Pretenţii. Decizia nr. 304/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 304/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 06-03-2015 în dosarul nr. 304/2015
Dosar nr._ Pretenții
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 304
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 6 MARTIE 2015
PREȘEDINTE: A. I. M.
JUDECĂTOR: M. C.
GREFIER: S. A.- M.
Pe rol, judecarea apelului declarat de către pârâtul I. Județean de Poliție Suceava, împotriva sentinței civile nr. 933 din data de 13 mai 2014 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosar nr._, intimat fiind reclamantul C. D..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă consilier juridic T. G., pentru pârâtul apelant și avocat C. M., pentru reclamantul intimat, lipsă fiind acesta din urmă.
Procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța constată că pârâtul apelant a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 21 lei – f. 21 dosar nr._ .
Apărătorii părților, luând pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de probe de formulat și solicită acordarea cuvântului la dezbateri pe fondul cauzei.
Instanța, în baza art. 244 al. 1 din noul Cod de procedură civilă, constată terminată cercetarea procesului și deschide dezbaterile asupra fondului cauzei, potrivit disp. art. 392 din noul Cod de procedură civilă.
Reprezentantul pârâtului apelant solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței civile atacate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată, inclusiv capătul de cerere privind cheltuielile de judecată din prezenta cauză, cu precizarea că la momentul judecării plângerii contravenționale instanța nu a adus la cunoștință părților că au dreptul de a solicita cheltuieli de judecată, pârâtul apelant a fost de bună-credință și nu a formulat cale de atac împotriva soluției, iar chitanța reprezentând cheltuieli de judecată a fost depusă la dosar după pronunțarea cauzei, cu cheltuieli de judecată.
Apărătorul reclamantului intimat solicită respingerea apelului ca nefondat, cu precizarea că acesta a încheiat cu avocatul un contract de asistență juridică, reclamantul intimat avea obligația de a achita onorariul apărătorului, taxele prevăzute de lege au fost plătite de către acesta din urmă, iar în cauză s-a făcut dovada cheltuielilor, la dosar fiind depuse copii conform cu originalul.
Arată că art. 453 al. 1 din noul Cod de procedură civilă conferă părții care a câștigat procesul dreptul de a solicita obligarea la plata cheltuielilor de judecată a părții care a pierdut procesul, o astfel de cerere poate fi formulată atât în cursul procesului, cât și ulterior, în termenul general de prescripție – 3 ani, din interpretarea recursului în interesul legii nr. 19/2013 reiese că este admisibilă solicitarea pe cale separată a cheltuielilor de judecată avansate în alte cauze, iar în speță nu are relevanță faptul că onorariul a fost achitat ulterior finalizării cauzei, reclamantul intimat achitând onorariul la momentul când a avut resurse financiare.
Precizează că în dosarul nr._ onorariul avocatului a fost în cuantum de 1000 lei, iar în cauză s-a solicitat obligarea pârâtului apelant doar la plata sumei de 500 lei.
Întrebat fiind, arată că reclamantul intimat este tatăl său.
Instanța, în baza art. 394 din noul Cod de procedură civilă, închide dezbaterile.
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra apelului de față, constată:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Fălticeni sub nr._, la data de 18.03.2014, reclamantul C. D., a solicitat obligarea pârâtului I. Județean de Poliție Suceava, la plata sumei de 525 lei reprezentând cheltuielile de judecată avansate de reclamant în dosarul nr._ al Judecătoriei Fălticeni, astfel: 20 lei taxă judiciară de timbru pentru investirea instanței cu soluționarea plângerii împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/19.04.2013; 500 lei onorariu de avocat; 5 lei taxă judiciară de timbru pentru investirea cu formulă „definitivă” a sentinței civile nr. 1730/2013 din dosarul sus menționat, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată aferente prezentei cauze.
În fapt, a arătat că la data de 25.07.2013 reclamantul a formulat o plângere împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/19.04.2013, prin care invoca excepția prescripției executării sancțiunii ce făcea obiectul procesului-verbal menționat mai sus, respectiv anularea acestuia.
Plângerea dedusă judecății a făcut obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Fălticeni.
La termenul fixat pentru data de 17.10.2013, s-a prezentat reprezentantul convențional al reclamantului, avocat C. M., care a susținut plângerea în față instanței legal investite și a pus concluzii cu privire la cauza dedusă judecății.
Prin sentința nr. 1710/17.10.2013, Judecătoria Fălticeni a admis excepția prescripției executării sancțiunii invocată de reclamant și, în consecință, a admis plângerea contravențională.
În timpul judecății dosarului nr._ al Judecătoriei Fălticeni, reclamantul a efectuat cheltuieli materiale constând în plata contravalorii taxei judiciare de timbru și a onorariului de avocat (care include consultanța cu privire la formularea plângerii, reprezentarea în fața instanței de judecată, cheltuielile de deplasare etc.).
Reclamantul nu a solicitat instanței obligarea pârâtei I.J.P. Suceava la plata cheltuielilor de judecată, rezervându-și dreptul de a solicita aceste sume pe cale separată, în temeiul art. 453 alin. (1) Cod procedură civilă.
A menționat faptul că, în vederea recuperării, pe cale amiabilă, a sumelor avansate în dosarul nr._ al Judecătoriei Fălticeni, reclamantul a solicitat Biroului de Mediator - M. C. invitarea pârâtei de a participa la procedura de informare privind avantajele medierii, stabilită pentru data de 12.03.2014.
A arătat că pârâta a refuzat participarea la întâlnirea de informare, prin adresa nr._ din 03.03.2014.
În consecință, în temeiul art. 453 alin. (1) Cod procedură civilă, a solicitat obligarea pârâtei I.J.P. Suceava la plata următoarelor sume:
- cheltuielile de judecată avansate de reclamant în dosarul nr._ al Judecătoriei Fălticeni astfel:
- 20 lei taxă judiciară de timbru pentru investirea instanței cu soluționarea plângerii împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/19.04.2013;
- 500 lei onorariu de avocat;
- 5 lei taxă judiciară de timbru pentru investirea cu formulă „definitivă" a Sentinței civile 1730/2013 din dosarul sus menționat;
- cheltuielile de judecată aferente prezentei cauze.
Pârâtul, legal citat, a formulat întâmpinare în cadrul procedurii prealabile, conform art. 205 Cod procedură civilă, prin care a invocat excepția netimbrării cererii, excepția inadmisibilității acțiunii, pentru următoarele considerente:
Petentul a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal . nr._/19.04.2013, iar prin sentința civilă nr. 1730/17.10.2013, irevocabilă, pronunțată în dosarul nr._ s-a admis excepția prescripției executării sancțiunii, s-a admis plângerea contravențională și s-a constatat prescrisă executarea sancțiunii contravenționale.
Din cuprinsul sentinței a rezultat că petentul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Mai mult, a arătat că petentul a prezentat o chitanță în copie, conform cu originalul, emisă la data de 04.12.2013, după data pronunțării sentinței civile -17.10.2013.
De regulă, reclamantul solicită obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată prin chiar actul de învestire al instanței, cuantumul cheltuielilor de judecată urmând să fie definitiv precizat de partea interesată cu prilejul dezbaterilor de fond.
Astfel, nu se află în situația în care s-au cerut cheltuieli de judecată, iar instanța a omis să se pronunțe cu privire la ele, pentru ca partea să le poată solicita pe calea revizuirii dacă hotărârea este definitivă ori să le poată solicita pe calea unei cereri separate, și nici în situația remedierii unei astfel de greșeli, prin procedura îndreptării hotărârilor.
Instanța de judecată nu poate dispune obligarea din oficiu la plata cheltuielilor de judecată, ci este obligată să pună în vedere părților, în baza rolului activ, că au dreptul să le solicite. Aceste cheltuieli se acordă de instanță numai la cerere, dar înainte de închiderea dezbaterilor în cauza pentru care se solicită.
A mai arătat că, petentul și avocat angajat poartă același nume, motiv pentru care a considerat că este un tertip folosit de avocați, de a emite chitanța după ce cauza s-a soluționat, în funcție de soluția pronunțată și apoi să se adreseze instanței de judecată.
Pentru motivele expuse, a solicitat respingerea acțiunii, inclusiv capătul de cerere privind cheltuielile de judecată solicitate în prezenta cauză.
Prin sentința civilă nr. 933 din data de 13 mai 2014, Judecătoria Fălticeni a admis acțiunea civilă având ca obiect pretenții, formulată de reclamantul C. D., în contradictoriu cu pârât I. Județean de Poliție Suceava, jud. Suceava, a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 525 lei, reprezentând cheltuieli de judecată din dosarul nr._ al Judecătoriei Fălticeni și a obligat pârâtul să plătească reclamantului, suma de 500 cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin sentința nr. 1710/17.10.2013, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Fălticeni, s-a admis excepția prescripției executării sancțiunii aplicată prin procesul verbal de contravenție . nr._ din 19.04.2013, întocmit de Poliția Municipiului Fălticeni, invocată de reclamant și, în consecință, s-a admis plângerea contravențională.
Reclamantul a efectuat cheltuieli materiale în timpul procesului respectiv, constând în: 20 lei taxă judiciară de timbru; 500 lei onorariu de avocat; 5 lei taxă judiciară de timbru pentru investirea cu formulă definitivă a sentinței civile 1730/2013.
Pârâtul I.P.J. Suceava, deși prin adresa nr._ din 03.03.2014 emisă de Biroul de Mediator - M. C. a fost invitat la procedura de informare privind avantajele medierii, stabilită pentru data de 12.03.2014, acesta a refuzat participarea la întâlnirea de informare.
Regimul acordării cheltuielilor de judecată este cârmuit de principiul disponibilității, consacrat de art. 453, ceea ce înseamnă că acestea vor fi acordate numai în măsura în care au fost solicitate. În aceeași ordine de idei, în alin. 1 al art. 453 C.pr.civ. se stipulează că partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Dacă persoanele implicate într-un litigiu nu au solicitat cheltuieli de judecată în cadrul procesului, nimic nu se opune ca acestea să fie solicitate pe calea unei acțiuni separate.
Fundamentul juridic al acordării cheltuielilor de judecată este reprezentat de culpa procesuală a părții care cade în pretenții.
Prin urmare, în conformitate cu textele de lege invocate, instanța a admis acțiunea așa cum a fost formulată și l-a obligat pe pârât să plătească reclamantului suma 525 lei, reprezentând cheltuieli de judecată din dosarul nr._ al Judecătoriei Fălticeni.
In conf. cu prev. art. 453 Cod proc.civ. instanța l-a obligat pe pârât să plătească reclamantului, suma de 500 cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru, onorariu avocat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean Suceava, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare a arătat că instanța de fond în mod greșit a admis acțiunea, motivând în general regimul juridic al acordării cheltuielilor de judecată pe cale principală, fără să se raporteze la situația concretă din prezenta cauză.
Așa cum a arătat, petentul a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal . nr._/19.04.2013, iar prin sentința civilă nr. 1730/17.10.2013, irevocabilă, pronunțată în dosarul nr._ s-a admis excepția prescripției executării sancțiunii, s-a admis plângerea contravențională și s-a constatat prescrisă executarea sancțiunii contravenționale. Din cuprinsul sentinței a rezultat că petentul nu a solicitat cheltuieli de judecată. Mai mult, petentul a prezentat o chitanță în copie conform cu originalul în copie, emisă la data de 04.12.2013,după data pronunțării sentinței civile-17.10.2013. Acesta nu a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată prin chiar actul de învestire a instanței, cuantumul cheltuielilor de judecată urmând să fie definitiv precizat de partea interesată cu prilejul dezbaterilor de fond. Dacă ar fi solicitat cheltuieli de judecată în plângerea contravențională avea posibilitatea, în temeiul art. 454 din C.pr. civ. să recunoască la primul termen de judecată pretențiile reclamantului și să fie exonerat de la plata de cheltuieli de judecată.
Instanța de fond nu a ținut cont de faptul că părțile nu se află în situația în care s-au cerut cheltuieli de judecată, dar instanța a omis să se pronunțe cu privire la ele, pentru a le putea solicita pe calea unei cereri separate, și nici în situația remedierii unei astfel de greșeli, prin procedura îndreptării hotărârilor.
Instanța de judecată nu poate dispune obligarea din oficiu la plata cheltuielilor de judecată, ea este obligată să pună în vedere părților, în baza principiului rolului activ, că au dreptul să le solicite. Aceste cheltuieli se acordă de instanță numai la cerere, dar înainte de închiderea dezbaterilor în cauza pentru care se solicită.
Petentul și avocatul angajat poartă același nume, motiv pentru care a considerat că petentul a speculat soluția instanței și a emis chitanța după ce cauza s-a soluționat, în funcție de soluția pronunțată și apoi s-a adresat instanței separat.
Mai mult decât atât, instanța de fond l-a obligat la plata de cheltuieli de judecată într-un proces care a avut ca obiect cheltuitei de judecată, ceea ce a considerat că nu este just.
Pe cale de consecință, a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței în sensul respingerii acțiunii pentru motivele arătate mai sus, inclusiv capătul de cerere privind cheltuielile de judecată solicitate în prezenta cauză.
La termenul de judecată din data de 26.11.2014 Tribunalul Suceava – Secția contencios administrativ și fiscal a invocat din oficiu excepția necompetenței funcționale a Secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Suceava.
Prin încheierea din data de 26 noiembrie 2015 Tribunalul Suceava – Secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței funcționale a Secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Suceava și a trimis cauza având ca obiect apelul declarat de Inspectoratul de Poliție Județean Suceava, împotriva sentinței civile nr. 933 din 13.05.2014, pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosar nr._ 2013, petent intimat fiind C. D., spre soluționare Secției civile a Tribunalului Suceava.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul Suceava – Secția contencios administrativ și fiscal a reținut următoarele:
Secția de contencios administrativ și fiscal este competentă să judece litigiile ce au ca obiect creanțe fiscale sau creanțe izvorâte din acte sau contracte administrative.
În cauza dedusă judecății, apelul privește o hotărâre ce are ca obiect o acțiune în pretenții referitoare la valorificarea unor cheltuieli de judecată dintr-un litigiu anterior, ceea ce conferă acțiunii o natură civilă față de temeiul juridic al pretențiilor, și anume răspunderea civilă delictuală, indiferent de natura litigiului din care au izvorât cheltuielile respective.
Având în vedere că dreptul de creanță valorificat prin acțiune are o natură civilă, s-a constatat că Secția civilă a Tribunalului Suceava este competentă să soluționeze prezentul apel.
Față de cele reținute anterior, în temeiul art. 132 alin.3 corob. cu art. 136 NCPC, a admis excepția necompetenței funcționale și a trimis cauza Secției civile a Tribunalului Suceava.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava – Secția civilă sub nr._ .
Reclamantul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca fiind nefondat, pentru următoarele argumente:
A. Susținerea de către pârât a lipsei de legalitate a solicitării cheltuielilor de judecată, pe cale separată, de către intimatul din prezenta cauză nu are fundament legal, deoarece:
I. Dispozițiile legale consacră, în mod expres, părții care a câștigat procesul, dreptul de a solicita celei care a căzut în pretenții acoperirea cheltuielile de judecată oricând în termenul general de prescripție
Art. 453 alin. (1) Cod procedură civilă conferă părții care a câștigat procesul, adică intimatului din prezenta cauză, dreptul de a solicita obligarea la plata cheltuielilor de judecată a părții care a pierdut procesul. Legea nu impune un termen special în vederea formulării acestei cereri. Pe cale de consecință, formularea cererii poate fi făcută atât în cursul procesului, cât și ulterior, în termenul general de prescripție, fapt ce reiese din formularea art. 453 alin. (1) Cod procedură civilă coroborat cu art. 2.517 Cod civil.
II. Literatura de specialitate a opinat faptul că pot fi solicitate, pe cale separată, cheltuielile de judecată de către partea care a câștigat procesul în literatura de specialitate s-a opinat faptul că „în cazul în care s-au solicitat cheltuieli de judecată, iar instanța a omis să le acorde, partea interesată poate cere completarea hotărârii (art. 444 NCPC) sau, dacă hotărârea este definitivă, o poate ataca pe calea revizuirii, pentru minus petita (art. 509 pct. 1 NCPC) ori printr-o cerere separată. Tot prin cerere separată se solicită si în cazul în care nu s-au cerut în procesul în care au fost făcute, timp de 3 ani de la soluționarea definitivă a procesului". (C., V. M., B., T. C., D., C. C., D. procesual civil, D. execuțional civil, Arbitraj, D. notarial, Editura Național, București, 2013, p. 337). Extrasul de mai sus se află la dosarul cauzei.
III.Practica judiciară este unitară în privința acordării cheltuielilor de judecată de către partea care a câștigat procesul, pe cale separată, indiferent dacă partea și-a rezervat sau nu, în mod expres, acest drept
Practica instanțelor judecătorești este unitară sub aspectul acordării cheltuielilor de judecată pe cale separată părții care a câștigat procesul. Mai mult, s-a reținut de către Judecătoria Sectorului 3 în Sentința nr. 8915/14.06.2011 pronunțată în dosarul nr._/301/2010, rămasă definitivă, faptul că „Totodată, instanța apreciază că nu reprezintă un impediment acordarea cheltuielilor de judecată pe cale separată împrejurarea că astfel de cheltuieli nu au fost solicitate în dosarul în care au fost efectuate sau că reclamantul nu a menționat în fața acestor instanțe că își rezervă dreptul de a le solicita pe cale separată."
De asemenea, în Decizia pronunțată în Dosarul nr. 865 din 05.11.2009 de către Tribunalul Bacău s-a reținut faptul că „în condițiile solicitării cheltuielilor de judecată printr-o acțiune separată, astfel cum avem în speța dedusă judecații (...) dispozițiile art. 274 cod procedură civilă nu fac nici o distincție în acest sens, or atâta vreme cât este permisă solicitarea acestor cheltuieli printr-o acțiune separată (judecată de o altă instanță, deoarece nu exista norme de competență speciale cum sunt cele reglementate în art. 281 - 281 indice 3 cod procedură civilă) se impune ca acestei instanțe să-i fie recunoscută și posibilitatea de a judeca cererea de cheltuieli de judecată în raport de toate dispozițiile legale ce reglementează această materie".
IV.Din interpretarea Recursului în interesul legii nr. 19 din 2013 reiese, în mod indubitabil, faptul că pot fi solicitate, pe cale separată, cheltuielile de judecată.
Admisibilitatea solicitării pe cale separată a cheltuielilor de judecată avansate în alte cauze este susținută și din interpretarea Recursului în interesul legii nr. 19 din 2013 privind interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1, art. 2 alin. (1) și art. 15 lit. p) din Legea nr. 146/1997, cu modificările și completările ulterioare, în referire Ia timbrarea cererilor prin care cheltuielile de judecată sunt solicitate pe cale separată. Așadar, instanța supremă a dispus că „Cererile prin care se solicită, pe cale separată, acordarea cheltuielilor de judecată sunt cereri principale supuse taxei judiciare de timbru, care se calculează la valoarea pretențiilor deduse judecății, chiar dacă cererile care au format obiectul litigiului din care aceste cheltuieli provin au fost scutite de la plata taxelor judiciare de timbru".
Ca atare, cheltuielile de judecată pot fi solicitate în cadrul procesului în care au fost efectuate, situație în care sunt scutite de la plata taxei de timbru sau pe cale separată, caz în care se supun dispozițiilor legale privitoare la cererile principale.
B. Achitarea onorariului de avocat ulterior finalizării cauzei în primă instanță în dosarul_ al Judecătoriei Fălticeni nu prezintă relevanță, întrucât contractul de asistentă juridică în temeiul căruia s-a efectuat plata a fost încheiat la data de 16.10.2013, deci anterior termenului la care instanța a rămas în pronunțare, si anume 17.10.2013.
Ca atare, data efectuării plății onorariului nu este importantă, deoarece atât timp cât cuantumul acestuia a fost menționat în contract, clientul avea obligația contractuală de a achita această sumă. De asemenea, clientul C. D. a efectuat plata la momentul la care a avut posibilitatea financiară efectivă de a plăti onorariul.
Potrivit contractului de asistență juridică ./_/2013 din 16.10.2013 încheiat cu domnul C. D. pentru dosarul_ al Judecătoriei Fălticeni (aflat la dosarul cauzei), onorariul avocatului, menționat la art. 2.1. din contract, este de 1.000 lei. Cu toate acestea, a solicitat obligarea pârâtului doar la plata sumei de 500 lei, jumătate din onorariu, care a fost dovedit cu chitanța . nr. 0065 din 04.12.2013 emisă de Cabinet Avocat C. M..
Pârâtul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a arătat că își menține motivele invocate prin cererea de apel, a solicitat admiterea acesteia și respingerea acțiunii ca neîntemeiată, inclusiv a capătului de cerere privind cheltuielile de judecată.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate, tribunalul constată apelul nefondat.
Conform prev. art. 453 al. 1 din noul Cod de procedură civilă ” Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată”.
Dispoziția citată nu face distincție între modalitățile în care pot fi solicitate cheltuielile de judecată, astfel că în mod corect prima instanță a apreciat că cererea este admisibilă și pe calea unei acțiuni separate.
Cât privește justificarea onorariului pentru apărător, de observat că, în cadrul dosarului nr._ al Judecătoriei Fălticeni, reclamantul a beneficiat de asistență juridică potrivit contractului încheiat la data de 16 octombrie 2013.
Așa fiind, în mod corect pârâtul a fost obligat și la plata onorariului pentru apărător, fiind irelevantă data la care s-a efectuat plata.
Pentru aceste considerente, constatând legală hotărârea primei instanțe, tribunalul în baza art. 480 din noul Cod de procedură civilă va respinge apelul ca nefondat.
Conform art. 453 din noul Cod de procedură civilă pârâtul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată din apel, respectiv suma de 1000 lei, reprezentând onorariu apărător (f. 22-23 – dosar nr._ ).
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge apelul declarat de către pârâtul I. Județean de Poliție Suceava – Suceava, .. 9, împotriva sentinței civile nr. 933 din data de 13 mai 2014 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosar nr._, intimat fiind reclamantul C. D., domiciliat în Fălticeni, .. 8C, ., jud. Suceava și prin av. C. M. – Iași, ., ..
Obligă apelantul să plătească intimatului suma de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din data de 6 martie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
A. I. M. M. C. S. A.-M.
Red. M.C./Judecător fond S. G./Tehnored. S.A.M./5 ex./22.04.2015
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 529/2015. Tribunalul... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 1307/2015. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
