Pensie întreţinere. Decizia nr. 458/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 458/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 07-04-2015 în dosarul nr. 458/2015
Dosar nr._ pensie de întreținere
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 458
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 07.04.2015
PREȘEDINTE I. M.
JUDECĂTOR I. G.
GREFIER S. A.
Pe rol, judecarea apelului formulat de reclamantul pârâtul A. F., cu domiciliul procedural ales la Cabinet de Avocat ”P. M.”, cu sediul în ., nr. 6, ., ., împotriva sentinței civile nr. 3342 pronunțată la data de 25.11.2014 de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._, intimați fiind reclamanții A. S. I., prin reprezentant S. O. M., și S. O. M., ambii cu domiciliul în ., județul Suceava.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat P. M. pentru pârâtul apelant și reclamanta intimată asistată de avocat C. R., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat P. M. pentru pârâtul apelant depune la dosar înscrisuri, duplicatul acestora fiind înmânat intimatei prin apărător, solicitând instanței încuviințarea acestei probe.
Instanța pune în discuție încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar de către pârâtul apelant prin apărător.
Avocat C. R. pentru intimații reclamanți, având cuvântul, arată că este de acord cu încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar de către apelant.
Instanța, în temeiul art. 479 al. 2 Cod procedură civilă, încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar de către pârâtul apelant prin apărător.
Întrebate fiind, apărătorii părților, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au de formulat alte cereri și solicită acordarea cuvântului la dezbateri.
Instanța, constatând că nu mai sunt cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat în cauză, în temeiul dispozițiilor art. 244 al. 1 Cod procedură civilă declară cercetarea procesului încheiată și acordă cuvântul la dezbateri pe fond.
Avocat P. M., pentru apelant, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, schimbarea în totalitate a sentinței atacate și, pe fond, obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere prin raportare la venitul minim pe economie, pentru motivele expuse în cererea de apel și în notele de concluzii depuse la dosar, fără cheltuieli de judecată.
Avocat C. R., pentru reclamanții intimați, solicită respingerea apelului ca nefondat, menținerea sentinței civile pronunțată de Judecătoria Rădăuți ca fiind legală și temeinică, pentru motivele expuse pe larg în întâmpinarea depusă la dosar filele 17,18, cu cheltuieli de judecată conform chitanței.
Declarând dezbaterile închise,după deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față, reține următoarele:
P. acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuți la data de 8 aprilie 2014, reclamanta S. O. M., în calitate de reprezentant al minorului A. S. I., l-a chemat în judecată pe pârâtul A. F., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună majorarea pensiei de întreținere stabilită prin sentința civilă nr. 1440/07.04.2011 a Judecătoriei Rădăuți, urmând a fi obligat pârâtul la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului A. S. I., al cărei cuantum să fie raportat la veniturile pe care acesta le realizează în prezent .
În motivare a arătat că pârâtul A. F. a fost căsătorit cu ea, iar in timpul căsătoriei, la data de 11.09.2010 s-a născut minorul A. S. I..
P. sentința civila nr. 1440/07.04.2011 a Judecătoriei Radauti, s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiata intre soți, a fost încredințat ei spre creștere si educare minorul, iar paratul a fost obligat la plata unei pensii de întreținere pentru minor in cuantum de 150 lei lunar, începând cu 25.02.2011 si pana la majorat
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a arătat că, în principiu, este de acord cu admiterea în parte a acțiunii, în sensul stabilirii unei pensii de întreținere raportată exclusiv la venitul minim pe economie întrucât nu realizează venituri, fiind în căutarea unui loc de muncă.
De asemenea, a formulat și cerere reconvențională prin care a solicitat ca instanța sa dispună exercitarea în comun a autorității părintești cu privire la creșterea si educarea minorului A. S. I. doar la locuința acestuia, sa fie stabilita la domiciliul reclamantei, situație in care si aceasta din urma, respectiv mama minorului, sa fie obligata la plata unei contribuții materiale lunare pentru creșterea si educarea minorului in raport de veniturile pe care le realizează .
A reținut instanța că prin sentința civilă nr. 1440 din 07.04.2011 a Judecătoriei Rădăuți s-a admis acțiunea de divorț formulată de reclamanta A. O. M., în contradictoriu cu pârâtul A. F. și s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiată de soți la 8 mai 2010 și înregistrată sub nr.7 din 08.05.2010 la Primăria Iaslovăț, prin acord, reclamanta să revină la numele „S.”, încredințarea reclamantei spre creștere și educare minorul A. S.-I., născut la data de 11 septembrie 2010 în municipiul Rădăuți, jud. Suceava și obligarea pârâtului să plătească câte 150 lei lunar cu titlu de pensie de întreținere pentru minor, începând cu 25 februarie 2011 și până la majorat.
Conform art. 403 cod civil „în cazul schimbării împrejurărilor, instanța de tutelă poate modifica măsurile cu privire la drepturile și îndatoririle părinților divorțați față de copiii lor minori, la cererea oricăruia dintre părinți sau a unui alt membru de familie, a copilului, a instituției de ocrotire, a instituției publice specializate pentru protecția copilului sau a procurorului” .
Referitor la cererea reconvențională, instanța a reținut că prin sentința civilă anterior arătată a fost încredințat reclamantei spre creștere și educare minorul, avându-se în vedere acordul părților, în acest sens și apreciindu-se că este în interesul minorului să fie încredințat spre creștere și educare reclamantei, dat fiind vârsta sa fragedă și atașamentul față de aceasta.
După cum rezultă din ancheta socială efectuată de Primăria . martorilor ce au fost audiați, A. Diuna și S. F., minorul locuiește împreună cu reclamanta, condițiile de trai sunt bune, iar pârâtul se află plecat în străinătate.
P. sentința civilă nr. 3342 din 25.11.2014, Judecătoria Rădăuți a admis în parte acțiunea având ca obiect majorare pensie întreținere formulată de reclamanta S. O. M., reprezentant al minorului A. S. I. pârât fiind A. F. și, în consecință, a obligat pârâtul să plătească în favoarea minorului A. S. I. născut la data de 11.09.2010 o pensie de întreținere majorată de la suma de 150 lei lunar la suma de 400 lei lunar, începând cu data introducerii acțiunii, 08.04.2014 și până la majoratul minorului, a respins cererea reconvențională și a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 200 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că între părți au fost neînțelegeri legate de plata pensiei de întreținere, conform actelor de urmărire penală depuse la dosar .
Nu s-a făcut dovada că s-au schimbat împrejurările ce au fost avute în vedere la pronunțarea sentinței civile nr. 1440/07.04.2011, prin care s-a încredințat reclamantei spre creștere și educare minorul.
În prezent, conform reglementării din Noul Cod Civil, aceasta presupune că autoritatea părintească cu privire la minor se exercită doar de către reclamantă.
Și în prezent este în interesul superior al minorului ca această măsură să fie menținută în continuare având în vedere că pârâtul este plecat și locuiește în străinătate iar minorul locuiește în România împreună cu mama sa.
Nu se aduce atingere nici dreptului pârâtului de a veghea la creșterea și dezvoltarea minorului și nici dreptul acestuia de a avea relații firești cu pârâtul.
Nu a fost dovedită nici o împrejurare care să determine instanța să considere că este necesar ca drepturile și îndatoririle privind pe minor să fie exercitate de ambii părinți, iar de la data când prin hotărârea de divorț s-a luat act de acordul lor, cu privire la exercitarea autorității părintești doar de către reclamantă, nu a intervenit nici o schimbare care să justifice modificarea măsurii .
Pârâtul are dreptul să aibă legături personale cu minorul și în aceste condiții, iar acest drept al său nu este în nici un fel afectat de situația juridică existentă.
În ceea ce privește cererea de majorare a pensiei de întreținere, potrivit art. 531 alin.1 Cod civil „dacă se ivește o schimbare în ceea ce privește mijloacele celui care prestează întreținerea și nevoia celui care o primește, instanța de tutelă, potrivit împrejurărilor, poate mări sau micșora pensia de întreținere sau poate hotărî încetarea plății ei”.
De la data când s-a stabilit pensia de întreținere la suma de 150 lei lunar, au crescut atât nevoile minorului privind creșterea și educarea odată cu înaintarea sa în vârstă cât și mijloacele pârâtului în condițiile în care pensia de întreținere a fost stabilită la salariul minim pe economia națională, în România, care la acea dată era de 600 lei lunar, iar în prezent acesta se află în străinătate, în Italia, conform anchetei sociale, sau în Anglia, conform declarației mamei acestuia, A. D..
În condițiile în care pârâtul locuiește în străinătate, chiar dacă nu s-a făcut dovada că realizează venituri cu caracter permanent, în mod sigur el obține un venit minim care să-i permită să locuiască în țara unde se află și să acopere cheltuielile de zi cu zi, hrană, întreținere, etc.
În aceste condiții, instanța a considerat că nu se poate raporta la salariul minim pe economie din România și suma de 400 lei lunar este o sumă pe care pârâtul, fiind tânăr și apt de muncă o poate plăti fără a pune în pericol întreținerea sa.
Față de cele reținute, instanța a respins cererea reconvențională și a admis în parte acțiunea în sensul celor anterior arătate.
Conform art. 453 Cod procedură civilă a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 200 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat conform, chitanței depusă la dosar.
Împotriva sentinței a formulat apel pârâtul A. F., solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii atacate și, pe fond, obligarea apelantului la plata pensiei de întreținere raportat la venitul minim pe economie din România .
În motivarea apelului a arătat că prin cererea de chemare în judecată, intimata S. O., în calitate de reprezentant legal al minorului A. S. I., a solicitat majorarea pensiei de întreținere, raportat la veniturile pe care le realizează în prezent.
A formulat întâmpinare prin care a arătat ca este de acord cu admiterea în parte a acțiunii, în sensul stabilirii unei pensii de întreținere raportat la venitul minim pe economie întrucât nu realizează venituri, fiind în căutarea unui loc de munca.
În fața primei instanțe au fost încuviințate si administrate proba cu înscrisuri și proba testimonială.
Consideră apelantul că în mod greșit prima instanța a decis ca raportarea cuantumului obligației de întreținere să nu se facă la salariul minim pe economie din România. Astfel, prima instanța a dispus obligarea sa la plata sumei de 400 lei lunar, cu titlul de pensie de întreținere, chiar daca nu s-a făcut dovada ca realizează venituri cu caracter permanent, astfel cum se retine chiar in considerentele sentinței apelate.
Într-adevăr, din probatoriul administrat în cauză a reieșit că el se afla în Anglia, însă s-a arătat, totodată, că nu are un loc de muncă stabil și, deci, nu realizează un venit cu caracter permanent, stabil.
Astfel cum a reieșit din ancheta socială efectuată în cauză, cu privire la el, depusă fila 34 dosar de fond, locuiește împreună cu părinții și sora sa, neavând o locuința a sa.
Din declarația martorei A. D. F., fila 38 dosar fond, a reieșit ca acesta se afla în prezent în Anglia, însă nu muncește întrucât nu a găsit de lucru.
Câta vreme nu s-a dovedit că obține un venit constant, că are un loc de muncă stabil în Anglia, nu poate fi avut în vedere salariul din Anglia la stabilirea cuantumului obligației de întreținere.
Potrivit dispozițiilor legale incidente, în lipsa calității de angajat, la stabilirea cuantumului pensiei de întreținere se ia în calcul venitul minim pe economie din România.
În condițiile în care nu are un loc de munca stabil în Anglia, nu-i este asigurat venitul minim de la nivelul acestei țări. Pe cale de consecința, obligația de întreținere trebuie raportată la venitul minim pe economie din România.
Învederează, totodată, că potrivit art. 527 alin. 2 Cod Civil „la stabilirea mijloacelor celui care datorează întreținerea se ține seama de veniturile și bunurile acestuia, precum și de posibilitățile de realizare a acestora...”.
Ori, astfel cum a reieșit din probatoriul administrat în cauză, în prezent nu obține venituri cu caracter permanent, este în căutarea unui loc de muncă, iar în ce privește bunurile acestuia, acesta nu figurează cu bunuri pe numele său, locuind cu părinții săi.
Într-adevăr, este o persoana tânără și aptă de muncă, însă posibilitățile acestuia de realizare a veniturilor sunt limitate, date fiind condițiile actuale.
În acest context, obligarea sa la plata unei pensii de 400 lei lunar, prin raportare la venitul minim din Anglia, apare ca fiind împovărătoare pentru el.
În ce privește înscrisul depus în dovedirea cuantumului venitului minim din Anglia, arată ca acesta nu este unul oficial, fiind un articol de presă descărcat de pe internet, cu caracter general.
Conform art. 529 alin. 2 Cod Civil, plafonul maxim până la care poate fi acordată pensia de întreținere, când aceasta se datorează pentru un copil, este de până la o pătrime din venitul lunar net al debitorului întreținerii. În măsura În care el nu are un venit net cert și constant, urmează să fie obligat la plata pensiei de întreținere în funcție de venitul minim pe economie din România.
Pentru toate aceste motive, solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței atacate si, în fond, stabilirea obligației de plata a pensiei de întreținere, în sarcina sa prin raportare la venitul minim pe economie din România.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 466 și următoarele C., art.527 - 530 Cod civil.
Intimata S. O. M., și în calitate de reprezentant legal al minorului A. S. I., a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și pe cale de consecință menținerea ca legală și temeinică a sentinței apelate, cu obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare a arătat că prin cererea de chemare în judecată a solicitat instanței să dispună majorarea pensiei de întreținere stabilita prin sentința civila nr. 1440/07.04.2011 a Judecătoriei Rădăuți, urmând a fi obligat pârâtul la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului A. S. I., al cărei cuantum să fie raportat la veniturile pe care acesta le realizează în prezent. P. sentința civila nr. 1440/07.04.2011, pârâtul a fost obligat la plata unei pensii de întreținere pentru minor în cuantum de 150 lei lunar, începând cu 25.02.2011 si pana la majorat.
Din probatoriu administrat în cauză a rezultat că pârâtul-apelant este apt de munca, iar în prezent este plecat în străinătate.
Audiată în cauză, în calitate de martor propus de către pârât, mama acestuia, A. D., a declarat sub jurământ ca fiul ei, A. F., este în Anglia.
În susținerea cererii având in vedere si faptul ca pârâtul este plecat în străinătate, a depus si practică judiciară, prin care instanța a dispus majorarea pensiei de întreținere, reținând ca partea obligată să achite pensia, fiind plecata în străinătate si fiind aptă de muncă, poate sa achite o pensie mai mare decât prin raportarea la venitul minim pe economie din România, așa cum solicita pârâtul-apelant
Dacă s-ar reține ca plauzibile susținerile din cererea de apel că pârâtul - apelant se afla în prezent în Anglia, însă nu muncește întrucât nu a găsit de lucru, atunci de ce nu vine acasă, dacă nu muncește si nu câștiga în străinătate.
Atât timp ce își permite să stea în continuare, de peste un an în străinătate, nu se poate retine că nu realizează nici un fel de venit. Daca nu ar realiza venit s-ar întoarce in România si fiind în țară raportarea se va face la venitul minim pe economie din România.
Însă, așa cum se arată în cererea de apel, pârâtul se afla în prezent în străinătate, respectiv în Anglia, venind în țară doar ocazional, în concediu.
Apreciază că în mod corect instanța de fond a admis cererea formulată și a dispus obligarea pârâtului-apelant la plata unei pensii de 400 lei lunar, începând cu data introducerii acțiunii, 09.04.2014, și până la majorat.
În conformitate cu prevederile art. 36 al. 2 din Legea 272/2004 „exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului și să asigure bunăstarea materială și spirituală a copilului, în special prin îngrijirea acestuia, prin menținerea relațiilor personale cu el prin asigurarea creșterii, educării și întreținerii sale, precum și prin reprezentarea sa legală și administrarea patrimoniului său”.
Pentru aceste considerente, solicită respingerea apelului ca nefondat și obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată
In drept au fost invocate dispozițiile art. 205 și urm. din C.P.C.
Examinând, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, tribunalul reține că acesta este întemeiat.
Dispozițiile art. 529 al. 1 Cod civil prevăd că întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui care urmează a o plăti, iar în art. 527 al. 1 Cod civil se arată că poate fi obligat la întreținere numai cel care are mijloacele pentru a o plăti sau are posibilitatea de a dobândi aceste mijloace, iar când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru 2 copii și o jumătate pentru 3 sau mai mulți copii, după cum reiese din al. 2 al art. 529.
Art. 531 al. 1 Cod civil prevede că dacă se ivește o schimbare în ceea ce privește mijloacele celui care prestează întreținerea și nevoia celui care o primește, instanța de tutelă, potrivit împrejurărilor, poate mări sau micșora pensia de întreținere sau poate hotărî încetarea plății ei.
În speță, prin sentința civilă nr. 3342 din 25.11.2014, Judecătoria Rădăuți a admis în parte acțiunea având ca obiect majorare pensie întreținere formulată de reclamanta S. O. M., reprezentant al minorului A. S. I., pârât fiind A. F. și, în consecință, a obligat pârâtul să plătească în favoarea minorului A. S. I. născut la data de 11.09.2010 o pensie de întreținere majorată de la suma de 150 lei lunar la suma de 400 lei lunar, începând cu data introducerii acțiunii, 08.04.2014 și până la majoratul minorului, a respins cererea reconvențională.
Chestiunea litigioasă dintre părți vizează care bază de calcul se impune a fi luată în considerare la stabilirea cuantumului pensiei de întreținere, având în vedere că reclamanta invocă veniturile realizate de pârât în străinătate, iar pârâtul invocă venitul minim pe economia națională.
În actuala reglementare, baza de calcul a obligației de întreținere o reprezintă venitul lunar net al debitorului întreținerii, iar din probatoriul administrat în cauză rezultă că pârâtul-apelant nu este angajat și nu realizează venituri cu caracter stabil, astfel încât baza de calcul a obligației de întreținere este reprezentată de venitul minim garantat în plată pe economia națională, venit pe care orice persoană capabilă de muncă îl poate realiza, chiar dacă nu este angajată în muncă, iar acesta a fost de 900 lei lunar începând cu data de 1 ianuarie 2014, după cum rezultă din art. 1 al. 1 din H.G. nr. 871/2013 și este de 975lei lunar începând cu data de 1 ianuarie 2015, după cum rezultă din art. 1 al. 1 din H.G. nr. 1091/2014.
Prima instanță a stabilit cuantumul contribuției de întreținere majorate a pârâtului-apelant la întreținerea fiului său, la suma de 400 lei lunar, fără însă a indica ce criterii au fost luate în considerare la stabilirea acestei sume, cât timp nu s-a făcut o raportare la un venit anume.
Referirile la obținerea de către apelant a unui venit minim care să-i permită să locuiască în țara unde se află și să acopere cheltuielile de zi cu zi nu pot fi considerate concludente, întrucât nu s-a probat împrejurarea că veniturile certe lunare ale apelantului ar fi într-un cuantum suficient care să-i permită susținerea lunară a fiului său cu suma stabilită de prima instanță.
P. urmare, modalitatea de calcul a pensiei de întreținere datorată de pârâtul-apelant pentru minor, reținută de prima instanță, este de fapt o apreciere greșită a condițiilor impuse de textele legale menționate anterior.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 480 al. 2 Cod procedură civilă prin raportare la dispozițiile art. 529 al. 2, art. 530 al. 3, art. 531 al. 1 și art. 532 al. 1 Cod civil, tribunalul va admite apelul și va schimba în parte hotărârea atacată, în sensul că va majora cuantumul pensiei de întreținere la care a fost obligat pârâtul prin sentința civilă nr. 1440 din 7.04.2011 a Judecătoriei Rădăuți în favoarea minorului A. S. I., născut la data de 11.09.2010, de la suma de 150 lei lunar, la suma de 225 lei lunar, începând cu data introducerii acțiunii, respectiv 08.04.2014 și până la 31.12.2014 și suma de 243 lei lunar, începând cu data de 01.01.2015 și până la majoratul minorului și va menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate care nu sunt contrare prezentei decizii.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Admite apelul formulat de pârâtul A. F., cu domiciliul procedural ales la Cabinet de Avocat „P. M.”, cu sediul în ., nr. 6, ., ., împotriva sentinței civile nr. 3342 pronunțată la data de 25.11.2014 de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._, intimați fiind reclamanții A. S. I., prin reprezentant S. O. M., și S. O. M., ambii cu domiciliul în .,județul Suceava.
Schimbă în parte sentința civilă nr. 3342 din 25.11.2014 a Judecătoriei Rădăuți în sensul că:
Majorează pensia de întreținere stabilită prin sentința civilă nr. 1440 din 7.04.2011 a Judecătoriei Rădăuți în favoarea minorului A. S. I., născut la data de 11.09.2010. și în sarcina pârâtului A. F. de la suma de 150 lei lunar, la suma de 225 lei lunar, începând cu data introducerii acțiunii, respectiv 08.04.2014 și până la 31.12.2014 și suma de 243 lei lunar, începând cu data de 01.01.2015 și până la majoratul minorului.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii.
Ia act că pârâtul apelant nu a solicitat cheltuieli de judecată din apel.
Definitivă
Pronunțată în ședința publică astăzi, 07.04.2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
I. M. I. G. S. A.
Red./Tehnored. I.M./5ex/05.05.2015
Judecător fond V. C.
| ← Decădere din drepturi părinteşti. Sentința nr. 1870/2015.... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
