Servitute. Decizia nr. 278/2015. Tribunalul SUCEAVA

Comentarii

0

Decizia nr. 278/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 04-05-2015 în dosarul nr. 1437/314/2011

Dosar nr._ - servitute -

ROMÂNIA

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA NR.278

Ședința publică din data de 4 mai 2015

Președinte: S. A.

Judecător: C. L.

Judecător: G.-P. V.

Grefier: S. E.-Ș.

Pe rol, pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâtul C. D. și reclamanta C. E., împotriva sentinței civile nr.5921 pronunțată la data de 09.12.2014 de Judecătoria Suceava în dosar nr._, intimat fiind reclamantul C. G..

Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 20 aprilie 2015, susținerile celor prezenți fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat și care face parte integrantă din prezenta și, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, față de dispozițiile art.260 al.1 din vechiul Cod de procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 27 aprilie 2015, apoi, avându-se în vedere că la 27.04.2015, unul dintre membrii completului de judecată, respectiv doamna judecător C. L. a participat la un curs de perfecționare profesională ce s-a desfășurat într-o altă localitate, pronunțarea a fost amânată pentru astăzi, 4 mai 2015,

Deliberând,

TRIBUNALUL

Asupra cauzei de față, reține următoarele:

Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava sub nr._ din data de 09.02.2011, reclamanții C. G. și C. E. au solicitat în contradictoriu cu pârâtul C. D., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună crearea unei servituți de trecere la calea publică, obligarea pârâtului să ridice stâlpii porții de acces și poarta amplasate pe drumul de acces de la calea publică la proprietățile reclamanților, să se stabilească linia de hotar dintre proprietățile părților și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt proprietarii imobilelor casă și teren situate în mun. Suceava, .. 45 și 57, reclamantul C. G. dobândind prin contractul autentificat sub nr. 1673 din 29 martie 1999 imobilul constând în suprafața de 200 m.p. teren grădină identic cu . planului de situație anexat pe care a edificat în baza autorizației de construire nr. 603 din 21.10.2002 imobilul casă și anexe gospodărești, iar reclamanta C. E. devenind proprietara imobilului casă situat pe suprafața de 900 m.p. teren, în baza actului de partaj autentificat sub nr. 1471 din 3 iulie 2003, certificatului de moștenitor nr. 1490/1994, a certificatului suplimentar nr. 77/2003 și a certificatelor de moștenitor nr. 78 și 79 ambele din 27.06.2003 eliberate de B.N.P. A. I..

Au susținut că pârâtul în mod abuziv a blocat drumul de acces la proprietățile reclamanților instalând o poartă de acces susținută de doi stâlpi, considerând că acolo este limita proprietății sale și obturând drumul de acces de la calea publică la terenurile proprietatea lor.

Reclamanții au precizat de asemenea, că între proprietățile părților nu s-a stabilit linia de hotar, motiv pentru care solicită admiterea acțiunii în grănițuire în conformitate cu dispozițiile art. 584 Cod civil.

În condițiile în care se va constata că pârâtul este proprietarul terenului pe care se face accesul de la drumul public la . proprietăților, au solicitat să se stabilească în favoarea reclamanților o servitute de trecere.

În drept, reclamanții, au invocat dispozițiile art. 584 Cod civil, art. 616, art. 630 Cod civil.

În dovedirea acțiunii, au depus la dosar înscrisuri (f.5-16).

Pârâtul C. D. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii (f.28 dosar).

În motivarea întâmpinării, a arătat că cererea reclamantului C. G. privind stabilirea servituții de trecere are caracter șicanator.

În ceea ce privește cererea de stabilire a unei servituți de trecere promovată de reclamanta C. E., a arătat că și aceasta este nefondată, având în vedere că nici proprietatea acesteia dobândită prin actul de partaj nu are caracter de loc înfundat.

Referitor la cel de-al doilea capăt de cerere, a arătat că acesta a fost soluționat definitiv și irevocabil, iar reclamanții au fost obligați să repare poarta de acces în incitanta proprietății pârâtului.

Odată cu întâmpinarea, pârâtul a formulat și cerere reconvențională prin care a solicitat obligarea pârâtului C. G. să lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 50 m.p. teren, să aducă la situația anterioară distrugerile provocate la poarta de acces din drumul public la proprietatea reclamantului, ridicarea unui podeț edificat fără autorizație pe terenul proprietatea reclamantului, obligarea pârâtei C. E. să lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 1500 m.p. teren intravilan arabil, repararea gardului distrus prin ocuparea terenului, obligarea la daune interese privind lipsa de folosință a suprafeței de teren ocupată abuziv. De asemenea, a solicitat obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.

La data de 20.09.2011, pârâtul- reclamanta C. D. a formulat precizări la întâmpinare și cererea reconvențională în sensul că valoarea terenului în suprafață de 50 m.p. revendicat este de 2000 lei, poarta de acces este evaluată la 1000 lei, suprafața de 1500 m.p. teren revendicată are valoarea de 20.000 lei, iar gardul distrus are valoarea de 1000 lei (f.31 dosar).

La data de 22.05.2011, pârâtul reclamanta a arătat că valoarea daunelor produse de reclamanta pârâtă C. E. prin lipsa de folosință a terenului de 1500 m.p. ocupată abuziv este de 10.000 lei (f.52).

În cauză a fost administrată proba cu expertiza topografică și cadastrală, raportul de expertiză întocmit de expertul P. C. fiind depus la filele 102-114, iar suplimentul la acest raport la filele 172-184 și proba cu efectuarea unei cercetări locale, procesul verbal încheiat cu această ocazie fiind depus la fila 127 dosar.

Prin sentința civilă nr.5921 pronunțată la data de 09.12.2014 de Judecătoria Suceava, s-a admis în parte cererea principală formulată de reclamanții- pârâți C. G. și C. E., în contradictoriu cu pârâtul- reclamant C. D..

S-a stabilit linia de hotar dintre proprietățile vecine ale reclamantei-pârâte C. E., ale reclamantului-pârât C. G. și ale pârâtului-reclamant C. D. pe aliniamentul_-23-22-_-17 evidențiat cu linie de culoare gri pe planul cadastral Anexa nr. 1 la raport de expertiză efectuat de exp. P. C. T..

S-a stabilit în favoarea fondului dominant proprietatea reclamantei-pârâte C. E. o servitute de trecere peste fondul aservit proprietatea pârâtului-reclamant C. D. delimitată de punctele_-96-99-_-_-_-98-97-160-93 identic cu . 158 mp, din CFE_ UTA Suceava evidențiată pe planul de situație cadastral anexa nr. 1 la raport de expertiză efectuat de exp. P. C. T..

S-a stabilit în favoarea fondului dominant proprietatea reclamantei-pârâte C. E. și proprietatea reclamantului-pârât C. G. o servitute de trecere peste fondul aservit proprietatea pârâtului-reclamant C. D. delimitată de punctele 88-_-90-_ identic cu . 60 mp, din CFE_ UTA Suceava evidențiată pe planul de situație cadastral anexa nr. 1 la raport de expertiză efectuat de exp. P. C. T..

S-a stabilit în favoarea fondului dominant proprietatea reclamantului-pârât C. G. o servitute de trecere peste fondul aservit proprietatea pârâtului-reclamant C. D. delimitată de punctele 6-156-18-155-7-_-157 identic cu . 12 mp, din CFE_ UTA Suceava evidențiată pe planul de situație cadastral anexa nr. 1 la raport de expertiză efectuat de exp. P. C. T..

Totodată, a fost respinsă ca nefondată cererea reclamanților având ca obiect ridicarea stâlpilor porții de acces numerotați prin punctele 10 și 11 în planul de situație anexa nr. 1 la Suplimentul expertizei efectuată de exp. P. C. T., amplasați în interiorul imobilului 2858;1 din CFE_ UTA Suceava și ca rămasă fără obiect cererea având ca obiect ridicarea porții de acces.

S-a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant C. D. în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă C. E. și a fost obligată reclamanta-pârâtă C. E. să lase pârâtului-reclamant C. D., în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 650 mp identic cu parte din imobilul 2858;1 din CFE_ UTA Suceava, delimitat de punctele_-23-22-_-164-3-2-86-87-78-77, cu excepția porțiunii delimitate de punctele 95-96-99-_-_-_-98-97-160 afectată de servitutea anterior stabilită.

S-a respins, ca nefondată cererea pârâtului-reclamant C. D. în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă C. E. având ca obiect obligație de a face – reparare gard și daune interese pentru lipsa de folosință a terenului revendicat.

S-a respins ca nefondată cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant C. D. în contradictoriu cu reclamantul-pârât C. G. având ca obiect revendicare și obligație de a face.

A fost obligat pârâtul-reclamant C. D. să plătească reclamanților-pârâți C. G. și C. E. suma de 2.000 lei după compensare.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Reclamanta-pârâtă C. E. este proprietara terenului situat în mun. Suceava în suprafață de 4806 mp menționat în Titlul de proprietate 2649/1999 și Contractul de partaj autentificat sub nr. 1471/2003 la B.N.P. A. I., învecinat cu terenul reclamant-pârâtului C. G. și al pârâtului-reclamant C. D..

Reclamant-pârâtul C. G. este proprietarul terenului în suprafață de 200 mp, . prin cumpărare conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1673/29.03.1999 la BNP P. A. învecinat cu terenul reclamantei-pârâte C. E. și al pârâtului-reclamant C. D..

Pârâtul-reclamant C. D. este proprietarul suprafeței de 14.398 mp înscris în CFE_ UTA Suceava, dobândit prin Cumpărare în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2568/06.12.2007 la BNP H. I. S., învecinat cu terenul reclamantei-pârâte C. E. și a reclamant-pârâtului C. G..

A. Prin cererea principală, reclamant-pârâții au solicitat:

- grănițuirea proprietăților învecinate;

- obținerea unei servituți de trecere pe terenul pârâtului-reclamant la calea publică;

- obligarea pârâtului-reclamant la ridicarea stâlpilor porții de acces și a porții amplasată pe drumul de acces la calea publică.

B. Prin cererea reconvențională, pârâtul-reclamant C. D. a solicitat:

1. în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă C. E.:

- lăsarea în deplină proprietate și liniștită posesie a terenului în suprafață de 1.500 mp ocupați abuziv;

- repararea gardului distrus prin ocuparea terenului;

- daune interese pentru lipsa de folosință a suprafeței de teren ocupată abuziv, cuantificate la termenul din 22.05.2011 la 10.000 lei.

2. în contradictoriu cu reclamantul-pârât C. G.:

- lăsarea în deplină proprietate și liniștită posesie a terenului în suprafață de 50 mp ocupați abuziv;

- obligarea pârâtului-reclamant să aducă la situația anterioară distrugerilor provocate poarta de acces din drumul public și ridicarea unui podeț edificat fără autorizație de construire pe terenul proprietatea pârâtului-reclamant.

A. În ceea ce privește cererea principală, instanța arată că orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite cu a sa iar cheltuielile grănițuirii se vor face pe jumătate, așa cum este prevăzut în art. 584 cod civil 1864

Văzând Raportul de expertiză efectuat în cauză de exp. ing. P. C. T. Judecătoria Suceava a stabilit linia de hotar dintre proprietățile vecine ale reclamantei-pârâte C. E., ale reclamantului-pârât C. G. și ale pârâtului-reclamant C. D. pe aliniamentul_-23-22-_-164-19-18-17 evidențiat cu linie de culoare gri pe planul cadastral Anexa nr. 1 la raport de expertiză efectuat de exp. P. C. T., depus la fila 110 dosar (pct. c.1.1.4 din raport).

Cu privire la servitutea de trecere la calea publică solicitată de reclamanta-pârâtă C. E., instanța de fond a reținut că proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nici o ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului, cu îndatorire de a-l despăgubi proporțional cu pagubele ce s-ar putea ocaziona, așa cum rezultă din prevederile art. 616 Cod civil 1864.

În speță, contrar susținerilor pârâtului-reclamant instanța de fond a reținut situația de loc înfundat al terenului reclamantei-pârâte C. E., în baza concluziilor expertului P. C. T. – c.2.4.2, conform cărora de la cele patru construcții amplasate pe terenul măsurat reclamanta-pârâtă nu are acces direct la nici un drum public și necesită acces pe parcelele 2858/5 și 2858/6 proprietatea pârâtului-reclamant.

Cu ocazia cercetării la fața locului, probă propusă din oficiu de către Judecătoria Suceava și efectuată la data de 11.10.2013 pârâtul-reclamant a menționat existența a trei alternative de acces la calea publică, numerotate 1-3 pe planșa depusă la fila 128 dosar, iar în suplimentul la expertiză efectuat ulterior s-a solicitat expertului să se pronunțe asupra existenței posibilității de acces.

Conform răspunsurilor din suplimentul la expertiză (pct. s.c. 1.1.1., s.c. 3.1.1. și s.c. 3.1.2 ) toate cele trei variante sunt pe terenul numitei A. V., iar singura posibilitate de acces la calea publică ar putea fi varianta numărul 2 ce ar fi constituit un vechi drum folosit de reclamanta-pârâtă C. E. pe perioada fostei cooperative agricole de producție.

Însă nu se pot ignora constatările instanței în litigiul anterior purtat de autoarea reclamantei-pârâte C. E., numita C. E. cu autorul lui A. V., numitul B. D. pentru crearea unei servitute de trecere și în care s-a pronunțat decizia 936/04.06.1993 în dosar 2833/1999 al Tribunalului Suceava (atașat) și în care s-a respins cererea de creare a unei servituți pe terenul actual proprietatea lui A. V. (varianta nr. 2 indicată de pârâtul-reclamant) pe considerentul existenței și folosinței de către C. E. a unei alte căi de acces pe teren proprietatea municipiului Suceava și S.C. Facos S.A. Suceava, (aceasta din urmă fiind vânzătoarea de la care pârâtul-reclamant a dobândit proprietatea sa), adică exact traseul actualei servituți solicitate de reclamanta-pârâtă.

Astfel că, reținând caracterul de loc înfundat al terenului reclamantei-pârâte C. E., precum și faptul că soluția propusă de expert este singura variantă de acces posibilă, instanța de fond a stabilit în favoarea fondului dominant proprietatea reclamantei-pârâte C. E. o servitute de trecere peste fondul aservit proprietatea pârâtului-reclamant C. D. delimitată de punctele_-96-99-_-_-_-160-93 identic cu . 158 mp, din CFE_ UTA Suceava evidențiată pe planul de situație cadastral anexa nr. 1 la raport de expertiză efectuat de exp. P. C. T., precum și delimitată de punctele 88-_-90-_ identic cu . 60 mp, din CFE_ UTA Suceava evidențiată pe planul de situație cadastral anexa nr. 1 la raport de expertiză efectuat de exp. P. C. T..

Cu privire la servitutea de trecere la calea publică solicitată de reclamantul-pârât C. G., instanța a reținut că accesul auto în/din construcția C2-garaj proprietatea reclamantului-pârât C. G. la drumul public nu se poate realiza decât prin stabilirea unei servituți în sensul propus de expert.

Este reală mențiunea din documentația Autorizației de construire nr. 603/21.10.2002 în baza căreia a fost edificat garajul (verificată de expert) conform căreia accesul la aceasta urmează să se facă direct din . realitate un drum betonat neclasificat prin care se face accesul la . în fapt, locuința anterior construită a reclamantului-pârât nu permite accesul auto la garaj, așa cum rezultă din Anexa 1 la suplimentul la expertiză (detaliu scara 1:500), anexa la Autorizația de construire 603/2002 depuse la filele 182 și 6 dosar, precum și din concluziile c.2.4.1 din raportul de expertiză, respectiv s.c.3.2. din suplimentul la expertiză.

Din alt punct de vedere și fără a constitui un argument în crearea servituții, deci nedeterminant în cauză, atingerea adusă prin crearea acestei servituți proprietății pârâtului-reclamant, în contextul existenței concomitente a servituții reclamant-pârâtei C. E. pe același traseu este minimă, de numai 12 mp.

În consecință, față de cele mai sus expuse instanța de fond a stabilit în favoarea fondului dominant proprietatea reclamantului-pârât C. G. o servitute de trecere peste fondul aservit proprietatea pârâtului-reclamant C. D. delimitată de punctele 6-156-18-155-7-_-157 identic cu . 12 mp, din CFE_ UTA Suceava evidențiată pe planul de situație cadastral anexa nr. 1 la raport de expertiză efectuat de exp. P. C. T..

De asemenea, a stabilit în favoarea fondului dominant proprietatea reclamantului-pârât C. G. o servitute de trecere peste fondul aservit proprietatea pârâtului-reclamant C. D. delimitată de punctele 88-_-90-_ identic cu . 60 mp, din CFE_ UTA Suceava evidențiată pe planul de situație cadastral anexa nr. 1 la raport de expertiză efectuat de exp. P. C. T., servitute concurentă cu cea în favoarea reclamantei-pârâte C. E..

În ceea ce privește cererea reclamanților având ca obiect ridicarea stâlpilor porții de acces numerotați prin punctele 10 și 11 în planul de situație anexa nr. 1 la Suplimentul expertizei efectuată de exp. P. C. T., depus la fila 182 dosar amplasați în interiorul imobilului 2858;1 din CFE_ UTA Suceava, prima instanță a respins-o ca nefondată, câtă vreme conform planului de detaliu aceștia sunt situați pe terenul proprietatea pârâtului-reclamant dar în afara terenului afectat de servitute, iar cererea având ca obiect ridicarea porții de acces a fost respinsă ca rămasă fără obiect, expertul arătând că aceasta nu mai există (concluzia c.1.4 la raport).

B.1 În ceea ce privește cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant C. D. în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă C. E..

Capătul de cerere având ca obiect revendicarea este în parte întemeiat, respectiv numai pentru suprafața de 650 mp teren, așa cum rezultă din concluzia c.2.2 la raportul de expertiză, aceasta fiind suprafața ocupată de reclamanta-pârâtă din terenul pârâtului-reclamant și nu de 1.500 mp solicitată.

În consecință, în baza art. 480 Cod civil 1864, instanța de fond a obligat reclamanta-pârâtă C. E. să lase pârâtului-reclamant C. D., în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 650 mp identic cu parte din imobilul 2858;1 din CFE_ UTA Suceava, delimitat de punctele_-23-22-_-164-3-2-86-87-78-77, cu excepția porțiunii delimitate de punctele 95-96-99-_-_-_-98-97-160 afectată de servitutea anterior stabilită.

Instanța a respins ca nefondată cererea pârâtului-reclamant C. D. în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă C. E. având ca obiect obligație de a face – reparare gard și daune interese pentru lipsa de folosință a terenului revendicat, în condițiile în care partea nu și-a probat în nici un fel pretențiile, conform art. 1169 Cod civil 1864 acesteia revenindu-i sarcina probei.

Instanța de fond a apreciat că se impune mențiunea că, în mod expres, la termenul din 08.10.2013 a pus în vedere tuturor părților să arate probele în dovedirea pretențiilor, față de fiecare capăt de cerere, iar la termenul din 22.10.2013 întrebate fiind, părțile au arătat că nu au alte cereri de probe.

2. În ceea ce privește cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant C. D. în contradictoriu cu reclamantul-pârât C. G.:

- în ceea ce privește revendicarea terenului de 50 mp, soluția se impune văzând concluziile raportului de expertiză din care rezultă că C. G. ocupă din terenul pârâtului-reclamant C. D. o suprafață de 12 mp delimitată de punctele 6-156-18-155-7-_-157 identic cu . care este afectată în totalitate de servitute.

- în ceea ce privește obligația de a face respectiv obligarea pârâtului-reclamant să aducă la situația anterioară distrugerilor provocate poarta de acces din drumul public și ridicarea unui podeț edificat fără autorizație de construire pe terenul proprietatea pârâtului-reclamant, soluția se impune de asemenea, față de nedovedirea existenței unor distrugeri, a persoanei ce le-a provocat, iar în privința podețului de pe suprafața de 12 mp afectați de servitute ce asigură accesul în garaj, văzând și prevederile art. 630 Cod civil 1864 conform cărora acela cărui se cuvine o servitute are dreptul a face toate lucrările trebuincioase spre a se sluji cu dânsa și spre a o păstra.

Se impune aceeași mențiune că în mod expres, la termenul din 08.10.2013 instanța a pus în vedere tuturor părților să arate probele în dovedirea pretențiilor, față de fiecare capăt de cerere, iar la termenul din 22.10.2013 întrebate fiind, părțile au arătat că nu au alte cereri de probe.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată, reclamanții-pârâți C. G. și C. E. au achitat taxă timbru de 227 lei, ( 19 lei pentru grănițuire, 200 lei pentru servitute, 8 lei pentru obligație de a face), 0,9 lei timbru judiciar, 1.000 lei onorariu avocat, 2.339 lei pentru expertiza efectuată de exp. P. C. T., 1.588 lei pentru supliment la expertiză, în total 5.154,9 lei.

Pârâtul-reclamant C. D. a achitat 251 lei taxă timbru, 3 lei timbru judiciar pentru cererea reconvențională formulată împotriva reclamantului-pârât C. G., 2.322 lei taxă timbru (1.611 pentru revendicare, 711 lei pentru daune), 5 lei timbru judiciar pentru cererea reconvențională împotriva reclamantei-pârâte C. E., 474 lei pentru expert P. C. T., din care 123 lei provocați exclusiv de acesta pentru o nouă deplasare a expertului la fața locului, 1.000 lei onorariu avocat, în total suma de 4.055 lei.

Cum cererea reconvențională împotriva reclamantului-pârât C. G. a fost respinsă, cheltuielile aferente suportate de pârâtul-reclamant au rămas în sarcina acestuia.

Tot în sarcina pârâtului-reclamant au rămas cheltuielile de judecată de 711 lei pentru capătul de cerere având ca obiect daune împotriva reclamantei-pârâte C. E., precum și, față de admiterea în parte a acțiunii în revendicare față de aceeași pârâtă și 900 lei din 1.616 lei taxă timbru și timbru judiciar aferent.

În sarcina reclamanților pârâți a rămas suma de 8,3 lei pentru capătul de cerere respins.

Prin urmare, în baza art. 274, art. 276 și art. 277 C.P.C. 1865, instanța de fond a obligat pârâtul-reclamant C. D. să plătească reclamanților-pârâți C. G. și C. E. suma de 2.000 lei după compensare, cu mențiunea că în ceea ce privește grănițuirea, cheltuielile aferente au fost puse în mod egal în sarcina tuturor părților.

Împotriva acestei sentințe, au formulat recurs pârâtul C. D. și reclamanta C. E..

Prin recursul său, pârâtul C. D. a a solicitat modificarea, in totalitate, a Sentinței Civile nr. 5921/09-12-2014 pronunțata de Judecătoria Suceava in Dosarul nr._, iar pe fondul cauzei, în ceea ce privește cererea principala formulata de reclamantii parati C. G. si C. E. respingerea in totalitate, ca neîntemeiata, a cererii de chemare in judecata; In ceea ce privește cererea reconventionala formulata de el a solicitat obligarea reclamantului-parat C. G. sa-i lase in deplina proprietate si liniștita posesie suprafața de 72 mp., suprafața compusa din . din . cum sunt identificate in Raportul de expertiza efectuat in fata primei instanțe (Anexa 1 aflata Ia fila 110 dosar); obligarea reclamantului-parat C. G. sa aducă la situația anterioara efectuării lucrărilor si distrugerilor efectuate de acesta pe terenul proprietatea recurentului (identificat cu . repararea distrugerilor provocate porții de acces la proprietatea sa si demolarea podețului construit de reclamantul-parat pe terenul proprietatea sa si refacerea sântului de scurgere a apelor aflat pe terenul proprietatea sa (șanț peste care reclamantul-parat a construit podețul); Obligarea reclamantei-parate C. E. sa-i lase in deplina proprietate si liniștita posesie suprafața de 1.500 mp. teren proprietatea sa, pe care aceasta o ocupa in mod abuziv; Obligarea reclamantei-parate C. E. sa-i lase in deplina proprietate si liniștita posesie suprafața de 60 mp. teren, identic cu . cum este identificata in Raportul de expertiza efectuat in fata primei instanțe (Anexa 1 aflata la fila 110 dosar); Obligarea reclamantei-parate C. E. la plata despăgubirilor constând in lipsa de folosința (lipsa de folosința ce urmează a fi calculata pe perioada cuprinsa intre 14-06-2008 pana la lăsarea terenului sus-menționat in deplina proprietate si liniștita posesie); Obligarea reclamantei-parate C. E. la repararea gardului proprietatea subsemnatului, gard distrus de aceasta; Obligarea reclamantilor-parati, in solidar, la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de ducerea acestui litigiu.

In subsidiar, in situația in care instanța va constata ca nu se poate constitui o alta cale de acces mai scurta către terenurile proprietatea reclamantei-parate C. E., alta decât pe terenul său, a solicitat stabilirea servituții pe terenul său modificata fata de cea stabilita de prima instanța, in sensul stabilirii servituții celei mai scurte, aceasta fiind compusa din servitutea pe . (asa cum este identificata in Raportul de expertiza efectuat in fata primei instanțe (Anexa 1 aflata la fila 110 dosar) si pe suprafața de teren de la hotarul proprietății sale cu proprietatea numiților C. V. si D. C.;

In subsidiar, in situația in care instanța va considera ca in recurs nu se pot efectua probe noi, respectiv o noua expertiza topografica, a solicitat casarea Sentinței Civile nr. 5921/09-12-2014 pronunțata de Judecătoria Suceava in Dosarul nr._, trimiterea cauzei spre rejudecare si în rejudecare sa se efectueze o noua expertiza judiciara si sa se administreze proba cu martori.

În fapt, a arătat că prin cererea de chemare in judecata formulata de reclamantii-parati C. E. si C. G. aceștia au solicitat constituirea unei servituti de trecere pe terenul proprietatea sa către proprietățile acestora.

In cererea de chemare in judecata reclamanții au susținut ca sunt proprietarii unor fonduri de teren infundate care nu ar avea acces la calea publica si ca singura cale de acces la calea publica ar fi servitutea pe terenul proprietatea sa identificat cu nr. cadastral 2858.

La termenul din 14-06-2011, arată recurentul, că a formulat întâmpinare si cerere reconventionala, iar prin întâmpinare a arătat in principal ca terenurile proprietatea reclamantilor-parati nu sunt fonduri infundate, având acces la calea publica. De asemenea, a arătat ca, in ceea ce o privește pe C. E., chiar daca s-ar retine ca ar avea un teren - fond infundat - exista posibilitatea constituirii unor servituti pe terenul altor persoane pe cai de acces mult mai scurte decât cea de pe terenul proprietatea sa.

Pe cale de cerere reconventionala a formulat acțiune in revendicare a terenului proprietatea sa, pe care reclamantii-parati il folosesc in mod abuziv, obligarea acestora sa aducă terenul in starea inițiala inainte de a fi folosit in mod abuziv de reclamantii-parati si obligarea acestora la plata de despăgubiri pentru lipsa de folosința a terenului, incepand cu trei ani anteriori introducerii cererii de chemare in judecata.

In cauza s-a efectuat o expertiza judiciara topografica, s-a administrat proba cu inscrisuri si cercetare la fata locului.

Astfel, in fata primei instanțe s-a efectuat inițial de către expertul P. C.-T. o expertiza topografica care a avut ca obiective stabilirea faptului daca terenurile proprietatea reclamantilor-parati sunt fonduri infundate (daca au acces direct la calea publica) si, in sens afirmativ, sa se stabilească servitutea de trecere pe terenul proprietatea sa. Asta, desi a solicitat sa se stabilească daca exista si alte cai de acces mai scurte, altele decât cea de pe terenul proprietatea sa sau alta (tot pe terenul proprietatea sa) decât cea existenta in prezent pe terenul proprietatea sa.

Raportul de expertiza efectuat inițial in cauza de către expertul P. C.-T. a concluzionat ca terenul proprietatea reclamantului-parat C. G. nu are calitatea de fond infundat, având acces direct la calea betonata ce leagă proprietatea sa de . asemenea, expertul a concluzionat ca amplasamentul terenului ocupat de către reclamantul-parat este diferit fata de amplasamentul inițial (din documentația cadastrala a terenului proprietatea lui C. G.) si de asemenea, garajul proprietatea acestuia este construit fara respectarea amplasamentului prevăzut in autorizația de construire si in acest mod reclamantul-parat ocupa o suprafața de 12 mp din terenul proprietatea sa (pe care se afla amplasat parțial garajul - alta suprafața de teren decât cea folosita de către reclamantul-parat ca servitude de trecere la garaj).

In ceea ce privește terenul proprietatea reclamantei-parate C. E., expertul a concluzionat in mod greșit ca acesta are calitatea de fond infundat (fond dominat). Pentru a ajunge la aceasta concluzie, expertul a evitat sa menționeze ca in afara de terenul menționat de reclamanta ca fiind teren infundat, reclamanta-parata mai este proprietara unui teren in suprafața de 900 mp. care este vecin cu paraul care trece prin zona si in consecința accesul poate fi făcut de reclamanta pe malul paraului direct din .>

Atat recurentul, cat si reclamantul-parat C. G. au formulat obiectiuni la raportul de expertiza intocmit inițial in cauza.

Totodată recurentul a arătat ca terenul proprietatea reclamantei-parate are cale de acces, pe care o folosește in prezent, spre . terenul numitei Aolaritei V..

In scopul elucidării instanței a solicitat efectuarea unei cercetări la fata locului, ocazie cu care instant s-a constatat existenta unei cai de acces direct din . proprietatea numitei Aolaritei V., drum care exista de pe vremea C.A.P.-ului Burdujeni si care este folosit in prezent de reclamanta-parata C. V.. In schița efectuata la fata locului (aflata la fila 128 dosar) a fost denumita varianta 2.

De asemenea, a mai arătat instanței prezente la fata locului ca mai exista o posibilitate de acces (prin constituire de servitute) tot pe terenul proprietatea numitei Aolaritei V. sau pe terenul numitului Polocoseru I., cale de acces care sa plece de la proprietatea reclamantei-parate si a se termine direct in . schița efectuata la fata locului (aflata la fila 128 dosar) a fost denumita varianta 1.

De asemenea, a mai arătat reclamantul instanței, ca mai exista posibilitatea constituirii unei cai de acces de la proprietatea reclamantei-parate spre . proprietatea sa de . schița efectuata la fata locului (aflata la fila 128 dosar) a fost denumita varianta 3.

Având in vedere si concluziile la fata locului, instanța a dispus refacerea expertizei cu un nou obiectiv prin care sa stabilească daca vreuna dintre cele 4 variante (cele 3 din schița de la fila 18 si cea de pe malul paraului) de acces nu sunt mai scurte si mai puțin impovaratoare (pentru fondurile aservite) decât cea de pe terenul proprietatea sa.

Desi a solicitat sa se stabilească si o cale de acces mai scurta (decât cea existent in prezent) pe terenul proprietatea sa, instanța nu s-a pronunțat cu privire la acest obiectiv.

Expertul a refăcut expertiza si a concluzionat in mod greșit că:

- Varianta de acces pe malul paraului pe cealaltă proprietate a reclamantei-paratei (de 900 mp) nu ar fi una practicabila susținând in mod fals si tendențios ca terenul ar avea o inclinatie de 50 ⁰ si nu s-ar putea face drum pe malul paraului;

- In ceea ce privește varianta nr. 2 din schița de la fila 128 dosar, expertul a concluzionat ca exista si in prezent drum de acces pe acolo, ca in trecut pe vremea C.A.P.-ului acesta era folosit ca drum de acces de către angajații C.A.P. -ului Burdujeni, dar ca in prezent este proprietatea numitei Aolaritei V. si ca aceasta i-a prezentat o decizie judecătoreasca definitiva si irevocabila prin care se respinsese solicitarea autoarei reclamantei C. E. de constituire a servitutii pe acel teren;

- In ceea ce privește variantele 1 si 3 din schița de la fila 128 expertul a răspuns in mod greșit ca nu se poate constitui cale de acces pe la cele 2 variante, insa nu a motivat cum a ajuns la aceasta concluzie.

Recurentul arată că a formulat obiectiuni la noua expertiza efectuata in cauza, insa instanța nu a ținut cont de acestea.

Având in vedere, aceste aspecte, instanța a pronunțat Sentința Civila nr. 5921/09-12-2014, prin care a dispus omologarea primului raport de expertiza si a schiței Anexa aflata la fila 110 dosar si admiterea in parte a cererii principale, constituind servitute de trecere pe terenul proprietatea sa, dupa cum urmează:

-pentru reclamanta C. E. a stabilit servitutea de trecere pe parcelele pe parcelele nr. 2858/5 (in suprafața de 60 mp) si 2858/6 (in suprafața de 158 mp);

- pentru reclamantul C. G. a stabilit servitutea de trecere pe parcelele nr. 2858/5 si nr. 2858/4.

In ceea ce privește cererea reconventionala, instanța a admis-o doar in parte obligand-o pe reclamanta-parata C. E. sa-i lase in deplina proprietate suprafața de 650 mp (cu excepția parcelei 2858/6 pe care se afla constituita servitutea in favoarea reclamantei-parate).

In ceea ce privește capatele de cerere de obligare a reclamantei-parate la repararea gardului si obligarea acesteia la plata de despăgubiri a dispus respingerea acestora ca neintemeiate.

De asemenea, in mod total greșit si fara nicio motivare, desi a constatat ca reclamantul-parat C. G. a ocupat abuziv suprafața de 12 mp prin construirea unei parti din garaj, a respins acțiunea in revendicare si cererea prin care a solicitat obligarea acestuia sa aducă la situația anterioara efectuării lucrărilor si distrugerilor efectuate de acesta pe terenul proprietatea sa (identificat cu . repararea distrugerilor provocate porții de acces la proprietatea sa si demolarea podețului construit de reclamantul-parat pe terenul proprietatea sa si refacerea șanțului de scurgere a apelor aflat pe terenul proprietatea sa (șanț peste care reclamantul-parat a construit podețul).

În consecință, a solicitat admiterea recursului, modificarea in totalitate a Sentinței nr. 5921/09-12-2014, respingerea in totalitate a cererii principale formulate de reclamantii-parati si admiterea cererii reconventionale formulate de el pentru următoarele motive:

In ceea ce privește cererea de chemare in judecata formulata de reclamantii-parati, instanța a aplicat greșit legea, stabilind o servitute de trecere cea mai împovărătoare pentru fondul aservit (terenul proprietatea sa), gasindu-si aplicare dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ. vechi (aplicabil in speța).

In primul rand greșeala primei instanțe consta in aceea ca a constatat ca terenul proprietatea reclamantei-parate C. E. ar avea calitatea de loc infundat.

Asa cum a arătat anterior, reclamanta-parata mai are o proprietate de 900 mp, proprietate invecinata cu terenul pentru care a solicitat constituirea servitutii, terenul care se invecineaza pe una din laturi cu paraul ce trece prin zona, iar calea de acces s-ar putea face pe malul paraului de la terenul de 900 mp pana la .>

Asa cum a arătat anterior, expertul care a efectuat expertiza in fata primei instanțe a susținut ca varianta de acces pe malul paraului pe cealaltă proprietate a reclamantei-paratei (de 900 mp) nu ar fi una practicabila, susținând in mod fals si tendențios ca terenul ar avea o inclinatie de 50 ⁰ si nu s-ar putea face drum pe malul paraului. Recurentul a formulat obiectiuni la noua expertiza efectuata in cauza, arătând ca in realitate terenul in suprafața de 900 mp sus-mentionat nu are o inclinatie asa de mare, ci cea mai mare inclinatie ar fi de maxim 20 ⁰ si ca s-ar putea face drum de acces pe langa parau, insa instanța nu a ținut cont de obiectiunile sale.

Astfel, in recurs se impune efectuarea unei noi expertize care sa analizeze mai serios si mai aplecat daca se poate constitui cale de acces de la terenul in suprafața de 900 mp pe malul paraului pana la .>

In al doilea rand in ceea ce privește cererea reclamantului C. G. prin care acesta solicita servitude pe terenul proprietatea sa, instant a aplicat in mod total greșit legea (gasindu-si aplicare dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ. vechi).

Astfel, desi expertiza si instanța au concluzionat ca terenul proprietatea paratului nu este loc infundat, având acces direct la . proprietatea sa de ., in mod cu totul nelegal si abuziv, i-a constituit reclamantului-parat servitute de trecere pe terenul proprietatea sa pentru a avea acces la garaj.

Or, textul de lege care reglementează constituirea servitutii de trecere (art. 616 Vechiul Cod Civil) este foarte clar in sensul ca servitutea de trecere se constituie numai pentru terenul care este "loc infundat, care nu are nici o ieșire la calea publica".

In situația in care s-ar fi constatat ca terenul proprietatea reclamantei-parate C. E. ar avea calitatea de loc infundat, solicită a se constata ca oricum prima instanța a făcut greșita aplicare a art. 617 si 618 din Vechiul Cod civil care prevăd ca servitutea de trecere trebuie constituita pe calea cea mai scurta si cea mai puțin împovărătoare pentru fondul aservit.

Or asa cum a arătat anterior si cum a constatat si prima instanța cu ocazia cercetării la fata locului, in afara de servitutea constituita pe terenul proprietatea sa si de cea pe langa malul paraului, mai existau inca trei variante de constituire de servitute pe terenul altor persoane, variante notate cu 1,2 si 3 pe schița aflata la fila 128 dosar.

In ceea ce privește varianta nr. 2 din schița de la fila 128 dosar, expertul a concluzionat ca exista si in prezent drum de acces pe acolo, ca in trecut pe vremea CAP.-ului acesta era folosit ca drum de acces de către angajații C.A.P. -ului Burdujeni, dar ca in prezent este proprietatea numitei Aolaritei V. si ca aceasta i-a prezentat o decizie judecătoreasca definitiva si irevocabila prin care se respinsese solicitarea autoarei reclamantei C. E. de constituire a servitutii pe acel teren si ca constituirii servitutii pe acea cale i s-ar putea opune autoritatea de lucru judecat.

In mod surprinzător, prima instanța a agreat teoria expertului si a ajuns, in mod greșit, la aceeași concluzie cu expertul ca nu s-ar putea constitui servitute pe acel teren opunandu-se autoritatea de lucru judecat.

In primul rand, instanța a pierdut din vedere principiul relativității hotărârii judecătorești, in sensul ca aceasta este opozabila si produce efecte doar fata de părțile care s-au judecat in dosarul in care s-a pronunțat acea hotărâre. Așadar, hotărârea judecătoreasca la care face referire Aolaritei V. nu este opozabila lui, deoarece el sau autoarea sa nu au avut calitatea de parte in dosarul in care s-a pronunțat.

Mai mult decât atat, asa cum a reținut si prima instanța, hotărârea judecătoreasca de care s-a prevalat Aolaritei V. este supusa revizuirii daca in prezenta cauza se respinge cererea reclamantei-parate C. E.. Astfel, situația de fapt avuta in vedere la momentul pronunțării acelei hotărâri (existenta unei alte cai de acces pe terenul actualmente proprietatea sa - cea existent astăzi in teren si pentru care reclamanta-parata a cerut in prezenta cauza constituirea servitutii) s-ar schimba daca s-ar respinge cererea reclamantei de constituire a servitutii pe terenul proprietatea sa.

De asemenea, a solicitat a se constata ca reclamanta-parata poate invoca inclusiv uzucapiunea servitutii de trecere pe terenul de la varianta 2 din schița de la fila 128, având in vedere ca aceasta folosește si in prezent acea cale de acces cu toate ca exista decizia din 1995 la care face referire Aolaritei V.. Astfel, rezulta ca cererea din prezenta cauza nu are decât un rol sicanator fata de el.

In realitate cea mai scurta si mai puțin impovaratoare (pt fondul aservit) cale de acces la proprietatea reclamantei-parate C. E. este variant 2 din schița aflata la fila 128 dosar.

In ceea ce privește variantele 1 si 3 din schița de la fila 128 expertul a răspuns in mod greșit ca nu se poate constitui cale de acces pe la cele 2 variante, insa nu a motivat cum a ajuns la aceasta concluzie. Desi a formulat obiectiuni la noua expertiza efectuata in cauza, solicitând ca expertul sa argumenteze de ce a respins atat de ușor si nemotivat aceste variante, instanța nu a ținut cont de obiectiunile sale, menținând expertiza defectuos realizata.

Așadar, apreciază recurentul că se impune efectuarea unei noi expertize in recurs care sa stabilească calea de acces cea mai scurta si mai puțin impovaratoare (pt fondul aservit) la terenul proprietatea reclamantei-parate C. E..

De asemenea, se impune administrarea probei cu martori care sa declare daca in prezent reclamanta-parata folosește sau nu calea de acces notat cu cifra "2" pe schița aflata la fila 128 dosar prima instanța.

In ceea ce privește cererea reconventionala formulată de recurent, a solicitat a se dispune admiterea acesteia asa cum a fost formulata pentru următoarele motive:

Asa cum a arătat in fata primei instanțe, reclamanta-parata a ocupat in mod abuziv o suprafața de teren mult mai mare decât suprafața de 650 mp menționați in raportul de expertiza.

Astfel, reclamanta-parata a mutat gardul despărțitor dintre proprietățile lor din punctual A¹ (cum era inițial) in punctul A si din punctul B¹ (asa cum era inițial) in punctul B. Expertul nu a ținut cont de susținerile sale si nu a efectuat o expertiza in care sa se evidențieze si suprafața delimitată de punctele A¹ si B¹ . Astfel, suprafața ocupata abuziv in mod real de către reclamanta-parata ar fi reieșit mult mai mare.

F. de cele de mai sus, recurentul apreciază că se impune efectuarea unei noi expertize in recurs care sa evidențieze si suprafața delimitată de punctele A¹ si B¹.

De asemenea, in mod cu totul nejustificat si nemotivat prima instanța a dispus respingerea capătului de cerere prin care a solicitat obligarea reclamantei-parate sa refacă gardul care despărțea proprietățile noastre si care a fost distrus de aceasta.

In mod cu totul nejustificat, prima instanța desi a admis in parte acțiunea in revendicare a sa a respins cererea subsemnatului de obligare a reclamantei-parate la plata despăgubirilor pentru lipsa de folosința a terenului.

In ceea ce privește acțiunea impotriva reclamantului-parat C. G. instanța a procedat in mod cu totul greșit si nelegal.

Astfel, desi a constatat ca reclamantul-parat ocupa in mod abuziv o suprafața de 12 mp din terenul său, având construit o parte din garajul sau pe aceasta suprafața de teren, instanța a respins fara nicio motivare acțiunea in revendicare a subsemnatului, facand o greșita aplicare a legii si având dispoziții care contrazic considerentele.

Mai mult decât atat, constituind servitutea in mod cu totul nelegal in favoarea reclamantului-parat C. G., a respins neintemeiat acțiunea in revendicare cu privire la suprafața de teren proprietatea sa pe care reclamantul-parat o folosește ca si cale de acces la garajul sau.

Chiar si in situația in care ar fi admis cererea de constituire de servitute

formulata de reclamantul-parat C. G., instanța tot ar fi trebuit sa admită cererea formulata de el prin care a solicitat demolarea podețului construit nelegal de acesta pe terenul proprietatea sa (pe șanțul de scurgere a apelor) si aducerea șanțului la starea inițiala anterioara construirii podețului de către reclamantul-parat.

Asa cum rezulta si din definiția sa, servitutea de trecere nu permite titularului sau sa efectueze lucrări pe terenul - fond aservit.

Mai mult decât atat, prin construirea podețului în șanț, reclamantul-parat a acoperit in totalitate (pe toata lățimea) o parte din șanț, facand astfel imposibila scurgerea apelor pluviale acumulate pe terenul proprietatea sa.

Așadar, chiar daca ar fi avut dreptul sa construiască podeț peste șanțul de scurgere a apelor pluviale, reclamantul-parat ar fi trebuit sa construiască in asa fel incat sa nu obtureze (sa nu infunde) șanțul de scurgere. Or, podețul construit de reclamantul-parat nu respecta aceasta cerința si, in consecința trebuie demolat.

Chiar si in situația in care ar fi constatat ca terenul proprietatea reclamantei-parate C. E. ar avea calitatea de loc înfundat si ca variantele 1,2 si 3 de la fila 128 dosar nu ar fi fost viabile si ca, in consecința, servitutea de trecere ar trebui constituita pe terenul proprietatea sa, solicitând a se constata ca oricum prima instanța a făcut greșita aplicare a art. 617 si 618 din Vechiul Cod civil deoarece chiar si pe terenul său servitutea trebuia constituita pe calea cea mai scurta si cea mai puțin impovaratoare pentru fondul aservit, respectiv aceasta urmând a fi compusa din servitutea pe . (asa cum este identificata in Raportul de expertiza efectuat in fata primei instanțe (Anexa 1 aflata la fila 110 dosar) si pe suprafața de teren de la hotarul proprietății sale cu proprietatea numiților C. V. si D. C..

Asa cum a arătat, art. 617 si 618 prevede in mod imperative ca servitutea sa fie constituita pe calea cea mai scurta si cea mai puțin impovaratoare pentru terenul aservit.

Instanța a incalcat dispozițiile imperative ale textelor de lege anterior menționate prin omologarea raportului de expertiza si constituirea servitutii de trecere pe .. Aceasta . modalitatea constituita de instanța taie pe diagonala ., in consecința face inutilizabil pentru el si portiunea-jumatatea din . la sud de .>

Servitutea care ar fi cea mai scurta si mai puțin impovaratoare pt terenul proprietatea sa ar fi cea care ar fi compusa din . continuata printr-un drum de trecere pe suprafața de teren de la hotarul proprietății sale cu proprietatea numiților C. V. si D. C..

In consecința se impune efectuarea unei noi expertize care sa evidențieze pe teren si cu coordinate cadastrale aceasta din urma servitute.

In ceea ce privește efectuarea unei noi expertize in recurs si administrarea probei cu martori, a solicitat a se avea in vedere ca, in conformitate cu art. 312 alin. 3, 4, 5 si 6 C.pr.civ., este posibila administrarea acestor probe in fata instanței de recurs.

În subsidiar, in situația in care se va constata ca in recurs nu se pot efectua probe noi, respectiv o noua expertiza topografica si proba cu martori, a solicitat a se dispune casarea Sentinței Civile nr. 5921/09-12-2014 pronunțata de Judecătoria Suceava in Dosarul nr.

_, trimiterea cauzei la rejudecare pentru ca să se efectueze o noua expertiza judiciara si să se administreze proba cu martori.

Prin recursul formulat, reclamanta pârâtă C. E. a criticat sentința primei instanțe pentru nelegalitate si netemeinicie, motivat de faptul că a fost pronunțata in baza unui raport de expertiza tehnica judiciara intocmit defectuos, conținând date greșite referitoare la suprafața de teren pe care o deține in proprietate si posesie, in contradicție cu actele de proprietate prezentate, că instanța nu a stăruit prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeala privind aflarea adevărului si lămurirea situațiilor, in vederea pronunțării unei hotărâri temeinice si legale, asa cum prevăd dispozițiile art.129 pct.5 C.Pr.Civila.

Totodată, instanța a pronunțat o hotărâre fara a face o cercetare temeinica a fondului cauzei, fiind strict necesara administrarea probei cu o noua expertiza topometrica, in condițiile in care raportul de expertiza intocmit in cauza de expert tehnic judiciar P. C.-T. este greșit si eronat in ceea ce privește identificarea si măsurarea suprafeței de teren proprietatea sa pe baza actelor de proprietate pe care le dețin si pe care le-a depus la dosarul cauzei, fapt ce a generat: admiterea in parte a cererii reconventionale formulata de paratul-reclamant in contradictoriu cu ea pentru o suprafața de 650 m.p.; stabilirea unei linii de hotar greșite intre proprietatea sa si proprietatea paratului-reclamant; precum si stabilirea unei servituti de trecere constând in . si parte din terenul proprietatea sa.

Prin cererea de chemare in judecata, impreuna cu reclamantul -parat C. G. a solicitat in contradictoriu cu paratul-reclamant C. D., granituirea proprietăților învecinate, obtinerea unei servituti de trecere pe terenul paratului-reclamant la calea publica si obligarea acestuia la ridicarea stâlpilor porții de acces si a porții amplasata pe drumul de acces la calea publica .

Paratul-reclamant a formulat cerere reconventionala prin care a solicitat: lăsarea in deplina proprietate si liniștita posesie a terenului in suprafața de 1500 m.p. ocupați abuziv, repararea gardului distrus prin ocuparea terenului si daune interese pentru lipsa de folosința a suprafeței de teren ocupata abuziv .

In fata instanței de fond, in dosarul nr._ s-au adiminstrat probele cu inscrisuri, proba cu expertiza topografica si cadastrala intocmita de expertul P. C. impreuna cu suplimentul la acest raport si proba cu efectuarea unei cercetări locale .

A arătat că în mod greșit s-a dispus admiterea in parte a cererii reconventionale formulata de paratul-reclamant cu obligarea de a-i lasa in deplina proprietate si liniștita posesie suprafața de 650 m.p. identic cu parte din imobilul 2858 ;1 din CFE_ UTA Suceava, delimitat de punctele :_-23-22-_-164-3-2-86-87-78-77, cu excepția porțiunii delimitată de punctele 95-96-99-_-_-_-98-97-160 afectata de servituatea anterior stabilita .

Singurul argument al instanței de fond pentru care a dispus admiterea revenidicarii suprafeței de 650 m.p. a fost raportul de expertiza, necercetand si analizând si celelalte inscrisuri- actele de proprietate ale sale pentru terenul deținut, depuse la dosarul cauzei

Concluzia exprimata la pct.c2.2 din raportul de expertiza este total eronata, bazandu-se pe un calcul matematic greșit având in vedere următoarele aspecte:

-la pct. C.l.1.3 ( pag 3 raport ), expertul menționează ca, reclamanta C. E. deține terenul suprafața de 4806 m.p. conform T.P. 2649/19.03.1999, poziția B.l.l si B.6. ( 45 A. si 9 ari ) si certificatul de moștenitor 77/27.06.2003 . Insa, la efectuarea măsurătorilor, expertul a pornit de la un calcul matematic greșit, respectiv ca 45 ari + 9 ari fac 4806 m.p., motiv pentru care a si considerat ca, suprafața pe care trebuia sa o dețină este de 4806 m.p..

In realitate, suprafața pentru care justifică dreptul de proprietate si pe care o posedă, conform T.P. 2649/19.03.1999, poziția B.1.1 si B.6., facand un simplu calcul matematic este de 5400 m.p, compusa din 4500 m.p. teren arabil si 900 m.p. teren curți construcții, care formează un trup comun .

Întrucât a considerat, in mod total eronat, pornind de la un calcul greșit ca ea deține si are acte de proprietate doar pentru 4806 m..p. teren iar pentru diferența pana la 5400 m.p. nu justifică drept de proprietate, expertul tehnic a concluzionat ca, ea ocupă in plus o suprafața de 650 m.p. din terenul proprietatea paratului-reclamant. Aceasta concluzie a condus la admiterea in parte a cererii reconventionale pentru suprafața de 650 m.p.

A solicitat să se constate că in cuprinsul expertizei, expertul nu face nici o alta precizare cum a ajuns la concluzia ca reclamanta deține 4806 m.p. si nu 5400 m.p., decât cea referitoare la faptul ca suprafața de 4806 m.p. a rezultat ca urmare a adunării suprafeței de 45 ari cu suprafața de 9 ari (pct.B.1.1 si B.6 din Titlul de proprietate 2646/1999. În cuprinsul raportului de expertiza s-a strecurat si o eroare cu privire la nr. Titlului de proprietate in loc de 2646/19.03.1999, expertul a mentionat 2649/19.03.1999.

Asa cum rezulta din inscrisurile depuse la dosarul cauzei reclamanta pârâtă arată că deține in proprietate si posesie suprafața de 5400 m.p. ( si nu 4806 m.p asa cum se retine in cuprinsul raportului de expertiza ), trup comun, învecinată cu drum acces, Lahman C., Aolaritei si gârla . Faptul ca, configurația terenului deținut in proprietate de ea nu coincide cu configurația stabilita in anexa 1- la raport si ca include si suprafața de 600 m.p din cei 650 m.p. revendicați de paratul-reclamant, rezulta si din cele doua schite cadastrale ale terenului efectuate anterior dobândirii de către paratul-reclamant a terenului proprietatea sa.

Întrucât efectuarea măsurătorilor in teren a pornit de la o suprafața mai mica pe care are dreptul sa o dețină, respectiv 4806 m.p. in loc de 5400 m.p. asa cum este corect si legal, in cauza se impune efectuarea unei noi expertize care sa aiba in vedere suprafața corecta pentru care ea justifică drept de proprietate- cea de 5400 m.p.

Pe de altă parte, în mod greșit, ca urmare a admiterii in parte a cererii reconventionale pentru suprafața de 650 m.p s-a stabilit linia de hotar dintre proprietățile vecine ale sale si ale paratului reclamant pe aliniamentull63-26-25-24-23-22-_-164-19-18-17 evidențiat cu linie de culoare gripe planul cadastral Anexa nr.l la raportul de expertiza .

Asa cum a arătat la pct.A, suprafața de 600 m.p. din cei 650 m.p. pentru care s-a admis in parte cererea reconventioanala a paratului-reclamant este terenul proprietatea sa . La stabilirea liniei de hotar dintre proprietatea sa si a paratului -reclamant nu s-a avut in vedere acest aspect, motiv care a condus la stabilirea unei linii de hotar greșite situata in interiorul terenului proprietatea sa. In mod corect, linia de hotar nu este cea stabilita pe aliniamentul cuprins in punctele_-23-22-166;

In cauza se impune stabilirea unei noi linii de hotar avandu-se in vedere suprafața corecta pe care o dețin de 5400 m.p, conform actelor de proprietate si ca nu dețin suprafața de 600 m.p. teren din terenul proprietatea paratului-reclamant;

In mod greșit, ca urmare a admiterii in parte a cererii reconventionale pentru suprafața de 650 m.p s-a stabilit in favoarea fondului dominant proprietatea sa o servitute de trecere peste fondul aservit proprietatea paratului-reclamant delimitată de punctele_-96-99-_-_-_-98-97-160-93 identic cu . 158 m.p., din CFE_ UTA Suceava evidențiata pe planul de situație cadastral Anexa nr.l la raportul de expertiza.

De asemenea admiterea greșita a cererii reconventionale a paratului-reclamant pentru suprafața de 650 m.p. a condus la stabilirea unei servituti de trecere pe o porțiune de teren care este proprietatea ei .

Asa cum rezulta din dispozitivul hotărârii recurate, instanța de fond a stabilit in favoarea fondului dominant proprietatea sa o servitute de trecere peste fondul aservit proprietatea paratului-reclamant delimitată de punctele :_-96-99-_-_-_-160-93 identic cu . 158 m.p., din CFE_ UTA Suceava evidențiata pe planul de situație cadastral Anexa nr.l .Insa, pentru argumentele invocate, porțiunea de teren delimitată de punctele 95-96-99-_-_-_-98-97-160, din anexa 1 la raport face parte din terenul proprietatea sa . Servitutatea de trecere corecta peste fondul aservit proprietatea paratului-reclamant este cea delimitată de punctele_-160-93 ;

De asemenea un alt aspect pe care instanța de fond 1-a ignorat este cel referitor la identificarea si măsurarea suprafeței de teren deținuta de paratul-reclamant conform actelor de proprietate . Conform contractului de vanzare-cumparare 2568/6.12.2007 autentificat de BNP H. I. S., aceasta a dobândit in proprietate o suprafața de_ m.p. In raportul de expertiza, expertul nu a arătat in concret care este suprafața rezultata din măsurători pe care paratul-reclamant o deține in teren, pentru a se putea verifica in mod concret daca coincide sau nu cu cea înscrisa in actele de proprietate.

La pct. CI.1.1 ( P..3-raport ), la obiectivul nr.l, expertul menționează ca paratul-reclamant deține imobilul 2858 ;1 in suprafața de_ m.p., evidențiat pe planul cadastral anexa dar fara a specifica daca terenul in cauza se afla in integralitatea sa in posesia paratatului -reclamant sau doar parte si care este aceasta suprafața . Concluzia expertului formulata la pct.c2.2-raport este total greșita si din acest punct de vedere, întrucât anterior nu a precizat pentru paratul -reclamant exista vreo diferența intre suprafața deținuta conform actelor si suprafața deținuta in teren si daca da care este aceasta.

Având in vedere raportul de expertiza deficitar intocmit de expert consideră ca se impunea ca instanța de fond, sa analizeze cu obiectivitate intreg probatoriul administrat in cauza, insa a omis probele cu înscrisurile depuse la dosar.

Prin întâmpinarea formulată de recurentul C. D., s-a solicitat respingerea recursului formulat de reclamanta-parata C. E. și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată, criticile aduse de aceasta sentinței primei instanțe având ca punct de pornire susținerea reclamantei ca ar fi proprietara unei suprafețe de teren de 5400 mp.

Astfel, a solicitat a se constata că ori din eroare (fara știința) ori cu scopul de a induce in eroare instanța, reclamanta-parata susține in mod greșit ca ar fi titular dreptului de proprietate pe o suprafața de 5400 mp.. In realitate, terenul in litigiu - proprietatea reclamantei-parate (teren învecinat cu al său) este de doar 3600 mp.

Chiar din actele depuse de reclamanta-parata la dosarul cauzei rezulta ca aceasta are in proprietate o suprafața de 4500 mp in zona in litigiu. Astfel, din intreaga suprafața de 6300 mp aflați in proprietatea autorului (Sutac Gh. D.) reclamantei-parate menționați la poziția B din Titlul de proprietate nr. 2646/19-11-1999, in urma Actului de partaj autentificat sub nr. 1471/03-07-2003 reclamantei-parate i-ar revenit in proprietate doar suprafața de 4.500 mp.

Terenul intravilan (in suprafața totala de 6.300 mp) a fost impartit intre reclamanta-parata si coproprietara (pana la actul de partaj) astfel:

- Coproprietarei C. D. D. i-a revenit o suprafața de 1.800 mp teren (pct. 1.1. din Actul de partaj), iar

- Reclamantei-parate i-a revenit suprafața de 4.500 mp teren compus din 900 mp (pct. II. II. 1. Din Actul de partaj), 2.700 mp (pct. II. II. 3. Din Actul de partaj) si 900 mp (pct. II. II. 2. Din Actul de partaj);

Din intreaga suprafața de teren de 4.500 mp deținuți in proprietate de reclamanta in zona in litigiu, au făcut obiectul prezentului dosar (sunt invecinate cu terenul său si au făcut obiectul expertizei) doar 3600 mp teren (o . si .).

Așadar, nu numai ca reclamanta-parata nu deține 5400 mp in zona in litigiu (asa cum susține), dar mai mult decât atat, suprafața ce a făcut obiectul prezentului litigiu este de doar 3600 mp.

F. de cele de mai sus, rezulta ca susținerea reclamantei cum ca ar fi proprietara suprafeței de 5400 mp este greșita si este contrazisa de actele de proprietate ale reclamantei-parate.

Astfel si criticile reclamantei-parate (bazate pe premisa greșita ca ar fi proprietara pe 5400 mp) referitoare la stabilirea liniei de hotar, admiterea acțiunii in revendicare a subsemnatului si stabilirea servitutii sunt eronate.

In ceea ce privește identificarea, măsurarea si stabilirea pe schița anexa (la raportul de expertiza) a terenului proprietatea sa, a solicitat a se constata ca si aceasta critica este făcuta tot in mod greșit de către reclamanta-parata, fiind făcuta, de asemenea, ori din eroare (fara știința) ori cu scopul de a induce in eroare instanța.

Prin întâmpinarea sa, reclamanta C. E. a înțeles să invoce EXCEPȚIA TARDIVITĂȚII formulării cererii de recurs solicitând respingerea recursului declarat de C. D. ca tardiv .

Astfel, a precizat că, asa cum rezulta din dovada de comunicare a sentinței civile J5921/09.12.2014, aceasta a fost comunicata paratului-reclamant in data de 19.12.2014 iar recursul formulat de acesta împotriva acestei sentințe a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 09.01.2015 . Raportat la data comunicării hotărârii si data depunerii recursului consideră că acesta nu este formulat in termenul de 15 zile prevăzut de dispozițiile legale.

Pe fond a solicitat respingerea recursului declarat de C. D. ca nefondat considerând ca in cauza nu sunt date motivele de nelegalitate invocate de acesta.

Astfel, pe de o parte, paratul-reclamant a înțeles sa critice hotărârea instanței de fond in ceea ce privește modul de stabilire a servitutii de trecere constituita in favoarea fondului dominant proprietatea ei peste fondul aservit proprietatea paratului-reclamant, arătând ca aceasta servitute de trecere este cea mai impovaratoare pentru terenul proprietatea sa . In susținerea acestui motiv, a invocat doua aspecte si anume ca: terenul proprietatea subsemnatei nu are calitatea de loc înfundat ca, servitutea constuita nu este « cea mai scurta si mai puțin impovaratoare «

Aceste aspecte sunt nefondate si nu pot fi reținute de instanța de recurs având in vedere următoarele:

-Faptul ca terenul proprietatea ei pentru care a solicitat stabilirea servitutii de trecere are caracterul de loc infundat este susținut de concluziile raportului de expertiza efectuat in cauza - c.2.4.2 fila 6 raport, unde se precizează de expert ca « reclamanta -parata are in proprietate patru construcții amplasate pe trenul măsurat, neavand acces direct la niciun drum public adică este un loc înfundat si care necesita acces la drumul public « ..

-In stabilirea servitutii de trecere instanța de fond nu a făcut o aplicare greșita a art.617, 618 C.Civil, în cauza, servitutea de trecere stabilita de instanța este constituita pe calea cea mai curta si mai puțin impovaratoare intrucat nu exista posibilitatea constituirii unei servituti pe terenul altor persoane pe cai de acces mai scurte decât cea de pe terenul paratului-reclamant Acest aspect este dovedit de răspunsurile din suplimentul de expertiza efectuat in cauza -punctele s.c. 1.1.1., s.c.3.1.1. si s.c. 3.1..2.2 si de concluziile trase de instanța ca urmare a efectuării unei cercetări la fata locului.

Pe de altă parte, în ce privește al doilea motiv de recurs referitor la modul de soluționare a cererii reconventionale formulata de paratul-reclamant, acesta intelegand sa critice hotărârea instanței de fond in ceea ce privește:

-admiterea in parte a cererii de revendicare pentru o suprafața de 650 m.p. din cei 1500 m.p. solicitați;

-respingerea capătului de cerere privind obligarea ei de a reface gardul despărțitor dintre proprietăți si a celui privind plata despăgubirilor pentru lipsa de folosința a terenului.

In ceea ce privește admiterea in parte a cererii reconventionale formulata de paratul-reclamant prin care a fost obligata de a-i lasa in deplina proprietate si liniștita posesie suprafața de 650 m.p. identic cu parte din imobilul 2858 ;1 din din CFE_ UTA Suceava, delimitat de punctele :_-23-22-_-164-3-2-86-87-78-77 . cu excepția porțiunii delimitată de punctele 95-96-99-_-_-_-160 afectata de servitutea anterior stabilita consideră ca aceasta soluție este pe deplin greșita asa cum a arătat si in recursul declarat si ca ea nu ocupă din terenul pârâtului-reclamant nici suprafața de 650 m.p. si nicio suprafața mai mare, asa cum susține acesta în cuprinsul motivelor sale de recurs..

Singurul argument al instanței de fond pentru care a dispus admiterea in parte a cererii de evenidicare pentru suprafeta de 650 m.p. a fost raportul de expertiza, necercetand si analizând celelalte inscrisuri- actele de proprietate ale sale pentru terenul deținut.

Concluzia exprimata la pct.c2.2 din raportul de expertiza este total eronata, bazandu-se pe in calcul matematic greșit având in vedere următoarele aspecte:

- la pct. C.l.1.3 (pag 3 raport), expertul menționează ca, reclamanta C. E. deține terenul suprafața de 4806 m.p. conform T.P. 2649/19.03.1999, poziția B.l.l si B.6. (45 A. si 9 ari) si certificatul de moștenitor 77/27.06.2003 . Insa, la efectuarea măsurătorilor, expertul a pornit de la un calcul matematic greșit, respectiv ca 45 ari + 9 ari fac 4806 m.p., motiv pentru care a si considerat ca, suprafața pe care trebuia sa o dețină este de 4806 m.p..

In realitate suprafața pentru care justifică dreptul de proprietate si pe care o posedă, conform T.P. 2649/19.03.1999, poziția B.l.l si B.6., facand un simplu calcul matematic este de 5400 m.p, compusa din 4500 m.p. teren arabil si 900 m.p. teren curți construcții, care formează un trup comun.

Întrucât a considerat, in mod total eronat, pornind de la un calcul greșit ca ea deține si are acte de proprietate doar pentru 4806 m..p. teren iar pentru diferența pana la 5400 m.p. nu justifică drept de proprietate, expertul tehnic a concluzionat ca, pârâta reclamantă ocupă in plus o suprafața de 650 m.p. din terenul proprietatea paratului-reclamant .Aceasta concluzie a condus la admiterea in parte a cererii reconventionale pentru suprafața de 650 m.p.

A solicitat a se observa că in cuprinsul expertizei, expertul nu face nici o alta precizare cum a ajuns la concluzia ca ea deține 4806 m.p. si nu 5400 m.p., decât cea referitoare la faptul ca suprafața de 4806 m.p. a rezultat ca urmare a adunării suprafeței de 45 ari cu suprafața de 9 ari (pct.B.1.1 si B.6 din Titlul de proprietate 2646/1999. În cuprinsul raportului de expertiza s-a strecurat si o eroare cu privire la nr. Titlului de proprietate in loc de 2646/19.03.1999, expertul a mentionat 2649/19.03.1999.

Asa cum rezultă din inscrisurile depuse la dosarul cauzei reclamanta pârâtă deține in proprietate si posesie suprafața de 5400 m.p. ( si nu 4806 m.p asa cum se retine in cuprinsul raportului de expertiza ), trup comun, învecinata cu drum acces, Lahman C., Aolaritei si gârla. Faptul ca, configurația terenului deținut in proprietate de ea nu coincide cu configurația stabilita in anexa 1- la raport si ca include si suprafața de 600 m.p din cei 650 m.p. revendicați de paratul­reclamant C. D., rezulta si din cele doua schite cadastrale ale terenului efectuate anterior dobândirii de către paratul-reclamant a terenului proprietatea sa.

Efectuarea măsurătorilor in teren a pornit de la o suprafața mai mica pe care are dreptul sa o dețină, respectiv 4806 m.p. in loc de 5400 m.p. asa cum este corect si legal.

Cu privire la capetele de cerere formulate de paratul-reclamant in cadrul cererii sale reconvenționale având ca obiect -obligația de a face -reparare gard si daune interese pentru lipsa «folosința a terenului revendicat consideră ca acestea in mod legal si corect au fost respinse de instanta de fond motivat de faptul ca pretențiile nu au fost probate in niciun fel in conformitate cu dispozitiile art. 1169 Cod Civil vechea reglementare. De altfel nici in cuprinsul motivelor de recurs paratul-reclamant nu indica in niciun fel care sunt motivele in fapt si drept pe care isi intemeiaza

solicitarea de reparare gard si argumentele in baza carorar solicita obligarea sa la plata de daune interese.

Deosebit de aceasta, a arătat faptul ca in susținerea motivelor de recurs se solicita administrarea probei cu o noua expertiza topografica si proba cu martori. Potrivit dispozițiilor art. 305 C.Pr.Civila, in fata instanței de recurs nu se pot administra probe noi, cu excepția înscrisurilor. Având in vedere aceasta prevedere legala, probele solicitate de paratul-recurent in dovedirea motivelor de recurs sunt inadmisibile.

Examinând actele și lucrările dosarului, tribunalul constată că recursul reclamantei este fondat pentru considerentele următoare:

Dreptul la un proces echitabil impune motivarea hotărârilor judecătorești întrucât numai pe această cale se poate verifica maniera în care în circumstanțele concrete ale cauzei "justiția a fost servită". Exigența motivării este esențială în administrarea adecvată a justiției, în condițiile în care considerentele reprezintă partea cea mai întinsă a hotărârii, locul în care se indică motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței.

Printre pilonii de bază ai dreptului la un proces echitabil se numără și dreptul oricărei părți în cadrul unei proceduri judiciare de a prezenta instanței observațiile, argumentele și mijloacele sale de probă, coroborat cu dreptul fiecărei părți ca aceste observații și argumente să fie examinate în mod efectiv. Cu privire la aceste aspecte, obligația instanței de motivare a deciziilor sale este singurul mijloc prin care se poate verifica respectarea lor.

După cum s-a arătat în doctrină, motivarea trebuie să fie pertinentă, completă, întemeiată, omogenă, concretă, convingătoare și accesibilă. Motivarea este de esența hotărârilor, reprezentând o garanție pentru părți că cererile lor au fost analizate cu atenție. Practica instanței supreme este orientată în acest sens, afirmând constant că inexistența motivării atrage casarea hotărârii, la fel și o motivare necorespunzătoare. Cu alte cuvinte, o motivare excesiv de succintă sau necorespunzătoare în raport cu complexitatea cauzei echivalează, practic, cu inexistența motivării.

Aceeași concluzie se desprinde și din jurisprudența deja consacrată a Curții Europene a Drepturilor Omului, referitoare la dreptul la un proces echitabil. Astfel, Curtea arată că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 par. 1 din Convenție, înglobează, între altele, dreptul părților unui proces de a-și prezenta observațiile pe care le apreciază ca fiind pertinente cauzei lor. întrucât Convenția nu vizează garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii ci drepturi concrete și efective, acest drept nu poate fi considerat ca fiind efectiv decât dacă aceste observații sunt cu adevărat "ascultate", adică examinate propriu-zis de către instanța sesizată. Cu alte cuvinte, art. 6 implică, mai ales, în sarcina "tribunalului", obligația de a proceda la o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și cererilor de probă ale părților sub rezerva aprecierii pertinentei acestora" (cauza V. de Hurk c. Țările de Jos, hot. din 19 aprilie 1994, §59; în același sens, cauza Albina c. România, hot. din 28 aprilie 2005, §30). Obligația instanței de a răspunde prin motivare la argumentele prezentate de părți este justificată, întrucât "numai prin pronunțarea unei hotărâri motivate poate fi realizat un control public al administrării justiției" (hotărârea Hirvisaari c. Finlanda din 27 septembrie 2001).

Curtea este constantă în a statua, legat de buna administrare a justiției, că "deciziile judiciare trebuie să indice de o manieră suficientă motivele pe care se bazează" (cauzele Ruiz Torija c. Spania, hot. din 9 decembrie 1994, § 29; Helle c. Finlanda, hot. din 19 decembrie 1997; Suominen c. Finlanda, hot. din 1 iulie 2003, § 34 sau Dimitrellos c. G., hot. din 7 aprilie 2005, § 15). Cât privește, spre exemplu, cauza Albina c. România (hot. din 28 aprilie 2005, § 30), Curtea relevă că orice hotărâre judecătorească trebuie motivată, astfel încât judecătorul să răspundă tuturor argumentelor prezentate de părți. Această obligație este justificată, întrucât "numai prin pronunțarea unei hotărâri motivate poate fi realizat un control public al administrării justiției" (hot. Hirvisaari c. Finlanda din 27 septembrie 2001).

Curtea apreciază că instanța nu este întotdeauna datoare să analizeze separat fiecare susținere a părților, putând selecta sau grupa argumentele utile în soluționarea cauzei, dar ignorarea completă a acestora echivalează cu lipsirea părții de un veritabil acces la justiție.

În plus, motivarea hotărârii judecătorești justifică echitatea procesului civil, pe de o parte, prin dreptul părților de a fi convinse că justiția a fost înfăptuită, respectiv că judecătorul a examinat toate mijloacele procesuale și procedurale propuse de acestea și, pe de altă parte, prin dreptul părților de a cunoaște oportunitatea_promovării căii de atac.

Raportându-ne la sentința atacată, se observă că hotărârea primei instanțe este nemotivată, neregăsindu-se în cuprinsul acesteia argumentarea rațiunii ce l-a determinat pe judecător să adopte soluția dispusă în cauză, cu privire la fiecare capăt de cerere cu care a fost investită.

Astfel cum rezultă din cuprinsul tuturor actelor și lucrărilor ce s-au administrat în dosar, prin cererea principală, reclamanții C. G. și C. E. au solicitat instanței stabilirea unei servituți de trecere de la terenurile proprietatea lor la calea publică, grănițuirea proprietăților învecinate și obligarea pârâtului C. D. la ridicarea stâlpilor porții de acces și a porții amplasată pe drumul de acces la calea publică, cu cheltuieli de judecată.

În dovedirea pretențiilor lor s-au prevalat de contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1673 din 29.03.1999 prin care reclamantul C. G. a dobândit imobilul constând din suprafața de 200 m.p. teren grădină identic cu . nou formată prin divizarea parcelei nr.57/3 și de actul de partaj voluntar autentificat sub nr.1471/2003, de certificatul de moștenitor nr.77/2003 și de certificatele de moștenitor nr.78 și 79 din 27.06.2003, prin care, reclamanta C. E. a dobândit: suprafața de 900 m.p. teren curți-construcții împreună cu una casă de locuit cu anexe gospodărești situate în intravilanul Burdzujeni, ..45, jud.Suceava, învecinate cu drum acces, Lahman C., A. și gârlă; suprafața de 900 m.p. teren situat în intravilanul Burdzujeni, ..45, jud.Suceava, învecinate cu drum acces, Lahman C., A. și gârlă și suprafața de 2700 m.p. din suprafața de 4500 m.p. teren arabil situat în intravilanul Burdzujeni, ..45, jud.Suceava, învecinate cu drum acces, Lahman C., A. și gârlă.

În apărare, prin cererea reconvențională formulată la data de 14 iunie 2011, pârâtul C. D. a solicitat în contradictoriu cu reclamanta C. E., lăsarea în deplină proprietate și liniștită posesie a terenului de 1500 m.p. ocupați abuziv, repararea gardului distrus prin ocupare terenului și daune interese pentru lipsa de folosință a suprafeței ocupate în sumă de_ lei, iar în contradictoriu cu reclamantul C. G., lăsarea în deplină proprietate și liniștită posesie a terenului în suprafață de 50 m.p. ocupați pe nedrept și obligarea acestuia să aducă la situația anterioară distrugerilor provocate porții de acces din drumul public și edificarea unui podeț edificat fără autorizație de construire pe terenul proprietatea pârâtului.

În susținerea cererii reconvenționale s-a prevalat de contractul de vânzare-cumpărare nr.2568 autentificat la data de 6.12.2007 (fila 74 dosar fond) înscris potrivit cu care a dobândit imobilul cu numărul cadastral 2858 compus din . construcții în suprafață de_ m.p. împreună cu construcțiile: C1 – fânar – număr inventar 2255 - 39 m.p.; C2 – basculă – număr inventar 5220 – 25 m.p.; C3 – filtru sanitar – număr inventar 1224 – 188 m.p., C4 – grajd - număr inventar 1223 – 654 m.p., C5 – magazie – număr inventar 1225 – 182 m.p., C6 – instalație furaj – număr inventar 2273 – 110 m.p., C7 – saivan – număr inventar 1222 – 727 m.p. și C8 – saivan – număr inventar 1221 – 674 m.p. situate în intravilan Burdujeni, ..n. între vecinii: Primăria Suceava pe două părți, . Suceava, Lahman C. și Ș. D..

Astfel cum rezultă din dispozitivul și cuprinsul sentinței civile atacate, instanța de prim grad a admis în parte cererea principală și în parte cererea reconvențională, fără a arăta motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței în admiterea capetelor de cerere având ca obiect „revendicare” și „grănițuire”, fără analizarea, cercetarea și compararea actelor și înscrisurilor doveditoare ale proprietății pe care părțile litigante și le-au opus în dosar.

Singurul argument al instanței de fond pentru care a dispus admiterea revendicării terenului în litigiu și admiterea „grănițuirii” a fost, potrivit motivării, raportul de expertiză, raport care nu conține concluzii științifice, convingătoare funcție de înscrisurile pe care părțile și le-au opus. Este de reținut în acest sens că din interpretarea dispozițiilor art.167 și următoarele din codul de procedură civilă rezultă că instanța nu poate fi legată de concluziile expertizei, ele constituind numai elemente de convingere lăsate la libera apreciere a judecătorului, ca toate celelalte probe. Or, așa cum reiese din cuprinsul și lucrările expertizei, expertul nu și-a argumentat pe baza înscrisurilor doveditoare ale proprietății, depuse la dosarul cauzei, științific și convingător concluziile.

Procedând astfel, prima instanță a încălcat dispozițiile art.261 al.1 pct.5 Cod proc.civilă, care prevăd obligativitatea arătării motivelor de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților, făcând practic imposibil de realizat misiunea instanței de recurs de a controla hotărârea atacată.

Cum hotărârea primei instanțe este nemotivată, neregăsindu-se în cuprinsul acesteia argumentarea rațiunii ce l-a determinat pe judecător să adopte soluția dispusă în cauză cu privire la revendicarea terenurilor de la cei doi reclamanți și la grănițuirea proprietăților părților, cum motivarea hotărârii judecătorești justifică echitatea procesului civil, pe de o parte, prin dreptul părților de a fi convinse că justiția a fost înfăptuită, respectiv că judecătorul a examinat toate mijloacele procesuale și procedurale propuse de acestea și, pe de altă parte, prin dreptul părților de a cunoaște oportunitatea promovării căii de atac, tribunalul constată incidența în speță a dispozițiilor art.261 Cod proc.civilă.

În aceste condiții, constatând că soluția adoptată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, fiind astfel încălcate prevederile art.304 pct.7 Cod proc.civilă, respectiv, că, practic, prin hotărârea atacată nu a fost soluționat fondul cauzei, în baza dispozițiilor art.312 Cod proc.civilă, tribunalul urmează să admită recursul declarat de reclamanta C. E. împotriva sentinței civile nr.5921 pronunțată la data de 09.12.2014 de Judecătoria Suceava în dosar nr._, pe care o va casa în tot și va trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond, ocazie cu care prima instanță urmează a se preocupa de remedierea deficiențelor semnalate si respectarea dispozițiilor legale susmenționate, având în vedere totodată și celelalte critici din motivele de recurs.

În ceea ce privește recursul formulat în cauză de pârâtul C. D., tribunalul reține incidența prevederilor art.301 Cod proc.civilă, respectiv tardivitatea declarării acestuia.

Potrivit art. 301 Cod procedură civilă, termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel, acesta urmând a fi calculat pe zile libere, în conformitate cu dispozițiile art. 101 Cod procedură civilă.

Fiind un termen imperativ și absolut, nerespectarea lui atrage sancțiunea iremediabilă a decăderii, iar o atare concluzie rezultă din interpretarea prevederilor art. 103 Cod procedură civilă, care statuează că "neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei".

Termenul sus-menționat începe să curgă de la data menționată pe dovada de primire sau procesul-verbal de comunicare întocmit de agentul procedural, iar în speța dedusă judecății, din dovada de primire aflată la fila 239 dosar fond,din care reiese că recurentului i-a fost comunicată sentința atacată prin prezenta cerere la data de 19.12. 2014.

Din rezoluția aplicată pe cererea de recurs rezultă că înregistrarea recursului a avut loc la data de 09.01.2015 (filele 18 si 30 dosar recurs),iar cererea a fost depusă prin poștă la data de 07.01.2015 ( fila 42 dosar fond).

În condițiile în care hotărârea atacată a fost comunicată recurentului C. D. la data de 19.12.2014 și nu s-a făcut dovada depunerii recursului, înainte de data de 04.01.2015, dată când se împlinea termenul de 15 zile prevăzut de art. 301 Cod procedură civilă, Tribunalul constată că excepția invocată de reclamanta recurenta C. E. este întemeiată, motiv pentru care urmează a o admite, având în vedere și dispozițiile art. 137 Cod procedură civilă, potrivit căruia instanța trebuie să se pronunțe mai întâi asupra excepțiilor de procedură sau de fond care fac de prisos în totul sau în parte cercetarea în fond a pricinii.

Față de considerentele mai sus arătate, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, raportat la art. 301 Cod procedură civilă, tribunalul urmează să admită excepția tardivității recursului formulat de pârâtul C. D. și să respingă recursul formulat de acesta, împotriva sentinței civile nr.5921 pronunțată la data de 09.12.2014 de Judecătoria Suceava în dosar nr._, ca fiind tardiv formulat, să admită recursul declarat de reclamanta C. E., împotriva sentinței civile nr.5921 pronunțată la data de 09.12.2014 de Judecătoria Suceava în dosar nr._, să caseze sentința civilă nr.5921/9.12.2014 și să trimită cauza spre rejudecare la Judecătoria Suceava.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

DECIDE:

Admite excepția tardivității recursului formulat de pârâtul C. D..

Respinge recursul formulat de pârâtul C. D., domiciliat în ., ., împotriva sentinței civile nr.5921 pronunțată la data de 09.12.2014 de Judecătoria Suceava în dosar nr._, intimat fiind reclamantul C. Gheorghecu domiciliul în mun. Suceava, .. 45-47, jud. Suceava și domiciliul procedural ales la Cabinet de Avocat G. E. din mun. Suceava, .. 48, ..B, ., ca fiind tardiv formulat.

Admite recursul declarat de reclamanta C. E., cu domiciliul în mun. Suceava, .. 45-47, jud. Suceava și domiciliul procedural ales la Cabinet de Avocat G. E. din mun. Suceava, .. 48, ..B, ., împotriva sentinței civile nr.5921 pronunțată la data de 09.12.2014 de Judecătoria Suceava în dosar nr._ intimat fiind reclamantul C. G. cu domiciliul în mun. Suceava, .. 45-47, jud. Suceava și domiciliul procedural ales la Cabinet de Avocat G. E. din mun. Suceava, .. 48, ..B, ..

Casează sentința civilă nr.5921/9.12.2014 și trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Suceava.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, azi 4 mai 2015.

Președinte, Judecător, JudecătorGrefier,

S. A. C. L. G.-P. ValentinaSveduneac E. Ș.

Red.CL.

Tehnored.SEȘ

2ex/ 4 iunie 2015

← Partaj judiciar. Decizia nr. 287/2015. Tribunalul SUCEAVA		Fond funciar. Decizia nr. 82/2015. Tribunalul SUCEAVA →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Partaj judiciar. Decizia nr. 287/2015. Tribunalul SUCEAVA Fond funciar. Decizia nr. 82/2015. Tribunalul SUCEAVA Contestaţie la executare. Decizia nr. 614/2015. Tribunalul SUCEAVA