Legea 10/2001. Sentința nr. 1489/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1489/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 08-10-2015 în dosarul nr. 1489/2015
DOSAR NR._ LEGEA NR. 10/2001
ROMÂNIA
TRIBUNALUL S.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1489
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 8 OCTOMBRIE 2015
PREȘEDINTE V. O. D.
GREFIER V. C. P.
Pe rol, pronunțarea asupra acțiunii civile având ca obiect „Legea nr. 10/2001” formulată de către reclamantul S. K.-B. – decedat și continuată de către moștenitorii acestuia reclamanții S. H., S. R. și S. E.-H., în contradictoriu cu pârâții M. S.-prin primar și Agenția D. S. București.
Dezbaterile asupra prezentei cauze au avut loc în ședința publică din data de 24 septembrie 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru azi, 08 octombrie 2015.
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra acțiunii de față, constată:
P. cererea adresată acestei instanțe și înregistrată sub nr._, reclamantul S. K.-B., în contradictoriu cu pârâtul M. S. – prin primar, a solicitat:
- anularea în parte Dispoziției 1207 din 17.05.2013 emisă de pârât în sensul de a fi modificat art. 1 în vederea admiterii notificărilor nr. 341/2001 și 342/2001 și acordarea contestatoarei, ca persoană îndreptățită pentru imobilul teren în suprafață de 6270 m.p. situat în mun. S., ., identic cu parcelele nr. 177, 199/2 și 200/1 aparținând de CF nr. 1049 a comunei Cadastrale S.;
- anularea în parte Dispoziției 1207 din 17.05.2013 emisă de pârât în sensul de a fi modificat art. 2, în vederea admiterii notificărilor nr. 341/2001 și 342/2001 și, în subsidiar, față de primul petit, admiterea notificărilor prin acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilul susmenționat, preluat abuziv de stat. Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, a arătat că în calitate de fiu al defunctului S. I., decedat la data de 29.09.1984, a făcut demersuri în temeiul Legii nr. 10/2001 în vederea restituirii proprietăților pe care le-a avut autorul acestuia. A subliniat faptul că înafară de clădiri, acesta a fost și proprietarul unei suprafețe de 6270 m.p. imobil identic cu parcelele nr. 177, 199/2 și 200/1, aparținând de CF nr. 1049 a comunei cadastrale S..
A precizat că a făcut numeroase demersuri de-a lungul a doisprezece ani de zile în vederea restituirii în natură a terenului. În cele din urmă, s-a emis dispoziția contestată de acesta prin care i s-a propus acordarea de titluri de despăgubire în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 și ale HG nr. 1095/2005, cu motivarea că restituirea în natură nu este posibilă, că unitatea deținătoare nu are bunuri și nu poate presta servicii în compensare.
P. contestația formulată în fața instanței de judecată a solicitat a i se acorda teren sau servicii în compensare și în echivalentul valoric al terenului care a fost preluat abuziv de la autorul acestuia.
De asemenea, reclamantul a solicitat efectuarea în cauză a unei expertize de specialitate în vederea stabilirii valorii terenului în litigiu.9
În drept, acțiunea reclamantului a fost întemeiată pe dispozițiile art. 26 punctul 31 din Legea nr. 10/2001.
În dovedire, a depus la dosar o . înscrisuri ( filele 6 – 15).
P. întâmpinarea depusă la data de 08.05.2015 de către pârâtul M. S. – prin primar, acesta a solicitat respingerea contestației formulate de reclamantul S. K. – B., ca nefondată și menținerea Dispoziției Primarului Municipiului S. nr. 1207 din 17.05. 2013 ca legală și temeinică.
În motivarea întâmpinării a arătat, că prin cererea înregistrată sub numărul 341/2001, reclamantul a solicitat acordarea de despăgubiri pentru imobilul casă de locuit locuit și teren aferent situată în municipiul S., . (fostă blicii), nr. 53, identică cu p.c. 177 nr. de casă 715 din C.F. nr. 1049 a comunei cadastrale S., iar prin notificarea nr. 342/2001 a solicitat restituirea în natură a imobilului teren cu destinație grădină situat în mun. S., . (fostă Republicii), nr. 53, identic cu parcelele nr. 200/1 și 199/2 din C.F. nr. 1049 a comunei cadastrale S.. Având în vedere faptul că prin ambele notificări s-a solicitatat restituirea aceluiași imobil, instituția pârâtă le-a conexat și le-a soluționat printr-o singură dispoziție.
Ulterior, prin declarația autentificată sub nr. 1157 din 19 aprilie 2013 de către B.N.P. O. B. din municipiul S., reclamantul a arătat că înțelege să renunțe la acordarea de despăgubiri pentru construcție, insistând în cererea de retrocedare în natură a terenului, în cazul în care este posibil, sau acordarea de despăgubiri.
Conform extrasului C.F. nr. 1049 a comunei cadastrale S., proprietarul imobilului a fost Baruch Schaffer, în temeiul contractului de vânzare - cumpărare din 9 octombrie 1906. Baruch Schaffer, decedat în anul 1938, a fost căsătorit cu S. Lea, conform adeverințelor nr._ și_ din 15 iulie 1996 emise de Biroul Stării Civile din cadrul Consiliului Local al Municipiului S.. În Anexa Decretul nr. 92/1950 pentru naționalizarearea unor imobile în județul S., la poziția nr. 24, figurează expropriat cu respectivul imobil S. I., fiul lui S. Lea. Conform certificatului de moștenitor de calitate nr. 180 din 8 octombrie 1999, moștenitorii autorului S. I. M. sunt: S. K.-B., S. Margrit și S. Siegfried. Având în vedere faptul că doar S. K.-B. a formulat notificare, conform art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, acesta este singurul beneficiar al măsurilor reparatorii pentru imobilul în cauză.
P. declarația reclamantului autentificată sub nr. 3781 din 14 decembrie 2010 de către B.N.P. C. V. L. din municipiul S., nu s-au acordat despăgubiri cu ocazia preluării imobilului de către Statul Român.
Construcția cu destinație de casă de locuit a fost demolată în totalitate după preluare de către vechiul amplasament al terenului fiind ocupat în prezent de două case particulare, o parte a străzii Ș. D., blocurile de locuințe E2, IA, II și investiții de utilitate publică aferente acestora.
Așa cum s-a menționat în planul de situație al parcelelor înscrise în C.F. nr. 1049 a comunei cadastrale S., .. 177 măsura 1209 m.p., . cu destinație neprecizată avea suprafața de 248 m.p., iar .. 200/1 avea suprafața de 4813 mp., în total - 6270 m.p.
Legea nr. 10/2001 reglementează două modalități reparatorii în cazul imobilelor preluate de stat în mod abuziv: cazul restituirii în natură a imobilului, atunci când acesta este în ființă, iar în situația în care construcția nu mai există se restituie în natură terenul aferent cu condiția ca acesta să fie liber și cazul stabilirii de măsuri reparatorii prin echivalent, atunci când restituirea în natură nu este posibilă.
Conform art. 1 alin. (2) din Legea nr.10/2001, măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită potrivit prezentei legii cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite, sau despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, respectiv Titlul VII din Legea nr. 247/2005 și H.G. nr.1095/ 2005 privind normele metodologice de acordare a despăgubirilor.
În speța de față, având în vedere faptul că imobilul cu destinația de locuință a fost demolat în totalitate, iar amplasament al terenului este ocupat de obiective de interes public, restituirea în natură nu este posibilă. În ceea ce privește acordarea de bunuri și servicii în compensare, pârâtul a precizat că această măsură poate fi aplicată doar în cazul în care unitatea deținătoare dispune de asemenea bunuri și servicii, condiție neîndeplinită în situația de față.
În drept, întâmpinarea a întemeiată pe dispozițiile art. 2, art. 4 alin. (2), art. 8 alin. (1), art. 25 alin. (1) și (3) și art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată cu modificările și completările ulterioare.
În dovedire, a depus la dosar o . înscrisuri ( filele 22 – 73).
P. încheierea de ședință din data de 28.11.2013, urmare a faptului că reclamantul S. K. – B. a decedat, instanța, în temeiul art. 412 alineat 1 punctul 1 teza a II-a din noul Cod de procedură civilă a dispus introducerea în cauză a moștenitorilor reclamantului, respectiv a numiților S. H. – soția supraviețuitoare, S. R. – fiu și S. E. – H. – fiu.
În cauză, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri și proba cu expertiza topo - cadastrală, raportul de expertiză efectuat de experta C. D. aflându-se la filele 137– 145 dosar.
P. încheierea de ședință din data de 30.10.2014, instanța a dispus introducere în cauză a Agenției D. S. - Reprezentanța Teritorială S., în calitate de pârâta, ca urmare a cererii de introducere în cauză formulată de reclamanții S. H., S. R., și S. E. – H..
P. întâmpinarea formulată de pârâta Agenția D. S. – prin Reprezentanța Teritorială S., depusă la filele 177 – 183 dosar, a invocat excepția lipsei capacității procesuale civile a Agenției D. S. S., excepția inadmisibilității cererii reclamanților față de aceasta, iar pe fondul cauzei, respingerea acțiunii reclamanților, ca neîntemeiată.
În motivarea excepției lipsei capacității procesuale civile a arătat, că Reprezentanța Teritorială S. cu sediul în ., nr. 13, mun. S., Jud. S., nu are personalitate juridică, fiind doar o reprezentanță teritorială a Agenției D. S. și că Agenția D. S. cu sediul în București, .. 43, sector 1, este cea care având personalitate juridică poate sta în justiție și dispune de suprafețele de teren avute în administrare. Potrivit art. 8, alin 2 din O.U.G. nr. 70/2010 " Birourile județene ale Oficiului Național de Rentă Viageră Agricolă se organizează la nivel de compartiment sub denumirea de Reprezentanță a Agenției D. S., structură fără personalitate juridică".
De asemenea, a precizat că Reprezentanța Teritorială S. nu are personalitate juridică și nici organe proprii de conducere, ceea ce presupune lipsa capacității procesuale civile a acestei pârâte, aceasta fiind o reprezentanță teritorială a Agenției D. S. București care este instituție publică cu personalitate juridică, finanțată integral de la bugetul de stat, prin bugetul Secretariatului General al Guvernului, în subordinea Guvernului și în coordonarea tehnică a ministrului agriculturii și dezvoltării rurale.
Față de cele expuse, a solicitat admiterea excepția lipsei capacității procesuale civile a Reprezentanței Teritoriale S. și păstrarea in cauză a Agenției D. S. București, cu sediul în ..43. sector 1. București.
În motivarea excepției inadmisibilității cererii reclamanților față de Agenția Națională a D. S., a arătat că prin cererea de introducere în cauză a acestei pârâte, reclamanții au modificat cadrul procesual. A apreciat că această cerere nu putea fi formulata mai târziu de primul termen la care părțile au fost legal citate. Astfel, având în vedere că solicitarea reclamanților a fost formulată în data de 30.10.2014, raportat la termenul la care părțile au fost legal citate, respectiv data de 26.06.2013, în conformitate cu dispozițiile art. 204 Cod procedură civilă, cererea de introducere in cauza a Agenției D. S. este inadmisibilă, fapt pentru care se impune a fi respinsă.
În ipoteza nereținerii de către instanță a excepțiilor invocate de aceasta, pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii față de Agenția Națională a D. S., ca neîntemeiată.
În motivare, a arătat că în cauză nu sunt incidente prevederile unei legii speciale reparatorii ale dreptului de proprietate, cadru legal de care este ținuta instanța de judecata în soluționare prezentului litigiu.
Obiectul prezentei cauze este reprezentat de un litigiu izvorât din nemulțumirea reclamanților față de modul de aplicare a prevederilor Legii 10/2001, acestea înțelegând să formuleze contestație împotriva dispoziției prin care a fost soluționată notificarea formulata in baza actului normativ mai sus menționat de către reclamanți.
Instanța de judecată deși este investită cu soluționarea unei acțiuni întemeiate pe prevederile unei legii speciale, respectiv Legea 10/2001, încalcă procedura specială prevăzută de acest act normativ prin care se prevede faptul ca dispoziția de respingere a unei notificări se emite de către unitatea deținătoare a imobilului revendicat, drept urmare parte in proces poate fi M. S. - P. P. și persoana îndreptățită în înțelesul legii 10/2001.
Ținând cont că în cauza dedusă judecații Agenția D. S. nu poate fi asimilată cu unitate deținătoare, nefăcându-se dovada faptului că notificarea formulată de către reclamanții S. H., S. R., S. E.-H., ar fi fost înaintată Agenției D. S., ori că aceasta din urmă ar fi fost învestită în calitate de unitate deținătoare cu soluționarea notificării care formulează obiectul prezentei cauze, orice dispoziție a instanței încalcă în mod flagrant dispozițiile Legii nr. 10/2001.
Conform art. 20 alin.1 „Imobilele - terenuri și construcții - preluate în mod abuziv, indiferent de destinație, care sunt la data intrării în vigoare a prezentei legi de o regie autonomă, o societate sau o companie națională, societate comercială la care statul sau o autoritate a administrației publice centrale sau locale este acționar ori asociat majoritar, de o organizație cooperatistă sau de orice altă persoană juridică, vor fi restituite persoanei îndreptățite, în natură, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată a organelor de conducere ale unității deținătoare."
Potrivit art. 25 din Legea nr. 10/2001, republicată, unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe, in termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în natură, normele legale instituind așadar doua momente distincte de la împlinirea cărora, entitatea investita este obligata sa procedeze la soluționarea cererii de restituire, respectiv fie data depunerii notificării, fie data depunerii actelor doveditoare.
Conform art. 20 alin 1, din Legea 10/2001, dispoziția de admitere sau de respingere a solicitării de retrocedare trebuie emisă de către organul de conducere al unității deținătoare. Ținând cont de faptul că Agenția D. S. nu este unitate deținătoare în sensul Legii nr. 10/2001, notificarea nefiind înregistrată la Agenția D. S., drept urmare orice măsură dispusă de către instanța de fond în sarcina acesteia nu are suport legal.
Atâta timp cât instanța de fond reține faptul că unitatea deținătoare conform Legii 10/2001 este M. S. prin P., este mai mult decât evident că instanța nu poate introduce în cauza Agenția D. S..
Este a se reține că dispozițiile Legii nr.10/2001 sunt cât se poate de clare, sens în care prin art.1 alin. 2 se prevede faptul că: "Măsurile reparatorii prin echivalent constând în compensare cu alte bunuri sau servicii se acordă prin decizia sau, după caz, dispoziția motivată a entității învestite potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării. Măsurile reparatorii în echivalent constând în despăgubiri acordate în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv se propun a fi acordate prin decizia sau, după caz, dispoziția motivată a entității învestite potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării." D. urmare, Agenția D. S. nu se poate interpune în locul unității deținătoare și să fie obligată, în speță să transmită o suprafața de teren din domeniul statului în domeniul Primăriei S. și să ofere în compensare reclamanților un alt teren la alegere, suprafață aflată în administrarea Agenției D. S. conform Legii nr.268/2001, care de fapt influențează și încalcă dreptul altor persoane îndreptățite la reconstituire în baza Legilor de Fond Funciar, prin favorizarea reclamanților din prezenta cauză.
A mai precizat pârâta, că în cazul în care în care instanța ar da curs solicitării reclamanților, s-ar afla în situația în care patrimoniul S. Român prin administrator Agenția D. S., ar fi diminuat prin încălcarea flagrantă a legii într-un mod absolut abuziv, practic instanța de judecată s-ar substitui în totalitate unității deținătoare, dispunând o măsură de compensare prin diminuarea patrimoniului unei terțe persoane, care astfel cum au arătat nu are nici o calitate în raportul juridic născut între reclamanta și Primăria M. S..
Potrivit legislației speciale ce le reglementează activitatea, potrivit art. 4 alin (1) din Legea nr. 268/2001, Agenția D. S. este instituție publică cu personalitate juridică, finanțată integral de la bugetul de stat, prin bugetul Secretariatului General al Guvernului, în subordinea
Guvernului și în coordonarea tehnică a ministrului agriculturii și dezvoltării rurale și care are următoarele atribuții: exercitarea în numele statului a prerogativelor dreptului de proprietate asupra terenurilor cu destinație agricolă aparținând domeniului privat al statului; gestionarea și exploatarea eficientă a patrimoniului de stat, al cărui proprietar mandatat este, precum și privatizarea societăților comerciale prevăzute la art. 1 și 2; administrarea terenurilor cu destinație agricolă aparținând domeniului public și privat al statului, aflate în exploatarea societăților naționale, a institutelor și stațiunilor de cercetare și producție agricolă și a unităților de învățământ agricol și silvic; concesionarea sau arendarea terenurilor cu destinație agricolă aparținând domeniului public sau privat al statului, aflate în exploatarea societăților naționale, a institutelor și stațiunilor de cercetare și producție agricolă și a unităților de învățământ agricol și silvic; concesionarea, arendarea sau închirierea bunurilor aflate în administrarea Agenției D. S.; cumpărarea sau schimbul de terenuri cu destinație agricolă, în vederea concesionării sau arendării acestora, pentru realizarea de exploatații agricole optime; schimbul de terenuri cu destinație agricolă se admite numai în cadrul aceluiași județ; comasarea terenurilor cu destinație agricolă, în numele statului, din domeniul public sau privat al statului, în vederea concesionării sau arendării acestora, pentru realizarea de exploatații agricole de tip ferme familiale. Concesionarea și arendarea către ferme familiale se vor face prin metodele prevăzute de lege și aprobate de Comitetul de privatizare, concesionare și arendare al Agenției D. S..
De asemenea, a mai precizat, că în conformitate cu art. 1 din Hotărârea nr. 626 din 06.07.2001, se aprobă Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului cu destinație agricolă și înființarea Agenției D. S., prevăzute în anexa care face parte integrantă hotărâre.
În drept, întâmpinarea pârâtei Agenția D. S. a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205 și urm., art. 248, art. 335, alin 1, Cod procedură civilă precum și de toate prevederile legale invocate.
P. precizările scrise depuse de reclamanți, cu privire la întâmpinarea susmenționată, au solicitat respingerea excepțiilor și apărărilor formulate de pârâta Agenția D. S. și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
P. încheierea de ședință din data de 26.02.2015, instanța a respins excepția lipsei capacității procesuale a Reprezentanței Teritoriale S. ca lipsită de obiect, față de împrejurarea că în cauză a fost introdusă în calitate de pârâta Agenția D. S. și excepția inadmisibilității formulării cererii față de ADS București, având în vedere că în realitate, în raport de motivele invocate, anume depășirea termenului prevăzut de art. 204 din noul Cod de procedură civilă, pârâta a invocat excepția tardivității formulării cererii adiționale, excepție respinsă prin încheierea de ședință din data de 26.01.2015.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În speță se contestă dispoziția Primarului mun. S. nr. 1207/17. 05. 2013, prin care s-a propus acordarea de titluri de despăgubire în condițiile Titlului VII din legea nr. 247/2005 pentru imobilul- teren în suprafață de 6270 mp situat în municipiul S., . ( fostă Republicii ), nr. 53, identic cu parcelele nr. 177, 199/2 și 200/1 din C.F. nr. 1049 a comunei cadastrale S., motivând emitentul că imobilul nu ar putea fi restituit în natură, pe vechiul amplasament, întrucât este ocupat în prezent de două case particulare, o parte a străzii Ș. D., blocurile de locuințe E2, 1A, I1 și învestiții de utilitate publică aferente acestora.
Se invocă dreptul la compensare cu alte bunuri sau servicii, sens în care a fost efectuată în cauză o expertiză de specialitate de către expert C. D. (filele 138-145, 228-236).
Raportul de expertiză a confirmat situația juridică actuală a imobilului, imposibil de restituit pe vechiul amplasament, aspect necontestat de altfel în cauză nici de către contestatorul inițial, S. K.-B., nici de către moștenitorii săi, și a identificat un amplasament propus de către contestatori spre a servi la compensare, situat în mun. S., Calea Unirii 20, zona străzii Apeductului, în incinta S.C. Legume Fructe S. A. S., apreciind experta că față de valoarea vechiului amplasament, de 188.100 lei, s-ar cuveni de predat în acest perimetru, ca teren echivalent vechiului amplasament, suprafața de 37.620 mp, materializată cu culoarea violet pe planul-anexă la raport.
A constatat experta că terenul aparține domeniului privat al statului, aflat în administrarea Agenției D. S.-Reprezentanța Teritorială S., că este liber de construcții, dar este traversat de alei betonate și rigole și, posibil, și de rețele aparținând sistemului de irigații centralizat, fiind concesionat de S.C. Legume Fructe S. A. S..
Așa cum rezultă din prevederile legii 10/2001, ale HG nr. 250/2007 (Regulamentul de aplicare a legii 10/2001), preluate și prin legea 165/2013 măsurile reparatorii în echivalent care se pot acorda sunt, în principal, compensarea cu bunuri oferite în echivalent de entitatea învestită cu soluționarea cererii, dacă există astfel de bunuri, legiuitorul referindu-se evident la bunuri libere de orice servituți, sarcini, drepturi și investiții ale altora, or, în speță, terenul propus spre compensare nu întrunește condiția de a fi liber, așa cum s-a arătat prin raportul de expertiză, situație juridică necontestată în cauză.
Alte probe utile cauzei nu s-au mai solicitat, doar efectuarea unei adrese către pârâtul M. S. pentru a menționa dacă are din toate categoriile de terenuri la dispoziție o suprafață în echivalent în jur de 3 ha, la care însă această parte a răspuns negativ prin întâmpinare( fila 21) și prin adresa nr._/21. 07. 2015( fila 242).
Oricum, o simplă declarație a pârâtului sub acest aspect este nerelevantă, ceea ce puteau solicita contestatorii fiind, eventual, depunerea unei balanțe privind situația terenurilor aflate la dispoziția pârâtului M. S., pe care acest pârât era obligat să o întocmească în respectarea și aplicarea legii 165/2013.
În limitele probelor administrate, contestația apare ca neîntemeiată, instanța neputând ține cont nici de pretenția subsidiară, de compensare prin puncte, în condițiile în care nu a fost formulată decât prin concluziile orale de la termenul de judecată din data de 24 septembrie, de către apărătorul contestatorilor, fără mandat din partea contestatorilor de lărgire a obiectului cauzei, chiar în contra voinței acestora, câtă vreme același apărător a arătat la același termen de judecată că nu sunt de acord clienții săi cu compensarea prin puncte.
Oricum, contestatorii nu sunt privați de această măsură subsidiară, întrucât au dreptul să-și valorifice dispoziția în discuție, prin care li s-a recunoscut dreptul la titluri de despăgubire pe legea veche, în procedura reglementată prin noua lege nr. 165/2013, prin care acele titluri de despăgubiri au fost înlocuite cu compensarea prin puncte( art. 1).
Pentru considerentele de fapt și de drept învederate, instanța va respinge contestația ca nefondată.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca nefondată contestația formulată de către reclamantul S. K.-B. – decedat și continuată de către moștenitorii acestuia, reclamanții S. H.,S. R., ambii cu domiciliul în mun. S., ., nr. 22, ., . și S. E.-H., cu domiciliul în mun. S., ., nr. 22, ., ., în contradictoriu cu pârâții M. S. - prin primar, cu sediul în mun. S., .. 5A și Agenția D. S. București, cu sediul în mun. București, .. 43.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, ce se depune la Tribunalul S..
Pronunțată în ședința publică din data de 08 octombrie 2015.
Președinte, Grefier,
V. O. D. V. C. P.
Red./Tehn.V.O.D./Tehn. V.C.P./2 ex/09.11.2015
| ← Fond funciar. Sentința nr. 491/2015. Tribunalul SUCEAVA | Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 1426/2015.... → |
|---|
