Acţiune în constatare. Decizia nr. 1219/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1219/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 09-10-2015 în dosarul nr. 1219/2015
Dosar nr._ Acțiune în constatare
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 1219
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 9 OCTOMBRIE 2015
PREȘEDINTE A. I. M.
JUDECĂTOR V. O. D.
GREFIER S. A.-M.
Pe rol, judecarea apelului declarat de către pârâtul S. I., împotriva sentinței civile nr. 5475 din data de 19 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr._, intimați fiind reclamantul P. C. și pârâtul P. G. S..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul intimat, lipsă fiind celelalte părți.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța, din oficiu, invocă excepția netimbrării apelului și acordă cuvântul pe această excepție.
Reclamantul intimat solicită admiterea excepției de netimbrare a apelului.
Instanța, în baza art. 394 din noul Cod de procedură civilă, închide dezbaterile.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului de față, constată:
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 15.05.2013 sub nr._, reclamantul P. C., în contradictoriu cu pârâții P. G. S. și S. I., a solicitat instanței să constate că la data de 28.02.1992, autorul reclamantului, numitul P. N. I., a cumpărat de la autorul prim-pârâtului, cu prețul de 180.000 lei, suprafața de 0,45 ha teren arabil, situat în . „Vatra Satului” între vecinii P. T. G. și P. G. și să pronunțe o hotărâre judecătorească care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
În motivare a arătat că la data de 28.02.1992, tatăl său, defunctul P. N. I. a cumpărat de la autorul prim-pârâtului suprafața de 0,45 ha teren care era proprietatea defunctei P. V. Galafira, conform titlului de proprietate nr. 324/1993, care se află la locul numit „H.” și face parte din suprafața totală de 9100 m.p. și nu în tarlaua „Vatra Satului”, între vecinii P. T. G. și P. G., așa cum greșit s-a trecut în actul de învoială.
A mai arătat că, după decesul numitei P. V. Galafira s-a eliberat certificatul de moștenitor nr. 107/2000 și 108/2000, prin care au rămas ca și moștenitori acceptanți cu o cotă de ½ fiecare, defuncta S. R., în calitate de fiică și defunctul P. M., în calitate de fiu postdecedat și că la data vânzării terenului în suprafață de 0,45 ha, autorul prim-pârâtului, defunctul P. C. M., se afla în stare de indiviziune cu sora sa, autoarea secund-pârâtului, S. R..
S-a menționat că în perioada 1992-1996, terenul în litigiu era înregistrat în registrul agricol al Comunei Ipotești pe numele părinților reclamantului, P. I. și P. Valeriana, iar începând cu anul 1997, reclamantul este înregistrat cu terenul în registrul agricol.
A mai arătat reclamantul că s-a înțeles cu autorii pârâților să autentifice la notar actul de vânzare-cumpărare, dar, deși a solicitat succesorilor lor, respectiv pârâților din prezenta cauză să meargă la notar să perfecteze actele, aceștia au refuzat în mod nejustificat.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1020 și următoarele din Codul civil, ale art. 1073 cod civil și ale art. 35 din Noul Cod de procedură civilă.
Legal citat, pârâtul P. G. S. nu a depus întâmpinare și nici nu s-a prezentat în instanță pentru a-și exprima punctul de vedere cu privire la acțiunea reclamantului.
Legal citat, pârâtul S. I., prezent în instanță la termenul din data de 09.04.2014, a depus la dosar întâmpinare, filele 105-108 dosar, prin care a arătat că nu este de acord cu acțiunea reclamantului, solicitând ca reclamantul să fie obligat la plata sumei de 8000 lei, reprezentând diferența de preț neachitată.
P. sentința civilă nr. 5475 din data de 19 noiembrie 2014, Judecătoria Suceava a admis acțiunea având ca obiect „acțiune în constatare” formulată de reclamantul P. C., în contradictoriu cu pârâții P. G. S. și S. I..
A admis excepția netimbrării cererii reconvenționale formulată de pârâtul-reclamant S. I., invocată din oficiu.
A anulat cererea reconvențională, ca netimbrată.
A constatat că între autorul reclamantului numitul P. N. I., în calitate de cumpărător și autorul prim-pârâtului, numitul P. C. M., în calitate de vânzător, a intervenit la data de 28.02.1992, în baza actului sub semnătură privată intitulat „act de învoială” din aceeași dată, vânzarea suprafeței de 0,45 ha teren arabil situată pe raza comunei Ipotești, în tarlaua „H.”, parte din suprafața totală de 0,91 ha teren de la poziția A.1.1 din Titlul de proprietate nr. 324/1993, între vecinii: drum, Hladi L., P. V. și P. Ș., prețul vânzării fiind de 180.000 lei vechi, achitat integral.
Prezenta hotărâre ține loc de contract autentic de vânzare-cumpărare.
Pentru a hotărî astfel, potrivit art. 248 alin.1 Cod procedură civilă, instanța s-a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea in fond a cauzei.
În ceea ce privește excepția netimbrării cererii reconvenționale, instanța a reținut că prin cererea reconvențională, pârâtul S. I. a solicitat ca reclamantul să fie obligat la plata sumei de 8000 lei, reprezentând diferența de preț neachitată.
Potrivit art. 3 alin. 1 lit. c din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, acțiunile și cererile evaluabile în bani, introduse la instanțele judecătorești, de valoare între 5001 lei și 25.000 lei se taxează cu suma de 355 lei + 5% pentru ceea ce depășește 5000 lei.
Constatând că cererea reconvențională nu a fost timbrată, prin rezoluția judecătorului (fila 188), făcându-se aplicarea dispozițiilor OUG nr. 80/2013, mai sus arătate, s-a pus în vedere pârâtului-reclamant să achite taxă judiciară de timbru în cuantum de 505 lei, sub sancțiunea anulării cererii reconvenționale ca netimbrată.
Cu toate acestea, pârâtul reclamant nu a înțeles să își îndeplinească obligația legală de plată a taxei judiciare de timbru, motiv pentru care în ședința publică de la termenul din data de 05.11.2014, instanța a invocat din oficiu excepția netimbrării cererii reconvenționale, excepție de procedură, absolută, care deși debutează ca fiind dilatorie tinde spre un efect peremptoriu și care, privind legala învestire a instanței, împiedică discutarea prealabilă a oricărei alte probleme de fond sau de procedură.
Astfel, instanța a constatat că potrivit art. 1 din OUG nr. 80/2013, acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în prezenta ordonanță de urgență.
De asemenea, art. 33 alin. 1 din OUG nr. 80 / 2013 prevede că taxele judiciare de timbru se plătesc cu anticipație. Conform art. 33 alin. 2 din același act normativ, dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. 2 teza I din Codul de procedură civilă, obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanța și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței. P. aceeași comunicare instanța îi pune în vedere reclamantului posibilitatea de a formula, în condițiile legii, cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la primirea comunicării. Dispozițiile art. 200 alin. 2 teza I din codul de procedură civilă rămân aplicabile în ceea ce privește complinirea celorlalte lipsuri ale cererii de chemare în judecată.
Potrivit art. 197 teza a II-a Cod procedură civilă, netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii, iar potrivit art. 209 alin. 3 Cod procedură civilă, cererea reconvențională trebuie să îndeplinească condițiile prevăzute pentru cererea de chemare în judecată.
Or, așa cum s-a menționat anterior, deși a fost legal citat cu mențiunea să depună dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 505 lei, sub sancțiunea anulării cererii reconvenționale, pârâtul-reclamant nu s-a conformat acestei obligații.
Față de cele expuse anterior, în baza art. 209 alin. 3 raportat la art. 197 din Codul de procedură civilă, instanța a admis excepția netimbrării invocată din oficiu și, în consecință, a anulat cererea reconvențională formulată de pârâtul–reclamant S. I., ca netimbrată, mai ales că în cauză nu sunt incidente dispozițiile Legii nr. 189/2000 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura comunistă, invocate de pârât, atât timp cât acestea nu vizează scutirea acestor categorii de persoane de la plata taxei judiciare de timbru.
Pe fond, analizând întreg materialul probatoriu administrat în cauză, instanța a reținut următoarele:
În fapt, la data de 28.02.1992, autorul pârâtului P. G. S., numitul P. M., decedat la data de 21.03.2000 a vândut în baza unui înscris sub semnătură privată, intitulat „Act de învoială” (filele 5, 19, 110), numitul P. I., care este autorul reclamantului P. C., suprafața de teren de 0,45 ha arabil situat în tarlaua „Vatra Satului” între vecinii P. G. și P. G., pe un preț de 180.000 lei vechi. Din conținutul înscrisului coroborat cu declarațiile martorilor Costenciuc P. (fila 104) și P. G. (fila 173) a rezultat că la data încheierii acestuia prețul a fost achitat, iar terenul predat cumpărătorului și că la întocmirea actului de învoială a fost de față și a semnat în calitate de martor S. R..
Conform titlului de proprietate nr. 324 din data de 10.06.1993 (fila 7), suprafața de teren de 0,45 ha face parte din suprafața de 9100 m.p. din proprietatea defunctei P. Galafira, mama numitei R. S. și a lui P. M., suprafață situată în locul numit „H.” între vecinii: drum, Hladi L., P. V. și P. Ș.. De fapt, suprafața de teren de 0,45 ha care a fost vândută autorului reclamantului ca fiind situată în tarlaua „Vatra Satului” este de fapt evidențiată în tarlaua numită „H.”, poziția A1 din titlul de proprietate sus-menționat.
După decesul numitei P. Galafira (certificat de deces - fila 117), s-a eliberat certificatul de moștenitor nr.107 din data de 03.05.2000 (fila 8), potrivit căruia au rămas în calitate de moștenitori acceptanți, cu o cotă de ½ fiecare, S. R. și P. M.. Astfel, cei doi moștenitori au rămas în indiviziune cu o cotă de ½ din suprafața de 9100 mp teren arabil situat în locul numit „H.”, din care face parte suprafața de teren de 0,45 ha care face obiectul litigiului.
Conform certificatului de moștenitor nr.108 din 03.05.2000 (fila 180), după defunctul P. M. a rămas ca unic moștenitor fiul acestuia, pârâtul P. S. G. iar după defuncta S. R., a rămas soțul supraviețuitor, cel de-al doilea pârât, S. I..
După încheierea actului sub semnătura privată, intitulat „act de învoială”, potrivit adeverinței nr. 2091 din data de 25.03.2013 eliberată de Primăria Comunei Ipotești (fila 6), în perioada 1992-1996, suprafața de teren de 0,45 ha, situată în locul numit „H.”, a fost înregistrată în registrul agricol al Comunei Ipotești pe numele părinților reclamantului, P. I. și V., iar începând cu anul 1997 pe numele reclamantului P. C., care a achitat toate taxele și impozitele aferente.
Instanța a mai reținut că, potrivit declarațiilor martorilor C. P. (fila 104) și P. G. (fila 173), reclamantul P. C. este cel care deține în posesie terenul, cultivându-l în fiecare an, pârâții neformulând nicio pretenție cu privire la suprafața de teren.
În drept, acțiunea având ca obiect pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare este întemeiată pe principiul executării în natură a obligațiilor. Potrivit art. 1073 Cod civil din 1864 creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exacta a obligației, și în caz contrar are dreptul la dezdăunare. Antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat între părți a născut în patrimoniul pârâților obligația de a vinde bunul în viitor, obligație corelativă unui drept de creanță născut în patrimoniul reclamantului în calitate de promitent-cumpărător.
Plecând de la aceste dispoziții legale, practica judiciară a statuat că, în temeiul principiului executării în natură a obligațiilor și reparării în natură a prejudiciilor, prevăzut de art. 1077 Cod civil din 1864, a fost admisibilă acțiunea prin care s-a solicitat pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare-cumpărare.
Pentru admisibilitatea acțiunii având ca obiect pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, trebuie să fie îndeplinite următoarele condiții: existența unui înscris valabil încheiat, care să prevadă obligația de înstrăinare, cuantumul și modalitățile de plată a prețului, pentru că un asemenea înscris nu poate să ducă la încheierea actului în formă autentică dacă el însuși nu îndeplinește condițiile de valabilitate necesare oricărui act, refuzul unei părți de a încheia contractul în formă autentică, partea reclamantă să își fi îndeplinit obligațiile asumate prin antecontract, promitentul-vânzător să fie proprietarul bunului.
În ceea ce privește verificarea îndeplinirii primei condiții, respectiv existența unui antecontract de vânzare care să îndeplinească cerințele de valabilitate cerute de lege, instanța a constatat că vânzarea terenului ce face obiectul litigiului, prin înscrisul sub semnătură privată, denumit „act de învoială”, din data de 28.02.1992, a avut loc sub imperiul Legii nr.18/1991, legea fondului funciar, act normativ care prevedea în art. 67 alin. 1 că „terenurile situate în intravilan și extravilan pot fi înstrăinate, indiferent de întinderea suprafeței, prin acte juridice între vii, încheiate în formă autentică. Având în vedere aceste dispoziții, instanța a constatat că, în speță, vânzarea din data de 28.02.1992, a avut loc cu încălcarea unei condiții de formă cerute ad validitatem de legea în vigoare la acel moment, fiind prin urmare lovit de nulitate absolută.
Instanța a apreciat manifestarea de voință a părților în sensul în care reprezintă un act juridic valabil, și, în temeiul principiului conversiunii actului juridic, a considerat contractul de vânzare-cumpărare ca fiind un antecontract.
Astfel, instanța a reținut că sunt îndeplinite cumulativ cele patru condiții statornicite de dispozițiile art. 978 Cod civil de la 1864 și de doctrină, respectiv existența unui element de diferențiere între actul juridic nul și cel ce urmează a fi considerat valabil, actul juridic pentru care a fost emisă manifestarea de voință este anulat efectiv și total, actul juridic ce urmează a fi considerat valabil îndeplinește toate condițiile de validitate și acestea se regăsesc în chiar cuprinsul actului juridic desființat, iar din manifestarea de voință a părților nu rezultă imposibilitatea conversiunii.
Pe cale de consecință, instanța a considerat contractul de vânzare-cumpărare a terenului încheiat sub forma înscrisului sub semnătură privată, intitulat „chitanță”, contract nul ca vânzare pentru lipsa formei ad validitatem, ca fiind un antecontract, respectiv promisiune bilaterală de vânzare.
În ceea ce privește cea de-a doua condiție, ca înscrisul să prevadă obligația de înstrăinare, cuantumul și modalitățile de plată a prețului, instanța a constatat că și această condiție a fost îndeplinită. Astfel, prin înscrisul denumit „act de învoială”, vânzătorul, P. M., și-a asumat obligația de a înstrăina suprafața de 0,45 ha teren arabil, în urma primirii unui preț în cuantum de 180.000 lei vechi.
Din conținutul înscrisului coroborat cu declarațiile martorilor Costenciuc P. (fila 104) și P. G. (fila 173), a rezultat că, la data încheierii acestuia, prețul a fost achitat, iar terenul predat cumpărătorului, prin urmare, autorul reclamantului și-a îndeplinit obligațiile asumate prin antecontract, însă pârâții au refuzat să încheie actul în formă autentică.
Întrucât prin pronunțarea acestei hotărâri instanța suplinește acordul uneia din părți la încheierea actului juridic, se impune ca toate condițiile necesare pentru transmiterea dreptului de proprietate să fie îndeplinite. Una din aceste cerințe, și ultima condiție este aceea ca vânzătorul să fie proprietarul lucrului vândut, pentru că numai în această calitate poate transmite dreptul real de proprietate asupra terenului, prin încheierea unui contract în forma stabilită de lege sau sub forma unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare. Și această condiție a fost îndeplinită, cei doi pârâți devenind proprietarii suprafaței de 0,45 ha teren prin moștenire.
Astfel, conform titlului de proprietate nr. 324 din data de 10.06.1993 (fila 7), suprafața de teren de 0,45 ha face parte din suprafața de 9100 m.p. din proprietatea defunctei P. Galafira, mama numitei R. S. și a lui P. M., suprafață situată în locul numit „H.”.
După decesul numitei P. Galafira (certificat de deces - fila 117), s-a eliberat certificatul de moștenitor nr. 107 din 03.05.2000 (fila 8), potrivit căruia au rămas în calitate de moștenitori acceptanți, cu o cotă de ½ fiecare, S. R. și P. M.. Astfel, cei doi moștenitori au rămas în indiviziune cu o cotă de ½ din suprafața de 9100 m.p. teren arabil situat în locul numit „H.”, din care face parte suprafața de teren de 0,45 ha care face obiectul litigiului.
Conform certificatului de moștenitor nr.108 din data de 03.05.2000 (fila 180), după defunctul P. M. a rămas ca unic moștenitor fiul acestuia, pârâtul P. S. G., iar după defuncta S. R., a rămas soțul supraviețuitor, cel de-al doilea pârât, S. I..
În această situație fiind vorba despre vânzarea unui bun imobil indivizibil, dreptul dobândit de reclamant prin cumpărare este valabil, însă supus unei condiții rezolutorii așa încât soarta acestui drept va depinde de rezultatul ulterior al partajului dintre pârâți a suprafeței totale de 9100 m.p. evidențiat în titlul de proprietate comun, partaj care va viza și terenul în discuție.
Pentru aceste considerente, instanța a admis cererea reclamantului de a constata că autorul său a cumpărat de la autorul primului pârât suprafața de 0,45 ha teren situat în Ipotești, în tarlaua „H.” și va pronunța o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
În virtutea principiului disponibilității, instanța a luat act de faptul că reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul S. I..
Reclamantul a formulat întâmpinare prin care, în conformitate cu art. 480 C.proc. civ., a solicitat respingerea apelului formulat de către pârât ca nefondat.
În drept, a invocat disp. art. 205, art. 480 N.C.P.C.
La termenul de tribunalul a invocat excepția netimbrării apelului, pe care a constatat-o întemeiată pentru următoarele motive:
Conform art. 33 din OUG nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat.
Conform art. 470 al. 2 din noul Cod de procedură civilă „La cererea de apel se va atașa dovada achitării taxelor de timbru”.
Potrivit art. 470 al. 3 teza ultimă, lipsa dovezii achitării taxei de timbru poate fi complinită până la primul termen de judecată la care partea a fost legal citată în apel.
Tribunalul reține că prezenta cale de atac nu face parte din categoria celor scutite prin lege de la plata taxei judiciare de timbru și că pârâtul-apelant nu și-a îndeplinit obligația de plată a celor două sume (352,5 lei - apel împotriva soluției dată cererii principale și 20 lei – apel împotriva soluției dată cererii reconvenționale), deși i s-a adus la cunoștință îndatorirea, atât în procedura prealabilă, cât și prin citația comunicată cu mai mult de 5 zile anterior termenului de judecată, conform art. 159 din noul Cod de procedură civilă.
Conform art. 197 din noul Cod de procedură civilă „în cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii”.
Potrivit art. 482 din noul Cod de procedură civilă „dispozițiile de procedură privind judecata în primă instanță se aplică și în instanța de apel, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în prezentul capitol”.
Față de aceste considerente, tribunalul va anula apelul ca netimbrat, conform art. 470 al. 3 teza I din noul Cod de procedură civilă.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Admite excepția netimbrării.
Anulează apelul declarat de către pârâtul S. I., domiciliat în Suceava, .. 18, ., împotriva sentinței civile nr. 5475 din data de 19 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr._, intimați fiind reclamantul P. C., domiciliat în Suceava, ., nr. 14, ., . P. G. S., domiciliat în Ipotești, jud. Suceava, în Tisăuți, nr. 28, jud. Suceava și în B., .. 3, ., ca netimbrat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 9 octombrie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
A. I. M. V. O. D. S. A.-M.
Red. A.I.M.
Judecător fond F. M.
Tehnored. S.A.M.
8 ex./14.10.2015
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 454/2015. Tribunalul SUCEAVA | Fond funciar. Sentința nr. 491/2015. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
