Revendicare imobiliară. Decizia nr. 154/2015. Tribunalul SUCEAVA

Tribunalul SUCEAVA - Sentințe și decizii civile / 2015

Decizia nr. 154/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 26-11-2015 în dosarul nr. 154/2015

Dosar nr._ - contestație în anulare -

ROMÂNIA

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 154

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 26 NOIEMBRIE 2015

PREȘEDINTE: G. F. F.

JUDECĂTOR: C. M. N.

JUDECĂTOR: F. L.

GREFIER: Ș. L. G.

Pe rol, judecarea contestației în anulare formulată de contestatorul S.C. C. B. S.R.L. – prin administrator G. M. G., cu sediul în comuna Iacobeni, ., județul Suceava împotriva deciziei civile nr. 239 din data de 17 aprilie 2015, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr._ în contradictoriu cu intimații intervenientul în nume propriu S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE – AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRAȚIE FISCALĂ – DGFPS SUCEAVA, cu sediul în mun. Suceava, ..7, județul Suceava, pârâta . administrator G. M. – Iacobeni, cu sediul în comuna Iacobeni, ., . și reclamanta R. R. – DIRECȚIA SILVICĂ SUCEAVA, cu sediul în municipiul Suceava, ..6, județul Suceava.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat B. L. pentru contestator în substituirea apărătorului titular, avocat D. C., lipsă fiind părțile.

Procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, învederându-se faptul că la prezenta cauză a fost atașat dosarul nr._ în care s-a pronunțat decizia civilă contestată, precum și faptul că prin serviciul de arhivă s-a depus la dosar înaintată atâr prin fax câr și prin poștă, întâmpinarea ( în patru exemplare) formulată de intimata Direcția Silvică Suceava ( filele 17-18, respectiv 19-21).

Instanța constată că la fila 8 contestatorul a depus chitanța . IAC nr.1337 din data de 19.10.2015 în cuantum de 100 lei aferentă contestației în anulare promovate, drept pentru care se ia act de achitarea acesteia, se constată prezenta contestație în anulare legal timbrată și se dispune anularea acesteia.

Avocat B. L. depune la dosar delegația de substituire pentru termenul de astăzi ( fila 22) a apărătorului titular al contestatoarei, avocat D. C., după care solicită a i se înmâna un exemplar de pe întâmpinarea formulată de intimata Direcția silvică Suceava pentru a avea posibilitatea de a lua act de conținutul acesteia.

Instanța procedează la comunicarea unui duplicat de pe întâmpinarea Direcției Silvice Suceava, după care, văzând că nu mai sunt alte cereri, probe de solicitat sau excepții d invocat, constată prezenta contestație în stare de judecată, acordând cuvântul la dezbaterea cauzei pe fond.

Avocat B. laura pentru contestatoare solicită admiterea contestației în anulare formulată în conformitate cu prevederile art. 317,318 alin.1 și 2 Cod Procedură Civilă, apreciindu-se că instanța a pronunțat o soluție care nu concordă cu situația reală.

Astfel, apreciază că este vorba despre o certă eroare materială, existând toate actele de proprietate care să arate faptul că terenul revendicat nu este propri4etatea publică a statului, fiind făcută dovada dreptului de proprietate cu privire la suprafața de teren în litigiu.

De altfel la fila 77 dosar atașat este depus un certificat tabular din care rezultă greșita configurare a parcelelor din planul de situație anexă la raport din care se poate constata că suprafața de 1172 m.p. teren se suprapune peste .>

Astfel, de aici apare eroarea materială evidentă din care rezultă că nu se puteau preda cei 1172 m.p. integral pentru că se suprapun peste . la care s-a respins acțiunea în revendicare.

În consecință, solicită admiterea contestației în anulare, cu cheltuieli de judecată.

Declarând dezbaterile închise, după deliberare,

TRIBUNALUL,

Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:

Prin acțiunea civilă formulată la Judecătoria Vatra Dornei la 31.01.2013 și înregistrată sub nr._ reclamanta R. R. - Direcția Silvică Suceava a chemat în judecată pe pârâta S.C„C. B.”SRL, reprezentată de G. M., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta să lase în liniștită posesie - Direcției Silvice Suceava, și deplină proprietate - Statului R. reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, suprafața de 0,465 ha teren înscris în amenajamentul silvic și identificat ca fiind în U.P. I „Ciotina", u.a. 89 M%, Ocolul Silvic Iacobeni, cu cheltuieli de judecată.

De asemenea, reclamanta a solicitat introducerea în cauză a Statului R. reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice în calitate de proprietar al terenului.

În motivare a arătat în esență că este administratorul suprafețe de teren revendicată proprietate publică a Statului R., conform prevederilor Hotărârii nr. 229/04.03.2009 privind reorganizarea Regiei Naționale a Pădurilor — R., și ca atare este titulara unui drept real de sine stătător, ceea ce justifică interesul în promovarea acțiunii.

Terenul este cuprins în amenajamentul silvic începând din anul 1968, fiind identificat în U.P. I „Ciotina", u.a. 89 M%, Ocolul Silvic Iacobeni, identificare care s-a păstrat până în prezent, conform amenajamentului din anul 2006.

Referitor la dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu reclamanta a arătat următoarele:

Conform art. 7 din Constituția din 1965 în vigoare la data la care apare înscris pentru prima dată terenul în amenajamentul silvic "Bogățiile de orice natura ale subsolului, minele, terenurile din fondul funciar de stat, pădurile, apele, izvoarele de energie naturala, fabricile si uzinele, băncile, întreprinderile agricole de stat, stațiunile pentru mecanizarea agriculturii, căile de comunicație, mijloacele de transport si telecomunicații de stat, fondul de stat de clădiri si locuințe, baza materiala a instituțiilor social-culturale de stat, aparțin întregului popor, sunt proprietate de stat".

Potrivit prevederilor art.1 din Codul silvic din 1962 pădurile și terenurile afectate împăduririi sau care servesc nevoilor de cultura, producție ori administrație, forestiere, constituie proprietate de stat și alcătuiesc fondul forestier al R.P. Române, iar terenurile determinate prin amenajamente silvice fac parte din fondul forestier.

Prevederi asemănătoare sunt și în Codul silvic din 1996 - Legea nr. 26/1996, în vigoare la data ocupării terenului care la art. 16 prevede că, amenajamentul silvic constituie bază a cadastrului forestier si a titlului de proprietate a statului.

Cu toate acestea, încă din anul 2000 pârâta exercită posesia asupra terenului descris în petitul acțiunii fără nici un drept și cu rea credință, refuzând să recunoască dreptul de proprietate al Statului R..

Reclamanta a mai arătat că deși a încercat de mai multe ori să soluționeze pe cale amiabilă acest litigiu, pârâta nu a vrut să-i lase în posesie terenul care este proprietate publică a statului și aflat în administrarea Regiei Națională a Pădurilor - R., prin Direcția Silvică Suceava, conform prevederilor art. 11 alin. 1 din Codul Silvic.

Potrivit prevederilor art. 12 alin. 4 din Legea nr. 213/1998, privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, în forma avută la data ocupării terenului, în litigiile referitoare la dreptul de proprietate al bunului, titularul dreptului de administrare are obligația să arate instanței cine este titularul dreptului de proprietate, iar titularul dreptului de administrare răspunde, în condițiile legii, pentru prejudiciile cauzate ca urmare a neîndeplinirii acestei obligații. De asemenea, neîndeplinirea acestei obligații poate atrage revocarea dreptului de administrare.

În temeiul prevederilor art.12 alin. 5 din Legea nr.213/1998 reclamanta a solicitat introducerea în cauză a Statului R., prin Ministerul Finanțelor.

Acțiunea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 480 – art.484 c. civ., iar în conformitate cu prev. art.242 Cod pr.civ. a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.

Pârâta S.C„C. B.”SRL nu a formulat întâmpinare, însă la termenul din 21 februarie 2013 a depus la dosar în copie sentința civilă nr.1319/14.10.2008 a Judecătoriei Vatra Dornei pronunțată în dosarul nr._ și raportul de expertiză tehnică efectuat în acest dosar.

Prin cererea de intervenție în interes propriu formulată de Statului R. prin Ministerul Finanțelor Publice înregistrată la 13.06.2013, în calitate de titular al dreptului de proprietate s-a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată de către R. Direcția Silvică Suceava, iar în motivare s-au reiterat aceleași aspecte din acțiunea reclamantei.

Prin încheierea din 23.05.2013 instanța a admis în principiu cererea de intervenție în interes propriu, cu motivarea că potrivit art.12 alin.4 din Legea nr. 2013/1998 S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice a fost indicat și de către reclamantă ca titular al dreptului de proprietate asupra terenului revendicat.

Față de sentința civilă nr.1319/14.10.2008 a Judecătoriei Vatra Dornei pronunțată în dosarul nr._ depusă la dosar de către pârâta S.C„C. B.”SRL, intervenientul în interes propriu a solicitat introducerea în cauză a persoanei fizice G. M., cerere care a fost admisă prin încheierea din 20 iunie 2013.

Pârâtul G. M. prin apărările formulate a solicitat respingerea acțiunii și a cererii de intervenție în interes propriu, ca nefondate, cu motivarea că terenul revendicat în cauză este identic cu terenul care a făcut obiectul sentinței civile nr. 1319/14.10.2008 a Judecătoriei Vatra Dornei și a fost identificat prin expertiza topo efectuată de ing. S. E..

De asemenea, pârâtul a arătat că la soluționarea cauzei trebuie avut în vedere și contractul autentic de vânzare cumpărare nr.2093 din 5.11.2003 încheiat între pârâta . și . care s-a vândut suprafața de 566 m.p. teren.

Reclamanta, prin răspunsul la apărările formulate de pârâtul G. M. a arătat că terenul revendicat face parte din domeniul public, se află în amenajamentul silvic, iar I.F.E.T. Iacobeni, antecesorul . anului 1990 a edificat pe teren construcții necesare desfășurării activității.

La termenul din 21.11.2013 instanța, la solicitarea părților a încuviințat proba cu expertiză topo având ca obiective identificarea cadastrală și tabulară a suprafeței de 0,465 ha; să se stabilească situația juridică a acestei suprafețe de teren de la data înscrierii în CF și până în prezent; să se stabilească dacă terenul face parte din amenajamentul silvic UP I Ciotina și care este suprafața ocupată efectiv de ., raportat la amenajamentul silvic în vigoare.

În considerentele raportului de expertiză topo întocmit de către expertul B. V. s-a arătat că o parte din teren este înscris în CF nr.1636 intabulat inițial pentru . baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor nr.3456 . din 1.07.1997, iar ulterior în baza contractului autentic de vânzare cumpărare nr.2093 din 5.11.2003, s-a înscris dreptul de proprietate pentru . Iacobeni.

Față de aceste susținerile ale expertului topo, la termenul din 8.05.2014, reclamanta a formulat, în conformitate cu prevederile art.68 Cod proc. civilă, o cerere de introducere în cauză a ., reprezentată de administrator G. M., cerere care a fost admisă la termenul din 8 mai 2014.

S-au încuviințat obiecțiunile la raportul de expertiză formulate de părți, iar răspunsurile au fost comunicate la data de 04.06.2014 și 12.11.2014 (filele 135 și 181 dosar)

Potrivit art.22 Cod proc. civ. la termenul de judecată din data de 18 decembrie 2014, instanța a calificat în drept acțiunea pe disp. art. 563 Cod civ. care sunt aplicabile în speță față de prevederile art.480 Cod civ. de la 1864 indicate de reclamantă.

Prin sentința civilă nr. 1177 din data de 18 decembrie 2014, Judecătoria Vatra Dornei a admis în parte acțiunea civilă având ca obiect „revendicare imobiliară”, privind pe reclamanta R. R. - Direcția Silvică Suceava, în contradictoriu cu pârâții S.C„C. B.”SRL, prin reprezentant legal G. M., . reprezentant legal G. M., G. M., intervenient în interes propriu fiind S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, și în consecință:

A obligat pârâta . să predea reclamantei și intervenientului S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice suprafața de 1.900 m.p., identică cu parte din parcelele nr.1356/2, nr.1356/3, nr.1355/7, nr.1355/8, nr.590 și nr.768 din CF 168 a . parte din . din CF nr.1195 a .>

A obligat pârâtul G. M. să predea reclamantei și intervenientului S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice suprafața de 1.172 m.p. teren, identică cu ..2355/23 din CF nr.168 a .>

A respins ca neîntemeiată acțiunea în revendicarea suprafeței de 509 m.p. teren, identică cu parcelele nr.1398 și nr.1399 din CF 1636 a . de pârâta ..

A obligat pârâții . și G. M. să plătească reclamantei suma de 2.533 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin raportul de expertiză tehnică topo întocmit în cauză de expert B. V., s-a stabilit că terenul în litigiu este în suprafață totală de 3.581 m.p., identic cu parte din parc. nr.1356/2, nr.1356/3, nr.1355/7, nr.1355/8 și parcelele nr.590 clădire, nr.788 clădire, toate înscrise în CF 168 a . inițial pentru Alfred Richard, Brucner și apoi, începând cu anul 1996 pentru S. R. parte din parc. 1355/6 înscrisă în CF 1195 pentru coidivizarii L. I., G. M. teren care se află în amenajamentele silvice și se identifică cu UP I Ciotina u.a. 89 M.

Din această suprafață de teren pârâta . deține fără titlu suprafața de 1.900 mp, pârâta . de 509 mp, înscrisă în CF 1636 Iacobeni în baza contractului de vânzare cumpărare 2093/5.11.2003 a BNP N. V. și pârâtul G. M. Suprafața de 1.172 mp parte din terenul înscris în CF 168 Iacobeni în baza sentinței civile nr. 1319/14.10.2008 a Judecătoriei Vatra Dornei.

Din conținutul contractului de vânzare cumpărare 2093/5.11.2003 a BNP N. V. a rezultat că vânzătoarea . dobândit suprafața de 509 m.p. teren înstrăinată către pârâta ., în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate nr.3456 . din 1.07.1997 emis de Ministerul Industriei și Comerțului.

De asemenea, prin sentința civilă nr.1319/14.10.2008 a Judecătoriei Vatra Dornei s-a constatat că pârâtul G. M. a dobândit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 1.172 m.p., identică cu . din CF nr.168 a . uzucapiune și s-a dispus radierea statului român pentru această suprafață de teren din CF

Prin raportul de expertiză topo s-a stabilit că întreaga suprafață de teren în litigiu de 3.581 m.p., se află în amenajamentul silvic încă din anul 1953 până în prezent și se identifică cu UP I Ciotina u.a. 89 M.

Conform prev. art.1 din Codul silvic din 1962 "Pădurile și terenurile afectate Împăduririi sau care servesc nevoilor de cultură, producție ori administrație, forestiere, constituie proprietate de stat și alcătuiesc fondul forestier al R.P.Române. Fac parte din fondul forestier acele suprafețe prevăzute în alineatul precedent, care sunt determinate ca atare prin amenajamente silvice".

Prin urmare, terenul din litigiu face parte din fondul forestier național, iar conform art.16 din Codul silvic din 1996 (Legea nr. 26/1996), amenajamentul silvic constituie bază a cadastrului forestier si a titlului de proprietate al statului.

Pe cale de consecință, pentru terenurile aflate în amenajamentele silvice la nivelul anului 1991 redobândirea dreptului de proprietate de către proprietarii deposedați în perioada regimului comunist, prin reconstituirea sau constituirea acestuia, se putea face numai prin procedura legilor de fond funciar (Legea nr.18/1991, Legea nr.1/2000, Legea nr. 247/2005), sau pentru societățile comerciale în baza HG 834/1991.

Conform prevederilor art.1 din HG nr. 834 din 14 decembrie 1991 privind stabilirea și evaluarea unor terenuri deținute de societățile comerciale cu capital de stat, cu modificările și completările ulterioare, pot fi trecute în proprietatea acestor societăți "Terenurile aflate în patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat la data înființării acestora, necesare desfășurării activității conform obiectului lor de activitate."

Prin prezenta acțiune atât reclamanta R. – Direcția Silvică Suceava (care conform Deciziei nr.2165 din 18.03.2005 a ICCJ justifică calitate procesuală activă în acțiunea în revendicare) cât și titularul dreptului de proprietate S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice (care a formulat cerere de intervenție în interes propriu) revendică de la pârâți suprafața de 3.581 m.p.

În drept, potrivit art.563 cod civil proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deține fără drept, iar dreptul la acțiunea în revendicare este imprescriptibil, cu excepția cazurilor în care prin lege se dispune altfel.

În cadrul acțiunii în revendicare instanța este ținută să analizeze titlurile de proprietate și să dea eficiență celui mai bine caracterizat.

Față de situația de fapt reținută mai sus, analizată prin prisma textului de lege enunțat, instanța constată că pârâta . pentru suprafața de 1.900 m.p. teren stăpânită în prezent nu deține titlu, iar pentru suprafața de 1.172 m.p. aflată în amenajamentele silvice la nivelul anului 1991, în lipsa aplicării procedurii legilor fondului funciar, sentința civilă nr.1319/14.10.2008 a Judecătoriei Vatra Dornei prin care s-a constatat că pârâtul G. M. a dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate nu poate constitui un titlu pe care instanța să-l considere și să-l aprecieze ca fiind preferabil.

Cu alte cuvinte, indiferent de modalitatea în care terenul în suprafață de 1.172 m.p, a fost preluat la stat de la proprietarii tabulari persoane fizice înscrise inițial în CF nr.168 a . cu titlu sau fără titlu valabil, atâta vreme cât terenul se află în amenajamentele silvice retrocedarea se putea realiza doar cu respectarea procedurilor reglementate de legile funciare speciale.

În ceea ce privește suprafața de 509 m.p. dobândită de pârâta ., prin contractul autentic de vânzare cumpărare, chiar dacă și acest teren se află în amenajamentele silvice, instanța a constatat că dreptul de proprietate s-a constituit pentru vânzătoarea . baza HG nr.834/1991, astfel încât certificatul de atestare a dreptului de proprietate s-a emis chiar de către stat.

Prin urmare, titlul de proprietate al pârâtei . este mai bine caracterizat și preferabil față de titlul reclamantei.

Pentru aceste considerente în temeiul dispozițiilor art. 563 Cod civ. instanța a admis în parte acțiunea și cererea de intervenție în interes propriu și pe cale de consecință a obligat pârâta . și pârâtul G. M. să predea reclamantei și intervenientului S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice suprafețele de teren menționate mai sus și a respins, ca neîntemeiată, acțiunea în revendicarea suprafeței de 509 m.p. teren, formulată față de pârâta ..

În baza art.451, art.453 c.pr.civ. instanța a obligat pârâții . și G. M. să plătească reclamantei suma de 2.533 lei cheltuieli de judecată

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții . Iacobeni – Iacobeni și G. M., prin care au solicitat în principal admiterea acestuia, casarea sentinței civile atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, modificarea în totalitate a sentinței civile atacate, iar pe fond, după rejudecare, respingerea acțiunii și a cererii de intervenție, ca nefondate, cu cheltuieli de judecată.

În motivare au arătat că în mod greșit prima instanță a dispus obligarea pârâtei la predarea posesiei suprafeței de 1900 mp teren, identic cu parcelele nr. 1357/2, 1356/3, 1355/7, 1355/8, 590 și 768 din CF 168 a . și 1355/6 din CF nr. 1195 a .>

Așa cum au arătat prin apărările formulate în cauză, nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate cu privire la terenul revendicat.

Hărțile din amenajamentul silvic nu constituie titlu de proprietate, de natură a conduce la admiterea acțiunii în revendicare.

De asemenea, nu a existat nicio dovadă cu privire la preluarea terenului în proprietate de stat, cu atât mai puțin sub borne silvice (terenul nu a avut niciodată și nu are nici în prezent categoria de pădure).

În mod greșit instanța de fond nu a avut în vedere configurația parcelelor mai sus menționate, precum și configurația suprafeței de 1900 mp teren.

Așa cum se poate observa din planul de situație, anexă la raportul de expertiză, suprafața de 1172 mp teren descrisă în sentința civilă nr. 1319/2008, se suprapune peste .> Pe de o parte, instanța a dispus obligarea pârâților la predarea suprafeței de 1900 mp, respectiv 1172 mp, iar pe de altă parte, a respins cererea de revendicare, pentru terenul identic cu parcelele 1398 și 1399.

În mod greșit prima instanță nu a avut în vedere sentința civilă nr. 1319/14.10.2008 a Judecătoriei Vatra Dornei – dosar nr._ .

Prin hotărârea mai sus menționată pârâtul a dobândit proprietatea suprafeței de 1172 mp teren înscris în CF 168 a .>

De asemenea, s-a dispus radierea Statului R. din această carte funciară, sentința având putere de lucru judecat.

Terenul ce a făcut obiectul sentinței nu putea fi retrocedat în cadrul procedurii legilor fondului funciar, acesta nu a fost niciodată în proprietate de stat, iar uzucapiunea a fost probată în dosarul din anul 2007.

Ca atare, instanța trebuie să aibă în vedere titlul său de proprietate, să respingă acțiunea în revendicare, dâdn preferință titlului lui.

Instanța nu a avut în vedere la soluționarea acțiunii în revendicare, înscrierile de carte funciară, în raport de care reclamanta și intervenienta nu justifică nicio calitate.

Instanța de fond nu a avut în vedere excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei care nu este nici proprietarul și nici deținătorul terenul revendicat.

Instanța de fond nu a avut în vedere faptul că pârâtul este coproprietar al cărții funciare 1195 Iacobeni, precum și înscrierile în cartea funciară pentru celelalte parcele revendicate.

Reclamanta a formulat întâmpinare prin care a solicitat admiterea, în parte, a recursului cu consecința modificării sentinței civile atacate în sensul:

- obligării pârâtei S.C. "C. B." S.R.L. să predea Direcției Silvice Suceava și Statului R. prin Ministerul Finanțelor Publice suprafața de 2029 mp, identică cu parte din parcelele nr. 1356/2, 1356/3, 1355/7, 1355/8, 590 și 768 din C.F 168 a corn. cadastrale Iacobeni și parte din . din C.F. nr. 1195 a .>

- obligării pârâtului G. M. să predea Direcției Silvice Suceava și Statului R. prin Ministerul Finanțelor Publice suprafața de 1043 mp, identică cu ./23 din C.F 168 (și nu 2355/23) a . următoarele motive:

Așa cum a rezultat din înscrisurile depuse la dosar și din Raportul de expertiză efectuat în cauză terenul obiect al prezentei acțiuni are categoria de teren forestier proprietate publică a statului aflat în administrarea Direcției Silvice Suceava și este inclus în amenajamentul silvic din anul 1968, dată de la care nu a fost scos din amenajamentul silvic în baza unui act normativ sau a aplicării legilor fondului funciar.

Potrivit art. 7 din Constituția din 1965 în vigoare la data la care terenul apare înscris pentru prima dată terenul în amenajamentul silvic "Bogățiile de orice natura ale subsolului, minele, terenurile din fondul funciar de stat, pădurile, apele, izvoarele de energie naturala, fabricile si uzinele, băncile, întreprinderile agricole de stat, stațiunile pentru mecanizarea agriculturii, căile de comunicație, mijloacele de transport si telecomunicații de stat, fondul de stat de clădiri si locuințe, baza materiala a instituțiilor social-culturale de stat, aparțin întregului popor, sunt proprietate de stat". De asemenea, potrivit prevederilor art. 1 din Codul silvic din 1962 pădurile și terenurile afectate împăduririi sau care servesc nevoilor de cultura, producție ori administrație, forestiere, constituie proprietate de stat si alcătuiesc fondul forestier al R.P. Romane.

Fac parte din fondul forestier acele suprafețe prevăzute în alineatul precedent, care sunt determinate ca atare prin amenajamente silvice".

De asemenea, potrivit alin. b al art. 2 din Legea nr. 18/1991, în funcție de destinație, terenurile sunt: ... "terenuri cu destinație forestieră, și anume: terenuri împădurite sau cele care servesc nevoilor de cultură, producție ori administrare silvică, terenuri destinate împăduririlor și cele neproductive - stâncării, abrupturi, bolovănișuri, râpe, ravene, torenți - dacă sunt cuprinse în amenajamentele silvice".

Conform acestor dispoziții legale, pentru ca un teren să aibă destinație forestieră nu este obligatoriu ca el să fie împădurit, ci să fie cuprins în amenajamentul silvic.

Fată de criticile aduse sentinței atacate a arătat următoarele:

I. Instanța de fond în mod corect și legal a dispus obligarea pârâtei S.C. "C. B." S.R.L. să predea Direcției Silvice Suceava și Statului R. prin Ministerul Finanțelor Publice suprafața de teren identică cu parte din parcelele nr. 1356/2, 1356/3, 1355/7, 1355/8, 590 și 768 din C.F 168 a . parte din . din C.F. nr. 1195 a . așa cum a precizat mai sus terenul are categoria de teren forestier inclus în amenajamentul silvic, fiind proprietate publică a statului, identificat ca amplasat în U.P. I "Ciotina", u.a 89M%, Ocolul silvic Iacobeni.

După data includerii terenului în fondul forestier național proprietate publică a statului acesta nu a mai fost din fondul forestier național în baza vreunui act normativ sau a aplicării legilor fondului funciar.

După anul 1990, una din modalitățile de trecere a terenurilor forestiere din proprietatea publică a statului în proprietate privată a fost aceea de a solicita retrocedarea acestora în baza legilor fondului funciar, lucru de care nu a uzat pârâta, astfel că terenul nu a fost scos din fond forestier.

Singura greșeală a instanței de fond a fost aceea că suprafața aferentă acestor parcele funciare este de 2029 mp în loc de 1900 mp motivat de faptul că din suprafața de 1172 mp aferentă parcelei 2355/8 din C.F. 168 trebuia scăzută suprafața de 129 mp aferentă parcelei 1398 peste care aceasta se suprapune, și pentru care cererea a fost respinsă.

Suprafața parcelei 1398 trebuie adăugată la suprafața de 1900 mp aferentă părților din parcelele funciare nr. 1356/2, 1356/3, 1355/7, 1355/8, 590 și 768 din C.F 168 a . parte din . din C.F. nr. 1195 a .>

II.Așa cum a arătat și la punctul 1, a considerat că din suprafața de 1172 mp trebuie scăzută suprafața de 129 mp aferentă parcelei 1398, nu 1399, deoarece aceasta se suprapune peste . cum a rezultat din situația în fapt a terenului aflat în litigiu de la punctul D al Anexei 2 al Raportului de expertiză.

III.In mod corect instanța de fond nu a ținut cont de Sentința civilă nr.

1319/14.10.2008 pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei în dosar nr._, deoarece prin aceasta petentul G. M. a dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate pentru suprafața de 1172 mp din C.F. 168 a comunei cadastrale Iacobeni, judecându-se în contradictoriu cu . cu proprietarul de drept al terenului, S. R., sau administratorul acestuia, Direcția Silvică Suceava, astfel că hotărârea nu este opozabilă Statului R. și Direcției Silvice Suceava.

De asemenea, având în vedere faptul că la data pronunțării sentinței terenul era proprietate publică a statului, terenul, conform prevederilor art. 11 alin. 1 lit. b din Legea nr. 213/1998, nu putea fi dobândit de alte persoane prin uzucapiune.

IV.Atât S. R. reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, cât și

Direcția Silvică Suceava au calitate procesuală în cauză, primul fiind proprietarul de

drept al terenului iar al doilea administratorului terenului conform prevederilor art.

11 din Codul Silvic.

Așa cum a rezultat din Raportul de expertiză efectuat în cauză, parcelele funciare nr. 1356/2, 1356/3, 1355/7, 1355/8, 590 și 768 din C.F 168 a . avut ca proprietari etnici germani.

Aceste parcele au devenit proprietate a Statului R. conform Convenției dintre Guvernul Regal R. și Guvernul Reichului G. privitoare la repatrierea populației de origine germană din Bucovina de Sud și Dobrogea în Germania, publicat în Monitorul Oficial partea I, nr. 254 din 30 octombrie 1940.

Art. 7 din Convenție prevede că "Averea care rămâne va fi preluată de S. R. ca valoare care rezultă din listă" și "Din preluarea bunurilor repatriaților de către S. R., rezultă o datorie a Statului R. față de Reichul G., egală cu valoarea în lei a bunurilor evaluate".

De asemenea, potrivit acestui articol, S. R. va plăti Statului G. contravaloarea acestor bunuri.

Rezultă că bunurile cetățenilor germani repatriați au devenit proprietate a Statului R..

A precizat că și . C.F. 168 a . tot proprietate a etnicilor germani, provenind din divizarea parcelelor 1355/3 și 1355/8 din C.F. 168 Iacobeni, așa cum a rezultat din Anexele Raportului de expertiză.

De asemenea, . din C.F. nr. 1195 Iacobeni este tot proprietate publică a statului, deoarece nu a fost scoasă din fondul forestier proprietate publică a statului.

V.Direcția Silvică Suceava are calitate procesuală în a revendica terenuri

proprietate publică a statului aflate în posesia altor deținători.

Astfel potrivit prevederilor art. 4 alin. 3 lit. a din Hotărârea nr. 229/2009 privind reorganizarea Regiei Naționale a Pădurilor - R. și aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare, unul din obiectele principale de activitate este apărarea integrității fondului forestier.

Or, unul din mijloacele de apărare a integrității fondului forestier proprietate publică a statului este și acela de a promova acțiuni în revendicare asupra terenurilor proprietate publică a statului aflate, fără drept, în posesia altor deținători.

De asemenea, prin Decizia nr. 2165/18.03.2005 înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că Regia Națională a Pădurilor, prin Direcțiile Silvice din subordine, justifică calitatea procesuală activă în acțiunea în revendicare a terenurilor forestiere proprietate publică a statului aflate în administrarea sa.

VI.Așa cum a arătat și mai sus, . C.F. 1195 Iacobeni se află în fondul forestier național din anul 1968, după această dată nefiind în proprietate și posesia numitului G. M..

După apariția legilor proprietății, petentul nu a uzat de prevederile acestor legi și nu a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru aceste suprafețe de teren, astfel că terenul este și acum proprietate teren forestier proprietate publică a statului.

Ceilalți intimați, deși legal citați, nu au formulat întâmpinare.

Prin decizia civilă nr. 239 din data de 17 aprilie 2015, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr._ , s-au respins, ca nefondate, recursurile declarate de către pârâții . Iacobeni – Iacobeni, ., jud. Suceava și G. M., domiciliat în Iacobeni, nr. 15, jud. Suceava, împotriva sentinței civile nr. 1177 din data de 18 decembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei în dosar nr._, intimați fiind intervenientul în nume propriu S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice – Agenția Națională de Administrație Fiscală – DGFPS Suceava, pârâta . administrator G. M. – Iacobeni, ., . și reclamanta R. R. – Direcția Silvică Suceava.

Pentru a decide astfel, tribunalul, examinând recursurile pârâților S.C. C. B. S.R.L. și G. M., ce se subsumează prevederilor art. 304 pct. 9, art. 304 ind. 1 din vechiul cod de procedură civilă, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a considerentelor sentinței și a criticilor formulate, le-a apreciat ca fiind nefondate, pentru următoarele:

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesual-active a reclamantei, nu este dată, având în vedere prevederile art. 11 din Regulamentul privind organizarea, funcționarea și limitele de competență ale organelor de conducere ale unităților din structura R. – R., conform cărora direcțiile silvice reprezintă interesele și atribuțiile acesteia în raza teritorială în care au fost organizate.

În virtutea acestui mandat de reprezentare în teritoriu și de exercitare a atribuțiilor forului tutelar, reclamanta este îndreptățită să acționeze pentru apărarea și asigurarea integrității fondului forestier proprietatea publică a statului, având legitimitate în promovarea actului ce constă în apărarea statutului juridic al terenului care figurează ca amenajament silvic, aflat în administrarea sa, conform H.G. nr. 1105/2003.

Corect a fost admisă acțiunea în revendicare în privința celor două suprafețe de teren de 1900 mp, respectiv de 1172 mp, în condițiile în care terenul are calitatea de teren forestier inclus în amenajamentul silvic încă din anul 1953 conform expertizei întocmită de către expert B. V. (fila 118), fiind proprietate publică a statului, identificat ca amplasament în U.P. I Ciotina, u.a. 89M%, Ocolul Silvic Iacobeni.

Regimul juridic actual al terenului in litigiu rezultă foarte clar din prevederile art. 136 alin. 3 din Constituție, coroborat cu art. 1 alin. 1 și art. 3 din Legea 46/2008, publicată în M. Of. nr. 238 din_ .

Astfel, potrivit prevederilor constituționale, bogățiile de interes public ale subsolului, spațiul aerian, apele cu potențial energetic valorificabil, de interes național, plajele, marea teritorială, resursele naturale ale zonei economice și ale platoului continental, precum și alte bunuri stabilite de legea organică, fac obiectul exclusiv al proprietății publice. Potrivit art. 3 alin. 1 din Legea 46/2008, printre bunurile de interese național se numără și fondul forestier național, care este constituit, potrivit art. 1 alin. 1 din Legea 46/2008, din totalitatea pădurilor, a terenurilor destinate împăduririi, a celor care servesc nevoilor de cultură, producție sau administrație silvică, a iazurilor, a albiilor pâraielor, a altor terenuri cu destinație forestieră și neproductive, cuprinse în amenajamente silvice la data de 1 ianuarie 1990 sau incluse în acestea ulterior.

În același sens, Legea nr. 18/1991 a prevăzut prin art. 35, coroborat cu art. 5, că terenurile care figurau în amenajamentele silvice până la data de 1 ianuarie 1990 sunt proprietate publică a statului, iar potrivit dispozițiilor art. 5 și art. 16 din Legea nr. 26/1996 (Codul Silvic-abrogat prin Legea 46/2008, publicată în M. Of. nr. 238 din_ ), identificarea terenurilor care constituie fondul forestier național se face pe baza amenajamentelor silvice existente la data intrării ei în vigoare, acestea constituind baza cadastrului forestier și al titlului de proprietate al statului; prin urmare, contrar criticilor recurenților, și statul are calitate procesual activă.

Terenurile forestiere din categoria cărora face parte și cel revendicat în cauză, se află sub incidența unei legi speciale de reparație, respectiv a Legii 1/2000, astfel că cel ce se pretinde proprietarul unui asemenea bun nu poate face dovada dreptului său decât cu titlul de proprietate emis în procedura specială la care face trimitere legea sub incidența căreia se află, ca singur act care determină în mod concret imobilul și vecinătățile lui.

Or, cum corect a reținut și prima instanță, regimul juridic al terenului, mai sus prezentat, dă preferabilitate reclamantei și intervenientului întrucât pârâta . pentru suprafața de 1.900 m.p. teren stăpânită în prezent nu deține titlu, iar pârâtul G. M. pentru suprafața de 1.172 m.p. aflată în amenajamentele silvice la nivelul anului 1991, în lipsa aplicării procedurii legilor fondului funciar, nu se poate prevala de sentința civilă nr.1319/14.10.2008 a Judecătoriei Vatra Dornei pronunțată în ds. nr._ (filele 36, 37) prin care s-a constatat că a dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate, această sentință neputând constitui un titlu, cu atât mai mult cu cât nici n-a fost pronunțată în contradictoriu cu părțile acestei cauze, ci cu ..

Pârâtul nu se poate prevala de cartea funciară 168 întrucât înscrierea sa cu dreptul de proprietate asupra terenului de 1172 mp s-a efectuat în baza hotărârii pronunțate în uzucapiune prin care s-a dispus și radierea Statului din cartea funciară, fără ca S. să fie parte în procedură.

Oricum, asupra cărții funciare în discuție, nr. 168 a . tabular inițial a fost numitul Alfred Richard Brucner apoi, începând cu anul 1996, S. R., cel din urmă fiind radiat printr-o hotărâre judecătorească care nu i se opune cu autoritate de lucru judecat.

Pârâtul nu se poate prevala nici de cartea funciară 1195 întrucât acțiunea în revendicare pentru terenul din această carte funciară nu-l vizează pe el, ci pe pârâta S.C. C. B. S.R.L., care nu are vreun titlu pentru posesia exercitată.

În ceea ce privește configurația parcelelor revendicate, conform sentinței recurate, suprafața de 1900 mp se identifică cu parte din parcelele nr.1356/2, nr.1356/3, nr.1355/7, nr.1355/8, nr.590 și nr.768 din CF 168 a . parte din . din CF nr.1195 a . pentru suprafața de 1172 mp teren instanța a făcut referire la identificarea cadastrală din dosarul de uzucapiune-..2355/23 din CF nr.168 a . în dispozitivul sentinței dată în uzucapiune.

Sub acest aspect, pârâții au criticat numai pretinsa suprapunere a terenului de 1172 mp cu . se dovedește neîntemeiată. Conform expertizei, terenul de 1172 mp face parte din aceleași parcele funciare din CF 168 Iacobeni, fără a arăta expertul cu exactitate din care anume parcelă, însă în nici un caz nu se suprapune cu . expertul menționează clar că aceasta din urmă s-a desprins dintr-o altă parcelă din CF 168 Iacobeni, anume din p. 1356/6, străină litigiului (fila 118 raport de expertiză).

Reclamanta, prin întâmpinarea formulată, a solicitat admiterea căii de atac invocând de asemenea erori de identificare cadastrală a terenurilor în litigiu, susținând că . s-ar identifica cu p. 1355/23 (nu p.2355/23), că s-ar suprapune cu . cu totul diferite de cele din calea de atac, ceea ce înseamnă că reclamanta trebuia să formuleze cale de atac separată pentru critici proprii împotriva sentinței, neputând să achieseze la calea de atac a părților adverse câtă vreme nemulțumirile lor sunt diferite.

Așadar, în lipsa învestirii legale, tribunalul nu are a verifica dacă terenul a fost corect identificat cadastral ori ca întindere prin sentința recurată, cum se solicită prin întâmpinare, fiind ținută exclusiv de criticile pârâților-recurenți.

Pentru toate aspectele de fapt și de drept învederate, în baza art. 312 alin. 1 din vechiul cod de procedură civilă, tribunalul a respins recursurile ca nefondate.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a promovat contestație în anulare contestatorul S.C. C. B. S.R.L. – prin administrator G. M. G., solicitând admiterea contestației, desființarea deciziei, iar pe fond admiterea recursului, astfel cum a fost formulat. Cu cheltuieli de judecată.

În motivare a arătat că, în fapt, prin Decizia nr. 239 din 17 aprilie 2015, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr._, a fost respins recursul promovat de societatea mai sus indicată, ca nefondat.

Soluția pronunțată în recurs este rezultatul unei erori materiale evidente, fiind astfel îndeplinite disp. art. 318 al. 1 cod procedurii civilă (vechi).

Astfel, în mod greșit instanța de recurs a apreciat că, terenul revendicat este proprietate publică a statului, în condițiile în care în cauză nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate pentru această suprafață de teren.

Așa cum a arătat, harta silvică nu constituie titlu de proprietate, terenul revendicat nu a avut niciodată categoria de folosință pădure, iar din raportul de expertiză și actele dosarului nu rezultă preluarea terenului în proprietate de stat.

Nu s-a făcut distincția între delimitarea realizată de bornele silvice și hărțile silvice întocmite în perioada la care se face referire în raport.

în mod greșit instanța de recurs a apreciat că, hotărârea judecătorească pronunțată în contradictoriu cu . nu constituie titlu, în condițiile în care s-a constatat dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune.

La fel, greșit instanța de recurs a apreciat incidența prevederilor legislației funciare, în condițiile în care terenul nu a fost preluat în proprietate de stat, iar subsemnatul G. M. s-a judecat cu reprezentantul statului în teritoriu - ., iar sentința pronunțată are putere de lucru judecat.

Mai mult, instanța de recurs nu s-a raportat la evidența de carte funciară și nu s-a ținut cont de radierea dreptului de proprietate înscris pe S. R..

In mod greșit instanța de recurs nu a avut în vedere motivul privind greșita configurare a parcelelor, din planul de situație anexă la raport.

Așa cum a arătat, suprafața de 1172 mp teren, descrisă în Sentința civilă nr. 1319/2008, se suprapune peste .>

Pe de o parte, instanța a dispus obligarea societății la predarea suprafețelor de 1900 mp, respectiv 1072 mp, iar de pe altă parte a respins cererea de revendicare pentru terenul identic cu parcelele 1398 și 1399.

Astfel, eroarea materială rezidă din acea că, nu putem preda cei 1172 mp integral, pentru că se suprapun peste . la care acțiunea în revendicare s-a respins.

Contestația în anulare este admisibilă, soluția pronunțată în recurs este rezultatul unei erori materiale evidente, nefiind necesară reexaminarea probelor pentru admiterea contestației.

De asemenea, omisiunea instanței de a verifica suprapunerea dintre cele două parcele, a determinat societatea să invoce și cel de-al doilea motiv al contestației, prevăzut de același articol -318 al.l.

Pentru aceste considerente a solicitat admiterea contestației astfel cum a fost formulată.

In drept. art. 317-321 cod. proc. civ. (vechi).

Intimata DIRECȚIA SILVICĂ SUCEAVA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat din următoarele considerente:

Contestația în anulare este întemeiată pe dispozițiile art. 318 teza I din vechiul Cod de procedură civilă, respectiv acela că soluția pronunțată în recurs este rezultatul unei erori materiale evidente, respectiv:

- în mod greșit instanța de recurs a apreciat că terenul revendicat este proprietate publică a statului în condițiile în care în cauză nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate pentru această suprafață de teren, harta silvică neconstituind titlu de proprietate, terenul revendicat nu a avut niciodată categoria de folosință pădure iar din raportul de expertiză și actele dosarului nu rezultă preluarea terenului în proprietate de stat;

- nu s-a făcut distincția între delimitarea realizată de bornele silvice și hărțile silvice întocmite în perioada la care se face referire în raport;

- în mod greșit instanța de recurs a apreciat incidența prevederilor legislației fondare în condițiile în care terenul nu a fost preluat în proprietate e stat, iar pârâtul G. M. s-a judecat cu reprezentantul statului în teritoriu - . iar sentința pronunțată are putere de lucru judecat, și mai mult, instanța de recurs nu s-a raportat la evidența de carte funciară și nu a ținut cont de radierea dreptului de proprietate a Statului R.;

- în mod greșit instanța de recurs nu a avut în vedere motivul privind greșita configurare a parcelelor din planul de situație anexă la raport și în acest fel instanța a dispus obligarea la predarea suprafeței de 1172 mp ce se suprapun peste . de altă parte a respins cererea de revindicare a parcelelor nr. 1398 și 1399.

Față de motivele invocate de contestatoare, a arătat următoarele:

Greșelile instanței de recurs care deschid calea contestației în anulare sunt greșeli de fapt și nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor si de interpretare a dispozițiilor legale. Pe această cale nu este admisibil să se examineze justețea soluției pronunțate.

Din contestația formulată rezultă că motivele invocate de contestatoare sunt acelea că instanța de recurs a apreciat în mod greșit probele administrate în cauză și a interpretat în mod greșit dispozițiile legale.

Cum acestea nu sunt greșeli care pot deschide calea contestației în anulare, aceasta este nefondată.

Având în vedere motivele de fapt și de drept invocate,a solicitat respingerea contestației în anulare, ca nefondată.

Intimata a solicitat judecarea și în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 pct. 2 din vechiul cod de procedură civilă.

Examinând decizia contestată prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, Tribunalul constată următoarele:

Contestatoarea invocă drept temei juridic al contestației în anulare, dispozițiile art. 318 Cod procedură civilă.

În conformitate cu acest text, hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.

Doctrina și practica în materie sunt unanim constante atunci când au statuat în sensul că erori materiale în accepțiunea textului de lege menționat anterior sunt acele greșeli materiale cu caracter procedural, cum ar fi respingerea unui recurs ca tardiv, deși din plicul atașat la dosar, rezulta că recursul fusese depus la poștă înăuntrul termenului de declarare a căii de atac; anularea recursului ca netimbrat, deși la dosar fusese depusă recipisa de plată a taxei judiciare de timbru, anularea recursului ca nemotivat, deși motivarea s-a făcut chiar prin cererea de recurs.

Rezultă așadar, că pentru verificarea acestor greșeli nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.

Așadar, contestația în anulare nu poate fi primită atunci când se invocă stabilirea eronată a situației de fapt, ca efect al aprecierii probelor sau a interpretării faptelor, pentru că aceasta echivalează cu o greșeală de judecată.

În plus, trebuie de precizat că greșeala materială nu trebuie să fie rezultatul interpretării unui text de lege, și nici nu pot fi confundate cu erorile sau omisiunile prevăzute de art. 281 Cod procedură civilă, acestea nefiind în măsură să influențeze soluția dată în cauză.

Contestația în anulare mai poate fi exercitată în ipoteza în care instanța de recurs a omis să cerceteze un motiv cu care a fost învestită.

Ori, rezultă fără echivoc, că prin criticile formulate, contestatoarea repune în discuție, aspecte ce țin de fondul cauzei, care au primit o dezlegare de la instanță, intrând în autoritate de lucru judecat.

Astfel, se învederează că instanța a apreciat greșit, că terenul în litigiu este proprietate publică a statului, în condițiile în care la dosar nu există probe în acest sens; că terenul nu a avut niciodată categoria de folosință pădure; că terenul nu se circumscrie legislației fondului funciar.

Motivele invocate echivalează cu un recurs la recurs, tinzându-se spre o nouă judecare a recursului, ceea ce nu este posibil.

Împrejurările dezvoltate în motivarea contestației în anulare sunt de natură să susțină o greșeală de judecată, și nu o greșeală materială în sensul prevăzut de art. 318 Cod procedură civilă.

Așadar, cum în speță criticile formulate nu se circumscriu cazurilor expres și limitativ enumerate de lege pentru contestația în anulare, tribunalul va respinge contestația în anulare ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE :

Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea S.C. C. B. S.R.L. – prin administrator G. M. G., cu sediul în comuna Iacobeni, ., județul Suceava împotriva deciziei civile nr. 239 din data de 17 aprilie 2015, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr._ în contradictoriu cu intimații intervenientul în nume propriu S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE – AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRAȚIE FISCALĂ – DGFPS SUCEAVA, cu sediul în mun. Suceava, ..7, județul Suceava, pârâta . administrator G. M. – Iacobeni, cu sediul în comuna Iacobeni, ., . și reclamanta R. R. – DIRECȚIA SILVICĂ SUCEAVA, cu sediul în municipiul Suceava, ..6, județul Suceava, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din data de 26 NOIEMBRIE 2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

G. F. F. C. M. N. F. L.

GREFIER,

Ș. L.

Red. G.F.F.

Tehnored. Ș.L.G.

Ex.2/18.12.2015.

← Obligaţie de a face. Sentința nr. 1507/2015. Tribunalul SUCEAVA		Revendicare imobiliară. Decizia nr. 436/2015. Tribunalul SUCEAVA →

Revendicare imobiliară. Decizia nr. 154/2015. Tribunalul SUCEAVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Revendicare imobiliară. Decizia nr. 154/2015. Tribunalul SUCEAVA