Revendicare imobiliară. Decizia nr. 454/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 454/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 29-09-2015 în dosarul nr. 454/2015
Dosar nr._ revendicare
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 454/2015
Ședința publică de la 29 Septembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. C.
Judecător L. A.
Judecător M. C.-G.
Grefier L. A.
Pe rol judecarea recursului declarat de către recurentul pârât M. I. împotriva sentinței civile nr.489/31.03.2015 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc pronunțată în dosar nr.1937/_* în contradictoriu cu intimata reclamantă FEDERAȚIA COMUNITĂȚILOR EVREIEȘTI D. R. - C. MOZAIC.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 22.09.2015, cuvântul părților fiind consemnat în încheierea de ședință de la acea dată, când pentru a se depune concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 29.09.2015.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc inițial în primul ciclu procesual la data de 08.07.2011, sub nr._, reclamanta Federația Comunităților Evreiești din R. – C. Mozaic prin președinte dr.A. V. -prin procurator N. G., l-a chemat în judecată pârâtul M. I., solicitând ca prin hotărârea ce o va pronunța instanța, să dispună obligarea pârâtului să îi lase în deplină proprietate și pașnică folosință terenul de 330 m.p. identic cu parc. 221*5 din CF 796 a . transcris în CF 1900(_ UAT Moldovița), și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că i s-a reconstituit dreptul de proprietate prin Hotărârea nr._/30 aprilie 1992, emisă de Comisia Județeană de aplicare a legii Fondului funciar Suceava, pentru o suprafață de 2,45 ha conform testamentului aparținând lui Dodec Rifca, teren situat în . din care face parte suprafața de 330 m.p. identică cu . CF 795 a ., în baza hotărârii Comisiei județean Suceava și a sentinței civile nr.63/11ianuarie 2013, pronunțată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc și a planului de situație din 10 mai 1993 s-a întabulat dreptul de proprietate pe numele reclamantei pentru parcelele 380 de 306 m,.p. și 221/5 din CF 796 a .>
A mai arătat reclamanta că, terenul este învecinat la nord cu B. St. La vest cu drumul județean Moldovița iar la sud cu Grosar R. și la este cu FCER București cultul Mozaic. După comasarea și redivizarea parcelelor 380 și 221 /5 din CF 796 .-a schimbat suprafața având în prezent 330m.p, iar in baza acestei hotărâri s-a înscris în cartea funciară la data de 22 iulie 1994 ( DGF 2276).
În anul 1996, în baza adeverinței nr. 804 din 6 iulie 1992 emisă de Comisia Comunală Moldovița, a procesului verbal de punere în posesie emis de Comisia Comunală Moldovița și a Hotărârii din 30 aprilie 1992 emisă de Prefectura Suceava-Comisia Județeană Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor s-a emis titlul de proprietate 530/1996 pentru Haucă I..
În baza acestor acte descrise mai sus, numitul Haucă I., s-a întabulat prin încheierea nr. 272/27 ianuarie 1993.
La data de 21 ianuarie 1997 Haucă I. vândut terenul pârâtului M. I. prin contractul autentificat sub numărul 304 această suprafață de 330 m.p. identică cu . CF 796parcelă ce s-a transcris în CF 1900 a comunei cadastrale Moldovița.
Prin sentința civilă nr.1125/21septembrie 2000 pronunțată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc s-a dispus anularea titlului de proprietate nr. 530/1996 aparținând lui Haucă I., ori având în vedere faptul că titlul în baza căruia s-a dispus înscrierea în CF a fost anulat, s-a solicitat rectificarea CF –ului. nr. 1900 în sensul radierii intabulării lui Haucă I. din CF acțiune care a fost admisă prin Decizia nr.207/12 mai 2009 a Tribunalului Suceava, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 324/2009 a Curții de Apel Suceava, notată în cartea funciară.
Prin urmare reclamanta are titlul de proprietate cu care s-a înscris în CF în anul 1994 m anterior înscrierii în CF a titlului pârâtului, respectiv anul 1997, la care se adaugă și faptul că cel care i-a transmis proprietatea pârâtului era neproprietar, titlul vânzătorului terenului către pârât i-a fost constatată nulitatea absolută aspect ce demonstrează că titlul reclamantei este preferabil. Potrivit art. 242 alin. 2 din C.Pr. Civilă s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Pentru dovedirea acțiunii, reclamanta a depus la dosar, în copie, următoarele: încheierea nr.2276, extras de CF 2151/1997,copia sentinței civile nr. 1125/2000 pronunțată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, copia deciziei nr. 985/2001 pronunțată de Tribunalul Suceava, copia deciziei nr. 834/2001 a Curții de Apel Suceava, copia Deciziei nr.207/2009 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, copia deciziei nr. 324/2009 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, extras CF9142/2010, copie după contract ul de vânzare cumpărare autentificat sub numărul 304/1997, de BNP P. Atanasoaei plan de situație din 10 mai 1993, plan de situație din 28.09.2007, procura specială autentificată sub numărul 563/16 mai 2011 pentru N. G..
Prin sentința civilă nr.68 din 17 ianuarie 2014 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc pronunțată în primul ciclu procesual s-a respins acțiunea în revendicare, reclamanta fiind obligată la plata cheltuielilor de judecată pentru pârâtă.
Prin decizia civilă nr.1232 din 20 iunie 2014 a Tribunalului Suceava s-a admis recursul declarat de Federația Comunităților Evreiești, a fost casată sentința civilă 68/2014 mai sus menționată, cu trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanța de fond.
În cuprinsul deciziei de casare s-au reținut următoarele:
În raport de art.261 pct.5 cod procedură civilă vechi, instanța a reținut că judecătoria nu a examinat toate solicitările părților, nu a analizat și nu a răspund acestora inserând în hotărâre considerente străine de apărările părților și rezumându-se în motivare doar la a evidenția titlurile invocate de părți și hotărârile pronunțate în litigiile dintre acestea. A menționat instanța de control judiciar că judecătoria a reținut în compararea titlurilor părților faptul că este preferabil titlul autorului pârâtului întrucât acesta s-a înscris în cartea funciară în 1993 pe când titlul reclamantului s-a înscris în 1994, analiză care a fost considerată formală de către instanța de control judiciar în considerarea faptului că titlul autorului pârâtului a fost anulat și pe cale de consecință și înscrierea acestuia în cartea funciară a fost radiată, context în care s-a apreciat că prima instanță nu a cercetat fondul litigiului, nu a analizat incidența hotărârilor pronunțate în litigiile anterioare asupra titlurilor părților, nu s-a ținut cont de apărarea reclamantului că cel care a transmis pârâtului proprietatea era un neproprietar urmare a constatării nulității absolute a titlului vânzătorului, nu au fost analizate apărările pârâtului privind incidența în ce-l privește a disp.art.1 și 36 din Lg.7/1996 și nici apărările reclamantului privind incidența în ce-l privește pe el a disp.art.III alin.2 ind.4 din Lg.169/1997 modificată prin Lg.247/2005.
În raport de toate acestea instanța de control judiciar a apreciat că vătămarea recurentei prin sentința nr.68/2014 este evidentă, așa încât s-a pronunțat nulitatea hotărârii, cauza fiind trimisă pentru rejudecare.
În al doilea ciclu procesual cauza a fost reînregistrată la Judecătoria Câmpulung Moldovenesc la 12 august 2014 și la completul de față ca urmare a unui incident procesual la 7 octombrie 2014.
În al doilea ciclu procesual, la termenul din 7 octombrie 2014, reclamanta a depus la dosar precizări prin care a făcut din nou un istoric al cauzei până la acest moment, a reiterat conținutul art.3 din Lg.169/1997arătând că ea deține titlu de proprietate valabil în timp ce titlul autorului pârâtului a fost desființat solicitând ca instanța să admită acțiunea, să oblige pe pârâtul M. I. să-i lase în deplină proprietate și pașnică folosință suprafața de teren de 330 mp identic cu . CF 796 Moldovița și să se abțină pe viitor de la orice acte de tulburare sau deposedare.
Ulterior constatându-se lipsă unele precizări în dosar, s-a solicitat reclamantei unele precizări în legătură cu construcțiile edificate de pârât pe teren, urmare cărora s-a depus la dosar autorizația de construire nr.5/1993 pentru construirea unei grădini de vară cu spații comerciale, titular Hauca I. și reclamanta și-a conturat punctul de vedere cu privire la construcții solicitând ca instanța să dispună demolarea acestora și predarea terenului liber de construcții cu motivarea că pe reclamantă nu o interesează să le preia întrucât nu-i sunt de folos.
S-au depus la dosar extrase de carte funciară actualizate, copia legalizată a declarației de renunțare la succesiune dată de Dodek Berthold în calitate de moștenitor al defunctei Dodek Rifca decedată la 19 februarie 1985, declarația fiind autentificată sub nr.4571 din 5 mai 1991, extras CF pentru CF 796 Moldovița la nivelul anului 2006, . Federația Comunităților Evreiești în baza Hotărârii Comisiei Județene Suceava 17.279/30.04.1992 și a sentinței civile 63/1993 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, copia adresei 10.161 din 2 noiembrie 2003 trimisă de Oficiul Juridic al reclamantei către Tribunalul Suceava în dosarul 7855/2003 din cuprinsul căreia rezultă că autorul pârâtului respectiv numitul Haucă I. nu este și nici nu a fost locuitor al comunei Moldovița unde se află terenul din litigiu ci al Comunei Vatra Moldoviței context în care s-a susținut și s-a luat în considerare de către instanță că în mod greșit i-a fost atribuit acestuia teren în altă comună decât cea al cărui locuitor este respectiv terenul din litigiu.
Cu privire la cererea reclamantei pentru demolarea construcțiilor și evacuarea acestora de pe teren pârâtul a solicitat ca și această pretenție să fie respinsă.
Prin sentința civilă nr.489/31.03.2015 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, prima instanță, în rejudecare a admis în parte, acțiunea civilă având ca obiect „revendicare imobiliară” formulată de reclamanta Federația Comunităților Evreiești din R. – C. Mozaic, cu sediul în mun. Câmpulung Moldovenesc, . nr. 9, jud. Suceava, în contradictoriu cu pârâtul M. I., din ., precizată și în consecință:
A obligat pe pârâtul M. I. să recunoască reclamantei Federația Comunităților Evreiești din R. - C. Mozaic, dreptul de proprietate și să predea posesia terenului de 330 m.p. identic cu . CF 796 (actual 1900) imobil_ UAT Moldovița și să se abțină în viitor de la orice acte de tulburare sau deposedare.
A respins ca nefondată cererea pentru demolare construcții.
A obligat pe pârâtul M. I. să plătească reclamantei 3000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță, analizând acțiunea reclamantei, susținerile pârâtului, probatoriul administrat în cauză atât în primul ciclu procesual cât și actele depuse în al doilea ciclu procesual a reținut următoarele:
În litigiu este o suprafață de teren de 330 mp, . CF 796 Moldovița reconstituit ca drept de proprietate în anul 1993 reclamantei și prin titlul 530/1996 numitului Haucă I., acesta însă nefiind locuitor al comunei Moldovița ci al comunei Vatra Moldoviței.
Haucă I. și-a intabulat dreptul de proprietate în cartea funciară înaintea reclamantei cu un an și a edificat pe teren la momentul când aparent era titular al dreptului de proprietate asupra acestuia o . construcții cu destinație spații comerciale și grădină de vară cu autorizație de construcție din partea autorităților locale, apoi a vândut imobilele pârâtului M. I..
Ulterior prin sentința civilă 1125/2000 titlul de proprietate a lui Haucă I. a fost anulat și pe cale de consecință s-a dispus și radierea dreptului său de proprietate din cartea funciară, context în care titlul vânzătorului – autor al pârâtului a fost desființat și pârâtul a dobândit dreptul de proprietate cu privire la aceste imobile de la un neproprietar.
Prima instanță a admis în parte acțiunea astfel cum a fost precizată și a obligat pe pârâtul M. I. să recunoască reclamantei Federația Comunităților Evreiești din R. - C. Mozaic, dreptul de proprietate și să predea posesia terenului de 330 m.p. identic cu . CF 796 (actual 1900) imobil_ UAT Moldovița și să se abțină în viitor de la orice acte de tulburare sau deposedare.
S-a respins ca nefondată cererea pentru demolare construcții.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a avut în vedere următoarele:
Este adevărat că până la un anumit moment (cel al anulării titlului lui Hauca I. și a dispoziției de radiere a dreptului de proprietate asupra terenului din litigiu) a existat o aparență de drept în favoarea lui Hauca I. în temeiul căreia și cu bună credință pârâtul M. I. a cumpărat de la Haucă I. imobilele din litigiu, situația ulterioară, cea privind desființarea titlului vânzătorului și pretențiile reclamantei nefiindu-i imputabile pârâtului M. I..
Pe de altă parte, buna sa credință în dobândirea acestor imobile nu are menirea de a anula dreptul reclamantei cu privire la terenul din litigiu drept care a fost recunoscut prin reconstituirea dreptului de proprietate prin Hotărârea 1727/30.04.1992 a Comisiei Județene de fond funciar Suceava conform căreia s-a reconstituit reclamantei dreptul de proprietate pentru 2,45 ha teren dobândit potrivit unui testament de la defuncta Dodek Rifca și din care face parte și . 330 mp din CF 795 Moldovița în litigiu.
Este la fel de adevărat că vânzarea terenului către pârâtul M. I. de Haucă I. la 21 ianuarie 1997, la acel moment crea aparența de legalitate a acestei tranzacții, aparență care a fost desființată prin sentința civilă 1125 din 21 septembrie 2000 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc prin care s-a dispus anularea titlului de proprietate a lui Haucă I. nr.530/1996 și radierea înscrierii din Cf 1900 a acestui drept înscris pentru Haucă I..
Distinct de aceasta reclamanta are intabulat și în momentul de față dreptul de proprietate în cartea funciară pe numele său cu privire la acest teren.
Conform art.3 din Lg.169/1997: sunt lovite de nulitate absolută potrivit dispozițiilor legislației civile aplicabile la data încheierii actului juridic mai multe categorii de acte emise cu încălcarea prevederilor legislației fondului funciar între care actele de constituire sau reconstituire a dreptului de proprietate ale persoanelor care nu erau îndreptățite potrivit legii la astfel de reconstituiri și potrivit alin.2 al aceluiași articol de lege, nulitatea poate fi invocată de primar, prefect, Autoritatea Națională pentru restituirea proprietăților și orice alte persoane care justifică un interes legitim, acesta fiind textul în temeiul căruia prin hotărâre judecătorească a fost anulat titlul de proprietate al pârâtului Hauca I..
În cuprinsul aceleiași reglementări legale legiuitorul a avut în vedere și situația înstrăinărilor succesive a terenului pentru care fusese titlu constatat nul – cum este cazul în speță – textul punctului 24 precizând că cel care a vândut terenul pe baza titlului constatat nul este obligat să remită prețul actualizat fostului proprietar rămas fără teren.
Pârâtul M. I. este cumpărător de bună credință și această calitate a lui urmează a fi avută în vedere de instanță în special în aprecierea cererii privind demolarea construcțiilor formulată de reclamantă.
Art.494 cod civil vechi sub imperiul căruia se impune soluționarea prezentei cauze menționează cu privire la plantații și construcții edificate de un terț pe terenul proprietatea altei persoane opțiunea proprietarului terenului de a le păstra pentru el sau de a îndatora constructorul să le ridice, însă la acest5 din urmă aspect se impune luarea în considerare a bunei sau relei credințe a constructorului.
La momentul edificării construcțiilor Hauca I. era posesor de autorizație de construcție și aparent acesta se putea considera ca fiind de bună credință cu toate că în mod cert el știa și era conștient de faptul că îi fusese recunoscut dreptul asupra terenului în mod nelegal și pe cale de consecință nici autorizația de construcție nu fusese emisă în legalitate. În ce-l privește pe pârâtul cumpărător M. I., acesta în mod cert a fost de bună credință atunci când a cumpărat imobilele raportându-se la mențiunile din cartea funciară, la autorizația de construcție și la prezumția de legalitate a acestor acte emise de autorități competente.
Art.494 mai sus arătat mai prevede că dacă proprietarul dorește să păstreze construcțiile pentru el, este dator să plătească valoarea materialelor și prețul muncii dar mai prevede și faptul că dacă clădirile au fost edificate de un terț de bună credință, proprietarul terenului va putea cere ridicarea acestor construcții având dreptul sau de a înapoia valoarea materialelor și prețul muncii sau de a plăti despăgubiri pentru sporul de valoare al fondului.
Prin urmare, în speță situația terenului urmează a fi reglementată oarecum diferit de situația construcțiilor și anume:
Cu privire la teren sunt incidente prevederile art.III alin.2 pct.2.4 și alin.3 iar pentru construcții se va face aplicarea art.494 cod civil vechi.
De altfel instanța este obligată să aplice aceste reglementări legale având în vedere că punctul 24 din art.III din Lg.169/1997 și pct.3 reglementează în mod expres situația înstrăinărilor succesive ale terenurilor pentru care titlul vânzătorului a fost anulat și situația construcțiilor edificate pe asemenea terenuri.
În consecință și în considerarea celor sus menționate nu s-a putut dispune demolarea construcțiilor.
Prin urmare terenul se cuvine a fi predat reclamantei, aceasta fiind proprietară tabulară prin reconstituirea dreptului de proprietate în mod legal și fiind îndreptățită să i se recunoască acest drept de către orice persoană, inclusiv de către pârât, al cărui titlu este viciat și care se află în situația în care a fost evins potrivit clauzei din contractul încheiat cu Hauca I..
Așa fiind, pârâtul M. I. a fost obligat să predea terenul către reclamantă cu tot cu construcțiile aflate pe el, urmând ca într-un alt cadru procesual pârâtul să fie despăgubit pentru evicțiune conform garanției din contractul de vânzare-cumpărare cu Hauca I. cu prețul actualizat, iar Hauca la rândul său urmează să fie despăgubit pentru construcțiile edificate pe teren de către reclamantă ca și constructor de bună credință.
În contextul soluției mai sus preconizate și având în vedere opoziția pârâtului la acțiune, potrivit art.274 cod procedură civilă vechi, pârâtul M. I. a fost obligat să-i plătească reclamantei 3000 lei cheltuieli de judecată justificată cu plata onorariului de avocat, deplasările la instanță în ambele cicluri procesuale, expertize și alte cheltuieli.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, recalificat de instanță ca fiind recurs, pârâtul M. I..
În motivare pârâtul a arătat că în fapt, prin sentința nr. 489/31.03.2015 instanța de fond a admis acțiunea în revendicarea suprafeței de 330 m.p. . din C.F. nr. 1900 UAT Moldovița, și de asemenea a acordat reclamantei (deși aceasta nu a solicitat) și construcțiile aflate pe acest teren.
Instanța în mod greșit a procedat astfel, hotărârea fiind dată cu aplicarea greșită a legii, și cu încălcarea disp. art. 129 alin. 6 Vechiul C. proc. civ.
Pentru a admite acțiunea instanța a considerat că incidente cu privire la situația terenului ar fi prevederile art. III alin. 2 pct. 24 .
Incidența acestui text de lege l-a arătat încă din primul ciclu procesual când a solicitat instanței să constate că terenul ce formează obiectul litigiului, fiind dobândit atât de reclamant cât și de vânzătorul său (Haucă I.) în temeiul legii fondului funciar sunt aplicabile și dispozițiile art. art. III alin. 24 din Legea nr. 169/1997 modificat prin Legea nr. 247/2005 potrivit cărora „în cazul înstrăinării succesive ale terenurilor, cel care a vândut terenul pe baza titlului constatat nul este obligat să remită prețul actualizat fostului proprietar rămas fără teren".
D. această dispoziție rezultă că reclamanta în calitate de fost proprietar, are doar un drept la acțiune în remiterea prețului vânzării numai față de vânzătorul meu (Haucă I.), al cărui titlu de proprietate a fost constatat nul ulterior vânzării și nu poate revendica bunul de la terțul dobânditor.
Instanța în mod totalmente greșit a reinterpretat textul de mai sus considerându-l pe el drept fost proprietar în condițiile în care el este terț cumpărător de bună credință.
Fostul proprietar în accepțiunea Legii nr. 169/1997 nu poate fi decât proprietarul din perioada anterioară colectivizării sau moștenitorii acestuia cum este cazul reclamantei.
Instanța nu s-a pronunțat cu privire la celelalte apărări ale sale nerespectând astfel indicațiile instanței de casare date prin decizia nr. 1232 din 20.06.2014 a Tribunalului Suceava.
A arătat că terenul l-a dobândit prin act translativ de proprietate cu titlu oneros, mai exact prin contractul de vânzare cumpărare nr. 307/ 17.01.1997 de la numitul Haucă I..
Dreptul de proprietate al autorului său figura înscris în cartea funciară încă din anul 1993 fiind notat prin încheierea nr. 272/27.01.1993. Titlul de proprietate al autorului său a fost anulat abia după 3 ani de zile de la data la care a cumpărat terenul.
Astfel la data perfectării contractului de vânzare cumpărare nr. 304/21.01.1997, autorul său avea calitatea de proprietar tabular.
Prin sentința civilă nr. 1312 din 3 septembrie 2002 pronunțată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 1527/28 octombrie 2004 a fost respinsă acțiunea în nulitatea contractului formulată de Federația Comunității Evreiești din R., constatându-se cu putere de lucru judecat calitatea sa de cumpărător de bună credință.
Dobândirea de către terțul de bună credință a dreptului de proprietate și cu titlu oneros, în baza unui act juridic încheiat cu o persoană care nu-l avea, constituie o regulă cu valoare de principiu în materia cărților funciare (M. N. - „Publicitatea imobiliară și noile cărți funciare", ed. Press SRL, București, 2000, pag. 71, I. A. - „Noile cărți funciare", ed. Lumina Lex, 1997, pag. 68-69).
Astfel criticile aduse de către reclamantă prin care arată că nu are relevanță buna credință a cumpărătorului sunt nefondate, deoarece în sistemul cărților funciare, prin invocarea principiului publicității materiale, o persoană poate dobândi, prin efectul înscrierii efectuate, în condițiile art. 31 din Legea nr. 7/1996, republicată (în forma și conținutul în vigoare la data intabulării), un drept real pe care persoana care i l-a transmis nu-l avea.
Aceasta reprezintă o excepție de la regula nemo dat quod non habet (nimeni nu poate transmite ceea ce nu are) și de la regula resolutio iure dantis, resolvitur ius accipientis.
Achizițiunea de bună credință după expirarea termenului de trei ani prevăzut de art. 36 din Legea nr. 7/1999, conferă terțului dobânditor un drept inatacabil și prioritar în raport cu adevăratul proprietar care pierde definitiv dreptul tabular.
Rezultă că, în temeiul principiului publicității materiale, după expirarea termenului prevăzut de art. 36 din Legea nr. 7/1999, terțul dobândește automat un drept inatacabil, iar adevăratul proprietar pierde definitiv dreptul respectiv.
De altfel, achiziționarea de bună credință pe baza principiului publicității materiale este considerată un mod originar de dobândire a proprietății, specific sistemului de carte funciară (M. N. - „Tratat de publicitate imobiliară. Noile cărți funciare", voi. II, pag. 663).
Cum în cauză, a dobândit dreptul de proprietate prin achiziționarea cu bună credință a imobilului la data de 21 ianuarie 1997, după expirarea termenului de trei ani care curge de la data 27 ianuarie 1993 când vânzătorul și-a înscris dreptul de proprietate în cartea funciară, dreptul său de proprietate este inatacabil și pe deplin opozabil reclamantului.
Susținerile reclamantei precum prevederile Legii nr. 7/1996 nu ar avea aplicabilitate în cauză sunt în mod evident greșite:
- prevederile Legii nr. 7/1996 au aplicabilitate în prezenta cauză deoarece notarea dreptului de proprietate al pârâtului M. I. în cartea funciară s-a făcut în temeiul acestei legi astfel încât și consecințele publicității imobiliare sunt cele prevăzute de aceasta;
- art. III pct. 6 din OUG nr. 79/2011 modifică art. 56 alin. 1 din Legea nr. 71/2011, respective legea de punere în aplicare a Noului Cod civil. Prevederile sale sunt clare și fac trimitere expresă doar la Codul Civil și nu modifică în nici un fel prevederile Legii nr. 7/1996, cu atât mai puțin cele prevăzute de art. 31 sau 36.
Noul cod civil prin prevederile art. 901 prevede că „sub rezerva unor dispoziții legale contrare, oricine a dobândit cu bună-credință vreun drept real înscris în cartea funciară, în temeiul unui act juridic cu titlu oneros, va fi socotit titularul dreptului înscris în folosul său, chiar dacă, la cererea adevăratului titular, dreptul autorului său este radiat din cartea funciară".
Astfel legiuitorul recunoaște atât practica unitară din materia cărților funciare cât și opinia literaturii de specialitate.
Așa cum a arătat mai sus dispozițiile art. III pct. 6 din OUG nr. 79/2011 modifică prevederile Legii nr. 71/2011 astfel încât nu au nici o aplicabilitate în cauză, ele nefiind de altfel invocate ca apărare de către pârât, că instanța le aplică din oficiu.
De asemenea, în cadrul Decretului - Lege nr. 115/1938 a căror prevederi consideră reclamanta că au aplicabilitate în cauză reglementarea privind consecințele publicității imobiliare este aceeași. Potrivit art. 37 din respectivul decret „Acțiunea în rectificare întemeiată pe art. 34, pct. 1 și 2, dacă a fost intentată în termenul legiuit își va produce efectele și față de terțele persoane care au dobândit de bună credință și prin act juridic cu titlu oneros vreun drept real întemeindu-se pe cuprinsul cărții funciare.
Termenul va fi de trei ani, socotiți de la înregistrarea cererii pentru înscrierea dreptului a cărui rectificare se cere.
În cazul când încheierea instanței de carte fundară, prin care s-a ordonat înscrierea, care face obiectul acțiunii în rectificare, a fost comunicată celui îndrituit termenul va de 6 luni de la înmânare"".
De asemenea a mai invocat în calitate de cumpărător de bună credință, (calitate constatată cu putere de lucru judecat prin sentința civilă nr. 1312/03.09.2002 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 1527/28.10.2004 a Tribunalului Suceava, prin decizia nr. 1527/28.10.2004 a Curții de Apel Suceava, precum și sentința civilă nr. 543/03.05.2012 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc) și principiul error communis facit ius, deoarece dreptul de proprietate al vânzătorului fiind înscris în CF la data vânzării a fost într-o eroare comună și invincibilă determinată chiar de cuprinsul cărții funciare pe care s-a bazat la data cumpărării imobilului.
Niciuna din aceste apărări nu a fost analizată de instanța de fond, în considerente neregăsindu-se nici măcar un motiv pentru care au fost îndepărtate. Aceste probleme esențiale nefiind examinate de judecătorul fondului, hotărârea este nemotivată.
Prin atribuirea inclusiv a construcțiilor aflate pe teren reclamantei, în condițiile în care reprezentanta acesteia a arătat în mod expres că nu le solicită la termenul din data de 17.03.2015, instanța a acordat mai mult decât s-a solicitat încălcând dispozițiile exprese ale art. 129 alin. 6 Vechiul Cod de procedură civilă, depășindu-se obiectul dedus judecății.
Valoarea imobilului revendicat prin această atribuire este în sumă de peste 200.000 lei, în condițiile în care include și construcțiile.
De altfel prin nota de ședință depusă la 10 noiembrie 2011 a contestat valoarea obiectului revendicat, conform art. 2 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, astfel încât evaluarea obiectului litigiului trebuia făcută conform Normelor Metodologice aprobate prin Ordinul Ministerului Justiției nr. 760/C/1999.
Așa cum a precizat și în acea notă, evaluarea corectă a obiectului litigiului are importanță în stabilirea căilor de atac.
Pentru toate aceste motive a solicitat admiterea căii de atac, casarea sentinței și în rejudecare respingerea acțiunii și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată din toate ciclurile procesuale.
Intimata reclamantă Federația Comunităților Evreiești D. R. - C. Mozaic a formulat întâmpinare ( filele 11-27) prin care a solicitat menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile nr.489 din 31.03.2015 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc
În apărare intimata a arătat că acțiunea în revendicare imobiliară soluționată prin sentința civilă nr.489/31.03.2015 a fost înregistrată la Judecătoria Câmpulung Moldovenesc la data de 9.07.2011, iar potrivit dispozițiilor tranzitorii stabilite prin art.25 și 27 din Noul Cod de procedură civilă, procesele în curs de judecată, începute sub legea veche, rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul, motiv pentru care calea de atac incidență în cauză este recursul și nicidecum apelul, cum greșit a fost formulat de către pârât.
De altfel, și în prima fază procesuală, împotriva sentinței nr.68 din 17.04.2014 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc a fost formulat recurs, întemeiat pe dispozițiile art.304 Cod procedură civilă, soluționat prin decizia nr.1232 din 20 ianuarie 2014 a Tribunalului Suceava, instanță care a admis recursul formulat de reclamanta Federația Comunităților Evreiești din R. -C. Mozaic, a casat sentința, cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
In consecință, față de obiectul acțiunii și dispozițiile vechiului Cod de procedură civilă, calea de atac incidență în această cauză este recursul și nicidecum apelul, recurs care trebuia promovat în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii, respectiv a sentinței civile nr.489 din 31 martie 2015.
Față de cele arătate a solicitat calificarea corectă a căii de atac.
Intimata a invocat excepția de tardivitate a recursului, acesta fiind formulat cu depășirea termenului legal, imperativ de 15 zile, stabilit prin art.301 din vechiul Cod de procedură civilă.
În cauză, sentința instanței de fond a fost comunicată pârâtului la data de 12 mai 2015, dar calea de atac a recursului a fost promovată la data de 29 mai 2015, conform înregistrării efectuate la Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, cu depășirea termenului legal de 15 zile stabilit prin art.301 din vechiul Cod de procedură civilă aplicabil în cauză.
Potrivit dispozițiilor Codului de procedură civilă, atât căile de atac ce pot fi formulate împotriva hotărârilor judecătorești, cât și termenele legale în care acestea pot fi formulate, se stabilesc prin lege.
D. consecință, nu are relevanță că prin sentința criticată s-a menționat calea de atac a apelului și termenul de 30 de zile, întrucât în cauză sunt aplicabile dispozițiile vechiului cod de procedură civilă.
Chiar dacă hotărârea a fi fost supusă apelului și acesta ar fi trebuit să fie înregistrat tot în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii, conform dispozițiilor art.284 alin.l din vechiul Cod de procedură civilă, aplicabil în cauză.
D. actele dosarului, reiese că dovada de comunicare a sentinței nr.489 din 31.03.2015 a fost comunicată la data de 12.05.2015, iar apelul care în realitate trebuie calificat ca recurs a fost înregistrat la data de 29.05.2015, cu depășirea termenului legal de 15 zile.
Întrucât calea de atac împotriva sentinței civile nr.489 din 31.03.2015 nu a fost legal timbrată, a solicitat anularea recursului ca netimbrat.
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței instanței de fond.
Prin această sentință, în mod corect și legal instanța de fond a reținut că pentru suprafața în litigiu, identică cu . CF 796 Moldovița, în favoarea reclamantei Federația Comunităților Evreiești din R. -C. Mozaic s-a reconstituit dreptul de proprietate, în timp ce pentru numitul Haucă I. s-a constituit dreptul de proprietate și s-a emiș titlul de proprietate nr.530/1996, deși acesta nu era locuitor al comunei Moldovița ci al comunei Vatra Moldoviței, acesta fiind aparent titular al dreptului de proprietate asupra terenului și construcțiilor edificate ulterior, cu destinație de spațiu comercial și grădină de vară, vândute mai târziu pârâtului M. I..
Edificatoare în cauză este faptul că prin Hotărârea nr._ din 30 aprilie 1992 a Comisiei Județene Suceava de aplicare a Legii nr.18/1991, în favoarea reclamantei Federația Comunităților Evreiești din R. -C. Mozaic s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 2,45 ha, teren situat pe raza comunei Moldovița, din care face parte și suprafața de 330 mp, . Comunei Cadastrale Moldovița, teren dobândit conform testamentului emis de numita Dodec Rifca.
Prin sentința nr.63 din 11 ianuarie 1993, pronunțată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc în dosarul nr.2938/1992, a fost respinsă plângerea la Legea nr.18/1991 formulată de Primăria Comunei Moldovița în contradictoriu cu FCER - C. Mozaic, s-a reținut că prin Hotărârea nr._ din 30.04.1992 a Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, s-a admis contestația formulată de FCER - C. Mozaic și s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața totală de 2,45 ha teren, din care face parte și .-a stabilit că masa succesorală după Dodec Rifca a fost preluată de Comunitatea Evreică, conform testamentului olograf din 16 mai 1984, Dodec Rifca decedând la data de 21.02.1985.
După apariția Legii nr.l8/1991 Comunitatea Evreilor Câmpulung Moldovenesc a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului care în mod abuziv au trecut la stat, astfel încât dreptul de proprietate fiind dovedit, acțiune a fost admisă, hotărârea fiind definitivă și irevocabilă.
Conform Hotărârii nr.l7279 din 30 aprilie 1992, în baza sentinței civile nr.63/11.01.1993 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc și a planului de situație din 10 mai 1993, s-a intabulat dreptul de proprietate pe numele reclamantei Federația Comunităților Evreiești din R. - C. Mozaic pentru parcelele nr.380 de 306 mp și 221/5 de 330 mp - CF nr.796 -. încheierii din 22 iulie 1994 a notariatului de Stat Câmpulung Moldovenesc, conform documentației depusă la dosar.
Ulterior, prin sentința civilă nr.l 125 din 21.09.2000 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc s-a dispus anularea Titlului de proprietate nr.560/1996, emis nelegal pentru Haucă I., aceasta hotărâre fiind irevocabilă, iar prin decizia nr.207 din 12.11.2009 a Tribunalului Suceava -irevocabilă prin decizia nr.324/2009 a Curții de Apel Suceava, a fost admisă acțiunea în rectificare tabulară, s-a radiat dreptul de proprietate intabulat pentru numitul Haucă I..
Federația Comunităților Evreiești din R. - C. Mozaic și-a înscris dreptul de proprietate în CF nr.796 a Comunei cadastrale Moldovița pentru . suprafață de 226 mp la 22.07.1994 conform încheierii nr.2276 din 22.07.1994, în baza Hotărârii Comisiei Județene Suceava nr._ din 30.04.1992, a sentinței civile nr.63/11.01.1993 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc și a planului de situație din 10 mai 1993.
În schimb, pentru numitul Hauca I., persoana de la care a cumpărat terenul pârâtul M. I., s-a constituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 330 mp teren, conform Hotărârii nr.l7996 din 30.04.1992 emisă de Comisia Județeană Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, identic cu ., deși terenul era liber de construcții, iar acesta avea domiciliul în altă localitate, respectiv în . fiindu-i eliberată adeverința nr.804/6.04.1992, iar ulterior titlul de proprietate nr.560/1996.
D. analizaacestei hotărâri rezultă că numitul Haucă I. avea domiciliul în . atribuirea a privit un teren "gradină" pe care nu se afla nicio construcție, deci era evident abuzul comisiei locale și a celei județene, care anterior au eliberat pentru Federația Comunităților Evreiești din R. -C. Mozaic Hotărârea nr._ în aceeași zi.
Acest titlu de proprietate, emis nelegal și abuziv, a fost însă anulat prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, după cum urmează:
-prin sentința civilă nr.1125 din 21.09.2000, pronunțată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc în dosarul nr.1037/2000, definitivă prin decizia civilă nr.985 din 13.03.2007 a Tribunalului Suceava, pronunțată în dosarul nr._/2000 și irevocabilă prin decizia nr.834 din 19.03.2002 a Curții de Apel Suceava, pronunțată în dosarul nr.5299/2001, s-a constatat nulitatea titlului de proprietate nr.530 din 19.03.1996 emis pe numele autorului pârâtului, Haucă I., cu privire Ia terenul de 330 mp, identic cu . motivarea că pentru această parcelă cuprinsă în suprafața totală de 2,45 ha s-a reconstituit dreptul de proprietate prin hotărârea nr._ din 30.04.1992 pentru reclamanta Federația Comunităților Evreiești din R. - C. Mozaic, hotărâre menținută prin sentința nr.63 din 11.01.1993 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, rămasă irevocabilă.
Instanțele de judecată au motivat că emiterea titlului de proprietate în favoarea pârâtului s-a făcut abuziv cu încălcarea dispozițiilor legale, stabilite prin Legea fondului funciar.
Instanța a reținut că nu prezintă nici o relevanță că terenul a fost vândut altei persoane, întrucât litigiul privește emiterea titlului de proprietate în favoarea pârâtului. Această decizie a rămas irevocabilă prin decizia nr.834 din 19.03.2002 a Curții de Apel Suceava - Secția civilă, cu aceeași motivare; urmarea acțiunii în rectificare tabulară formulată de reclamanta Federația Comunităților Evreiești din R. - C. Mozaic, prin decizia civilă nr.207 din 12.05.2009 a Tribunalului Suceava, pronunțată în dosarul nr._, a fost admis apelul Federației Comunităților Evreiești din R. - C. Mozaic împotriva sentinței civile nr.157 din 26.01.2009 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, cu consecința admiterii acțiunii, rectificarea CF nr.1900 a Comunei cadastrale Moldovița și radierea dreptului de proprietate înscris pe numele pârâtului Haucă I. cu privire la . în suprafață de 330 mp, acest drept de proprietate fiind considerat că nu există.
Prin aceste hotărâri s-a reținut că reclamanta FCER - C. Mozaic este proprietara terenului în litigiu, . parte din terenul de 2,45 ha reconstituit prin Hotărârea nr._ din 30.04.1992 a Comisiei Județene Suceava, menținută prin sentința civilă nr.63 din 12.01.1993 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, că pârâtul nu era îndrituit la reconstituire, nefăcând nici o dovadă în acest sens, că înscrierea dreptului de proprietate s-a făcut în baza unui titlu care nu a fost valabil, iar faptul că pârâtul a vândut terenul nu prezintă nici o relevanță.
Aceste instanțe au motivat că înscrierea dreptului de proprietate în favoarea pârâtului s-a efectuat în temeiul unui titlu care nu a fost valabil, iar vânzarea intervenită între proprietarul aparent și numitul M. I. nu prezintă relevanță în cauză.
Așa cum în mod legal a stabilit instanța de fond, autorul pârâtului M. I., respectiv Haucă I., a fost doar un aparent proprietar, din moment ce dreptul de proprietate pentru . fost stabilit nelegal, prin constituirea dreptului de proprietate, deși nu exista nici o construcție pe acel teren, situație dovedită și prin actele depuse la instanța de fond, autorizația de construcție fiind eliberată ulterior emiterii Hotărârii nr.l7996 din 30.04.1992.
Astfel cererea pentru eliberarea autorizației de construcție formulată de Haucă I., cu domiciliul în localitatea Vatra Moldoviței, pentru construirea unei grădini de vară evaluată la 5.000 lei, a fost înregistrată la Primăria Comunei Moldovița sub nr.504 din 19.02.1993, după un an de la constituirea dreptului de proprietate, iar autorizația de construire a fost eliberată sub nr.5 din 22.02.1993, conform actelor de la filele 76 - 79 dosar.
Mai mult, titlul de proprietate al autorului pârâtului a fost anulat prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, nulitatea operând retroactiv, de la data constituirii dreptului de proprietate.
Totodată, dreptul de proprietate al autorului pârâtului înscris în cartea funciară a Comunei Moldovița a fost radiat, prin hotărâre definitivă și irevocabilă, respectiv decizia nr.207 din 12.05.2009 a Tribunalului Suceava, pronunțată în dosarul nr._, rămasă irevocabilă, prin care s-a radiat din CF 1900 a Comunei Moldovița a dreptului de proprietate înscris pe numele numitului Haucă I. cu privire la . suprafață de 330 mp, acest drept fiind considerat că nu există.
D. moment ce titlul de proprietate nr.560/1996 al numitului Haucă I. a fost anulat iar urmare acțiunii în rectificare tabulară dreptul de proprietate înscris în CF 1900 a Comunei Cadastrale Moldovița a fost radiat pentru această persoană, în mod nelegal susține pârâtul, prin invocarea principiului publicității imobiliare că ar fi dobândit dreptul de proprietate prin efectul înscrierii efectuate în cartea funciară, conform art.36 din Legea nr.7/1996, considerând că acest termen de 3 (trei) ani ar fi început să curgă de la data de 27 ianuarie 1993, când vânzătorul și-a înscris dreptul de proprietate în cartea funciară. Această interpretare a pârâtului este vădit nelegală și nu poate fi luată în cauză.
Dispozițiile art.36 din Legea nr.7/1996 nu sunt aplicabile în cauză întrucât constatându-se nulitatea titlului de proprietate al pârâtului, această nulitate a operat retroactiv de la data constituirii nelegale a dreptului de proprietate, iar prin efectul radierii din cartea funciară, dreptul de proprietate intabulat nelegal a fost considerat de legiuitor că nu există.
In consecință, dreptul de proprietate al reclamantei Federația Comunităților Evreiești din R. - C. Mozaic a rămas în continuare un titlu valabil, acest drept este și în prezent înscris în CF 796 a Comunei Cadastrale Moldovița, situație reținută de instanța de fond, astfel încât se impune a se respinge susținerea pârâtului că adevăratul proprietar și-ar fi pierdut definitiv dreptul respectiv.
De altfel, instanțele de judecată care au admis acțiunea reclamantei atât pentru anularea titlului de proprietate cât și pentru radierea tabulară, au reținut calitatea Federației Comunităților Evreiești din R. - Cultuf Mozaic de titular al dreptului de proprietate asupra parcelei 221/5 în suprafață de 330 mp, situată pe raza comunei Moldovița.
Criticile formulate de pârâtul M. I. au vizat și faptul că prin hotărârea judecătorească pentru care a fost respinsă constatarea nulității contractului de vânzare cumpărare s-ar fi reținut buna credință a terțului cumpărător.
Reclamanta a făcut dovada că este proprietara bunului imobil revendicat, actele doveditoare nefiind contestate de pârât, situație atestată și prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile care nu pot rămâne fară eficiență juridică în acest dosar.
Pârâtul M. I., în schimb a contractat cu un neproprietar, titlul de proprietar al vânzătorului fiind anulat prin hotărâre definitivă și irevocabilă, la fel intabularea dreptului de proprietate în cartea funciară a UAT Câmpulung Moldovenesc, astfel încât nu și-a dovedit titlul de proprietar.
Apărările pârâtului privind buna credință nu pot căpăta nici o relevanță în acțiunea în revendicare imobiliară.
În cadrul unei acțiuni în revendicare imobiliară buna credință se analizează doar în cazul în care nici una din părțile litigiului nu are titlu de proprietate, situație în care se dă câștig de cauză părții care are posesia mai binecaracterizată. Buna credință nu duce prin ea însăși și în lipsa unui titlu provenind de la adevăratul proprietar la dobândirea dreptului de proprietate imobiliară.
Singura situație în care buna credință la încheierea unui act juridic cu un neproprietar poate prezenta relevanță în dobândirea drepturilor reale imobiliare este uzucapiunea de la 10 la 20 ani, însă în acest caz dobândirea proprietății nu este efectul imediat și direct al actului încheiat cu neproprietarul și al bunei credințe, ci se produce ca urmare a unei posesii utile pe toată perioada prescrisă de lege.
Federația Comunităților Evreiești din R. - C. Mozaic, după dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului a organizat o licitație și a închiriat terenul familiei B. Ș. și Virgina din . este rudă cu această familie și a cumpărat terenul având cunoștință de litigiile existente încă din anul 1992 cu reclamanta.
Nu se poate reține buna credință a pârâtului M. I. (fratele numitei B. Virgina, cu care s-a judecat pentru servitute de trecere în dosarul nr.3272/2004, acțiune respinsă prin decizia nr.280/4.05.2004) din moment ce CF nr.l900, nou înființată, s-a format prin schimbarea configurației parcelelor 380 și 221/5 conform extrasului CF 796, parcelă intabulată pentru Federația Comunităților Evreiești din R. - C. Mozaic, pe baza Hotărârii nr._/1992 și a sentinței civile nr.63/11.01.1993. M. I. a cumpărat terenul în înțelegere cu Haucă I., împotriva căruia au fost promovate diferite acțiuni pentru anularea titlului de proprietate, contractul de vânzare cumpărare fiind încheiat la un notar în Suceava.
Nu se poate acorda preferință titlului pârâtului care a fost dobândit de la un terț neproprietar al cărui titlu a fost declarat ca fiind lovit de nulitate absolută, fiind radiată și intabularea dreptului de proprietate din registrele de publicitate imobiliară, ar însemna o încălcare flagrantă a dreptului de proprietate reglementat ca drept fundamental în Constituția României și art.l din Primul Protocol al Convenției europene a Drepturilor Omului, ratificată de R., care stabilește că "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional", dispoziții aplicabile în dreptul intern în raport de dispozițiile art.l1, 20 și 148 din Constituția României.
Cu toate acestea, prin decizia civilă nr.l527 din 28 octombrie 2004 a Curții de Apel Suceava - Secția civilă, pronunțată în dosarul nr.6699/2004, instanța de recurs a reținut că titlul de proprietate al autorului pârâtului Haucă I. a fost anulat la solicitarea Federației Comunităților Evreiești din R. -C. Mozaic prin sentința irevocabilă nr.l 125/21.04.2000 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, irevocabilă prin decizia nr.834/19.03.2002 a Curții de Apel Suceava, subliniind faptul că situația juridică a terenului se poate rezolva pe calea unei acțiuni în revendicare.
Reclamanta Federația Comunităților Evreiești din R. - C. Mozaic a efectuat demersuri pentru intabularea dreptului de proprietate asupra terenului de 2,45 ha, teren în care se include și suprafața de 330 mp, identică cu . prin testament de Dodec Rifca, situație dovedită prin sentința nr.396/05.03.1987 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, pronunțată în dosarul nr.617/1987, iar după emiterea Hotărârii nr._ din 30 aprilie 1992 și a pronunțării sentinței nr.63/11.01.1993 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc. Pârâtul M. I. și-a intabulat dreptul de proprietate, așa cum susține, în baza contractului de vânzare cumpărare nr.304/21.10.1997 al BNP P. A. la data de 28.04.1999 în CF_, pe baza mențiunilor din vechiul CF 1900 pe parcursul soluționării acțiunii de rectificare tabulară promovată de Federația Comunităților Evreiești din R. - C. Mozaic împotriva pârâtului Haucă I..
Conform art.30 alin.2 din Legea nr.7/1996, invocată de pârât prin apelul formulat, dacă un drept a fost radiat din cartea funciară se prezumâ că acel drept nu există. In cauză, acest drept nu există și pentru faptul că titlul ] de proprietate al autorului pârâtului a fost considerat ca fiind lovit de nulitate absolută, prin hotărâre definitivă și irevocabilă care nu poate fi ignorată.
Potrivit Decretului-lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispozițiilor privitoare la cărțile funciare, nimeni nu poate transmite în proprietate drepturi pe care nu le are, sau bunuri pe care nu le mai deține. Ori în cauză s-a constatat, prin hotărâre definitivă și irevocabilă, că titlul de proprietate al pârâtului Hauca I. a fost lovit de nulitate absolută, considerându-se că nu a existat niciodată, iar intabularea dreptului de proprietate a fost radiată din registrele de publicitate imobiliară.
Dispozițiile Legii nr.7/1996, republicată în anul 2006, conform prevederilor exprese ale art.56 alin.l, modificată prin art.III pct.6 din OUG nr.79/2011, modificată prin Legea nr.60/2012, sunt aplicabile numai după finalizarea lucrărilor de cadastru pentru fiecare unitate administrativ teritorială.
Până la data prevăzută de art.56 alin.l, înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate și al altor drepturi reale, pe baza actelor prin care s-au transmis, constituit sau modificat în mod valabil, se face numai în scop de opozabilitate față de terți.
În județul Suceava, lucrările de cadastru nu au fost finalizate, legea invocată nu este aplicabilă, în cauză fiind incidente dispozițiile Decretului-lege nr.l15/1938, susținere pe care reclamanta a formulat-o și la instanța de fond în prima fază procesuală, apărare care trebuie luată în considerare în această cauză.
În consecință, în mod corect a reținut instanța de fond aplicabilitatea dispozițiilor art.III din Legea nr.l69/1997, modificată și completată prin Legea nr.247/2005, care reglementează situația înstrăinărilor succesive de teren, fiind admisă acțiunea în revendicare, cu construcțiile edificate nelegal pe acest teren, instanța stabilind că pârâtul poate fi despăgubit pentru evicțiune conform garanției din contractul de vânzare cumpărare încheiat cu numitul Haucă I..
Potrivit art.III din Legea nr.l69/1997 pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr.l8/1991, modificată prin Legea nr.247/2005, sunt lovite de nulitate absolută potrivit legislației civile actele emise cu încălcarea Legii fondului funciar nr.18/1991, a Legii nr.1/2000.
Astfel, prin art.III alin.l lit.a (i-iv) se prevede:
"Art.III. (1) Sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare și ale prezentei legi:
a) actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri, cum sunt:
(i)actele de reconstituire în favoarea unor persoane care nu au avut niciodată teren în proprietate predat la cooperativa agricolă de producție sau la stat sau care nu au moștenit asemenea terenuri;
(ii)actele de reconstituire și constituire în favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale foștilor proprietari, solicitate de către aceștia, în termen legal, libere la data solicitării, în baza Legii nr. 18/1991 pentru terenurile intravilane, a Legii nr. 1/2000 și a prezentei legi, precum și actele de constituire pe terenuri scoase din domeniul public în acest scop;
(iii)actele de reconstituire și constituire a dreptului de proprietate în favoarea altor persoane asupra terenurilor proprietarilor care nu au fost înscriși în cooperativa agricolă de producție, nu au predat terenurile statului sau acestea nu au fost preluate de stat prin acte translative de proprietate;
(iv)actele de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate
emise după eliberarea titlului de proprietate fostului proprietar pe vechiul amplasament, transcris în registrele de transcripțiuni și inscripțiuni sau, după caz, intabulat în cartea funciară, precum și actele de înstrăinare efectuate în baza lor".
Prin raportul de expertiză tehnică, efectuat în cauză, . în suprafață de 330 mp din CF nr.756 a Comunei cadastrale Moldovița a fost identificată din punct de vedere tabular și cadastral aparținând FCER - C. Mozaic în baza Titlului Comisiei Județene Suceava nr._/30.04.1992 și a sentinței nr.63/1993 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, fiind situată în corn. Moldovița, învecinată cu B. Ș., drum județean Moldovița, Grosar R. și FCER - C. Mozaic, terenul fiind deținut la data efectuării constatării de pârâtul M. I..
A solicitat a fi respinsă susținerea pârâtului privind încălcarea art. 129 alin.6 din vechiul Cod de procedură civilă, întrucât conform susținerilor pârâtului efectuate prin nota de ședință de la fila 74 dosar, acțiunea reclamantei a avut în vedere terenul ocupat de construcții (pe care de altfel pârâtul le-a evaluat în sumă de 150.000 lei, majorată ulterior la 200.000 lei, deși prin autorizația de construcție acestea au fost estimate la suma de 5.000 lei.
Cu privire la plata cheltuielilor de judecată, acestea au fost corect stabilite în sarcina pârâtului din moment ce acțiunea în revendicare împotriva pârâtului a fost admisă.
Față de cele arătate, în principal a solicitat admiterea excepției de tardivitate a recursului și respingerea acestuia ca tardiv formulat, iar în subsidiar, pe fondul cauzei, a solicitat respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței nr.489 din 31.03.2015 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, pronunțată în dosarul nr._ .
Analizând cu prioritate excepția tardivității recursului formulat de pârât în temeiul dispozițiilor art.137 alin.(1)Cod procedură civilă conform cărora”Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos,în totul sau în parte, cercetarea fondului pricinii.” Tribunalul reține:
Potrivit art. 301 C. pr. civ., termenul de recurs este de 15 zile de la comunicare, dacă legea nu dispune altfel, text care se coroborează cu regula generală conținută în art. 102 alin. 1 C. pr. civ., potrivit căruia termenele încep să curgă de la data comunicării actelor de procedură, dacă legea nu dispune altfel. Termenul se calculează pe zile libere potrivit art. 101 alin. 1 C. pr. civ., actele de procedură trimise prin poștă socotindu-se îndeplinite în termen dacă au fost predate recomandat la oficiul poștal înainte de împlinirea lui, conform art. 104 C. pr. civ.
În cauza de față, după cum rezultă din dovada de comunicare (fila 142 dosar fond ), sentința civilă nr. 489/31.03.2015 pronunțată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc a fost comunicată pârâtului M. I. la data de12.05.2015, procedura de comunicare fiind legal îndeplinită, conform disp. art. 92 alin. 3 C. proc. civ., la domiciliul părții .
Împotriva sentinței, recurentul- pârâtul M. I. a formulat recurs în data de 27.05.2015 (data trimiterii cererii prin poștă f.9) .
Având însă în vedere că ultima zi pentru depunerea recursului s-a împlinit la data de 28.05.2015 constată că recursul a fost promovat cu respectarea termenului prevăzut art. 301 calculat conform art. 101 alin.1 și art.104 C. pr. civ și în consecință va respinge ca nefondată excepția tardivității invocată de intimată.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate de recurentul pârât, tribunalul reține următoarele:
Prima instanță a prezentat succint argumentele avute în vedere în soluționarea cauzei, a admis acțiunea în revendicare în privința terenului și a respins cererea privind ridicarea construcțiilor, fără a se dispune atribuirea acestor construcții reclamantei, astfel încât în cauză nu sunt incidente motivele de nelegalitate prevăzute de art.304 p-ct.7 și 6 Cod de procedură civilă, invocate de recurentul pârât.
Verificând apărările pârâtului se constată incidența dispozițiilor art.304 p-ct.9 și art.304 indice 1 Cod de procedură civilă.
Terenul în litigiu a figurat anterior anului 1989 în proprietatea statului așa cum rezultă din mențiunile efectuate în cartea funciară.
Astfel, potrivit încheierii nr.380/21.07.1987 în baza sentinței nr.596/5.03.1987 a Judecătoriei C-lung. Moldovenesc s-a notat în fila A din cartea funciară nr.527 a . parcelele nr.43/3 clădire și nr.221/5 grădină și-au schimbat configurația și suprafața între ele, . grădină s-a transcris în cartea funciară nr.796 a . s-a intabulat dreptul de proprietate asupra cărții funciare nr.527 și 796 a . întâi pentru Dodec Rifca, iar apoi pentru Stat, după care în cartea funciară nr. 527 s-a intabulat dreptul de proprietate asupra construcțiilor și dreptul de folosință asupra terenului, în condițiile Legii nr.4/1973 pentru Federația Comunității Evreilor.(f. 34,36)
Prin urmare, din înscrisurile mai sus menționate rezultă că terenul în litigiu a figurat anterior anului 1989 în proprietatea statului.
Prin hotărârea nr._/30 aprilie 1992, reclamantei Federația Comunității Evreilor i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 2,45 ha teren în baza testamentului lui Dodek Rifca, teren situat în . face parte și suprafața de 330 mp, identică cu . din CF 796 Moldovița, conform sentinței civile nr. 1125/2002, a Judecătoriei C-lung. Mold. irevocabilă prin decizia nr. 834/2002 a Curții de Apel Suceava .
În baza hotărârii menționate mai sus, a sentinței civile nr. 63/93 a Judecătoriei C-lung. Mold. și a planului de situației ce a stat la baza emiterii acestei sentințe, reclamanta s-a intabulat cu dreptul de proprietate în cartea funciară la data de 22.07.1994.
La data de 30 aprilie 1992 prin hotărârea nr._ s-a constituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 330 mp numitului Hauca I., autorul pârâtului, iar în anul 1996, în baza adeverinței nr. 804/6 iulie 1992, emisă de Comisia Comunală Moldovița, a procesului verbal de punere în posesie din 30 aprilie 1992 a Prefecturii Județului Suceava s-a emis titlul de proprietate nr. 530/1996 pentru pârâtul Hauca I. care s-a intabulat cu terenul potrivit încheierii nr. 272/27 ianuarie 1993.
La data de 21 ianuarie 1997, potrivit contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 304, pârâtul Haucă I. vinde lui M. I. suprafața de 330 mp teren, clădire cu grădină de vară și spații comerciale, identice cu . din CF 1900 Moldovița.
Ulterior ,titlul de proprietate nr. 530/1996 a fost anulat la cererea Federației Comunității Evreiești din R. prin sentința civilă nr. 1125/2002, a Judecătoriei C-lung. Mold. irevocabilă prin decizia nr. 834/2002 a Curții de Apel Suceava reținându-se că Federația Comunității Evreiești din R. este proprietara terenului de 2,45 ha teren din care face parte și suprafața de 330 mp, așa încât eliberarea titlului de proprietate 530/1996 pentru pârâtul Hauca I. este nelegală.
Prin decizia civilă nr.207/12.05.2009 a Tribunalului Suceava irevocabilă prin decizia civilă nr.324/27.10.2009 a Curții de Apel Suceava s-a dispus radierea din CF 1900 a . dreptului de proprietate înscris pe numele lui Hauca I. cu privire la . în suprafață de 330 mp teren.
Reclamanta Federația Comunității Evreiești din R. în dovedirea calității de proprietar a terenului în litigiu, în suprafață de 330 mp identic cu . din CF nr.1900, invocă dreptul recunoscut în temeiul Legii nr.18/1991, respectiv hotărârea nr._/30 aprilie 1992 a Comisiei Județene Suceava . Reclamanta susține că trebuie să se dea preferință titlului său care este mai bine caracterizat, fiind titlul proprietarului inițial, arătând că pârâtul a dobândit bunul de la un neproprietar care nu putea transmite un drept ce nu exista în patrimoniul său.
Pe de altă parte, pârâtul susține că este proprietar al terenului în litigiu în temeiul contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu Haucă I. invocând dobândirea dreptului de proprietate în situația aparenței în drept, dispozițiile art.36 din Legea nr.7/1996 precum și dispozițiile art. III alin.2 indice 4 din Legea nr.169/1997.
Într-adevăr, în conflictul dintre titularul veritabil și titularul aparent al dreptului de proprietate, acesta din urmă poate avea câștig de cauză numai dacă aparența întrunește elementele unei erori comune și invincibile. În măsura în care operează proprietatea aparentă, terțul dobânditor cu titlu oneros, deși a încheiat actul juridic translativ de proprietate cu un neproprietar, care a înstrăinat bunul altuia, nu va putea fi evins de adevăratul proprietar.
În structura proprietății aparente intră următoarele elemente: actul translativ cu titlu oneros având ca obiect dreptul de proprietate privată asupra unui imobil individual determinat, posesia utilă a transmițătorului în momentul încheierii actului translativ și titlul proprietarului aparent (elementele materiale ale aparenței), eroarea comună și invincibilă cu privire la calitatea de proprietar a transmițătorului (elementul psihologic al aparenței) și nu în ultimul rând buna-credință a dobânditorului. Dacă sunt întrunite condițiile proprietății aparente, efectul va fi dobândirea dreptului de proprietatea asupra bunului transmis de către terțul subdobânditor, drept de proprietate opozabil tuturor, inclusiv adevăratului proprietar.
În verificarea întrunirii acestor elemente în cauza de față, se are în vedere că prin sentința civilă nr. 1312/03 septembrie 2002 a Judecătoriei C-lung. Mold. irevocabilă prin Decizia nr. 2503/2003, a Curtea de Apel Suceava a fost respinsă acțiunea în nulitatea contractului formulată de reclamanta Federația Comunității Evreiești din R., constatându-se cu putere de lucru judecat, calitatea de cumpărător de bună credință a pârâtului M. I. .
Constatările jurisdicționale din hotărârile menționate sunt în sensul că la data încheierii actului cu titlu oneros, respectiv contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 304/21 ianuarie 1997, „vânzătorul era proprietarul lucrului vândut, intabulat în CF 1900 Moldovița încă din 27.01.1993, titlul de proprietate nr.530/1996 și adeverința de proprietate nr.804/1992 fiind în vigoare.”
„Cumpărătorul a dat dovadă de diligență, verificând calitatea de proprietar a vânzătorului (în CF 1900 Moldovița nefiind înscrisă vreo interdicție de vânzare ).Nu i se poate reține vreo culpă sau lipsă de diligență .Faptul că, M. I. nu a verificat situația anterioară a parcelei 221/5, care este intabulată în CF 1900 nu poate fi asimilată unei lipse de diligență.”
S-a mai reținut că, „M. I. deține terenul și construcțiile din ianuarie 1997, că pe acel teren au fost edificate niște construcții (încă din 1993) fără ca cineva să se opună sau să emită pretenții la teren” .
Înscrierea în cartea funciară este un element necesar care intră în componența laturii materiale a aparenței, iar raportat la constatările jurisdicționale menționate, se observă că acestea răspund noțiunii de bună-credință astfel cum este definită și în art. 31, alin. 2 din Legea nr. 7/1996. Potrivit acestei dispoziții legale “dobânditorul este considerat de bună-credință dacă, la data înregistrării cererii de înscriere a dreptului în folosul său, nu a fost notată nicio acțiune prin care se contestă cuprinsul cărții funciare sau dacă din titlul transmițătorului și din cuprinsul cărții funciare un reiese vreo neconcordanță între aceasta și situația juridică reală”.
Raportat la constatările jurisdicționale mai sus enunțate și la întregul material probator administrat în cauză, se constată că în speță, această teorie a aparenței dreptului este aplicabilă.
S-a dovedit întrunirea elementelor materiale ale aparenței, respectiv: existența unui contract de vânzare – cumpărare, act translativ cu titlu oneros având ca obiect dreptul de proprietate privind suprafața de 330 mp teren, clădire cu grădină de vară și spații comerciale, identice cu . din CF 1900 Moldovița; posesia utilă a transmițătorului în momentul încheierii actului este dovedită cu procesul verbal de punere în posesie din data de 30.04.1992, titlul de proprietate nr.530/1996, faptul că pe acel teren încă din 1993 acesta a edificat construcții, precum și cu sentința civilă nr.1319/1994 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc prin care s-a stabilit în favoarea vânzătorului un drept de trecere cu piciorul peste parcelele vecine, știut fiind că un astfel de drept poate fi recunoscut doar proprietarului fondului dominant; titlul existent corespunde noțiunii de proprietar aparent, în acest sens în decizia nr. 2503/2003, a Curtea de Apel Suceava s-a reținut că „vânzătorul era proprietarul lucrului vândut, intabulat în CF 1900 Moldovița încă din 27.01.1993, titlul de proprietate nr.530/1996 și adeverința de proprietate nr.804/1992 fiind în vigoare”.
De asemenea, constatările jurisdicționale privind buna credință a cumpărătorului nu mai pot fi puse în discuție în prezenta cauză ca urmare a efectului pozitiv al lucrului judecat.
Este adevărat că în materie imobiliară nu este posibilă justificarea tehnico-juridică a dobândirii dreptului de proprietate de la un proprietar aparent doar prin aplicarea principiului bunei-credințe, însă în cauza de față sunt reunite toate elementele aparenței, atât elementele materiale cât și elementul subiectiv respectiv buna-credință a terțului dobânditor și eroarea comună și invincibilă cu privire la calitatea de proprietar a transmițătorului.
Eroarea cu privire la calitatea de proprietar a vânzătorului, trebuie să fie comună și invincibilă, imposibil de prevăzut și de înlăturat, iar buna-credință subdobânditorului, trebuie să fie lipsită de orice culpă sau îndoială imputabilă.
Eroarea comună este exprimată prin convingerea comunității, a terților, că posesorul este proprietar, convingere care nu ar putea fi înlăturată prin mijloace existente la îndemâna unui bun administrator, care depune toate diligențele pentru a cunoaște situația juridică a unui imobil.
Prin urmare, este necesar ca persoana să se afle într-o „eroare legitimă” în care ar fi putut să se afle orice persoană rezonabilă, în aceeași situație, sau o „eroare comună”, invincibilă pentru orice persoană.
În cauză, așa cum s-a arătat pârâtul recurent a dobândit terenul de la Haucă I., vânzătorul fiind beneficiar al titlului de proprietate nr. 530/1996, care a fost anulat la 3 ani după încheierea contractului prin sentința civilă nr. 1125/21.09.2000 a Judecătoriei C-lung. Mold. irevocabilă prin decizia nr. 2503/2003, a Curtea de Apel Suceava .
Transferul a operat asupra unui drept recunoscut în baza Legii 18/1991, prin eliberarea unui titlu de proprietate în privința căruia acțiunea în anulare nici nu era declanșată. Era așadar peste putința pârâtului și a oricărui alt subiect de drept anticiparea existenței ori a finalității unei acțiuni în anularea titlului, prin urmare nu se poate imputa acestuia nici lipsa de diligență ori de prevedere în a se asigura de validitatea dreptului transmis.
Se are în vedere și faptul că dreptul vânzătorului figura înscris în cartea funciară încă din 1993, când regimul cărții funciare era reglementat de Decretul Lege nr.115/1938 potrivit căruia înscrierea avea efect constitutiv de drepturi, ca atare în mod firesc un cumpărător diligent se putea baza exclusiv pe înscrierile din cartea funciară.
Așadar, vânzătorul Haucă I. a creat în persoana sa ideea generală, comună că este atât posesor al bunului cât și proprietar fiind conturată calitatea de proprietar aparent pe o eroare comună și invincibilă cu privire la concordanța dintre posesia, ca stare de fapt și dreptul de proprietate.
În practica judiciară s-a spus, pe drept cuvânt, că buna-credință a cumpărătorului poate fi constatată numai raportat la demersurile pe care acesta le-a efectuat prealabil încheierii contractului pentru a afla situația juridică a imobilului și a înlătura astfel orice echivoc cu privire la diligența pe care a depus-o în materializarea posibilității de a afla dacă imobilul este revendicat în cadrul unei acțiuni în justiție sau în cadrul altei proceduri legale instituite.
Or, în cauză este dovedit faptul că dobânditorul a făcut toate verificările necesare cu privire la calitatea de proprietar a transmițătorului, în acest sens fiind constatările jurisdicționale din sentința civilă nr. 1312/03 septembrie 2002 a Judecătoriei C-lung. Mold. irevocabilă prin Decizia nr. 2503/2003, a Curtea de Apel Suceava potrivit cărora „cumpărătorul a dat dovadă de diligență, verificând calitatea de proprietar a vânzătorului (în CF 1900 Moldovița nefiind înscrisă vreo interdicție de vânzare ).Nu i se poate reține vreo culpă sau lipsă de diligență .Faptul că, M. I. nu a verificat situația anterioară a parcelei 221/5, care este intabulată în CF 1900 nu poate fi asimilată unei lipse de diligență.”
Prin urmare, concluzia care se impune este aceea că în speță este aplicabilă teoria aparenței în drept ca mijloc de excepție de dobândire a dreptului de proprietate, astfel în acțiunea în revendicare chiar dacă terțul dobânditor a primit bunul imobil de la un neproprietar, se dă preferință acestuia.
Pe de altă parte, raportat la titlul reclamatei intimate ,se observă că deși s-a reconstituit în favoarea acesteia dreptul de proprietate pentru suprafața de 2,45 ha teren situat în . conform sentinței civile nr. 1125/2002, a Judecătoriei C-lung. Mold. irevocabilă prin decizia nr. 834/2002 a Curții de Apel Suceava face parte și suprafața de 330 mp, identică cu . din CF 796 Moldovița, pentru acest teren nu s-a emis titlu de proprietate în baza Legii nr.18/1991.
Curtea Supremă de Justiție în recursul în interesul legii pronunțat prin decizia nr. I/30.06.1997 a statuat că adeverința eliberată de comisia constituită potrivit legii nr.18/1991 și procesul verbal de punere în posesie, întocmit în baza prevederilor aceleiași legi, nu constituie titlu de proprietate care să poată fi examinat în cadrul soluționării unor acțiuni în revendicare .
De asemenea, reclamanta s-a înscris în cartea funciară la data de 22.07.1994, ulterior înscrierii dreptului în favoarea numitului Hauca I., vânzătorul a cărui titlu a fost anulat, când parcelele nr.221/5 și nr.380 din CF 796 erau deja modificate ca urmare a înființării noii Cărți Funciare nr.1900 .(f.82,85 al2-lea ciclu ;f.7-8;142 primul ciclu). Prin urmare, reclamanta și-a înscris dreptul de proprietate în CF 796 a . parcelele nr. 221/5și 380 rămase în suprafață de 266 mp respectiv de 306 mp..
Or, ipoteza anulării titlului de proprietate în aceste condiții, este reglementată expres prin art. III alin 2 indice 4 din Legea 169/1997, text cu privire la care instanța de fond a constatat că este aplicabil în cauză, dar care a primit o interpretare greșită.
Potrivit art. III alin 2 indice 4 din Legea 169/1997, „În cazul unor înstrăinări succesive ale terenurilor, cel care a vândut terenul pe baza titlului constatat nul este obligat să remită prețul actualizat fostului proprietar rămas fără teren.”
Prin urmare ,vânzarea anterioară a terenului pe baza titlului constatat nul ,către un terț de bună credință (buna-credință a pârâtului fiind recunoscută în cauza de față cu putere de lucru judecat prin sentința civilă nr. 1312/03 septembrie 2002 a Judecătoriei C-lung. Mold. irevocabilă prin Decizia nr. 2503/2003, a Curtea de Apel Suceava ) face ca dobândirea terenului în natură de către fostul proprietar să nu fie posibilă, legiuitorul reglementând pentru această ipoteză obligația celui care a vândut terenul pe baza titlului constatat nul de a remite prețul actualizat fostului proprietar rămas fără teren.
. a terenului face ca fostul proprietar să aibă acces la prețul primit de vânzătorul neproprietar pentru teren, reactualizat ,fiind respectat astfel principiul echității juridice.
Ocrotirea bunei credințe în convenții este impusă de imperativul asigurării circuitului civil, a credibilității acestuia și a actelor juridice întocmite cu respectarea tuturor prescripțiilor legale.
Această interpretare este în acord cu cea a Curții Constituționale, exprimată în analiza excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. III alin.2 indice 4 din Legea nr.169/1997 pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr.18/1991 în Deciziile nr.517/2007, nr. 1893/2008, nr.746/2008 și nr.743/2012.
Astfel, Curtea a reținut că prevederile art. III din Legea nr.169/1997, introduse prin Legea nr.247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, sunt constituționale, deoarece legiuitorul nu a adus atingere drepturilor câștigate în mod legal, ci a statuat, prin norme imperative, că actele de reconstituire și constituire a dreptului de proprietate, emise în condiții ilegale, sunt lovite de nulitate absolută. Efectul nulității absolute de repunere în situațiile anterioare deschide posibilitatea celor îndreptățiți să beneficieze de reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.
Curtea a reținut că legiuitorul a instituit, în alin.2 indice 4 al art. III, o excepție de la regula reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor pe vechile amplasamente, reglementând obligația persoanei care a vândut terenul pe baza titlului constatat nul de a remite prețul actualizat fostului proprietar rămas fără teren.
Curtea a constatat că opțiunea legiuitorului de a-l prefera pe subdobânditorul de bună – credință în cazul vânzărilor succesive în baza unui titlu nul nu vine în contradicție cu spiritul Legii nr.18/1991, și anume cu caracterul reparator consacrat de aceasta, întrucât, în situația în care restituirea în natură nu mai poate opera, devin aplicabile dispozițiile referitoare la plata prețului actualizat.
Pârâtul invocă în susținerea recursului și dispozițiile art.36 din Legea nr.7/1996,potrivit cărora acțiunea în rectificare, întemeiată pe nevalabilitatea înscrierii, a titlului ce a stat la baza acesteia sau pe greșita calificare a dreptului înscris, se va putea îndrepta și împotriva terțelor persoane care și-au înscris un drept real, dobândit cu bună-credință și prin act juridic cu titlu oneros, bazându-se pe cuprinsul cărții funciare, în termen de trei ani de la data înregistrării cererii de înscriere formulată de dobânditorul nemijlocit al dreptului a cărui rectificare se cere, afară de cazul când dreptul material la acțiunea de fond nu s-a prescris.
Întrucât obiectul prezentului litigiu, îl reprezintă acțiunea în revendicare și nu acțiunea în rectificarea cărții funciare, se constată că textul de lege menționat anterior nu este aplicabil.
În consecință, pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin 1 și 3 Cod pr.civilă Tribunalul va admite recursul, va modifica în parte sentința recurată, și va respinge acțiunea în revendicare și cererea reclamanților privind cheltuielile de judecată .
Se vor menține dispozițiile care nu sunt contrare prezentei hotărâri .
În temeiul art.274 Cod de procedură civilă, reclamanta intimată, ca parte căzută în pretenții va fi obligată a plăti recurentului pârât suma de 4500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din toate ciclurile procesuale reprezentând onorariu avocat și taxă de timbru (primul ciclu procesual –f.204 fond ,al doilea ciclu procesual -f.47 fond și f.56-57 recurs )
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondată excepția tardivității.
Admite recursul declarat de către recurentul pârât M. I.- domiciliat în ., jud Suceava împotriva sentinței civile nr.489/31.03.2015 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc pronunțată în dosar nr.1937/_* în contradictoriu cu intimata reclamantă FEDERAȚIA COMUNITĂȚILOR EVREIEȘTI D. R. - C. MOZAIC cu sediul în sector 3 București, ..9-11.
Modifică în parte sentința civilă nr.489/31.03.2015 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc în sensul că:
Respinge ca nefondată acțiunea în revendicare formulată de reclamanta Federația Comunităților Evreiești din R. – C. Mozaic în contradictoriu cu pârâtul M. I. și cererea privind cheltuielile de judecată.
Menține celelalte dispoziții care nu sunt contrare prezentei decizii.
Obligă intimata-reclamantă FEDERAȚIA COMUNITĂȚILOR EVREIEȘTI D. R. - C. MOZAIC să plătească apelantului-pârât M. I. suma de 4500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din toate ciclurile procesuale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 Septembrie 2015
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
M. C. L. A. M. C.-G. L. A.
Red L.A
Jud.fond M. M.
Tehnored.L.A.
2 ex./16.11.2015
| ← Pretenţii. Decizia nr. 420/2014. Tribunalul SUCEAVA | Acţiune în constatare. Decizia nr. 1219/2015. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
