Acţiune în constatare. Decizia nr. 64/2015. Tribunalul SUCEAVA

Tribunalul SUCEAVA - Sentințe și decizii civile / 2015

Decizia nr. 64/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 27-01-2015 în dosarul nr. 2474/314/2012

Dosar nr._ -acțiune în constatare-

ROMÂNIA

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA NR. 64

Ședința publică din data de 27 ianuarie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE C. L.

JUDECĂTORGherasim – P. V.

JUDECĂTORSeserman A.

GREFIERSimion M. G.

Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanții Z. V. D. și Z. E., împotriva sentinței civile nr. 2533 din 6 iunie 2014 pronunțată de Judecătoria Suceava (dosar nr._ ), pârâți intimați fiind S. M., S. A. L. și C. M..

Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 8 20 ianuarie 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea apărătorului recurenților reclamanți să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru azi, 27 ianuarie 2015.

După deliberare,

TRIBUNALUL,

Asupra recursului de față, constată:

Prin acțiunea adresată Judecătoriei Suceava la data de 05.11.2010 și înregistrată sub nr._/314/2010, reclamanții Z. V. D. și Z. E. au chemat în judecată pe pârâții S. M., S. A. L. și C. M., solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să constate că imobilul pe care ei, reclamanții l-au vândut pârâtei pârâtei S. M. și numitului S. L., decedat, a cărui moștenitor este pârâtul S. A. L., prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2258/2 septembrie 1998 de Biroul Notarului Public O. B. și pe care pârâta S. M. și soțul ei S. L. l-au vândut pârâtului C. M. prin contractul autentificat sub nr.734 din 30 decembrie 1999 de Biroul Notarului Public A. I., compus din 2.500 mp teren curți-construcții, pe care le-au dobândit prin cumpărare, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.8451 din 11.06.1993 de fostul notariat de Stat Județean și prin construire, conform autorizației nr.6 din 31.05.1995 al . identifică cu p.clădire 1025 și nr.topo 479/2 din CF 2956 a ., în loc de 479/3 din CF 2957 a . Dragomirnei cum eronat s-a trecut în cele doua contracte de vânzare-cumpărare.

Au mai solicitat să se dispună rectificarea CF 2957 a ., în sensul radierii dreptului de proprietate a pârâtei S. M. și a numitului S. L., întabulați în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2258/2 septembrie 1998 de Biroul Notarului Public O. B., precum și a dreptului de proprietate a pârâtului C. M. intabulat în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.734 din 30.12.1999 asupra acestui corp funciar, precum și obligarea pârâtului C. M. la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare au arătat că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.8451 din 11 iunie 1993 de fostul Notariat Județean Suceava au cumpărat de la numita Z. Ilaria, mama prim-reclamantului, cota de 1/4 din suprafața de 2.600 mp cu 5/8 părți indivize din construcții, identic cu . grădină în suprafață de 2.300 mp și ., cu casă și anexe, situate în vatra satului Mitocul Dragomirnei, între vecinii: Z. Ilaria, C. D., drum comunal și cărare exploatare, înscrisă în CF 2956, dobândite de vânzătoare parte prin aport propriu și parte prin moștenire, conform certificatului de moștenitor nr.565/1993 al Notariatului de Stat Suceava. De asemenea, au mai cumpărat suprafața de 2.500 mp teren, identică cu . grădină din CF 2957 a ., situat în vatra aceluiași ., imobil dobândit de vânzătoare prin sentința civilă nr.7740/1992 a Judecătoriei Suceava și al procesului verbal de punere în posesie încheiat de Comisia comunală din mai 1993. La baza încheierii acestui contract a stat planul de situație întocmit la 01.06.1993 de ing.G. Feudrihan prin care p.f. 479/1 din CF 746 a . s-a divizat în p.479/1, 479/2 și 479/3 iar din o parte a p.f. 479/2 s-a format p.clădire 1025 teren cu casă și anexe.

După încheierea acestui contract, au demolat imobilele casă și anexe gospodărești construite pe p.clădire 1025 din CF 2956 de numiții Z. P. și Ilaria, părinții prim-reclamantului, iar pe locul acestora, au început construcția unei case noi, în anul 1995 în baza autorizației nr.6/31.05.1995.

S-a mai arătat că din planul de situație întocmit la data de 1.06.1993 de ing.G. Feudrihan care a stat la baza dobândirii acestor imobile de către ei, reclamanții de la numita Z. Ilaria, a rezultat că p.clădire 1025 și p.grădină 479/2, face obiectul certificatului de moștenitor nr.565/6 mai 1993 al Notariatului de Stat Județean Suceava, pe acest teren fiind construcțiile edificate de autorii prim-reclamantului Z. P. și Z. Ilaria, construcții pe care aceștia le-au demolat și au început edificarea unei noi construcții în anul 1995.

Or, din conținutul contractului autentificat sub nr.2258 din 2.09.1998 încheiat cu pârâta S. M. și soțul ei S. L. a rezultat că i-au vândut teren curți-construcții împreună cu o casă de locuit aflată în stadiul de construcție, teren care conform planului de situație din 1.06.1993 se identifică cu p.clădire 1025 și ./2, învecinată cu p.479/1 deținută de Taruic F. și . cu terenul proprietatea noastră, singura casă în construcție fiind cea de pe p. 1025 și 479/2.

La rândul lor, soții S. au vândut aceleași imobile pârâtului prin contractul autentificat sub nr.734 din 30 decembrie 1999 de Biroul Notarului Public A. I..

Reclamanți au mai menționat că după aceste vânzări succesive s-au judecat cu pârâții în dosarul nr.5510/2000 al Judecătoriei Suceava și nr.454/2002 al Tribunalului Suceava, pentru niște materiale de construcții rămase pe terenul respectiv, soluționat printr-o tranzacție intitulată convenție din 27.08.2003, în care pârâții au recunoscut înscrierea eronată în cele două contracte a parcelei funciare și pârâtul C. M. s-a angajat să perfecteze schimbarea parcelelor nr.479/2 și 479/3, în realitate modificarea numărului parcelei funciare.

Cu toate acestea, nu s-a putut efectua pe cale amiabilă rectificarea cărții funciare și a parcelei vândute, iar ulterior pârâtul C. M. i-a chemat în judecată pentru ieșire din indiviziune asupra p.f. 479/2 pe care aceștia în prezent și-au edificat o altă casă, motivând că au cumpărat cotele succesorale de la frații săi acțiune, admisă în dosarul nr._ al Judecătoriei Suceava, în care s-a partajat terenul bunul lor, vecin cu terenul în litigiu, care a fost vândut și pe care în 2004 și-au edificat o altă casă.

În ce privește al doilea capăt de cerere, ca o consecință a admiterii primului capăt de cerere privind corectarea numărului parcelei topo și a cărții funciare din cele două contracte de vânzare-cumpărare menționate în precedent, a solicitat rectificarea CF 2957 a . în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâților intabulați în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2258/2.09.1998 de B.N.P. O. B. și respectiv a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.734/30.12.1999 de Biroul Notarului Public A. I. din această carte funciară, nr.topo 479/3.

În drept au fost invocate prevederile art.111 și 274 Cod procedură civilă și art.34 din Legea nr.7/1996 modificată.

Pârâții, legal citați, au formulat întâmpinare prin care au invocat excepția inadmisibilității acțiunii.

Prin sentința civilă nr.2380 din 13 mai 2011 s-a admis excepția inadmisibilității invocată de pârâți prin întâmpinare și s-a respins acțiunea formulată de reclamanții Z. V. D. și Z. E., în contradictoriu cu pârâții S. M., S. A. L. și C. M..

Reclamanții au declarat recurs împotriva acestei sentințe, iar prin Decizia nr.376/21.02.2012 pronunțată de Tribunalul Suceava s-a admis recursul, s-a casat sentința civilă nr.2380/2011 a Judecătoriei Suceava și s-a trimis cauza spre rejudecare.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 22 martie 2012.

Prin sentința civilă nr. 2533 din data de 6 iunie 2014, Judecătoria Suceava a respins acțiunea formulată de reclamanții Z. V. D. și Z. E., în contradictoriu cu pârâții S. M., S. A. L. și C. M., ca neîntemeiată, a obligat reclamanții la plata sumei de 800 lei către pârâții C. M. și S. M. reprezentând onorariu avocat și a obligat reclamanții la plata sumei de 2000 lei către pârâtul C. M. reprezentând onorariu avocat.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin cererea de chemare în judecată reclamanții Z. E. și Z. V. D. au solicitat să se constate că prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub numărul 2258/02.09.1998 încheiat la BNP O. B., au vândut pârâților S. M. și soțului ei S. L., care la rândul lor au vândut pârâtului C. M. prin contractul nr. 734 /13.12.1999 încheiat la BNP A. I., imobilul identic cu . numărul topo 479/2 din CF 2956 a comunei cadastrale Mitocul Dragomirnei și nu cu ./3 din CF 2957 a aceleași comune, cum eronat s-a trecut în cele două contracte succesive de vânzare a suprafeței în cauză. Reclamanții au mai solicitat și rectificarea cărții funciare 2957 în sensul radierii dreptului de proprietate a pârâtei S. M. și a numitului S. L. intabulați în baza contractului 2258/02.09.1998 încheiat la BNP O. B., precum și a dreptului de proprietate a pârâtului C. M. intabulat în baza contractului de vânzare cumpărare nr._99.

În fapt, conform titlului de proprietate nr. 182 emis la data 11.04.1994, s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru numita Z. Ilaria asupra unei suprafețe de 5100 m.p, respectiv o suprafață de 2500 m.p în extravilanul localității satului M. din . o suprafață de 2300 m.p și 300 m.p curți construcții în intravilanul aceleași localități.

Prin contractul nr. 8451 din 11.06.1993, numita Z. Ilaria a înstrăinat reclamantului Z. V. D., ¼ din suprafața de 2600 m.p și 5/8 din construcții identic cu . în suprafață de 2300 m.p și . cu casă și anexe situat în vatra satului între vecinii Z. Ilaria, C., drum comunal și cărare exploatare. Prin același contract, s-a vândut suprafața de 2500 m.p teren identic cu . grădină din cartea funciară nr. 2957 ..

Prin autorizația de construire nr. 6 din 31.05.1995, emisă ca urmare a cererii adresate de reclamantul Z. V. s-a autorizat construcția unei locuințe situată pe fișa cadastrală 2957 nr. topo. 479/3.

La data de 02.09.1998 a fost încheiat contractul de vânzare cumpărare nr. 2258 autentificat la BNP O. B. prin care a fost transmis dreptul de proprietate către pârâții S. L. și S. M., asupra imobilului situat în vatra satului și comunei Mitocul Dragomirnei între vecinii Ț. Lucreția, șosea și Z. V. înregistrată în cartea funciară 2957 cu nr. topo 479/3 compus din suprafața de 2500 m.p teren curți construcții împreună cu una casă de locuit aflată în stadiul de construcție ce a fost dobândită prin cumpărare conform contractului de vânzare cumpărare nr. 8451/11.06.1993 și prin construire conform autorizației de construire nr. 6 din 31.05.1995.

Prin contractul nr. 734 /13.12.1999 încheiat la BNP A. I., pârâții S. L. și S. M., au vândut către pârâtul C. M. suprafața de 500 m.p teren curți construcții și 2000 m.p teren arabil identic cu .. 479/3 înscrisă în cartea funciară nr. 2957, bunuri imobile dobândite prin contractul de vânzare nr. 2258 din 02.09.1998 menționat mai sus.

Ulterior, reclamanților, li s-a eliberat autorizația de construire nr. 40/23.09.2004, pentru a construi o locuință și anexe gospodărești situată pe locația înregistrată în cartea funciară la nr. 2956 și 2957, fără a se indica numărul parcelei.

Având în vedere obiectul acțiunii de față, respectiv constatarea erorii materiale cu privire la numărul parcelei consemnate în cele două contracte de vânzare cumpărare încheiate între reclamanți și pârâții S. M. și S. L. cu nr. 2258/02.09.1998, ulterior între aceștia din urmă și pârâtul C. M., cu numărul 734/30.12.1999, precum și dispozițiile Deciziei nr. 376/21.02.2012 a Tribunalului Suceava, instanța a reținut următoarele:

În cauza de față, deși nu este necesară operațiunea de interpretare a clauzelor contractuale, având în vedere claritatea acestora, din care a rezultat în mod evident, numărul parcelei ce a făcut obiectul contractelor de înstrăinare menționate mai sus, instanța a apreciat însă ca fiind util a da eficiență regulii generale de interpretare a contractelor, respectiv, stabilirea voinței reale a părților, pentru a constata dacă părțile se află în prezența unei erori materiale produse la momentul întocmirii primului contract de vânzare-cumpărare, care s-a păstrat implicit și cu ocazia întocmirii celui de-al doilea contract.

Astfel, reclamanții prin apărările formulate au solicitat a se constata că deși în contractele de vânzare cumpărare apare menționat numărul topo 479/3, în fapt acesta a fost menționat în mod greșit, în realitate fiind vorba despre ..

Din probatoriul administrat în cauză, a rezultat faptul că, la data încheierii contractului între reclamanți și pârâții S. M. și S. L., existau două parcele, identificate cu numerele topo 479/2 - CF 2956 și 479/3 – CF 2957. Având în vedere, autorizațiile de construcție emise pe numele reclamanților, respectiv autorizația de construire nr. 6 din 31.05.1995 și autorizația de construire nr. 40 /23.09.2004, a rezultat că la data încheierii contractului de vânzare cumpărare nr. 2258/02.09.1998 autentificat la BNP O. B., pe cele două parcele exista un singur imobil, care se afla în faza de edificare. Acest aspect a rezultat și din declarațiile martorilor M. I., Coslovschi E.-D. și Ț. Lucreția, care au declarat că reclamanții au demolat vechea casă și au construit pe același amplasament un imobil, pe care ulterior l-au înstrăinat, împreună cu suprafața de teren pe care se afla.

Conform raportului de expertiză tehnică-judiciară, întocmit în cauză s-a concluzionat că pe . 479/2, există construcții edificate în anul 1995, în baza autorizației din 31.05.1995, construcții ce au fost înstrăinate succesiv prin contractele nr. 2258/02.09.1998, respectiv 734/30.12.1999.

Concluziile expertului desemnat de către instanță, au fost confirmate prin concluziile formulate și de către expertul parte desemnat de către reclamanți.

Expertul parte, desemnat de către pârât, a arătat în concluziile formulate că situația de fapt stabilită de către cei doi experți, nu corespunde realității, și în fapt, înscrierile din cartea funciară numărul 2956 și 2957 a Comunei Cadastrale Mitocul Dragomirnei corespund cu situația reală din teren.

Instanța a înlăturat aceste concluzii din analiza probatoriului, având în vedere că nu s-au coroborat cu declarațiile martorilor, care au arătat că pârâtul locuiește în imobilul situat pe același amplasament pe care se afla și casa numitei Z. Ilaria, respectiv pe . 479/2, astfel cum rezultă din titlul de proprietate nr. 182 emis la data 11.04.1994.

Instanța a constatat că din întreg probatoriul existent în cauză a reieșit, că deși în contractele de vânzare cumpărare, a fost cuprinsă mențiunea că ceea ce se înstrăinează de către reclamanți, corespunde imobilului situat pe . 479/3, în fapt manifestările părților privind actele ulterioare de posesie, au avut în vedere suprafața de teren cu număr topo 479/2 și 1025 curți construcții. A fost lesne de observat acest lucru, având în vedere că dacă situația ar fi stat altfel, la momentul încheierii primului contract, nu s-ar fi putut înstrăina o suprafață de teren pe care să fie în curs de edificare un imobil.

Cu toate acestea, s-a constatat existența unor neconcordanțe între voința reală a părților și forma în care a fost exprimată, având în vedere că deși pârâtul C. M. a ocupat efectiv suprafața de teren pe care se edifica imobilul, totuși a formulat o acțiune în justiție în vederea ieșirii din indiviziune, acțiune care a avut ca obiect partajarea parcelei de teren, individualizată cu număr topografic 479/2, cu toate că în fapt, acesta ocupa respectiva suprafață de teren. Mai mult, pârâtul a solicitat atribuirea în natură a terenurilor, potrivit cotei ce i se cuvenea, pentru a avea acces la suprafața de 2.500 metri pătrați grădină și pe care era amplasată o casă de locuit și anexe, despre care a arătat că se află în proprietatea sa.

Interpretarea unui contract, trebuie făcută în anumite limite pentru a evita orice arbitrar care ar dăuna siguranței raporturilor juridice.

În legătură cu existența unei eventuale erori materiale la momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare nr. 2258/02.09.1998 autentificat la BNP O. B., instanța a constatat că nu s-a constatat o asemenea ipoteză, eroarea materială presupunând o greșeală de scriere.

Astfel, din probatoriul administrat a rezultat că reclamanții au înstrăinat pârâților S. L. și S. M., imobilul situat în vatra satului și comunei Mitocul Dragomirnei între vecinii Ț. Lucreția, șosea și Z. V. înregistrat în cartea funciară 2957 cu nr. topo 479/3 compus din suprafața de 2500 m.p. teren curți construcții împreună cu una casă de locuit aflată în stadiul de construcție, menționând datele de identificare ale terenului în mod eronat, pentru a putea vinde. În realitate, ceea ce aceștia au vândut la momentul respectiv, în mod conștient a fost suprafața de teren cu număr topo 479/2 și 1025 curți construcții, imobile asupra cărora aveau un drept de proprietate în indiviziune.

Atitudinea subiectivă a reclamanților s-a relevat și din aceea că deși erau proprietari pe imobilul înscris în cartea funciară la poziția 2957 cu nr. topo 479/3 compus din suprafața de 2500 m.p., pentru care au și cerut eliberarea autorizației de construire nr. 6 din 31.05.1995, aceștia au construit în mod deliberat pe terenul asupra căruia aveau un drept de proprietate în indiviziune. Mai mult, după ce au vândut terenul și construcția asupra cărora nu aveau un drept de proprietate unic, aceștia prin manopere dolosive, au obținut autorizația de construire nr. 40 /23.09.2004, pentru a edifica o locuință și anexe gospodărești pe locația înregistrată în cartea funciară la nr. 2956 și 2957, fără a se indica numărul parcelei, având în vedere că dacă ar fi indicat . putut obține autorizația, p.f. 479/3 din CF 2957 fiind deja vândută.

Cu privire la faptul că reclamanții au fost conștienți tot timpul de situația creată la momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare nr. 2258/02.09.1998, a rezultat și din răspunsurile formulate la interogatoriu, ambii reclamanți declarând că au solicitat obținerea autorizației de construire nr. 6 din 31.05.1995, pentru p.f. 479/2 și au construit pe această parcelă, ulterior înstrăinând terenul împreună cu imobilul edificat, conform răspunsurilor de la întrebările 8-10 din interogatoriu. Cu toate acestea, conform înscrisurilor depuse la dosar, a rezultat că autorizația de construire nr. 6 din 31.05.1995, a fost eliberată pentru fișa cadastrală nr. 2957, p.f. 479/3.

Reclamanții au procedat în aceeași manieră și în momentul în care au obținut autorizația de construire nr. 40 din 23.09.2004 pentru fișa cadastrală nr. 2956 – 2957, ocazie cu care reclamantul Z. V., a prezentat ca titlu asupra terenului, contractul de vânzare-cumpărare nr. 8451/11.06.1993, din care a rezultat că a dobândit o parte din terenul înscris în CF 2956 și tot terenul înscris în CF 2957. Conform adresei nr. 194R din 26.09.2008 emisă de Inspectoratul de Stat în Construcții, la data solicitării autorizației de construire, în 2004, titlul prezentat de Z. V. nu era corect, deoarece . 1025, ambele din CF 2956 nu erau scoase din indiviziune iar . 1200, ambele din CF 2957, erau deja înstrăinate de acesta numiților S. L. și soției sale M., în baza contractului de vânzare cumpărare nr. 2258/04.09.1998 autentificat la BNP O. B..

Faptul că reclamanții sau folosit de astfel de manopere pentru a putea înstrăina un teren împreună cu construcțiile aferente, care nu le aparținea, a rezultat și din declarațiile martorilor. Astfel, martorul M. I., a declarat în fața instanței, că după revoluției, reclamantul Z. V. a construit o casă pe terenul părinților săi, pe care ulterior a înstrăinat-o altor persoane. Aceleași aspecte au rezultat și din declarația martorei Ț. Lucreția care a arătat că reclamantul a dărâmat casa bătrânească ce aparținea defunctei Z. Ilaria și a construit un alt imobil pe care l-a vândut familiei S.. Conform celor două declarații a rezultat în mod evident că reclamantul nu putea să facă confuzie între terenul asupra căruia exercita dreptul de proprietate în indiviziune, teren pe care fusese construită casa părintească, cu un teren pe care în anul 1998 nu se afla nicio construcție.

După cum a rezultat și din concluziile expertizei dispuse în cauză, reclamanții pentru că nu erau singurii proprietari ai CF 2956, s-au folosit de p.f. 479/3 pentru a obține autorizația de construire din 1995, construcțiile astfel edificate fiind înstrăinate împreună cu p.f. 479/3 în baza contractului de vânzare cumpărare nr. 2258/02.09.1998. Astfel nu a putut fi vorba despre o eroare, atâta timp cât terenul vândut era identic cu p.f. 479/3 și nu cu p.f. 479/2 și p.v. 1025 mai mult, cele două suprafețe de teren, nici nu ar fi putut fi înstrăinate, reclamanții, nefiind unici proprietari, făcând astfel un „artificiu” pentru a putea realiza vânzarea.

Instanța a respins susținerile reclamanților conform cărora pârâtul C. M. a recunoscut înscrierea eronată din cele două contracte și s-a angajat să perfecteze schimbarea parcelelor nr. 479/2 cu 479/3, în sensul rectificării mențiunilor din cartea funciară ca fiind neîntemeiate, având în vedere că din cuprinsul convenției încheiate la data de 27.08.2003, nu a rezultat că pârâtul C. M. se obligă în acest sens.

Astfel, interpretarea contractului este operația prin care se determină înțelesul exact al clauzelor contractului, prin cercetarea manifestării de voință a părților în strânsă corelație cu voința lor internă.

Cu toate acestea, interpretarea contractului intervine în cazul în care este necesară atunci când insuficiența de orice natură a clauzelor creează dificultăți în determinarea exactă a înțelesului contractului. În prezenta cauza, instanța a reținut că situația de fapt rezultată în urma administrării întregului probatoriu, nu a dus la constatarea existenței unei veritabile erori materiale pentru a fi în prezența unei acțiuni în constatarea unei astfel de erori. Astfel, contractul părților nu poate fi corectat în sensul celor solicitate de reclamanți atâta timp cât nu s-a constatat că ceea ce s-a urmărit a se vinde, respectiv a se cumpăra este o parcelă de teren cu construcțiile aferente însă poartă din eroare, o altă identificare cadastrală decât cea menționată în cuprinsul convenției.

Astfel, așa cum instanța a constatat mai sus, atâta timp cât reclamanții au fost conștienți de neregulile existente în cuprinsul contractului, aceștia fiind cei care au depus actele în vederea obținerii autorizației, instanța nu poate să treacă peste înțelegerea părților care în mod evident a existat la momentul încheierii contractului și ca urmare a neînțelegerilor ulterioare intervenite între părți, să dea eficiență propriilor incorectitudini.

Împrejurarea că ulterior, reclamanții s-au prevalat de autorizația de construire nr. 6 din 31.05.1995 și în temeiul acesteia, au demarat acțiunea de a construi un imobil, pe care ulterior, l-au înstrăinat, le este imputabilă și constituie totodată o dovada a împrejurării că au fost de acord cu mențiunile din cuprinsul actului de vânzare-cumpărare, cu atât mai mult cu cât, pârâții nu au dat eficiență acestor mențiuni și s-au instalat în realitate pe o altă parcelă, respectiv pep.f. 479/2 și p.v. 1025.

De altfel, chiar dacă aceasta ar fi o eroare, instanța a reținut că ceea ce este cert în ceea ce privește voința reală a părților a fost faptul că s-a dorit înstrăinarea, respectiv achiziționarea unei parcele pe care se afla o anumită construcție, or dacă s-ar da eficiență celor solicitate de reclamanți, s-ar ajunge în situația contrară voinței acestora, respectiv inversarea parcelelor și implicit inversarea imobilelor construite pe aceste parcele care au intrat în circuitul civil, astfel cum s-au înțeles părțile inițiale.

Astfel, reclamanții și-au invocat propria culpa în cererea de constatare a erorii materiale, însă aceasta eroare materială din cuprinsul contractului nu poate fi invocata de vânzator, căci eroarea comisă prin atitudinea sa avută la momentul înstrăinării, nu poate duce la modificarea contractului. De fapt, prin acțiunea de față, reclamanții au urmărit constituirea unui nou drept de proprietate asupra parcelei pe care au înstrăinat-o și obligarea pârâților să suporte consecințele acestui lucru.

În consecință, reclamanții pe calea îndreptării erorii materiale, au dorit sa tragă foloase din propria culpa, fapt inadmisibil, deoarece nimeni nu poate invoca, in sustinerea intereselor sale, propria sa conduita culpabila.

Pentru toate aceste motive, instanța a constatat că este neîntemeiată cererea de constatare a erorii materiale formulată de reclamanți, deoarece aceasta presupune o procedura de exceptie, cu rol de a corecta greseala materiala strecurata in contractele de vânzare-cumparare. Însă sub pretextul acestei căi, nu se pot remedia chestiuni de fond generate de culpa reclamanților, dovedindu-se a fi de fapt, o eroare produsă cu bună știință, depășind astfel caracterul unei greșeli de scriere.

Având în vedere soluția expusă mai sus, instanța a respins solicitarea rectificării cărții funciare 2957 în sensul radierii dreptului de proprietate a pârâtei S. M. și a numitului S. L. intabulați în baza contractului 2258/02.09.1998 încheiat la BNP O. B., precum și a dreptului de proprietate a pârâtului C. M. intabulat în baza contractului de vânzare cumpărare nr._99 ca neîntemeiată, nefăcându-se astfel dovada existenței unei dispoziții pronunțate anterior de instanțele de judecată care să statueze asupra acțiunii în rectificare.

În baza disp. art. 274 CPCiv, întrucât în cauză reclamanții s-au aflat în culpă procesuală, instanța a dispus obligarea acestora la plata sumei de 800 lei către pârâții C. M. și S. M. reprezentând onorariu avocat conform chitanțelor nr. 288 din 25.03.2011 și nr. 294 din 02.05.2011. De asemenea, a obligat reclamanții la plata sumei de 2000 lei către pârâtul C. M. reprezentând onorariu avocat conform chitanțelor nr. 342 din 19.01.2012 și nr. 369 din 15.06.2012.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții prin care au arătat că sentința civilă atacată este vădit nelegală și netemeinică fiind dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prev. de art.304 pct. 9 cod proc.civilă raportat la art.304¹ cod proc.civilă raportat la art.315 cod proc.civilă.

1) Instanța de fond a încălcat dispozițiile art.315 cod proc.civilă, nesocotind dezlegarea problemei de drept dată în speță, de către Tribunalul Suceava, prin decizia civilă nr.376/21.02.2012, pronunțată în dosarul nr._/314/2010.

Prin decizia civilă nr.376/21.02.2012 a Tribunalului Suceava, pronunțată în dosarul nr._/314/2010, s-a admis recursul pe care reclamanții l-au declarat împotriva sentinței civile nr.2380 din 13 mai 2011 pronunțată de Judecătoria Suceava, în dosarul nr._/314/2010 în primul ciclu procesual, în contradictoriu cu intimații-pârâți S. M., S. A. L. și C. M., s-a casat sentința civilă nr.2380/2011 a Judecătoriei Suceava și s-a trimis cauza spre rejudecare.

Pentru a decide astfel, Tribunalul Suceava a reținut că prin acțiunea dedusă judecății reclamanții au urmărit practic îndreptarea unei erori materiale produse în cuprinsul celor două contracte de vânzare-cumpărare încheiate succesiv cu S. M. și S. L. și ulterior, între aceștia și pârâtul C. M., cu privire la identificarea cadastrală a parcelelor ce au făcut obiectul acestor convenții, identificarea corectă, în opinia reclamanților, fiind ..1025 și nr. topo 479/2 din CF 2956 a ., în loc de 479/3 din CF 2957 a ., cum în mod eronat s-a trecut în cele două contracte.

A mai reținut Tribunalul că, potrivit art.942 din vechiul cod civil, contractul este definit ca fiind acordul dintre două sau mai multe persoane, spre a constitui sau stinge între dânșii un raport juridic, iar conform art.977 din vechiul cod civil, sub imperiul căruia au fost încheiate contractele invocate în prezenta cauză, interpretarea contractelor se face după intenția comună a părților contractante, iar nu după sensul literal al termenilor, de unde rezultă că interpretarea ce urmează a se da contractului trebuie să se facă de la voința reală a părților și nu de la cuvintele în care acest acord a fost efectuat.

În speță, reclamanții au urmărit prin acțiune să se constate că voința reală a părților, la data încheierii convenției inițiale a fost de a vinde, respectiv a cumpăra o parcelă de teren cu construcțiile aferente, dar care poartă o altă identificare cadastrală decât cea menționată în cuprinsul convenției și de a se constata astfel care este identificarea cadastrală corectă a parcelei ce a format obiectul contractului și al cărui drept de proprietate a fost transmis din patrimoniul nostru în cel al cumpărătorilor.

Tribunalul, prin decizia de casare, a reținut că demersul lor este admisibil, întrucât nu aveu la îndemână o acțiune în realizare și nu este vorba de o eroare cu privire la obiectul contractului sau un alt viciu de consimțământ, care să atragă anularea acestuia, ci doar de o eroare materială determinată de o identificare cadastrală eronată ce a stat la baza încheierii convenției, astfel încât, situația scriptică nu corespunde cu situația de fapt.

A mai reținut Tribunalul că, dacă în urma administrării probatoriului necesar (expertiză topo, probe testimoniale), se constată incidența unei astfel de erori, contractul poate fi corectat, în lipsa acordului ambelor părți, prin hotărârea instanței.

Conform art.315 alin. 1 cod proc.civilă vechi, în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.

În speță, prima instanță a nesocotit această prevedere legală în sensul că deși din probatoriul administrat în cauză, respectiv: proba cu expertiza tehnică judiciară întocmită de N. C. (f.133 - 142; 211 - 213), proba cu declarațiile martorilor M. I., Coslovechi E. D. și Tariuc Lucreția, răspunsul la interogatoriu dat de pârâtul C. M. au făcut dovada că imobilul casă și teren ce a format obiectul vânzării către soții S. M. și L. și pe care aceștia l-au vândut ulterior pârâților C. M., se învecinează cu martora Tariuc Lucreția, drum județean și un alt teren proprietatea lor, iar tabular se identifică cu p.v. 1025 și p.479/2 din CF 2956 și nu cu p.479/3 din CF 2957, prima instanță le-a respins acțiunea, invocând conduita lor culpabilă.

Ca urmare, contrar voinței reale a părților, care au dorit să vândă și respectiv, să cumpere, imobilul casă și teren, pe care a fost anterior casa părinților, învecinată cu Tariuc Lucreția care tabular se identifică cu p.479/2 și p.v. 1025, instanța a respins în mod nelegal acțiunea, perpetuând o situație contrară voinței reale a părților, deși culpa aparține în egală măsură părților, care cu minime diligente, verificând cartea funciară, puteau constata că identificarea tabulară corectă a terenului cu casă pe care-1 cumpără este alta, decât cea trecută eronat în contract.

2) Sentința recurată este nelegală și netemeinică și sub aspectul interpretării probelor în stabilirea situației de fapt și aplicării legii, instanța de fond reținând fără temei că nu poate trece peste înțelegerea părților în momentul încheierii contractului.

Din probatoriul administrat în cauză, după casare cu trimitere a rezultat următoarea situație de fapt:

Reclamanții au dobândit prin cumpărare, prin contractul autentificat sub nr.8451/11 iunie 1993 de fostul Notariat de Stat Județean Suceava, de la Z. Ilaria, mama prim-reclamantei cota de 1/4 din suprafața de 2.600 mp cu 5/8 părți indivize din construcții identic cu . grădină în suprafață de 2.300 mp și ., cu casă și anexe situate în vatra satului Mitocul Dragomirnei, între vecinii: Z. Ilaria, C. D., drum comunal și cărare exploatare, înscrise în CF 2956 a ., dobândit parte prin aport propriu și parte prin partajarea bunurilor comune și certificat de moștenitor nr.565/1993 al Notariatului de Stat Județean Suceava (f.28 dosar), precum și suprafața de 2.500 mp teren identic cu p.479/3 grădină din CF 2957 a ., pe care le-au intabulat în cele două cărți funciare.

Pe locul casei părintești, pe care au demolat-o, au construit casa pe care au vândut-o pârâților S. și pe care aceștia au vândut-o pârâtului C. M., teren care au dovedit că tabular se identifică cu p.1025 și 479/2 și nu cu p.479/3 cum s-a trecut în autorizația de construire.

A rezultat cu evidență că ceea ce au vândut reclamanții și ceea ce pârâții au cumpărat a fost imobilul casă aflat în construcție, care se învecinează cu Tariuc Lucreția, drum județean și alt teren proprietatea lor, care din procesul verbal tabular se identifică cu p.f. 479/2 din CF 2956 și nu pe . CF 2957, înțelegerea părților sub acest aspect nu compută discuții, ceea ce este discuție, este dacă terenul și casa care au format obiectul vânzării se identifică tabular cu p.479/2 și p.v. 1025 sau cu p.479/3 cum s-a trecut în contract.

Or, întreg probatoriul administrat, a dovedit că imobilele vândute către pârâți au o altă identificare tabulară decât cea menționată în contract, astfel că instanța fără temei a reținut că nu poate trece peste voința părților, în realitate nesocotind voința părților.

3)De asemenea, tot nelegal a reținut judecătoria că deși erau proprietari pe p.topo 479/3 din CF 479/3 de 2.500 mp pentru care au obținut autorizația nr.6/31.05.1995 au construit în mod deliberat, folosind manopere dolosive pe un alt teren, fără să analizeze manoperele dolozive pe care nici pârâții nu le-au invocat.

În primul rând, încălcarea autorizației de construire, constituie o contravenție la Legea nr.50/1991 și nu este sancționată cu pierderea dreptului de proprietate.

În al doilea rând, nelegal a reținut instanța de fond că au înstrăinat un teren cu construcții care nu le aparține, deoarece terenul pe care au construit se afla în indiviziune, iar vânzarea unui bun indiviz nu atrage nulitatea contractului de vânzare cu pârâții, ci este supusă condiției rezolutorii, soarta sa depinzând de rezultatul partajului, ceea ce înseamnă că dacă bunul revine în lotul copartajantului vânzător, vânzarea rămâne valabilă, se consolidează cu efect retroactiv (art.786 cod civil), încât și sub acest aspect sentința recurată este nelegală, instanța de fond adăugând la lege.

4)Nelegal le-a respins prima instanță capătul de cerere privind rectificarea tabulară, cu motivarea că nu au făcut dovada existenței unei dispoziții pronunțate anterior de instanțele de judecată care să statueze asupra acțiunii în rectificare, nesocotind că temeiul de drept invocat pentru acest capăt de cerere nu este condiționat de o altă hotărâre judecătorească care nu corespunde situației reale a imobilului, în sensul că înscrierea s-a datorat unor erori de natură tehnică (A. R. - Monografie „Acțiunile de carte funciară - Studiu de doctrină și jurisprudență, Ed. Hamangiu 2008, pag.254, 255, paragraf 360).

5)Fiind dată culpa procesuală a pârâților au solicitat obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată la fond și recurs din ambele cicluri procesuale.

În drept, au invocat disp. art. 304 pct. 9, art.304¹, art. 315, art. 312 cod proc.civilă și art. 274 cod proc.civilă.

Pârâtul C. M. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, pentru următoarele motive:

1. Reclamanții au criticat faptul că instanța de fond a încălcat dispozițiile date de Tribunalul Suceava prin decizia civilă nr. 376/21.02.2012 în care motivul de casare se referea la stabilirea voinței reale a părților atunci când au fost încheiate contractele de v/c cumpărare și că, de fapt, eroarea materială determinată de o identificare cadastrală eronată ce a stat la baza încheierii convenției nu a fost luată în considerare.

În decizia civilă menționată mai sus, instanța de recurs a arătat că interpretarea clauzelor contractului nu este aplicabilă în speța de față, pentru că aceste contracte de v/c succesive nu cuprind clauze neclare, însă le-a enunțat pentru a sublinia prioritatea voinței reale a părților în derularea convențiilor.

În aceeași modalitate legală prima instanță a reținut claritatea clauzelor contractuale referitoare la numărul de parcelă funciară consemnat în cele două contracte de v/c încheiate între reclamanți și pârâții S. M. și S. L. cu nr. 2256/23.09.1998, ulterior cu el, sub nr. 734/30.12.1999.

In mod corect instanța a respins acțiunea motivat de faptul că, analizând voința reală a părților prin prisma probatoriului administrat în cauză și pentru a se constata existența erorii materiale produsă la încheierea primului contract de v/c, a concluzionat că reclamanții și-au invocat propria culpă. În acest mod drepturile lor procedurale recunoscute de lege nu pot avea caracter legitim pentru că nu au fost exercitate cu bună credință în limite rezonabile, cu respectarea legalității, a drepturilor și intereselor subsemnatului pârât C. M..

A arătat că reclamanții prin contractul de v/c aut. sub nr. 8451/11.06.1993 au devenit proprietarii cotei de 1/4 p.i. din suprafața de 2600 m.p. cu 5/8 din construcții, id. cu p.f. nr. 479/2 grădină în suprafață de 2300 m.p. și p.f. nr. 1025 clădire, cu casă și anexe din CF 2956, precum și a suprafeței de 2500 m.p. id. cu p.f. 479/3 grădină din CF nr. 2957 ambele a corn. cad. Mitocu Dragomirnei, vânzătoare fiind Z. Ilaria, mama prim reclamantului în care, în mod eronat au fost indicați aceiași vecini, fără menționarea punctelor cardinale sau fără indicarea faptului că aceste parcele sunt învecinate (fila 371 ciclu procesual).

A probat că pentru suprafața de 2500 m.p. id. cu p.f. 479/3 a fost reconstituit dreptul de proprietate în baza Lg. 18/1991 prin sentința civilă nr. 7740/1992 a Judecătoriei Suceava, la plângerea lui Z. Ilaria în motivarea căreia aceasta a arătat că terenul solicitat este situat în spatele casei sale, învecinat cu Ț. F. (vecin partea de sud) adică corect în sensul de mers Mitocu Dragomirnei-Suceava, acesta apărând ca megieș (prin soția sa Ț. Lucreția) în toate actele succesive de v/c încheiate între părți. ( fila 26 al II lea ciclu procesual).

Pentru că p.f.479/2 era în indiviziune cu frații și surorile sale și pentru a putea vinde noua construcție edificată, prim reclamantul a obținut autorizația de construire nr. 6/31.05.1995 a unei locuințe tip vilă pe p.f.479/3 care ulterior a format obiectul contractului de v/c aut sub nr. 2258/2.09.1998. La baza acestui contract a stat planul de situație din 2.09.1998 întocmit de ing. Fendrihan G. în care a arătat ca pe p.f 479/3 s-a construit o casă în baza autorizației de construire nr. 6/31.05.1995, iar această parcelă a făcut obiectul acestui contract (fila 32 al II lea c.pr.).

Deci, datele de identificare cadastrală au fost menționate în mod eronat, cu bună știință, pentru că întocmirea contractului la notariat nu se putea face decât cu prezența tuturor comoștenitorilor, avându-se în vedere starea de indiviziune asupra terenului.

Mai mult, după vânzarea p.f. 479/3 și a construcției asupra cărora nu aveau un drept de proprietate unic, reclamanții au vrut să-și construiască o casă cu anexe gospodărești. Terenul pe care au edificat noua construcție nu putea fi decât p.f.479/2 (unde erau în indiviziune), însă din punct de vedere legal nu puteau obține autorizația de construcție pe această parcelă. De aceea, Z. V. a dat o declarație pe propria răspundere prin care a arătat că este proprietar pe ambele parcele funciare din CF nr. 2956 și 2957 (fila 49 I c.pr.), prezentând numai contractul de v/c nr. 8451/11.06.1993 și ascunzând deliberat existența celuilalt contract de v/c din 1998 încheiat cu S. L.. Astfel că în autorizația de construcție cu nr. 40/2004 nu a apărut punctual numărul topografic al parcelei funciare pe care trebuia construit imobilul, ci numai numerele celor două cărți funciare (una care a fost înstrăinată - CF 2957 - si cealaltă pe care pârâtul avea cota parte indiviză - CF 2956 ( fila 50 I c.pr.).

În aceste condiții, și-a construit casa CI pe p.f. nr. 479/2 în care locuiește în prezent.

Deci, situația corectă a p.f. nr. 479/2 este cea descrisă în planul de situație avizat de OCPI Suceava sub nr._/11.08.2004 ce a stat la baza emiterii autorizației de construire nr. 40/2004, precum și cele două procese verbale de bună vecinătate din 5.05.2005 (filele 30, 31 al II-lea c.pr.) care corespund cu modul de deținere a terenurilor în prezent. Schimbarea parcelelor înseamnă un imens prejudiciu adus lui, deoarece a cumpărat și cotele părți indivize ale celorlalți coindivizari din p.f. 479/2 ( fila 57 I c.pr.), astfel că reclamanții au rămas numai cu suprafața de 800 m.p. din suprafața totală de 5100 m.p. (2600 + 2500). A arătat că nu mai vorbește despre prețul primit de reclamanți în momentul vânzării (un apartament în Suceava și 1000 dolari) conform convenției încheiată de aceștia cu S. L..

A menționat că la sesizarea cu privire la neregulile comise s-a pronunțat Inspectoratul Teritorial în Construcții Suceava prin adresa nr. 194R/26.09.2009 din care a rezultat că titlul pe care 1-a prezentat Z. V. în vederea eliberării autorizației de construire nu era corect, deoarece . 1025, ambele din CF 2956 nu erau scoase din indiviziune, iar . 1200 ambele din CF 2957, erau deja înstrăinate de acesta numiților S. L. și soției sale prin contractul de v/c aut. sub nr. 2258/4.09.1998 ( fila 55 I c.pr.).

Faptul că reclamanții au fost conștienți tot timpul de situația creată la momentul încheierii contractului de v/c nr. 2258/2.09.1998, a rezultat și din răspunsurile 8-10 la interogatoriu, ambii declarând că au solicitat obținerea autorizației de construire nr. 6 din 31.05.1995 pentru p.f. 479/2 și au construit pe această parcelă, ulterior înstrăinând terenul împreună cu imobilul edificat.

Din concluziile expertizei a rezultat că reclamanții pentru că nu erau singurii proprietari ai CF 2956, s-au folosit de p.f. 479/3 pentru a obține autorizația de construcție din 1995, construcțiile astfel edificate fiind înstrăinate împreună cu p.f. 479/3 în baza contractului de v/c nr. 2258/2.09.1998. Astfel, experta N. C. a arătat că nu este o eroare involuntară și pentru că reclamanții nu erau singurii proprietari ai CF 2956, s-au folosit de p.f. 479/3 pentru a obține autorizația de construire din 1995, construcțiile fiind înstrăinate în 1998, folosindu-se astfel „un artificiu" pentru a se putea realiza vânzarea.

Nimeni dintre cumpărători nu a recunoscut înscrierea eronată din cele două contracte și nu s-au angajat să perfecteze schimbarea celor două parcele între ele, în sensul rectificării mențiunilor din cartea funciară. De aceea, convenția încheiată nu reflectă această voință comună.

Intre părți s-a rezolvat pe cale amiabilă poziționarea terenurilor, avându-se în vedere actele emise, inclusiv procesele verbale de bună vecinătate din 5.05.2004 ( filele 30 și 31 al II lea c.pr.).

De asemenea, prin procesul verbal din data de 4.10.2006 (fila 47 I c.pr.) încheiat între părți, prin bună înțelegere s-a hotărât să fie pus un gard despărțitor între terenuri și în care reclamanții și-au exprimat acordul cu privire la p.f. nr. 479/2 din CF 2956 în suprafața de 2600 „ce aparține moștenitorilor Z. V. D., Z. E. și alții, ... și p.f nr. 479/3 din CF 2957 în suprafață de 2500 m.p. ce aparține domnului C. M.".

Deci, față de cele motivate mai sus, a rezultat că reclamanții care și-au invocat propria lor incorectitudine au acceptat și au fost de acord cu mențiunile din contractul de v/c din 1998, părțile fiind de acord cu această vânzare și exprimându-și consimțământul la autentificarea contractului prin predarea bunurilor și plata prețului.

De altfel, eroarea materială nu poate afecta conținutul contractului care exprimă acordul părților și nici nu poate duce la modificarea acestuia. Ceea ce au solicitat reclamanții nu este o eroare materială, ci depășește acest caracter, îmbrăcând forma unei greșeli cu efecte juridice asupra drepturilor și obligațiilor părților, ceea ce duce la concluzia că reclamanții au dorit să dea eficiență principiului obligativității și efectelor contractului prin interpretarea clauzelor acestuia. Mai mult, reclamanții au urmărit de fapt să li se constituie un nou drept de proprietate asupra parcelei pe care au vândut-o în urma nelegalităților invocate mai sus și obligarea pârâților să suporte consecințele acestui lucru.

Pârâții S. M. și S. A. L., deși legal citați, nu au formulat întâmpinare.

Recursul este neîntemeiat.

Examinând sentința atacată în limita motivelor de recurs formulate ce se subscriu disp. art. 304 pct. 9 și 304¹ Codul de Procedură Civilă, în raport cu dispozițiile legale incidente în cauză, cu probele administrate și apărările pârâților intimați făcute prin întâmpinarea depusă la dosar, tribunalul constată următoarele:

În speță tema pretențiilor și a probațiunii vizează să constate că imobilul pe care reclamanții recurenți l-au vândut pârâtei S. M. și numitului S. L., decedat, a cărui moștenitor este pârâtul S. A. L., prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2258/2 septembrie 1998 de Biroul Notarului Public O. B. și pe care pârâta S. M. și soțul ei S. L. l-au vândut pârâtului C. M. prin contractul autentificat sub nr.734 din 30 decembrie 1999 de Biroul Notarului Public A. I., compus din 2.500 mp teren curți-construcții, pe care le-au dobândit prin cumpărare, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.8451 din 11.06.1993 de fostul Notariat de Stat Județean și prin construire, conform autorizației nr.6 din 31.05.1995 al . identifică cu p. clădire 1025 și nr. topo 479/2 din CF 2956 a ., în loc de 479/3 din CF 2957 a . cum eronat s-a trecut în cele doua contracte de vânzare-cumpărare.

În ceea ce privește motivul de recurs care vizează încălcarea de către instanța de fond a disp. art. 315 codul de procedură civilă în sensul nesocotirii dezlegării problemei de drept dată în speță, prin decizia civilă nr. 376/21.02.2012 a Tribunalul Suceava, tribunalul reține că potrivit art. 315 Codul de Procedură Civilă în caz de casare hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.

În speță, prin decizia de casare tribunalul în temeiul art. 942 și 977 din Vechiul cod civil stabilește că interpretarea ce urmează a se da contractului trebuie să se facă pornindu-se de la voința reală a părților, de la acordul real al voinței acestora și nu de la cuvintele în care acest acord a fost exprimat. A mai reținut tribunalul în decizia de casare că reclamanții urmăresc prin această acțiune să se constate că voința reală a părților la data încheierii convenției inițiale a fost de a vinde, respectiv de a cumpăra o parcelă de teren cu construcțiile aferente, dar care poartă o altă identificare cadastrală decât cea menționată în conținutul contractului și de a se constata identificarea cadastrală corectă a parcelei de teren ce a făcut obiectul contractului și al cărui drept de proprietate a fost transmis din patrimoniul vânzătorilor în cel al cumpărătorilor, apreciind că demersul lor este admisibil dacă în urma administrării probatoriului necesar se constată incidența unei astfel de erori, contractul părților putând fi corectat și în lipsa acordului ambelor părți.

După casare, instanța de trimitere, cu respectarea disp. art. 315 Codul de Procedură Civilă, a procedat la administrarea probatoriului cu expertiză topo și completare la expertiza topo, interogatoriul părților, declarații testimoniale și înscrisuri, care, coroborate cu susținerile părților prin întâmpinările și concluziile scrise formulate au condus la pronunțarea unei hotărâri temeinice care își găsește fundament juridic în dispozițiile legale invocate în considerente. Soluția instanței de fond își găsește suport în probatoriul administrat a cărui analiză judicioasă a condus la stabilirea unei situații de fapt care confirmă voința reală a părților la momentul încheierii celor două contracte succesive ca fiind vânzarea – cumpărarea parcelei funciare nr. 479/3 înscrisă în CF nr. 2957 a . și nici de cum ./2 din Cartea Funciară nr. 2956 a ., așa cum au cerut reclamanții recurenți.

De altfel, situația juridică a parcelei 479/2 a fost tranșată irevocabil prin sentința civilă nr. 4602/21.10.2010 a Judecătoriei Suceava având ca obiect „ieșire din indiviziune”. Și în acest cadru procesual reclamanții recurenți au formulat apărări cu privire la caracterul exclusiv al dreptului de proprietate asupra parcelei funciare nr. 479/2, invocând aceeași greșeală în identificarea cadastrală a terenului din contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 2258/2.09.1998 de BNP O. B. încheiat de recurenți cu S. și ulterior cu C., că acest teren s-ar identifica cu p.f. nr. 479/2 și nu cu p.f. 479/3 cum în mod eronat s-ar fi menționat în cele două acte notariale.

Contrar susținerilor recurenților din analiza probelor administrate reiese că nu există o recunoaștere a pârâților intimați sub acest aspect, nici convenția din 27 august 2003 și nici celelalte probe administrate la dosar în dovedirea pretențiilor deduse judecății neputând fi interpretate în acest sens.

Reclamantul recurent Z. V., având ambele terenuri înscrise în CF 2956 și CF 2957 le-a schimbat între ele în funcție de interesul propriu, situație care de altfel, a rezultat și din rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava, dată în dosarul nr. 117/P/2010, aspecte verificate și de către Inspectoratul de Stat în Construcții.

Potrivit probelor administrate la dosar, este evident faptul că reclamanții recurenți, în cunoștință de cauză, pentru că nu erau singurii proprietari ai CF nr. 2956 pentru p.f. 479/2 s-au folosit de p.f. nr. 479/3 pentru a obține autorizația de construcție nr. 6/1995 pentru edificarea unei case de locuit cu anexe, ulterior au fost înstrăinate împreună cu p.f. 479/3 prin contractul de vânzare – cumpărare nr. 2258/1998 și nr. 734/1999. Această stare de fapt nu poate fi apreciată ca fiind o eroare, reclamanții recurenți nefiind singurii proprietari ai p.f. nr. 479/2 din CF nr. 2956, s-au folosit de ./3 pentru a obține autorizația de construcție nr. 6/1995, construcțiile fiind înstrăinate succesiv împreună cu terenul în anul 1998 și 1999, folosindu-se întocmai de acest artificiu pentru a putea realiza vânzarea.

Astfel, motivele de recurs invocate de reclamanți și argumentele prezentate în susținerea lor nu pot fi reținute, tribunalul constatând că sentința recurată a fost dată cu interpretarea justă a probelor în stabilirea situației de fapt și aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente, instanța de fond reținând că nu poate trece peste voința reală a părților la momentul încheierii succesive a celor două contracte. Că deși recurenți erau proprietari pe ./3 în suprafață de 2500 m.p. în CF 2957 a . în baza autorizației de construcție nr. 6/31.05.1995, au construit în mod deliberat pe . suprafața de 300 m.p. divizată din p.f. 497/2.

Prin urmare, instanța de trimitere respectând decizia de casare a tribunalului s-a pronunțat pe fondul cauzei, iar în raport de probatoriul administrat a constatat că recurenții nu au dovedit că pretențiile lor ar fi întemeiate chiar dacă demersul acestora este admisibil, astfel cum s-a reținut prin decizia de casare.

În aceste condiții nici capătul de cerere privind rectificarea tabulară nu este întemeiat, recurenții nefăcând dovada existenței unei hotărâri judecătorești care să corespundă situației reale a imobilului aflat în litigiu.

Pentru toate aceste motive prezentate mai sus, tribunalul în temeiul art. 312 alin. 1 și art. 304¹ Codul de Procedură Civilă va respinge recursul ca nefondat.

În temeiul art. 274 Codul de Procedură Civilă, ca părți căzute în pretenții, reclamanții recurenți vor fi obligați să plătească pârâtului intimat C. M. suma de 1500 lei cheltuieli de judecată din recurs reprezentând onorariu avocat, conform chitanțelor depuse la dosar.

Pentru aceste motive

În numele legii,

DECIDEE :

Respinge recursul declarat de reclamanții Z. V. D. și Z. E., domiciliați în Mitocu Dragomirnei, jud. Suceava, împotriva sentinței civile nr. 2533 din 6 iunie 2014 pronunțată de Judecătoria Suceava (dosar nr._ ), pârâți intimați fiind S. M., domiciliată în Suceava, ., ., S. A. L., domiciliat în Suceava, ., ., . M., domiciliat în Suceava, ., ., ..

Obligă recurenții să plătească intimatului C. M. suma de 1500 lei cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din data de 27 ianuarie 2015.

PREȘEDINTE,	JUDECĂTORI	GREFIER,
C. L.	G. – P. V.	S. A.	S. M. G.

← Acţiune în constatare. Decizia nr. 77/2015. Tribunalul SUCEAVA		Pretenţii. Decizia nr. 79/2015. Tribunalul SUCEAVA →

Acţiune în constatare. Decizia nr. 64/2015. Tribunalul SUCEAVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Acţiune în constatare. Decizia nr. 64/2015. Tribunalul SUCEAVA