Stabilire program vizitare minor. Decizia nr. 12/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 12/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 08-01-2015 în dosarul nr. 7554/314/2013
Dosar nr._ - stabilire program vizitare minor -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 12
Ședința publică din data de 8 ianuarie 2015
Președinte- M. C.
Judecător - T. M.
Grefier - P. T.
Pe rol, judecarea apelului declarat de pîrîta B. D., cu domiciliul în mun.Suceava, ..86, ., ., împotriva sentinței civile nr.1554 din 4 aprilie 2014 a Judecătoriei Suceava (dosar nr._ ), intimat fiind reclamantul B. L., cu domiciliul ales în mun. Suceava, Calea Obcinilor nr.3, ., ..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat S. S. pentru pîrîta apelantă, avocat P. A. E. pentru reclamantul intimat și martora P. M., lipsă fiind părțile și martorul P. R..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, conform disp.art.376 Cod procedură civilă, sub prestare de jurămînt, a fost audiată martora P. M., declarația acesteia fiind consemnată în proces-verbal atașat separat la dosar.
Avocat S. S. pentru pîrîta apelantă, arată că renunță la audierea martorului lipsă P. R., cerînd cuvîntul la dezbateri.
Avocat P. A. E. pentru reclamantul intimat, solicită admiterea probei cu audierea martorului C. B., tatăl intimatului, pe care îl va aduce în instanță fără citație.
Avocat S. S. pentru pîrîta apelantă, se opune la audierea martorului propus de apărătorul intimatului.
Instanța respinge proba testimonială solicitată de apărătorul intimatului, avînd în vedere că martorul nu a fost propus prin întîmpinare, revine de la audierea martorului P. R. și avînd în vedere că în cauză nu mai sunt invocate alte excepții, formulate alte cereri și de administrat alte probe, declară cercetarea judecătorească încheiată și acordă cuvântul la dezbateri pe fondul apelului.
Avocat S. S. pentru pîrîta apelantă, a cerut admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței și admiterea în parte a acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
Avocat P. A. E. pentru reclamantul intimat, a cerut respingerea apelului și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
Declarînd dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față, constată:
P. cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava sub nr._ la data de 19.08.2013, reclamantul B. L., în contradictoriu cu pârâta B. D. în calitate de reprezentant legal al minorilor B. L. G. și B. D. D., a solicitat instanței stabilirea unui program vizitare minor, după următorul program:
- prima săptămână din vacanța de iarnă, respectiv 25- 31 decembrie ;
- o lună din vacanța de vară, respectiv 15 august – 18 septembrie ;
- o săptămână din vacanța de Sfintele Sărbători de P.;
- două weekenduri pe lună în timpul programului școlar: primul și al treilea week-end din lună de vineri ora 18,00 până duminică ora 16;
- permisiunea de către pârâtă ca minorii să mențină legătura cu reclamantul telefonic și prin metode moderne de comunicare pe perioada cât nu este în țară ;
- vizitele să se petreacă la domiciliul părinților săi în mun. Suceava, ., .. A,.;
- cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamantul a arătat sunt despărțiți și minorii rezultați din căsătoria lor se află în grija bunicilor materni și în calitate de tată și-a asumat pe deplin obligația întreținerii acestora și a plecat în străinătate cu acceptul fostei soții pentru a suplini veniturile.
A mai precizat reclamantul că fosta sa soție și-a neglijat obligațiile pe care le avea și a legat o relație extraconjugală și deși pârâta nu locuiește cu minorii, este împiedicat să-și vadă minorii și să-și petreacă puținul timp în care este țară cu copii .
A mai arătat reclamantul nu are alți copii din alte relații și nici alții în întreținerea sa sub o formă sau alta .
Pârâta B. D. la data de 16 decembrie 2013 a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii.
În motivarea întâmpinării, pârâta a arătat că solicitarea ca minorii de 6 și respectiv 5 ani să fie luați de reclamant la domiciliul său în două sfârșituri de săptămână pe lună și în toate vacanțele intervale de o săptămână și respectiv o lună nu este în interesul minorilor și este practic imposibil.
A mai arătat pârâta că, reclamantul nu are un domiciliul, locuiește la părinții săi într-un apartament modest, iar mama acestuia este asistent maternal și are în plasament doi copii cu handicap și mai are în întreținere un nepot.
Mai arată pârâta că un alt impediment al stabilirii programului de vizitare a minorilor la domiciliul reclamantului îl constituie consum exagerat de alcool al reclamantului și firea deosebit de violentă față de ea și de copii iar o deplasare a copiilor la domiciliul reclamantului i-ar traumatiza puternic, fiind necesară o perioadă de acomodare a minorilor cu reclamantul.
Judecătoria Suceava, prin sentința civilă nr.1554 din 4 aprilie 2014 a admis în parte cererea având ca obiect „stabilire program vizitare minor”, a încuviințat ca pârâtul să aibă legături personale cu minorii B. L. G. și B. D. D., inclusiv prin telefon și alte mijloace de comunicare la distanță și, totodată, a stabilit următorul program de vizitare a minorilor B. L. G. și B. D. D., de către tatăl reclamant, la locuința din țară a acestuia, respectiv la părinții săi, în mun.Suceava, ., .. A, .:
- lunar, în prima săptămână din lună, de vineri ora 18,00 până duminică ora 18,00, în perioada în care se desfășoară cursuri școlare;
- în perioada sărbătorilor de C. și Anul Nou, după cum urmează: în anii impari în perioada 25 decembrie - 27 decembrie, inclusiv, iar în anii pari în perioada 01 ianuarie - 03 ianuarie;
- în perioada vacanței de vară, între 01 august și 01 septembrie;
- în perioada sărbătorilor de Paști după cum urmează: în prima zi de Paste în anii pari și în a doua zi de Paști în anii impari.
A obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 820 de lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
P. sentința civilă nr. 3512 pronunțată de Judecătoria Suceava la data de 31.05.2013, s-a dispus desfacerea căsătoriei părților, exercitarea în comun, de către ambii părinți, a autorității părintești asupra minorilor B. D. D. și B. L. G., stabilirea locuinței minorilor la domiciliul mamei și obligarea tatălui la plata unei pensii de întreținere lunare în favoarea minorilor.
Potrivit art. 496 alin. 3 cod civil, „părintele la care copilul nu locuiește în mod statornic are dreptul de a avea legături personale cu minorul, la locuința acestuia. Instanța de tutelă poate limita exercițiul acestui drept, dacă aceasta este în interesul superior al copilului”.
Potrivit art. 18 alin. 1 din Legea nr. 272/2004, republicată, relațiile personale dintre părinte și minor se pot realiza prin:
„a) întâlniri ale copilului cu părintele ori cu o altă persoană care are, potrivit prezentei legi, dreptul la relații personale cu copilul;
b) vizitarea copilului la domiciliul acestuia;
c) găzduirea copilului, pe perioadă determinată, de către părintele sau de către altă persoană la care copilul nu locuiește în mod obișnuit;
d) corespondență ori altă formă de comunicare cu copilul;
e) transmiterea de informații copilului cu privire la părintele ori la alte persoane care au, potrivit prezentei legi, dreptul de a menține relații personale cu copilul;
f) transmiterea de către persoana la care locuiește copilul a unor informații referitoare la copil, inclusiv fotografii recente, evaluări medicale sau școlare, către părintele sau către alte persoane care au dreptul de a menține relații personale cu copilul;
g) întâlniri ale copilului cu părintele ori cu o altă persoană față de care copilul a dezvoltat legături de atașament într-un loc neutru în raport cu copilul, cu sau fără supravegherea modului în care relațiile personale sunt întreținute, în funcție de interesul superior al copilului.”
Potrivit art.18 alin.3 din același act normativ, „părintele la care copilul locuiește are obligația de a sprijini menținerea relațiilor personale ale copilului cu celălalt părinte, prevăzute la alin. (1).”
De asemenea, instanța a reținut și că art.2 alin.2 din Legea nr.272/2004 circumscrie interesul superior al copilului, la care art.496 alin.3 cod civil se referă ca motiv de limitare a dreptului la legături personale, la „dreptul copilului la o dezvoltare fizică și morală normală, la echilibru socioafectiv și la viața de familie”.
Ori, din probele administrate în cauză, respectiv declarații martori, înscrisuri, anchetă socială nu rezultă că menținerea de legături personale de către reclamant cu minorii ar afecta acestora dezvoltarea fizică și morală normală ori echilibrul socioafectiv.
Mai mult decât atât, așa cum rezultă din raportul de evaluare psihologică a minorilor, nu au fost identificați factori de risc pentru minori și se recomandă a se menține legăturii cu ambii părinți, aspecte pe care instanța le circumscrie imperativului respectării dreptului la viața de familie al minorilor.
În privința stabilirii programului de vizitare, instanța a apreciat, de asemenea, că nu există factori de risc pentru minori în a se realiza dreptul de găzduire la locuința obișnuită din țară a reclamantului, respectiv la bunicii paterni, în prezența reclamantului, pentru perioadele în care acesta locuiește în țară.
Împotriva sentinței civile a declarat apel pîrîta criticînd-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare, a arătat că decizia privind programul de vizitare a minorilor, cât privește modalitatea sa de concretizare, este extrem de importantă în cauza de față, deoarece, în măsura în care ar fi nepotrivită, va avea un impact negativ asupra vieții viitoare a copiilor. La mijloc este vorba de doi copii în vârstă de numai 6 ani, respectiv 7 ani, pentru care tatăl nu reprezintă o figură de atașament. De aceea o preocupă sentimentele copiilor, echilibrul lor psihic și înlăturarea premizelor vulnerabilității lor emoționale.
Consideră că la stabilirea programului de vizitare de maniera care este explicitată în dispozitiv nu s-a ținut cont de situația propriu-zisă a copiilor, din punct de vedere emoțional, de comportamentul reclamantului ulterior nașterii minorilor și anterior formulării acțiunii din cauza de față și de prevederile art. 17 al. 4 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiilor, potrivit cu care în caz de neînțelegere între părinți cu privire la modalitățile de exercitare a dreptului de a avea legături personale cu copilul, instanța va stabili un program în funcție de vârsta copilului, de nevoile de îngrijire și educare ale acestuia, de intensitatea legăturii afective dintre copil și părintele la care nu locuiește, de comportamentul acestuia din urmă, precum și de alte aspecte relevante în fiecare caz în parte.
Solicitarea sa din apel, de restrângere a programului de vizitare, ține cont de nevoile fizice, emoționale și psihologice ale copiilor, de nevoia copiilor de stabilitate, având în vedere vârsta și etapa de dezvoltare a acestora, de opiniile și preferințele lor, de natura, forța și stabilitatea relației dintre copii și fiecare dintre părinții lor și de istoricul îngrijirii minorilor.
Minorii B. L. G. și B. D. D. se află la vârsta de 6, respectiv 7 ani, singurele persoane pe care le cunosc, lângă care se simt în siguranță și cu care relaționează fiind ea și bunica maternă. Nu sunt atașați de tatăl lor, iar aceasta datorită neimplicării deliberate a acestuia în creșterea acestor copii, în perioada cât au locuit împreună și după separarea lor.
Reclamantul, vindicativ în relația cu copiii săi potrivit poziției procesuale adoptate în cauza de față, o face doar de fațadă. Atunci când trebuie să treacă la fapte este total absent, invizibil, nemanifestând nici cea mai mică intenție în a cultiva o relație de atașament cu fiii săi, manifestându-se agresiv fizic și verbal față de ea în prezența minorilor, care din această cauză sunt traumatizați și au o reacție de respingere față de tatăl lor absolut normală.
Un aspect deosebit de important este reprezentat de un incident în care reclamantul l-a lovit cu o jucărie dură pe minorul B. D. D., în timp ce acesta se afla în brațele ei, incident care l-a afectat profund pe minor, care de atunci este extrem de agitat, mai ales în preajma reclamantului, dar și în timpul nopții, scăpându-se frecvent pe el sau dacă nu ne observă în preajma sa pe mine sau pe mama mea. Nu este primul incident în care minorul a fost lovit de tatăl său. Și minorului B. L. G. îi este frică din aceeași cauză de reclamant.
Conduita violentă a reclamantului față de ea, în perioada în care au fost căsătoriți, reprezintă un alt factor de traumă pentru copii, mai ales că astfel de acte de violență, care au fost reclamate organelor de poliție imediat după consumarea lor, aveau loc și în prezența minorilor. Și, la fel de important, este faptul că reclamantul consumă frecvent băuturi alcoolice, o astfel de persoană, cu un astfel de viciu, nefiind de dorit în preajma nici unui copil, cu atât mai mult a minorilor în cauză.
Legat de dezinteresul reclamantului în creșterea copiilor, de care a vorbit anterior, precizează că acesta uita frecvent perioade îndelungate de timp, de ordinul lunilor, să achite pensia de întreținere, nu și-a vizitat copiii timp de 2 ani de zile, iar în tot acest timp nu a participat financiar cu nimic la creșterea și educarea minorilor (minorul L. G. are probleme oftalmologice severe, care implică cheltuieli importante cu medicamente și ochelari care trebuie schimbați periodic, la care reclamantul nu a participat niciodată), deși este plecat la muncă în Marea Britanie, având posibilități financiare pe măsură. Acesta pretinde recunoașterea unor drepturi, dar de obligațiile corelative uită sau se preface că nu le datorează. Iar când își reclamă drepturile, de fiecare dată o amenință că va merge la poliție sau la executor și va lua copiii cu forța, dacă este nevoie.
Copiii sunt extrem de atașați de ea și de bunica lor maternă, singura persoană care se ocupă cu devotament de aceștia cât timp este plecată la muncă în Marea Britanie. Dincolo de confortul fizic, care bineînțeles este foarte important, confortul psihic este poate și mai important pentru cei doi copii, aflați la o vârstă fragedă. Nu este în interesul minorilor să fie separați de mama lor sau de bunica lor, nici măcar pentru câteva ore, nici să fie obligați la întâlniri cu tatăl lor sau la activități comune cu acesta, care le-ar aduce atingere dezvoltării personalității, cât timp nu-și doresc apropierea tatălui. Dacă ar lăsa copiii doar cu reclamantul, minorii nu s-ar simți deloc confortabil, ar fi agitați și ar aștepta în fiecare moment să fie agresați de tatăl lor, ceea ce nu este dorit.
Nu are nici cea mai mică dorință în a îndepărta minorii de tatăl lor, dar reclamantul trebuie să înțeleagă că este nevoie de timp și răbdare să se apropie de acești copii, să facă eforturi pentru a construi cu minorii o relație pe care până acum nu și-a dorit-o, treptat existând posibilitatea extinderii programului de vizitare, inclusiv prin petrecerea timpului liber, a vacanțelor sau a sărbătorilor de către tată alături de copii.
Trebuie ca minorii să se obișnuiască treptat cu reclamantul, față de care nu au nici un fel de atașament. De asemenea, reclamantul trebuie să le dovedească, ei și copiilor, în timp că poate avea grijă de minori din toate punctele de vedere, astfel încât să-și câștige în fața ei și a copiilor încrederea pe care a pierdut-o doar din vina lui.
Nu se opune ca reclamantul să se implice în creșterea și educarea minorilor, doar îi cere să dea dovadă de responsabilitate paternă, să nu abuzeze emoțional copiii, să înțeleagă faptul că nu apelând la poliție sau la executori va ajunge să petreacă timp cu copiii săi și să se gândească, spre binele minorilor, de două ori înainte de a acționa într-un fel sau altul .
Pentru toate acestea, având în vedere și criteriile prevăzute de art.17 al.4 din Legea nr. 272/2004 ca repere ale stabilirii periodicității legăturilor copil-părinte necustodian și a concretizării acestor legături în interesul copiilor, solicită admiterea apelului și schimbarea în parte a sentinței atacate, cu consecința admiterii în parte a acțiunii și a stabilirii unui program de vizitare a minorilor B. L. G. și B. D. D. de către tatăl lor, cel puțin pentru o perioadă de un an de zile, doar în prezența mamei sau a bunicii materne și doar la domiciliul actual al acestora, cu cheltuieli de judecată din ambele instanțe.
În drept, a invocat disp.art. 466 al. 1 și urm. C.pr.civ., art. 17 al. 4 din Legea nr.272/2004, art. 453 C.pr.civ.
Intimatul, în întîmpinare, a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Verificînd actele și lucrările dosarului, tribunalul constată că apelul este nefondat.
Așa cum a reținut și prima instanță, potrivit art.496(5) Cod civil, „Părintele la care copilul nu locuiește în mod statornic are dreptul de a avea legături personale cu minorul, la locuința acestuia. Instanța de tutelă poate limita exercițiul acestui drept, dacă aceasta este în interesul superior al copilului”.
Ori, în cauză, apelanta invocă o . factori care ar putea conduce la stabilirea unui drept restrîns în favoarea reclamantului de a-și vizita minorii, însă relatarea unor evenimente care ar fi afectat dezvoltarea acestora este de natură a releva relațiile defectuoase între părinți, iar nu un comportament neadecvat al intimatului în raport cu copiii săi.
Astfel, din probele administrate în cauză rezultă că minorii locuiesc la bunicii materni, ambii părinți fiind plecați în Anglia, iar intenția reclamantului de a petrece vacanțele cu copiii săi a fost mereu obstrucționată de atitudinea necooperantă a bunicilor.
Potrivit martorilor audiați, B. Anișoara și P. I. reclamantului nu i s-a permis să ia copiii în oraș sau să petreacă mai multe zile cu ei în perioadele cînd avea concediu sau de C..
De asemenea, au menționat că minorii nu cunosc alte persoane în afara familiei mamei lor.
Și martora Sahlean A., profesoara copiilor, a relatat că aceștia au o reținere față de tatăl lor, fiind integrați în familia mamei. Deși susținerile acesteia sînt contradictorii, în ultima parte a depoziției a arătat că minorii „întrețin o imagine pozitivă despre tatăl lor, acest lucru fiind observat în diferite activități ale grădiniței în care copiii erau fericiți și povesteau despre tatăl lor”.
Chiar și din raportul psihologic dispus în cauză rezultă că din discuțiile cu minorul G.-L., acesta nu cunoaște motivele pentru care în ultima vreme nu s-a mai întîlnit cu tatăl său.
Invocarea de către apelantă a prevederilor art.17 alin.4 din Legea nr.272/2004 nu contravine soluției adoptate de prima instanță, fiind dovedită încercarea de înstrăinare a minorilor de tatăl lor.
Cum, atît prevederile codului civil, cît și cele menționate anterior dispun în favoarea menținerii relațiilor copiilor cu ambii părinți, iar din probatoriul administrat nu rezultă că programul stabilit ar afecta negativ buna dezvoltare fizică și psihică a acestora, susținerile apelantei nu pot fi primite, astfel încît, în baza art.480 alin.1 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge apelul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de pîrîta B. D., cu domiciliul în mun.Suceava, ..86, ., ., împotriva sentinței civile nr.1554 din 4 aprilie 2014 a Judecătoriei Suceava (dosar nr._ ), intimat fiind reclamantul B. L., cu domiciliul ales în mun.Suceava, Calea Obcinilor nr.3, ., ..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 8 ianuarie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
M. C. T. M. P. T.
Red. T.M.
Jud.fond – B. C.
Tehnored.P.T. – Ex.4 – 17 februarie 2015
| ← Exequator. Recunoaștere înscrisuri / hotarâri străine.... | Pensie întreţinere. Decizia nr. 300/2015. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
