Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 554/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 554/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 28-04-2015 în dosarul nr. 554/2015
Dosar nr._ - partaj bunuri comune -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 554
Ședința publică din data de 28 aprilie 2015
Președinte - D. D.
Judecător - T. M.
Grefier - P. T.
Pe rol, judecarea apelurilor declarate de reclamanta B. N.-D., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în municipiul Iași ., ., . și pîrîtul G. D., cu domiciliul în municipiul Suceava ., ., ., jud.Suceava și cu domiciliul procedural ales la mama sa G. E., municipiul Suceava ..11, ., jud.Suceava, împotriva sentinței civile nr.4810 din 20 octombrie 2014 a Judecătoriei Suceava (dosar nr._ ).
Dezbaterile asupra apelurilor au avut loc în ședința publică din 21 aprilie 2015, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărîre și cînd din lipsă de timp pentru deliberare pronunțarea a fost amînată pentru astăzi 28 aprilie 2015.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra apelurilor de față, constată:
Prin sentința civilă nr.4810 din 20 octombrie 2014 Judecătoria Suceava a admis în parte acțiunea principală având ca obiect „partaj bunuri comune” formulată de către reclamanta-pârâtă B. N.-D. în contradictoriu cu pârâtul G. D.;
A admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant G. D. în contradicotriu cu reclamanta-pârâtă B. N.-D.;
A constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, ca bunuri comune, cu o contribuție egală de 50 % fiecare, următoarele bunuri imobile:
- un apartament cu 3 camere situat pe ., ., ., mun. Suceava, jud. Suceava în valoare de 133.426 lei,
- un apartament cu 2 camere situat pe ., ., mun. Suceava, jud. Suceava în valoare de 69.811 lei,
- un garaj demontabil situat pe . Cartodrom, mun. Suceava, Jud. Suceava, în val. de 19.904 lei,
respectiv, următoarele bunuri mobile, toate în valoare de 8800 lei:
- un televizor color,
- un sistem home cinema,
- o cameră foto,
- un calculator,
- un birou de calculator,
- un frigider,
- o bormașină;
A constatat că valoarea totală a masei de bunuri comune este de 231.941 lei;
A dispus încetarea stării de proprietate devălmașă existentă între părți, prin atribuire de loturi.;
A atribuit reclamantei - pârâte lotul nr. 1, alcătuit din următoarele bunuri, în valoare totală de 142.226 lei: un televizor color, un sistem home cinema, o cameră foto, un calculator, un birou de calculator, un frigider, o bormașină și un apartament cu 3 camere situat pe ., ., ., jud. Suceava în valoare de 133.426 lei;
A atribuit pârâtului - reclamant lotul nr. 2, alcătuit din următoarele bunuri, în valoare totală de 89.715 lei: un apartament cu 2 camere situat pe ., ., mun. Suceava, jud. Suceava în valoare de 69.811 lei și un garaj demontabil situat pe . Cartodrom, mun. Suceava, Jud. Suceava, în val. de 19.904 lei.
Pentru egalizarea valorică a loturilor, a obligat reclamanta-pârâtă să plătească pârâtului-reclamant suma de 26.255,50 lei cu titlu de sultă.
A constatat că reclamanta-pârâtă are un drept de creanță împotriva pârâtului – reclamant în cuantum de 3.750 euro, reprezentând ½ din contravaloarea ratelor de credit achitate exclusiv de către aceasta ulterior desfacerii căsătoriei.
A obligat pârâtul-reclamant la restituirea, în echivalentul în lei la data plății, către reclamanta-pârâtă a sumei de 3.750 euro, reprezentând ½ din contravaloarea ratelor de credit achitate exclusiv de către aceasta ulterior desfacerii căsătoriei.
A respins ca neîntemeiate restul capetelor de cerere din cererea de chemare în judecată și cererea reconvențională.
În temeiul art. 502 din O.U.G. 51/2008 privind ajutorul public judiciar, a obligat pe reclamanta-pârâtă la restituirea către stat a sumei de 7500 lei, sumă cu privire la care instanța a dispus scutirea parțială în favoarea acesteia de la plata taxei judiciare de timbru prin încheierea din data de 14.05.2014.
În temeiul art. 502 din O.U.G. 51/2008 privind ajutorul public judiciar, a obligat pe pârâtul-reclamant la restituirea către stat a sumei de 1834,80 lei, sumă cu privire la care instanța a dispus scutirea în favoarea acestuia de la plata taxei judiciare de timbru prin încheierea din data de 14.05.2014.
În baza art. 451 alin. 2 Cod proc. civilă, a redus partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocatului pârâtului-reclamant de la suma de 4500 lei, la suma de 2500 lei.
A compensat în parte cheltuielile de judecată și a obligat pârâtul-reclamant să plătească reclamantei-pârâte suma de 4916,65 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî în acest sens, prima instanță a reținut următoarele:
În fapt, prin sentința civilă nr.6065/28.12.2011 a Judecătoriei Suceava, pronunțată în dosarul nr._ (f. 94-100), a fost desfăcută căsătoria încheiată între reclamanta-pârâtă și pârâtul-reclamant la data de 27.07.2006 și înregistrată la Primăria mun. Suceava sub nr. 487/27.07.2006.
Din analiza materialului probator administrat în cauză precum și din atitudinea de recunoaștere a părților (f.123-124, 245-249), instanța reține că acestea au dobândit în timpul căsătoriei următoarele bunuri imobile: un apartament cu 3 camere situat pe ., ., ., mun. Suceava, jud. Suceava în valoare de 133.426 lei, un apartament cu 2 camere situat pe ., ., mun. Suceava, jud. Suceava în valoare de 69.811 lei, un garaj demontabil situat pe . Cartodrom, mun Suceava, Jud. Suceava, în val. de 19.904 lei, precum și mai multe bunuri mobile ce au fost arătate de pârâtul-reclamant prin cererea reconvențională, respectiv: un televizor color, un sistem home cinema, o cameră foto, un calculator, un birou de calculator, un frigider, o bormașină, bunuri a căror valoare de 8800 lei a fost indicată de către acesta și necontestată de către reclamanta–pârâtă (f. 245) prin precizările de la termenul din data de 14.05.2013.
Reținând masa bunurilor comune astfel cum a fost descrisă, instanța constată că valoarea totală a bunurilor de împărțit este de 231.941 lei.
În drept, instanța reține faptul că, potrivit art. 27 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Noul Cod Civil, indiferent de data încheierii căsătoriei, în ceea ce privește relațiile lor personale și patrimoniale, soții sunt supuși dispozițiilor Noului Cod Civil, de la data intrării sale în vigoare. Având în vedere faptul că hotărârea prin care a fost pronunțat divorțul a rămas definitivă și irevocabilă la data de 20.02.2012, ulterior intrării în vigoare a Noului Cod civil, prin raportare la dispozițiile art. 382 Noul cod civil rezultă faptul că dispozițiile legii noi sunt aplicabile în cauză în ceea ce privește relațiile personale și patrimoniale.
D. fiind momentul încheierii căsătoriei, respectiv 27.07.2006, dar și dispozițiile art. 329 Noul Cod civil, potrivit căruia alt regim matrimonial decât cel al comunității legale se face prin încheierea unei convenții matrimoniale, instanța reține ca fiind incident în cauză regimul comunității legale de bunuri.
Astfel, instanța constată faptul că, potrivit art. 339 Noul Cod civil, bunurile dobândite în timpul regimului comunității legale de oricare dintre soți sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune în devălmășie ale soților.
Până la proba contrară, contribuția soților este prezumată ca fiind egală la dobândirea bunurilor comune, potrivit art. 357 alin. 2 teza finală Noul Cod civil.
Potrivit art. 673 ind. 5 C.pr.civ. vechi, dacă părțile nu se învoiesc (cu privire la împărțirea bunurilor), instanța va stabili bunurile supuse împărțelii, calitatea de proprietar, cota parte ce revine fiecăruia și creanțele născute din starea de proprietate comună pe care coproprietarii le au unii față de alții. Potrivit aceluiași articol, instanța va face împărțeala în natură. În acest sens procedează la formarea loturilor și atribuirea lor. În cazul în care loturile nu sunt egale în valoare ele se întregesc printr-o sumă de bani.
La formarea și atribuirea loturilor, potrivit art. 673 ind. 9 C.pr.civ., instanța va ține seama, după caz, „și de acordul părților, mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăreia ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea”.
În ceea ce privește bunurile supuse împărțelii în cauza de față, instanța reține existența acestora în regimul comunității de bunuri astfel cum a fost menționată anterior.
Cu privire la stabilirea cotei de contribuție la obținerea bunurilor, instanța va avea în vedere faptul că reclamanta–pârâtă, prin cererea de chemare în judecată, a solicitat constatarea unei cote de contribuție egale, de 50%-50%, aspect ce nu a fost contestat de pârâtul-reclamant. Față de aceste fapt, instanța va reține că părțile au avut o contribuție egală la dobândirea bunurilor în timpul căsătoriei, de 50 % fiecare.
D. urmare, având în vedere valoarea bunurilor dobândite în timpul căsătoriei, respectiv de 231.941 lei, prin raportare la cotele de contribuție, rezultă faptul că fiecărei părți îi revin bunuri în valoare de 115.970,5 lei.
Astfel, instanța va dispune încetarea stării de proprietate devălmașă existentă între părți, prin atribuire de loturi.
Având în vedere criteriile prevăzute de art. 673 ind. 9 C.pr.civ. pentru stabilirea și atribuirea loturilor părților, instanța urmează a constitui două loturi și va atribui reclamantei-pârâte lotul nr. 1, alcătuit din următoarele bunuri, în valoare totală de 142.226 lei: un televizor color, un sistem home cinema, o cameră foto, un calculator, un birou de calculator, un frigider, o bormașină (toate în valoare de 8800 lei) și un apartament cu 3 camere situat pe ., ., ., mun. Suceava, jud. Suceava în valoare de 133.426 lei.
De asemenea, instanța va atribui pârâtului - reclamant lotul nr. 2, alcătuit din următoarele bunuri, în valoare totală de 89.715 lei: un apartament cu 2 camere situat pe ., ., mun. Suceava, jud. Suceava în valoare de 69.811 lei și un garaj demontabil situat pe . Cartodrom, mun. Suceava, Jud. Suceava, în val. de 19.904 lei.
La atribuirea bunurilor instanța are în vedere atât voința ambelor părți (exprimată în concluziile pe fondul cauzei și reiterată în concluziile scrise), ca bunurile mobile indicate în cererea reconvențională să fie atribuite reclamantei–pârâte, aceasta având posesia lor, precum și cota - parte ce se cuvine părților, valoarea și natura bunurilor ce constituie masa partajabilă.
În temeiul art. 673 ind. 5 alin.2 C.pr.civ., pentru a asigura egalizarea valorică a loturilor, instanța va obliga pe reclamanta-pârâtă să plătească pârâtului-reclamant suma de 26.255,5 lei cu titlu de sultă.
În ceea ce privește solicitarea reclamantei-pârâte de a fi incluse în masa bunurilor partajabile și fructele civile în cuantum de 3500 euro pe care pârâtul-reclamant le-ar fi dobândit ca urmare a unei închirieri clandestine a apartamentului de 2 camere de pe . a o respinge în raport de următoarele considerente: din procura generală de la fila 146 din dosar rezultă că ambele părți au împuternicit-o pe mama pârâului-reclamant a se ocupa de administrarea imobilului de pe ., respectivul apartament nu putea fi închiriat în mod clandestin de către pârâtul-reclamant, așa cum susține partea adversă. Pe de altă parte, același lucru rezultă și din declarațiile martorilor audiați chiar pentru reclamanta-pârâtă (f. 269).
Mai mult, din înscrisurile depuse la dosar odată cu cererea reconvențională (contract închiriere - f. 144) rezultă că pârâtul-reclamant a încasat lunar o chirie de doar 50 de lei. În compensație, tot din declarațiile tuturor martorilor audiați în prezenta cauză, rezultă că reclamanta-pârâtă se ocupa de administrarea imobilului de 3 camere de pe . lunar chirie. În consecință, instanța reține că, sub acest aspect, între părți a intervenit o compensație, motiv pentru care nu poate include în masa de partajat suma de 3500 de euro la care face referire reclamanta-pârâtă.
Instanța mai reține faptul că pârâtul-reclamant justifică stabilirea unei chirii modice, de numai 50 de lei, pentru apartamentul de pe . faptul că locatarii au efectuat mai multe îmbunătățiri la apartamentul închiriat. Având în vedere înscrisurile depuse în dovedire (f.128-132), instanța reține că aceste îmbunătățiri au fost efectuate iar de sporul valorii imobilului, evidențiat chiar prin expertiza administrată în prezenta cauză, beneficiază ambele părți.
În ceea ce privește datoriile comune ale părților, din analiza întregului probatoriu administrat, instanța constată faptul că la data de 1 august 2007 ambele părți au contractat un împrumut în cuantum de_ euro de la banca spaniolă La Caixa în baza contractului de credit nr._-81, așa cum rezultă din Contractul de credit nr._-81 de la filele 28-34. Suma împrumutată a fost rambursată integral la data de 31.07.2012 (f.28). În perioada 01.08._12 ratele au fost achitate exclusiv de către reclamanta-pârâtă, B. N.-D. (f.39-43).
În speță, pârâtul – reclamant a invocat faptul că nu poate fi obligat la restituirea a jumătate din sumele rambursate de către reclamanta-pârâtă cu titlu de rate pentru ultimul an de credit, deoarece la rândul lui are de achitat un împrumut comun în cuantum de 4000 euro luat de la mama sa pentru achiziționarea garajului din zona Cartodrom. În consecință, potrivit susținerilor acestuia, cele două obligații de restituire în sarcina ambelor părți ar trebui să fie considerate ca fiind compensate.
Această apărare a pârâtul-reclamant nu poate fi admisă pentru următoarele considerente: acesta nu a dovedit încheierea contractului de împrumut, respectiv, declarațiile martorilor audiați sunt contradictorii în raport de acest fapt (martora H. A. C. susține că suma de 4000 euro a fost achitată în perioada anului 2007-f. 340, în timp ce martorul A. I. C. arată că împrumutul a fost achitat doar parțial-f. 271).
În consecință, în ceea ce privește ratele aferente creditului nr._-81, achitate exclusiv de reclamanta–pârâtă după desfacerea căsătoriei, din înscrisurile depuse la dosar rezultă că acestea se ridică la suma totală de 7500 euro, fiind achitate în perioada 01.08.2011 - 01.18.2012 (f.39-43).
D. urmare, având în vedere cotele de contribuție reținute în cauză, instanța va constata că reclamanta-pârâtă are un drept de creanță împotriva pârâtului–reclamant în cuantum de 3750 euro reprezentând ½ din contravaloarea ratelor de credit achitate exclusiv de aceasta ulterior desfacerii căsătoriei și va obliga pe pârâtul-reclamant la plata către aceasta a sumei de 3750 euro.
În ceea ce privește solicitarea reclamantei-pârâte de a include în masa de împărțit a datoriilor comune și cheltuielile necesare și utile pentru întreținerea apartamentului cu 3 camere, în cuantum de 650 de euro și achitate exclusiv de către aceasta, instanța apreciază că cererea este neîntemeiată pentru următoarele motive: acest imobil a fost închiriat până în data de 01.09.2011 când chiriașii au plecat fără a achita cheltuielile de întreținere aferente. Acest fapt rezultă din declarațiile martorei U. L. A. (f.272). Din înscrisurile depuse la dosar de către reclamanta-pârâtă (facturi și chitanțe - f. 47-74), instanța constată că aceasta a achitat datorii la întreținere, respectiv obligații de plată către EON gaz și energie electrică pentru perioada anterioară datei de 01.09.2011.
În raport de această situație de fapt, instanța reține că între reclamanta-pârâtă și foștii săi chiriași există relații contractuale în baza cărora suma solicită de către aceasta, în contradictoriu cu pârâtul-reclamant, ar putea fi recuperată.
În ceea ce privește obligarea pârâtei-reclamante la restituirea sumei de 995 lei, reprezentând ½ din contravaloarea impozitului și asigurărilor de locuințe a părților, taxă de salubrizare și taxă superficie teren pentru anii 2010, 2011, 2012, instanța reține faptul că o mare parte dintre cheltuielile menționate de către pârâtul-reclamant au fost efectuate de către partea adversă, respectiv privesc plata unor obligații comune din perioada în care părțile nu erau nici despărțite în fapt și nici nu intervenise efectul definitiv și irevocabil al hotărârii de divorț (f.-135-142).
În consecință, instanța apreciază că această cerere este neîntemeiată. Aceasta deoarece, faptul că în timpul căsătoriei unul din soți achită, cu veniturile sale, datoriile comune, poate produce efecte doar sub aspectul stabilirii cotelor de contribuție la dobândirea bunurilor comune (ceea ce nu s-a cerut în cauză), dar nu-l îndreptățește să solicite obligarea soțului la plata unei părți din sumele achitate.
Referitor la cererea pârâtului-reclamant de a o obliga pe reclamanta-pârâtă la restituirea sumei de 3200 de lei, echivalentul sumei de 725 de euro, reprezentând cotă sa de ½ din suma de 1450 euro achitată de părți cu titlu de garanție la închirierea apartamentului din Spania, instanța reține că din ansamblul probelor administrate în prezenta cauză nu rezultă condițiile de închiriere a respectivului apartament, deși partea adversă nu contestă acest fapt. Astfel, instanța constată că acestui contract îi sunt aplicabile dispoziții legale din dreptul spaniol, iar prezenta instanță nu poate intra în analiza respectivelor clauze. De asemenea, instanța constată că ar putea analiza problema garanției achitate către proprietarul imobilului din Spania doar la finalul contractului de închiriere și doar dacă acea garanției ar fi restituită părților, ori acest lucru nu s-a întâmplat până în prezent.
Față de acest aspect și în raport de obligația impusă prin prevederile art. 1169 vechiul Cod civil, potrivit căreia „cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească”, instanța urmează a respinge această cerere ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel ambele părți care au invocat motive de nelegalitate și netemeinicie.
Reclamanta B. N. D. a susținut că în cauză se impunea atribuirea activului comun pentru a fi valorificat, iar valoarea rezultată să fie atribuită către coproprietari proporțional cu cota parte a fiecăruia dintre ei - 50%, pasivul comun – să fie achitat de fiecare parte, acordarea fructelor civile obținute din închirierea apartamentului de pe . și cheltuielile de utilități pentru apartamentul de pe .>
Apelanta a arătat că bunurile mobile au fost evaluate arbitrar, valoarea de 8.800 RON fiind exagerată, în condițiile în care acestea sunt degradate și distruse, atribuirea acestora în lotul său fiind în defavoarea sa. Instanța nu a ținut cont de faptul că pârâtul le-a solicitat în lot și nici că ea a fost de acord cu acestea.
Modalitatea de formare a loturilor contravine egalității valorice deoarece bunurile imobile sunt vădit disproporționat incluse în loturi, iar pentru a evita un prejudiciu a solicitat ca bunurile mobile și imobile să fie scoase la licitație deoarece s-a creat un dezechilibru prin amestecul creat între loturile atribuite ale activului cu pasivul.
A solicitat acordarea fructelor civile obținute din închirierea apartamentului cu 2 camere și cheltuielile de utilități pentru apartamentul cu 3 camere, deoarece pârâtul a beneficiat exclusiv și injust de un venit care ar fi trebuit împărțit, procura generală fiind una de administrare a imobilului și nu de valorificare prin închiriere, contractul nefiind încheiat de altfel în numele și beneficiul său.
De asemenea, închirierea apartamentului cu 3 camere nu a fost dovedită, și nici existența unor relații contractuale cu presupuși chiriași.
Prin memoriul de apel pârâtul G. D. a criticat soluția instanței de fond în ceea ce privește modalitatea în care instanța a soluționat capetele de cerere privind datoriile comune ale părților.
A apreciat că reclamanta nu a făcut dovada caracterului cert a contravalorii ratelor achitate și nici că acestea au fost suportate în exclusivitate doar de către ea, neputând fi reținută depoziția martorei U. L. în condițiile în care aspectele legate de plata creditului nu le-a perceput personal.
A mai arătat că prin precizările la cererea reconvențională a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 2.000 euro reprezentând cota sa parte din împrumutul contractat de părți de la mama sa cu ocazia achiziționării garajului în cursul anului 2007. Instanța de fond nu s-a pronunțat și nu a motivat acest capăt de cerere făcând doar referire la faptul că nu poate opera compensarea invocată prin întâmpinare, deși la dosar existau probe care confirmau susținerea sa privind împrumutul iar reclamanta nu a contestat acest aspect.
Soluția instanței de fond a mai fost criticată și sub aspectul reducerii onorariului de avocat de la suma de 4.500 lei la 2.500 lei, apelantul apreciind că s-a dat o interpretare greșită dispozițiilor art.274 alin.3 C. având în vedere munca depusă de avocat, instanța urmând a proceda la recalcularea cheltuielilor de judecată rezultată în urma compensării.
Apelanții au formulat în cauză întâmpinări (fila 40 și 46) prin care au formulat apărări în combaterea criticilor aduse soluției instanței de fond, în apel fiind audiat și martorul P. V. D..
Analizând criticile invocate prin prisma motivelor de apel formulate de reclamantă, tribunalul reține următoarele:
Astfel, în ceea ce privește contestarea valorii bunurilor mobile solicitate a fi incluse la masă prin cererea reconvențională, după cum se poate observa în fața instanței de apel reclamanta nu a înțeles să conteste valoarea de 8.800 lei indicată de pârât, recunoscând de altfel și existența acestora în posesia sa exclusivă de la data despărțirii în fapt.
Susținerea conform căreia a solicitat ca bunurile să fie scoase la licitație și distribuirea prețului către coproprietari nu poate fi reținută în condițiile în care aceasta nu a depus nici o propunere de lotizare ci, doar la data de 23.09.2014 avocata reclamantei a solicitat, cu ocazia dezbaterilor (încheierea din 23.09.2014) atribuirea în lotul acesteia a apartamentului cu 3 camere și garajul sau înstrăinarea tuturor bunurilor.
Ori, în condițiile în care și pârâtul a solicitat atribuirea în natură a apartamentului cu 2 camere și a garajului nu sunt aplicabile dispozițiile art.673 ind.11 C. vânzarea la licitație impunându-se doar atunci când nici una dintre părți nu a solicitat atribuirea în lot.
În mod corect instanța de fond a aplicat dispozițiile art.673 ind.5 și art.673 ind.9 C., ținând cont în acest sens de opțiunea părților, natura valoarea și posesia bunurilor, varianta aleasă echilibrând loturile și sub aspectul sultelor.
Nici critica privind obligarea pârâtului la plata fructelor civile obținute din închirierea apartamentului cu 2 camere nu este întemeiată, în condițiile în care, chiriașul a efectuat o . îmbunătățiri la imobil în contul chiriei stabilită la suma de 50 lei lunar (depoziția martorului N. G. – 269 și înscrisuri – filele 128-132), îmbunătățiri care au fost avute în vedere la stabilirea valorii de circulație a imobilului, profitând astfel ambelor părți.
Susținerile apelantei în sensul că nu a avut cunoștință despre închirierea apartamentului nu pot fi reținute având în vedere procura dată numitei G. E. de ambele părți în vederea administrării imobilului, închirierea fiind un act de administrare întocmit în baza procurii și nu de valorificare.
Din probele administrate, apartamentul cu 3 camere a fost închiriat până la data de 01.09.2011când, potrivit depoziției martorei U. L. (fila 272) chiriașii au plecat fără a achita cheltuielile de întreținere. Plățile efectuate de reclamantă vizau obligații de plată pentru perioada anterioară datei de 01.09.2011și care erau în sarcina chiriașilor, astfel încât aceste cheltuieli urmează a fi recuperate în baza raporturilor contractuale.
Față de toate aceste considerente, tribunalul reținând ca fiind legală soluția instanței de fond sub aspectul criticilor invocate, în baza art.296 C. va respinge apelul declarat de reclamantă ca nefondat.
În ceea ce privește apelul formulat de pârât, instanța constată următoarele:
În mod corect s-a reținut că părțile au contractat la data de 01.07.2007 un împrumut în cuantum de 30.000 euro de la banca spaniolă, suma împrumutată fiind rambursată integral la data de 31.07.2012, în perioada 01.08._12 ratele fiind achitate exclusiv de către reclamantă (fila 39-43).
Pârâtul nu a contestat plata sumelor achitate în mod exclusiv de către aceasta ci a susținut că nu poate fi obligat la restituirea a ½ din acestea deoarece are de achitat un împrumut în valoare de 4.000 euro luat de la mama sa pentru achiziționarea garajului astfel încât s-ar impune compensarea.
Susținerile conform cărora nu s-ar fi făcut dovada caracterului cert al sumei și nici al plății exclusive de către reclamantă nu sunt întemeiate de vreme ce la dosar s-a depus contractul de împrumut în cuantum de 30.000 euro precum și certificatele eliberate de bancă care atestă plata ratelor exclusiv de către reclamantă, mai mult pârâtul nu a contestat aceste susțineri.
Depoziția martorei U. L. a fost coroborată cu celelalte probe aflate la dosar respectiv înscrisuri și declarații de martori.
Potrivit art.385 NCC, regimul matrimonial ia sfârșit între soți la momentul introducerii acțiunii de divorț (08.08.2011), astfel încât susținerile apelantului referitoare la data de la care se poate dispune restituirea acestor sume, respectiv a rămânerii irevocabile a acțiunii de divorț ca dată a încetării comunității de bunuri, este greșită.
În ceea ce privește solicitarea apelantului de a dispune obligarea reclamantei la plata sumei de 2.000 euro reprezentând cota parte din împrumutul invocat de acesta și obținut de la mama sa pentru achiziționarea garajului în cursul anului 2007, se constată că apelantul nu a făcut dovada încheierii unui astfel de contract, mai mult declarațiile martorilor audiați în acest sens la instanța de fond sunt contradictorii și nu se coroborează cu restul probelor administrate și nici cu declarația martorului P. V. D. audiat în instanța de apel.
Nu se poate reține faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat și nici nu a motivat respingerea acestui capăt de cerere din reconvențională, având în vedere considerentele hotărârii în care se arată că în cauză nu s-a dovedit încheierea contractului de împrumut iar declarațiile martorilor sunt contradictorii. De asemenea, instanța a mai reținut că plata datoriilor comune în timpul căsătoriei exclusiv de către un soț are efecte sub aspectul stabilirii datoriilor comune.
În schimb critica referitoare la reducerea onorariului de avocat de la 4.500 lei la 2.500 lei este întemeiată, onorariul de avocat nefiind disproporționat raportat la valoarea pricinii și munca depusă de acesta în condițiile în care s-a prezentat la toate termenele de judecată pe parcursul celor doi ani de judecată la fond, a formulat întâmpinări și cerere reconvențională respectiv precizări și note de concluzii.
Tribunalul apreciază că s-a interpretat eronat dispozițiile art.274 pct.3 C. astfel încât doar sub aspectul cheltuielilor de judecată apelul declarat de pârât urmează a fi admis, conform prevederilor art.296 C..
Conform art.274 C. apelanta reclamantă va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată din apel reprezentând onorariu de avocat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta B. N.-D., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în municipiul Iași ., ., ., împotriva sentinței civile nr.4810 din 20 octombrie 2014 a Judecătoriei Suceava (dosar nr._ ).
Admite apelul declarat de pîrîtul G. D., cu domiciliul în municipiul Suceava ., ., . și cu domiciliul procedural ales la mama sa G. E., municipiul Suceava ..11, ., jud.Suceava, împotriva sentinței civile nr.4810 din 20 octombrie 2014 a Judecătoriei Suceava (dosar nr._ ).
Schimbă în parte sentința civilă nr.4810 din 20.10.2014 a Judecătoriei Suceava (dosar nr._ ) în sensul înlăturării dispoziției referitoare la reducerea onorariului de avocat de la suma de 4500 lei la suma de 2500 lei.
Compensează în parte cheltuielile de judecată și obligă pe pîrîtul-reclamant G. D. să plătească reclamantei-pîrîte B. N.-D. suma de 2.916,65 lei în loc de 4.916,65 lei.
Obligă reclamanta-apelantă B. N.-D. să plătească pîrîtului-apelant G. D. suma de 1.000 lei, reprezentînd onorariu de avocat din apel.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 28 aprilie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
D. D. T. M. P. T.
Red. D.D.
Jud.fond – A. A.
Tehnored.P.T. – Ex.5 – 28 mai 2015
| ← Pensie întreţinere. Decizia nr. 458/2015. Tribunalul SUCEAVA | Exequator. Recunoaștere înscrisuri / hotarâri străine.... → |
|---|
