța este într-o gravă și păgubitoare eroare deoarece martorul Covatari C., f.84 declară, cităm „Contribuția la ambele apartamente a fost a lui, el a lucrat în Spania și a venit cu 10,000 de mărci și cu o mașină, cu un BMW, de la ei știu..."
În plus, instanța își întărește argumentul cu mențiunea că și din declarația martorei I. M., f .82 dosar rezultă că, apartamentele din litigiu au fost cumpărate cu banii rămași de la nuntă, reclamanta fiind ajutată și de tatăl său, arătând totuși că despre aceste aspecte martora a precizat că le știe din spusele reclamantei.
Desigur că în acest caz depoziția martorei I. María, nu trebuia a fi avută în vedere cu atât mai mult cu cât aceasta nu a fost în străinătate unde a lucrat pârâtul, s-a aflat în serviciul reclamantei, fiind subiectivă și mincinoasă și atunci când a afirmat că nici unul din soți nu a muncit mai mult în timpul căsătoriei părților.
Pe de altă parte martora declarând ca reclamanta a lucrat în Spania după anul 2006, face evident referire la perioada când aceasta a lucrat la părți, începând cu anul 2001, înainte cu 6 ani de achiziționarea ultimului apartament din litigiu.
Reclamanta nu poate susține că ar fi avut o contribuție egală la dobândirea apartamentelor, pentru motivul că în calitate de soție ar fi prestat munci gospodărești în imobilul în care locuiau părțile, întrucât soții nu locuiau împreună sau pentru motivul că în calitate de mamă s-ar fi ocupat de creșterea și îngrijirea copiilor, deoarece din căsătoria părților nu au rezultat copii.
Prin urmare este evidentă reaua credință a reclamantei care nu recunoaște nici măcar faptul că pârâtul a adus bani din străinătate cu care s-a cumpărat cel puțin un apartament, o mașină și s-a organizat și cununia civilă sau eventual alte bunuri.
Este de menționat că reclamanta nu a dovedit cu probe certe de unde au provenit banii cu care a contribuit în mod egal la dobândirea apartamentelor, a mașinii și mai mult a uni vilei și terenului aferent, prezumția egalității cotelor părților fiind răsturnată de partajul voluntar al
vilei și al terenului aferent în care cota sa la dobândirea acestor imobile de o valoare economică importantă a fost stabilită de comun acord ca fiind de 40% și nu de 50%.
De vreme ce cota de contribuție a reclamantei, de 50% a fost contestată de pârât, instanța trebuia să facă vorbire de toate dovezile existente la dosar privitoare la acest aspect.
Actele de dobândire a acestor bunuri pe numele soților și înscrierea lor în cartea funciară fără sarcini, în lipsa menționării unor cote egale nu pot fi calificate drept a fi singurele dovezi certe de dobândire a imobilelor în cote egale, așa cum în mod greșit a reținut instanța .
Desigur aceste dovezi nu au fost analizate în coroborare cu dovezile administrate de pârât, declarații de martori și înscrisuri.
Hotărârea atacată este esențialmente nelegală, fiind dată cu încălcarea disp. art.330 aliniat 5 și 337 cod de procedură civilă, cu încălcarea dreptului la apărare al pârâtului reclamant, al principiului rolului activ și al aflării adevărului, cu privire la aspecte legate de competența expertului ales, de lămurirea sau completarea expertizei, de evaluarea celor două imobile, de împărțirea lor la valoarea stabilită numai de unul din experții cauzei.
Aceasta, în condițiile în care evaluarea imobilelor făcută de experta desemnată în cauză, C. C., a fost contestată de pârât iar expertul său ales F. M., desemnat în cauză, la data de 25 martie 2014, a prezentat alte valori decât cele stabilite de experta C. C..
În mod greșit și inexplicabil instanța, după ce a încuviințat pentru pârât, la cererea acestuia un expert parte, în persoana numitului F. M., expert judiciar constructor, înlătură expertiza acestui expert, pe care o califică ca fiind una extrajudiciară.
În acest context, la fel de incorect instanța respinge obiecțiunile la expertiza efectuată de expert C. C., tocmai pentru motivul că această expertiză judiciară ar fi contestată în baza unei expertize extrajudiciare efectuată de expertul ales F. M..
Fără însă a preciza despre ce dispoziții este vorba, instanța de fond a reținut în mod nelegal că potrivit dispozițiilor legale incidente, expertul parte este un participant la efectuarea raportului de expertiză, în calitate de consilier al părții acesta putând să dea relații, să formuleze întrebări și observații, și dacă este cazul să formuleze o opinie separată cu privire la obiectivele expertizate.
Probabil instanța se referea la disp. art.330 aliniat 5 cod procedură civilă care prevăd clar că „ La efectuarea expertizei în condițiile prevăzute la alin. (1) și (2) pot participa experți aleși de părți și încuviințați de instanță, având calitatea de consilieri ai părților, dacă prin lege nu se dispune altfel. în acest caz, ei pot să dea relații, să formuleze întrebări și observații și, dacă este cazul să întocmească un raport separat cu privire la obiectivele expertizei un raport de expertiză și nu o opinie separată )
Nu este real ceea ce susține instanța că pârâtul ar fi contestat raportul de expertiza efectuat de expert C. C. pentru motivul că la întocmirea acestuia nu a fost înștiințat și nu a luat parte și expertul său parte, F. M., contestație ce firește că s-ar fi dovedit neîntemeiată față de răspunsul expertei C., de la fila 201 dosar.
Pârâtul prin obiecțiunile sale în temeiul art. 337 cod procedură civilă a învederat instanței că se impune o notă comună a experților, respectiv lămurirea sau completarea expertizelor.
În susținerea cererii sale pârâtul a invocat în fața instanței, fără succes disp. art. 337 cod procedură civilă în care se prevede că „Dacă este nevoie de lămurirea sau completarea raportului de expertiză ori dacă există o contradicție între părerile experților, instanța, din oficiu sau la cererea părților, poate solicita experților, la primul termen după depunerea raportului, să îl lămurească sau să îl completeze. In speță era incontestabil faptul că exista contradicție în cele două rapoarte cu privire la valorile stabilite pentru imobilele din litigiu.
Expertul ales are potrivit legii aceleași drepturi și aceleași obligații ca expertul desemnat în cauză, poate efectua raportul său de expertiză pe care instanța este ținută să-1 evalueze alături de celelalte probe,, așa încât nu se poate reține că acest raport trebuie ignorat în privința concluziilor prin care se evaluează imobilele din litigiu.
Prin urmare, instanța în mod nelegal a respins toate obiecțiunile formulate de pârât, cu o motivare care nu are nici o legătură cu aceste obiecțiuni, obiecțiuni prin care s-a solicitat clar ca instanța în urma constatării faptului că cele două expertize prezintă valori diferite ale imobilelor din litigiu să solicite de la cei doi experți o notă comună, privind diferențele valorice existente, (fiind contestat și faptul că cei doi experți au făcut o supraevaluare a celor două imobile situate în mediul rural, în localitatea Ostra din județul Suceava din care unul avea și îmbunătățiri.)
Pe de altă parte, prima instanță nu a motivat în ce condiții și din ce motive a avut în vedere evaluarea imobilelor făcută de experta C. și nu cea făcută de expertul ales F. M..
De asemenea instanța nu a motivat în ce condiții a respins varianta de lotizare solicitată de pârâtul reclamant nefăcând de altfel nici o referire la criteriile legale de atribuire a bunurilor în cadrul acestui litigiu de partaj .
Pentru toate aceste motive apelantul a solicitat în principal, conform art.480 alin 3 cod procedură civilă admiterea apelului, anularea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță în vederea completării și lămuririi expertizei, a stabilirii corecte a valorii imobilelor din litigiu, a evaluării criteriilor legale de atribuire a bunurilor și a aprecierii, respectiv coroborării probatoriului administrat în cauză la cererea celor două părți litigante
În cazul în care nu ne vom putea prezenta la termenul de judecată, a solicitat în conformitate cu disp. art 411 al. 1, pct. 2 C proc, Civ,, judecarea în lipsă a cauzei. În drept, art. 470, art. 480 N.C.P.C.
Intimata reclamantă P. A. L. a formulat întâmpinare prin care a arătat că în mod corect instanța de fond a admis acțiunea și a constatat că apartamentele din litigiu au fost dobândite în cote egale în timpul căsătoriei cu pârâtul.
Astfel, așa cum rezultă din contractele de vânzare-cumpărare, ambele apartamente au fost cumpărate în timpul căsătoriei, primul fiind achiziționat în luna august 1994, respectiv apartamentul situat în ., apartament 2, în care, din luna ianuarie 1994 ( pârâtul-reclamant folosea acest apartament în baza unui contract de închiriere din anul 1993), după ce ne-am cununat civil, am deschis un magazin alimentar, subsemnata reclamantă-pârâtă lucrând ca vânzătoare, iar în luna august 1995 am cumpărat cel de-al doilea apartament.
Imediat după cununia civilă pârâtul a plecat în străinătate, singura care s-a ocupat de magazin fiind aceasta ajutată de tatăl său, iar când s-a întors a făcut nunta, din banii rezultați achitând avansul la primul apartament.
După un an au cumpărat cel de-al doilea apartament, parte din banii câștigați împreună, parte din bani împrumutați, pe care i-a restituit ulterior.
Chiar dacă martorii pârâtul au fost instigați de pârâtul-reclamant să declare că ar fi venit cu 10.000 de mărci din Spania, declarațiile acestora sunt mincinoase, ambii declarând cu exactitate fapte ce se presupune că s-ar fi petrecut în urmă cu aproximativ 20 de ani.
Mai mult, martorii au afirmat că în anul 1994, înainte de a cumpăra primul apartament, ( după aproximativ un an de când s-a întors din Spania), pârâtul le-ar fi arătat borseta în care avea 10.000 de mărci, ceea ce este greu de crezut în condițiile în care, dacă ar fi avut banii necesari achiziționării apartamentului l-ar fi cumpărat înainte de a se cununa civil, totodată, este greu de crezut că după aproximativ un an de la data la care s-a întors din străinătate, pârâtul purta la el borseta cu banii câștigați, respectiv cu suma de 10.000 mărci pentru a o arăta prietenilor.
Ceea ce este curios este faptul că ambii martori propuși de pârât cunoșteau foarte bine care a fost contribuția fiecăreia dintre părți la dobândirea apartamentelor, mai mult aveau cunoștință și de faptul că familia pârâtului i-ar fi ajutat pe soți, însă, așa cum au declarat, aceștia nu au fost la nunta părților deși erau confidenții pârâtului, pentru că altfel nu se explică de unde cunosc amănunte din viața de zi cu zi a unei familii, mai ales că acestea s-au întâmplat în urmă cu 20 de ani.
În realitate, martorilor li s-a spus ce să declare, întâlnindu-se cu o zi înainte de proces cu pârâtul și mama acestuia la Judecătoria Gura Humorului, fapt recunoscut de martorul Covataru C., din motivarea acestuia rezultând că în prezent este un apropiat al familiei pârâtului, de unde se poate trage cu ușurință concluzia că acesta a declarat ceea ce i s-a spus să declare.
Reclamanta a arătat că nu a susținut niciodată că pârâtul nu ar fi fost în străinătate anterior încheierii căsătoriei, însă la data la care s-au cununat civil, nu avea nici un ban, acesta fiind și motivul pentru care cununia religioasă a avut loc în luna iulie, după aproximativ șase luni de la cununia civilă, în toată această perioadă a lucrat ca vânzătoare la magazinul deschis în apartamentul A6 pe care pârâtul îl deținea cu chirie, iar la aproximativ o lună de la nuntă, a cumpărat apartamentul de la Exploatarea Minieră Gura Humorului, achitând avansul în suma de 92.947 lei din prețul total de 539.464 lei, diferența de preț urmând a fi achitată în rate lunare de 7442 plus 744 lei, eșalonate pe o perioadă de 5 ani, fapt ce rezultă din c.v.c încheiat la data de 24.08.1994.
In situația în care pârâtul ar fi avut 10.000 de mărci, așa cum au declarat martorii propuși de acesta, s-ar fi achitat întreaga sumă de 539.464 la data încheierii contractului, însă, așa cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare din data de 24.august 1994, părțile au achitat apartamentul în rate lunare, de unde rezultă faptul că martorii Briniuc V. și C. C. au declarat mincinos că pârâtul ar fi avut o contribuție exclusivă la achiziționarea acestui apartament.
Pârâtul a mai avut un apartament cu trei camere în proprietate situat în ., pe care 1-a vândut în anul 1997 ( fila 74 din dosar), și este posibil ca martorii să se refere la acest apartament însă, influențați de pârât să declare că ar fi fost cumpărat în anul 1994, deși chiar și acest apartament a fost cumpărat în timpul căsătoriei însă cu acte sub semnătură privată.
In ceea ce privește apartamentul A2, acesta a fost cumpărat la aproximativ un an jumătate de la data la care s-au căsătorit, din banii câștigați în comun, ea lucrând ca vânzătoare în magazinul deschis în apartamentul A6, s-a ocupat totodată și de menajul casei, fiind ajutată de martora I. M. care, este adevărat că a greșit anul în care s-au petrecut faptele arătate, însă trecând aproximativ 20 de ani este de înțeles, acest fapt rezultând și din aceea că a declarat că minerii cumpărau din magazinul deschis în apartamentul A6, deși în anul 2001 mina era închisă.
Cert este că, așa cum au arătat toți martorii, în perioada în care au fost achiziționate și achitate apartamentele, ambele părți am contribuit în egală măsură la dobândirea acestor bunuri imobile și acest fapt rezultă și din adeverința de la Registrul Agricol (fila 57) unde suntem înscriși cu cele două apartamente.
Mai mult, în anul 2002 pârâtul scrie și semnează un înscris sub semnătură privată în care recunoaște că ea a contribuit la dobândirea apartamentului ., . partea mea din valoarea acestui apartament", în situația în care ar fi dobândit prin contribuție exclusivă acest apartament ar fi cedat întregul și nu partea sa.
In ceea ce privește al doilea motiv de apel, respectiv faptul că instanța nu a ținut seama de expertiza expertului F. M., susținerile apelantului sunt nefondate în condițiile în care obiecțiunile formulate de pârât se referă la îmbunătățirile aduse apartamentului B1.A6 .
Astfel, pârâtul a solicitat ca obiecțiuni la raportul de expertiză identificarea îmbunătățirilor aduse apartamentului B1.A6 însă se poate observa că, pe lângă faptul că instanța nu a fost investită cu un capăt de cerere referitor la aceste îmbunătățiri, expertul nu a avut ca obiectiv identificarea îmbunătățirilor.
O a doua obiecțiune a pârâtului se referă la faptul că ambii experți au făcut o supraevaluare a imobilelor construcții, însă în apel pârâtul-apelant critică faptul că instanța ar fi înlăturat expertiza efectuată de exp. F. M..
În condițiile în care prin obiecțiuni, pârâtul-apelant a contestat și valorile date de expert F. M., nu are sens susținerea sa referitoare la înlăturarea celei de-a doua expertize.
Pe de altă parte, instanța de fond a încuviințat ca la întocmirea expertizei de către expertul numit de instanță, C. C., să participe și expert F. M., neconsiderând necesară efectuarea unei alte expertize.
În aceste condiții, susținerile pârâtului-apelant sunt nefondate.
Pentru aceste motive reclamanta intimată a solicitat respingerea apelului și obligarea pârâtului-apelant la plata cheltuielilor de judecată.
La termenul de judecată din data de 118 iunie 2015, instanța de control judiciar a pus în discuție, din oficiu, excepția netimbrării cererii de apel.
Prin urmare, instanța se va pronunța cu privire la excepția netimbrării apelului, invocată la termenul de judecată din data de 18 iunie 2015.
Potrivit art. 224 Cod procedură civilă, instanța este obligată, în orice proces, să pună în discuția părților toate cererile, excepțiile, împrejurările de fapt sau temeiurile de drept prezentate de ele, potrivit legii, sau invocate din oficiu.
Față de prevederile art.248 (1) Cod.pr.civ. instanța se va pronunța mai întâi, asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe noi, după caz cercetarea în fond a cauzei și analizând cu prioritate excepția netimbrării apelului.
Reține instanța de control judiciar, că prin rezoluția dispusă la data de02.03.2015, s-a pus în sarcina apelantului L. F. I., obligația achitării taxei judiciare de timbru de 1181,5 lei în conformitate cu disp. art.23 din O.U.G. 80/2013, sub sancțiunea anulării apelului ca netimbrat.
La fila 9,10 în cadrul procedurii de regularizare a cererii de apel precum și la fila 30,31 se regăsește dovada citării apelantului cu mențiunea achitării acestei taxe, dovada de îndeplinire a procedurii de citare fiind din data de 14.05.2015 la cabinetul av. C. R. respectiv_la adresa de domiciliu a apelantului, citațiile fiind prima afișată la sediul cabinetului apărătorului iar cea de-a doua a fost înmânată personal mamei apelantului care semnat personal de primire.
Este real că apelantul pârât a formulat la data de 19.03.2015 cerere de acordare a ajutorului public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 1181,5 lei, însă prin Încheierea nr. 178 din data de 07 aprilie 2015 cererea a fost respinsă ca nefondată, apelantul formulând ulterior, respectiv la data de 04 mai 2015, cerere de reexaminare împotriva încheierii susmenționate.
Astfel, prin Încheierea nr.242 din data de 12 mai 2015, instanța de control judiciar a respins ca nefondată cererea de reexaminare formulată de apelant împotriva Încheierii nr. 178 din 07 aprilie 2015, prin care i s-a respins cererea de acordare a ajutorului public judiciar.
D. urmare, prin citația emisă la data de 08 mai 2015 pentru termenul de judecată din 18 iunie 2015, apelantului pârât i s-a adus la cunoștință obligativitatea achitării taxei judiciare de timbru și timbru judiciar aferentă apelului promovat în cauză, sub sancțiunea anulării apelului ca netimbrat.
De notorietate este că, cererile pentru exercitarea apelului sau recursului împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 50% din taxa datorată pentru cererea sau acțiunea soluționată de prima instanță.
Prezenta acțiune are ca obiect partaj bunuri comune, fiind o acțiune evaluabilă în bani, supusă plății taxei judiciare de timbru, în condițiile art.10 alin.2 din O.U.G. nr.80/2013.
Este evident că acest tip de acțiune nu face parte din categoria celor scutite de la plata taxelor judiciare de timbru, iar pe de altă parte, nu există nicio prevedere legală din care să rezulte că sunt scutite de la plata taxelor judiciare de timbru căile de atac formulate în următoarele cicluri procesuale.
Conform art. 33 alin. 1 din O.U.G. 80/2013, republicată, cu modificările și completările ulterioare, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat.
Față de faptul că prezenta cerere este supusă timbrajului în contextul legislativ sus – arătat; față de faptul că aceste taxe se plătesc anticipat, în condițiile în care apelantul a fost citat cu mențiunea achitării acestei taxe, tribunalul constată că în speță este dată excepția netimbrării apelului invocată din oficiu, și în consecință, va anula apelul ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Anulează apelul formulat de pârâtul L. F. I., domiciliat în localitatea Ostra, . C, . și cu domiciliul procedural ales la cabinet de avocat C. R., din mun. Suceava, ..1, ., . împotriva sentinței civile nr.1168 din data de 03.12.2014 pronunțată de Judecătoria Gura Humorului în dosar nr._ în contradictoriu cu intimata reclamantă P. A. L., domiciliată în localitatea Ostra, . C, ., ca netimbrat.
Obligă apelantul să plătească intimatei suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 18 IUNIE 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
F. L. D. D. Ș. L.
G.
Red.. F.L.
Jud. fond. M. O.
Tehnored. Ș.L.G.
Ex.5 /03.07.2015.
| ← Exequator. Recunoaștere înscrisuri / hotarâri străine.... | Exequator. Recunoaștere înscrisuri / hotarâri străine.... → |
|---|
